21 April 2018

Clauze abuzive. Suspendarea cauzei aflata pe rolul instantei romanesti pana la solutionarea unei cauze aflate pe rolul Curtii de Justitie a Uniunii Europene

Clauze abuzive. Suspendarea cauzei aflata pe rolul instantei romanesti pana la solutionarea unei cauze aflate pe rolul Curtii de Justitie a Uniunii Europene

In cazul suspendarii cauzei aflate pe rolul instantei romanesti pana la solutionarea unei cauze aflate pe rolul Curtii de Justitie a Uniunii Europene, in directa legatura cu prima, trebuie avute in vedere dispozitiile art. 4 C. proc. civ., potrivit carora normele dreptului Uniunii Europene se aplica in mod prioritar, indiferent de calitatea sau statutul partilor, dispozitiile art. 5 C. civ. si art. 148 din Constitutie care consacra principiul suprematiei dreptului Uniunii Europene si da efect principiului aplicarii directe a dreptului Uniunii Europene, reglementat de art. 288 din Tratatul privind Functionarea Uniunii Europene.

R O M A N I A
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
Sectia a II-a civila

Decizia nr. 1263/2017

Sedinta publica de la 21 septembrie 2017

Decizia nr. 1263/2017

Asupra recursului de fata:

Din examinarea lucrarilor din dosar, constata urmatoarele:

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti, sectia a VI-a civila la data de 19 octombrie 2015, sub nr. 37484/3/2015, reclamanta A., in contradictoriu cu parata SC B. SA, a solicitat instantei ca, prin hotararea pe care o va pronunta:

4.    Sa constate nulitatea absoluta a clauzelor din sectiunea nr. 6) lit. b) teza I din Conditiile speciale si din sectiunea nr. 4) pct. 4.1. si 4.3. din Conditiile generale ale Contractului de credit din 19 decembrie 2007, pentru incalcarea de catre parata a urmatoarelor obligatii:

– obligatiile de informare, consultare si avertizare a consumatorilor, anterior incheierii contractului de credit;

– obligatia de a nu pune in vanzare produse/servicii financiare defectuoase (toxice);

– obligatia de a nu utiliza practici comerciale inselatoare;

– obligatia de a nu introduce clauze abuzive in contractul de credit;

1.    Sa dispuna obligarea Bancii parate la emiterea unui nou grafic de rambursare aferent contractului de credit, care sa prevada restituirea creditului in LEI, conversia sumei creditului din CHF in LEI facandu-se la data contractarii creditului, la cursul CHF- LEU din acea zi.

III. Sa dispuna obligarea Bancii la achitarea cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul litigiu.

Prin Sentinta civila nr. 944 din 17 februarie 2016 Tribunalul Bucuresti, sectia a VI-a civila a respins cererea formulata de reclamanta A. in contradictoriu cu parata D. SA.

Impotriva Sentintei civile nr. 944 din 17 februarie 2016 pronuntata de Tribunalul Bucuresti, sectia a VI-a civila reclamanta A. a declarat apel, ce a fost inregistrat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti, sectia a V-a civila.

Prin incheierea din data de 21 octombrie 2016 Curtea de Apel Bucuresti, sectia a V-a civila a admis cererile de suspendare formulate de apelanta reclamanta A. si a dispus suspendarea apelului declarat de apelanta-reclamanta A. pana la solutionarea cauzei C 186/2016 aflata pe rolul Curtea de Justitie a Uniunii Europene si a sesizarii pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, obiect al Dosarului nr. x/1/2016 aflat pe rolul Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

Impotriva incheierii din 21 octombrie 2016 Curtea de Apel Bucuresti, sectia a V-a civila, parata D. SA a declarat recurs intemeiat pe dispozitiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

In sustinerea motivului de recurs invocat, referitor la suspendarea cauzei pana la solutionarea dos.nr. x/1/2016 aflat pe rolul Inaltei Curti de Casatie si Justitie, recurenta a aratat, in esenta, ca hotararea recurata a fost pronuntata cu incalcarea dispozitiilor art. 520 alin. (4) C. proc. civ.

Dupa redarea dispozitiilor art. 520 alin. (4) C. proc. civ., recurenta considera ca nu se afla intr-o situatie similara celei in care s-a dispus sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie, fapt ce rezulta din continutul intrebarii nr. 2 adresate Inaltei Curti de Casatie si Justitie, respectiv daca art. 1578 C. civ. isi mai afla aplicarea in conditiile in care „desi creditul a fost contractat in CHF, reclamanta nu a avut posibilitatea de a retrage creditul contractat in moneda acordata, deoarece moneda nu exista la momentul tragerii creditului decat scriptic”.

In cauza de fata, sustine recurenta, nu se poate pune problema imposibilitatii tragerii creditului in CHF dat fiind faptul ca parata a efectuat viramentul in CHF, in contul imprumutatei, fapt dovedit prin contractul de deschidere cont curent.

In ce priveste suspendarea cauzei pana la solutionarea cauzei C-186/2016 a Curtea de Justitie a Uniunii Europene, recurenta sustine ca hotararea recurata a fost data cu incalcarea dispozitiilor art. 413 C. proc. civ.

Recurenta sustine ca, in cauza, solutionarea apelului a fost suspendat pana la solutionarea de catre Curtea de Justitie a Uniunii Europene a cauzei C-186/16, cauza formata ca urmare a admiterii de catre Curtea de Apel Oradea a cererii de sesizare a Curtea de Justitie a Uniunii Europene in Dosarul nr. x/111/2014, dosar in cadrul caruia calitatea de parata o detine Banca Romaneasca SA.

Recurenta considera ca prin decizia pronuntata Curtea de Justitie a Uniunii Europene nu va statua asupra niciunui drept in favoarea unei anumite persoane, ci va arata modalitatea de interpretare a tratatelor si cum se vor reflecta acestea asupra legislatiei nationale.

Recurenta apreciaza ca in cauza nu este indeplinita cerinta textului de lege in baza caruia a fost suspendata solutionarea apelului, in contextul in care Curtea de Justitie a Uniunii Europene nu va statua asupra niciunui drept, ci va emite o decizie preliminara interpretativa.

Prin urmare, arata recurenta, avand in vedere ca solutia data de catre Curtea de Justitie a Uniunii Europene nu este in stransa legatura cu cauza dedusa judecatii, precum si imprejurarea ca in cadrul dosarului in care a fost admisa cererea sunt alte parti ce nu au legatura cu niciuna din prezenta cauza, clauzele contractuale sunt diferite, precum si ca aceasta instanta nu va constata existenta sau inexistenta unui drept, apreciaza ca in mod gresit instanta a facut in cauza aplicarea dispozitiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Pentru aceste motive recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea incheierii recurate si trimiterea cauzei catre instanta de apel in vederea solutionarii apelului declarat de reclamanta.

Prin intampinarea depusa la dosar intimata-reclamanta A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Inalta Curte de Casatie si Justitie in temeiul art. 493 alin. 2 C. proc. civ. a procedat la intocmirea raportului asupra admisibilitatii in principiu a recursului, prin raport constatandu-se ca recursul este admisibil.

Prin incheierea din camera de consiliu din data de 6 aprilie 2017, potrivit dispozitiilor art. 493 alin. 4 C. proc. civ., s-a dispus comunicarea catre parti a raportului asupra admisibilitatii in principiu a recursului.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilitatii in principiu a recursului a fost comunicat partilor la data de 11 aprilie 2017.

Nu au fost depuse puncte de vedere asupra raportului de admisibilitate in principiu a recursului.

Prin incheierea din data de 11 mai 2017 Inalta Curte de Casatie si Justitie a respins exceptia nulitatii recursului, a admis in principiu recursul declarat de recurenta-parata D. SA impotriva incheierii din 21 octombrie 2016 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, sectia a V-a civila si a acordat termen de judecata la data de 21 septembrie 2017 in sedinta publica, cu citarea partilor.

Analizand decizia recurata, in limitele controlului de legalitate, in raport de criticile formulate, Inalta Curte de Casatie si Justitie va respinge ca nefondat recursul declarat de parata D. SA pentru urmatoarele considerente:

Potrivit dispozitiilor art. 488 pct. 8 C. proc. civ. casarea hotararii se poate cere cand hotararea a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a normelor de drept material.

Din perspectiva acestui motiv recurenta a sustinut ca hotararea recurata a fost pronuntata cu incalcarea dispozitiilor art. 520 alin. (4) si art. 413 C. proc. civ.

Criticile recurentei vor fi inlaturate.

Dispozitiile art. 519 C. proc. civ. prevad ca daca, in cursul judecatii, un complet de judecata al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, al curtii de apel sau al tribunalului, investit cu solutionarea cauzei in ultima instanta, constatand ca o chestiune de drept, de a carei lamurire depinde solutionarea pe fond a cauzei respective, este noua si asupra acesteia Inalta Curte de Casatie si Justitie nu a statuat si nici nu face obiectul unui recurs in interesul legii in curs de solutionare, va putea solicita Inaltei Curti de Casatie si Justitie sa pronunte o hotarare prin care sa se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizata.

Potrivit dispozitiilor art. 520 alin. (4) C. proc. civ. cauzele similare, aflate pe rolul instantelor judecatoresti, pot fi suspendate pana la solutionarea sesizarii.

In cauza, instanta de apel a constatat ca, chestiunile de drept a caror dezlegare se solicita instantei supreme vizeaza dispozitii legale aplicabile si in litigiul de fata, situatia apelantei reclamante fiind similara celei din dosarul Tribunalului Dolj, in ambele litigii reclamantii urmarind, in esenta, obligatia de restituire in aceeasi valuta a creditelor contractate in CHF.

Prin urmare, dispunand asupra suspendarii in conditiile art. 520 alin. (4) C. proc. civ. nu se poate retine ca instanta de apel a incalcat dispozitiile mentionate, pentru ca aceasta a dispus o masura procesuala stabilita de lege, in exercitarea prerogativelor sale de administrare a actului de justitie.

In consecinta, in raport de dispozitiile art. 520 alin. (4) C. proc. civ., instanta de apel a aplicat corect textul legal, dispunand suspendarea cauzei pentru ca pe rol exista prezentul litigiu similar cu cel care a generat sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie pentru pronuntarea hotararii prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept.

Pretinsa diferentiere a prezentei cauze fata de cauza nr. 12331/215/2015 in care s-a dispus sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie, generata de continutul intrebarii nr. 2 in ce priveste aplicarea art. 1578 C. civ., va fi inlaturata.

Faptul ca printre chestiunile de drept cu care a fost sesizata Inalta Curte de Casatie si Justitie in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile exista si intrebarea referitoare la aplicabilitatea art. 1578 C. civ. ce consacra principiul nominalismului monetar, nu poate face o diferenta dintre cauza pendinte si cea in care a fost sesizata Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Similaritatea cauzelor avuta in vedere de dispozitiile art. 520 alin. (4) C. proc. civ. vizeaza ca chestiunile de drept, in intregul lor, a caror dezlegare se solicita sa vizeze aceleasi dispozitii legale aplicabile spetelor, iar in cauza pendinte, dispozitiile ce constituie obiectul dezlegarii de drept sunt aplicabile, in ambele litigii.

Criticile privind suspendarea cauzei pana la solutionarea cauzei C.y/16 aflata pe rolul Curtii de Justitie a Uniunii Europene, vor fi inlaturate.

Potrivit dispozitiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. instanta poate suspenda judecata cand dezlegarea cauzei depinde, in tot sau in parte, de existenta ori inexistenta unui drept care face obiectul unei alte judecati.

Fiind vorba de un incident procedural, cel al suspendarii judecatii, trebuie avute in vedere dispozitiile art. 4 C. proc. civ. potrivit carora normele dreptului Uniunii Europene se aplica in mod prioritar, indiferent de calitatea sau statutul partilor, dispozitiile art. 5 C. civ. si art. 148 din Constitutie care consacra principiul suprematiei dreptului Uniunii Europene si da efect principiului aplicarii directe a dreptului Uniunii Europene, reglementat de art. 288 din Tratatul privind Functionarea Uniunii Europene.

Contrar sustinerilor recurentei, Inalta Curte de Casatie si Justitie constata ca instanta de apel a facut o corecta analiza a oportunitatii masurii suspendarii din perspectiva identitatii chestiunii de drept existente intre Dosarul pendinte si cel cu nr. y/16 aflat pe rolul Curtea de Justitie a Uniunii Europene in considerarea scopului urmarit de petentul apelant.

Pe de alta parte prin masura de suspendare dispusa, Curtea de Apel Bucuresti a evitat pronuntarea unei hotarari definitive care sa fie in contradictie cu dreptul Uniunii Europene, astfel cum acesta urma sa fie interpretat de Curtea de Justitie a Uniunii Europene in cauza C-186/16.

Mai mult, din perspectiva textului art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., nu este intemeiata nici sustinerea potrivit careia Curtea de Justitie a Uniunii Europene nu va statua asupra unui drept. In fond, Curtea de Justitie a Uniunii Europene urma sa statueze in cauza C-y/16 asupra dreptului consumatorului de a fi protejat in fata unor clauze abuzive privind suportarea riscului valutar.

Or, ceea ce decide Curtea de Justitie a Uniunii Europene devine obligatoriu de la data statuarii pentru toate instantele nationale sesizate cu astfel de probleme de drept.

Astfel fiind, Inalta Curte de Casatie si Justitie constata ca instanta de apel a aplicat in mod legal dispozitiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Avand in vedere considerentele aratate, Inalta Curte de Casatie si Justitie in temeiul dispozitiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-parata SC D. SA.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-parata D. SA impotriva incheierii din 21 octombrie 2016 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, sectia a V-a civila.

Definitiva.

Pronuntata in sedinta publica, astazi 21 septembrie 2017.

Procesat de GGC – LM


Follow Me

facebook linkedin twitter

Comments closed