Caracterul abuziv a clauzelor privind comisionul de procesare si comisionul de administrare

Nu instanta trebuie sa stabileasca considerentele pentru care banca a perceput comisioanele, ci aceste considerente trebuie sa rezulte clar din clauzele contractului si nu din deductiile partilor sau ale judecatorului. Lipsa explicita a considerentelor pentru care au fost percepute comisioanele face ca analiza clauzelor contractului sa fie greoaie, trebuind sa fie facute presupuneri in legatura cu contraprestatiile partilor, fapt care nu e permis in contracte care se afla sub protectia legislatiei privind consumatorii.

Suspendarea executarii silite este limitata in timp pana la solutionarea in prima instanta a contestatiei la executare

Admite recursul in interesul legii formulat de Avocatul Poporului si, in consecinta, stabileste ca:
In interpretarea si aplicarea sintagmei „pana la solutionarea contestatiei la executare” din cuprinsul art. 719 alin. (1) din Codul de procedura civila, suspendarea executarii silite este limitata in timp pana la solutionarea in prima instanta a contestatiei la executare.
Obligatorie, potrivit dispozitiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedura civila.

Despagubiri pentru paguba suferita printr-un act administrativ-fiscal nelegal

Din coroborarea prevederilor art. 19 din Legea nr. 554/2004 cu cele ale art. 28 din Legea nr. 554/2004, rezulta faptul ca materia raspunderii civile delictuale reglementata de Codul civil se aplica si pentru fapte ilicite ale autoritatilor publice in relatiile acestora cu persoana vatamata in drepturile si interesele sale prin acte administrative nelegale, emise de aceste autoritati (in privinta aplicarii temporale a legii, urmand a fi avute in vedere prevederile de drept material in vigoare la data savarsirii faptei).
Dintre conditiile prevazute de Codul civil pentru antrenarea raspunderii civile delictuale, in cauza dedusa judecatii Inaltei Curti de Casatie si Justitie s-a pus problema indeplinirii doar a celor privind existenta unui prejudiciu cert si legatura de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu, celelalte cerinte, privind fapta ilicita si vinovatia autorilor faptei, fiind considerate dovedite.
In privinta conditiei legaturii de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu Inalta Curte de Casatie si Justitie a retinut ca aceasta este indeplinita atata timp cat societatea reclamanta a facut dovada necesitatii functionarii activitatii sale numai in conditiile obtinerii unei autorizatii pe care, ca urmare a actelor de impunere nelegal emise, nu a putut sa o obtina, fiind, astfel, impiedicata in perioada cuprinsa intre data emiterii actelor administrative vatamatoare si data anularii acestora sa-si desfasoare activitatea.
Cat priveste conditia existentei unui prejudiciu cert, Inalta Curte de Casatie si Justitie a retinut, pe de o parte, ca in mod neindoios recurenta-reclamanta, fiind impiedicata sa isi desfasoare activitatea, a suferit un prejudiciu, iar, pe de alta parte, ca dobanda solicitata pentru lipsa de folosinta a unei sume consemnate cu titlu de cautiune in vederea obtinerii unei solutii de suspendare a executarii actelor administrative fiscale contestate nu poate constitui o componenta a prejudiciului solicitat intrucat nu exista o legatura de cauzalitate intre fapta ilicita retinuta in sarcina organelor fiscale si paguba pretinsa prin consemnarea cautiunii in dosarul avand ca obiect cererea de suspendare. Totusi, constatand ca aceasta conditie de antrenare a raspunderii civile delictuale a fost insuficient motivata de catre prima instanta, motivele fiind, contradictorii, fara a se putea efectua un control judiciar asupra rationamentului logico-juridic avut in vedere de catre judecatorul fondului si, apreciind ca in temeiul art. 22 din Codul de procedura civila, instanta de fond era datoare sa administreze probatorii care, prin raportare la obiectul cererii de chemare in judecata, sa ofere elementele necesare stabilirii prejudiciului cert suferit de reclamanta, a casat solutia si a trimis cauza spre rejudecare primei instante.

Promisiune bilaterala de cesiune de parti sociale. Denuntarea unilaterala a contractului

Desi potrivit art. 1203 C.civ. clauza prin care o parte isi rezerva dreptul denuntarii unilaterale a contractului este considerata o clauza neuzuala care produce efecte numai sub conditia acceptarii sale exprese, in forma scrisa, de partea careia i se opune, acceptarea impusa prin norma legala priveste clauza, iar nu executarea ei.
In cazul in care in promisiunea bilaterala de cesiune de parti sociale partile au prevazut, in mod expres, o clauza de denuntare unilaterala, rezervata in beneficiul cesionarului, pentru anumite nereguli, determinabile in urma unui audit financiar realizat la societatea cedenta, acceptarea acestei clauze intruneste cerinta legala a art. 1203 C. civ., iar clauza este operanta.
Prin urmare, in situatia in care punerea in executare a clauzei de catre cesionari s-a realizat dupa ce, efectuandu-se auditul financiar solicitat in conditiile stabilite in promisiune, s-au constatat nereguli, act care a cuprins, primordial, invitatia la desfiintarea amiabila a promisiunii, iar subsidiar, declaratia de denuntare a contractului in situatia refuzului cedentilor (promitenti) de a negocia, este lipsit de insemnatate ca promitentii cedenti nu au acceptat invitatia sau denuntarea unilaterala a antecontractului, deoarece aceasta isi produce deplin efectele in conditiile in care a fost folosita de beneficiarul sau conform celor statuate prin conventie si tocmai in puterea ei, conform art. 1270 C.civ., care proclama forta obligatorie a contractului.
In masura in care promitentii-cesionari si-au exercitat dreptul la denuntarea contractului in conditiile stabilite prin conventie, iar acest act nu a fost contestat decat din perspectiva stabilirii culpei partilor contractante, pe care, in sine, clauza de denuntare nu o impune, nu se mai poate analiza pretentia reclamantei de rezolutiune a promisiunii bilaterale, intrucat rezerva denuntarii unilaterale nu se confunda si nici nu se suprapune, in acest caz, cu pactul comisoriu a carui exercitare presupune, intr-adevar, neexecutarea culpabila a unei obligatii contractuale.

Suspendarea procedurii de dizolvare sau lichidare a persoanei juridice. RIL

In interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 493 alin. (1) lit. a) din Codul de procedura penala stabileste: Interdictia initierii ori, dupa caz, suspendarea procedurii de dizolvare sau lichidare a persoanei juridice nu vizeaza si dizolvarea, respectiv lichidarea in procedura falimentului prevazuta de Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa. Obligatorie, potrivit dispozitiilor art. 474 alin. (4) din Codul de procedura penala.