Promisiune bilaterala de cesiune de parti sociale. Denuntarea unilaterala a contractului

Desi potrivit art. 1203 C.civ. clauza prin care o parte isi rezerva dreptul denuntarii unilaterale a contractului este considerata o clauza neuzuala care produce efecte numai sub conditia acceptarii sale exprese, in forma scrisa, de partea careia i se opune, acceptarea impusa prin norma legala priveste clauza, iar nu executarea ei.
In cazul in care in promisiunea bilaterala de cesiune de parti sociale partile au prevazut, in mod expres, o clauza de denuntare unilaterala, rezervata in beneficiul cesionarului, pentru anumite nereguli, determinabile in urma unui audit financiar realizat la societatea cedenta, acceptarea acestei clauze intruneste cerinta legala a art. 1203 C. civ., iar clauza este operanta.
Prin urmare, in situatia in care punerea in executare a clauzei de catre cesionari s-a realizat dupa ce, efectuandu-se auditul financiar solicitat in conditiile stabilite in promisiune, s-au constatat nereguli, act care a cuprins, primordial, invitatia la desfiintarea amiabila a promisiunii, iar subsidiar, declaratia de denuntare a contractului in situatia refuzului cedentilor (promitenti) de a negocia, este lipsit de insemnatate ca promitentii cedenti nu au acceptat invitatia sau denuntarea unilaterala a antecontractului, deoarece aceasta isi produce deplin efectele in conditiile in care a fost folosita de beneficiarul sau conform celor statuate prin conventie si tocmai in puterea ei, conform art. 1270 C.civ., care proclama forta obligatorie a contractului.
In masura in care promitentii-cesionari si-au exercitat dreptul la denuntarea contractului in conditiile stabilite prin conventie, iar acest act nu a fost contestat decat din perspectiva stabilirii culpei partilor contractante, pe care, in sine, clauza de denuntare nu o impune, nu se mai poate analiza pretentia reclamantei de rezolutiune a promisiunii bilaterale, intrucat rezerva denuntarii unilaterale nu se confunda si nici nu se suprapune, in acest caz, cu pactul comisoriu a carui exercitare presupune, intr-adevar, neexecutarea culpabila a unei obligatii contractuale.

Contract de vanzare-cumparare. Deghizarea partiala a pretului prin simulatie. Sanctiunea aplicabila

Constructia juridica realizata prin incheierea concomitenta a doua contracte, unul de vanzare-cumparare, in care s-a trecut un pret mai mic decat cel real si unul de imprumut, in care suma imprumutata reprezinta, in realitate, diferenta dintre pretul real convenit de parti si pretul aparent, declarat in contractul de vanzare-cumparare, contine toate elementele unei simulatii sub forma deghizarii partiale a elementului pret din continutul contractului de vanzare-cumparare.
Natura ilicita a acestei constructii juridice, prin care partile au urmarit fraudarea legislatiei fiscale prin eludarea platii impozitului pe transferul proprietatii, nu se rasfrange asupra scopului urmarit de parti la incheierea contractului de vanzare-cumparare, deoarece doar modalitatea de plata a pretului are in sine o componenta ilicita, iar nu intreaga operatiune de vanzare-cumparare, care are la baza principiul libertatii contractuale si care nu contravine prevederilor art. 5 C. civ. din 1864.
In aceasta situatie, una dintre partile contractante nu poate obtine anularea actelor juridice astfel incheiate pentru cauza ilicita intrucat efectele simulatiei in raporturile dintre acestea  sunt guvernate de principiul prioritatii vointei reale a partilor, conform prevederilor art. 1175 C. civ. din 1864, sanctiunea civila care intervine in cazul simulatiei prin deghizarea partiala a pretului fiind inopozabilitatea fata de terti a situatiei create prin contractul ce contine elementul secret, iar nu nulitatea absoluta.

Comercial bancar. Facilitate de credit. Neindeplinirea de catre client a obligatiilor asumate. Actiune in rezolutiunea contractului. Conditii si efecte

Comercial bancar. Facilitate de credit. Neindeplinirea de catre client a obligatiilor asumate. Actiune in rezolutiunea contractului. Conditii si efecte civ., art. 2193 Potrivit art. 2193 C. civ., facilitatea de credit este contractul prin care o institutie de credit, o institutie financiara nebancara sau orice alta entitate autorizata prin lege speciala, denumita finantator, se obliga sa …
Continuă lectura Comercial bancar. Facilitate de credit. Neindeplinirea de catre client a obligatiilor asumate. Actiune in rezolutiunea contractului. Conditii si efecte

Consumator si comerciant. Fapte de comert. Incidenta art. 7 pct. 1 alin. 1 din O.U.G. 50/2010. Consecinte

Nu intra in sfera notiunii de consumator persoanele fizice (conform art. 7 pct. 1 alin. 1 din OUG nr. 50/2010) care au imprumutat o suma foarte mare de bani prin credit bancar, din care cea mai mare parte au imprumutat-o unor societati comerciale la care erau asociati si in plus, unul dintre recurentii-reclamanti era si administrator, cu scopul de acte de comert specifice obiectului de activitate al acestora.

Nulitatea absoluta a clauzei din contractul de leasing financiar

Nulitatea absoluta a clauzei din contractul de leasing financiar privind clauza de daune interese in cazul rezilierii contractului din vina utilizatorului. Efectul pozitiv al autoritatii de lucru judecat

Pretentii. Angajarea raspunderii civile delictuale cu titlu de daune morale si cu titlu de daune materiale. Prescriptia dreptului la actiune in repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicita

Potrivit art. 8 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, prescriptia dreptului la actiune in repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicita incepe sa curga de la data cand pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca, atat paguba, cat si pe cel care raspunde de ea. Astfel, momentul subiectiv al cunoasterii pagubei si a celui care raspunde de ea (moment ce se putea stabili prin orice mijloc de proba) nu se poate confunda cu momentul obiectiv (care urma a fi determinat de instanta) al datei la care reclamantul putea ori trebuia sa cunoasca aceste elemente.