Malpraxis medical vs. repararea prejudiciilor materiale si morale. Competenta materiala si teritoariala de solutionare a cererii
R O M A N I A
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
Sectia I civila
Decizia nr. 401/2019
Sedinta publica din data de 21 februarie 2019
Asupra conflictului negativ de fata, constata urmatoarele:
Prin actiunea inregistrata pe rolul Tribunalului Hunedoara la data de 13 februarie 2018, reclamanta A. a chemat in judecata paratii B. si C. SRL, solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa fie obligati paratii, in solidar, la repararea prejudiciilor materiale si morale pe care le-au provocat reclamantei, prin efectuarea de acte medicale viciate de savarsirea mai multor greseli profesionale, respectiv 24.197 RON – cu titlu de daune materiale si 225.000 RON – cu titlu de daune morale.
Prin Sentinta civila nr. 826 din data de 13 iunie 2018 Tribunalul Hunedoara a admis exceptia necompetentei materiale si teritoriale si a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti, retinand ca litigiului ii sunt aplicabile dispozitiile invocate de catre reclamanta in cuprinsul cererii de chemare in judecata, respectiv art. 687 din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, ce prevad ca instanta competenta sa solutioneze litigiile prevazute in prezenta lege este judecatoria in a carei circumscriptie teritoriala a avut loc actul de malpraxis reclamat.
Investita prin declinare, Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti a pronuntat Sentinta nr. 10970 din data de 9 noiembrie 2018 prin care a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Hunedoara, a constatat ivit conflictul negativ de competenta si a sesizat Inalta Curte in vederea pronuntarii regulatorului de competenta.
In motivarea hotararii pronuntate, instanta a aratat ca reclamanta si-a intemeiat actiunea pe dispozitiile de drept comun privitoare la raspunderea civila delictuala, iar nu pe dispozitiile Cap. VI, Titlul XVI din Legea nr. 95/2006 privind procedura de stabilire a cazurilor de raspundere civila profesionala pentru medici, farmacisti si alte persoane din domeniul asistentei medicale. Este adevarat ca reclamanta a invocat in cererea de chemare in judecata si incidenta anumitor articole din Legea nr. 95/2006, insa acest aspect nu schimba faptul ca temeiul juridic, cauza actiunii civile, este raspunderea civila delictuala reglementata de dispozitiile C. civ.
Cu privire la conflictul negativ de competenta, cu a carui judecata a fost legal sesizata in baza dispozitiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Inalta Curte retine urmatoarele:
Obiectul cererii de chemare in judecata il constituie repararea prejudiciilor materiale si morale pe care reclamanta pretinde ca paratii le-au provocat prin efectuarea de acte medicale viciate de savarsirea mai multor greseli profesionale.
Ca temei al raspunderii au fost invocate dispozitiile de drept comun – art. 1357, art. 1358, art. 1385 C. civ., O.G. nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor, precum si prevederile Legii nr. 95/2006 – redate in paginile 3-4 ale actiunii introductive, reclamanta precizand ca pretentiile sale urmeaza a fi analizate prin raportare la reglementarile C. civ., dar si la cele ale legii speciale in materie, respectiv Legea nr. 95/2006.
Astfel, in cuprinsul actiunii introductive reclamanta a aratat ca malpraxisul implica, potrivit art. 653 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 92/2006, raspunderea civila a personalului medical si a furnizorului de produse si servicii medicale, sanitare si farmaceutice, solicitand antrenarea raspunderii civile medicale a personalului medical – in speta, paratul B. – si, respectiv, a furnizorului privat de servicii medicale – parata C. SRL.
Astfel, contrar celor retinute de Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti, din continutul cererii de chemare in judecata rezulta ca reclamantul si-a intemeiat demersul judiciar pe dispozitiile speciale in materie, in complinirea carora a apelat la dispozitiile de drept comun ce reglementeaza raspunderea civila delictuala.
Conform dispozitiilor art. 687 din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, instanta competenta sa solutioneze litigiile prevazute in prezenta lege este judecatoria in a carei circumscriptie teritoriala a avut loc actul de malpraxis reclamat.
Inalta Curte retine ca textul legal anterior redat instituie o competenta materiala si teritoriala speciala de solutionare a raspunderii civile delictuale in ceea ce priveste actul medical de malpraxis in favoarea judecatoriei, care inlatura competenta de drept comun raportata la criteriul valoric, intrucat norma speciala are prioritate de aplicare atunci cand vine in concurs cu norma generala, conform principiului specialia generalibus derogant.
Desi natura daunelor solicitate este diferita, cauza acestora este comuna, izvorand din raspunderea civila delictuala determinata de aceeasi situatie de fapt. Cum reclamanta si-a intemeiat pretentiile pe dispozitiile legii speciale, inclusiv prin redarea textelor din legea speciala referitoare la constatarea cazului de malpraxis, trimiterea la normele dreptului comun fiind in completarea acestui temei juridic, norma de competenta aplicabila in cauza este cea care se regaseste in legea speciala, respectiv dispozitiile art. 687 din Legea nr. 95/2006, ce stabilesc competenta de solutionare in favoarea judecatoriei in a carei circumscriptie teritoriala a avut loc actul de malpraxis reclamat.
Pentru considerentele expuse, cum sediul clinicii in cadrul careia a avut loc actul medical se afla in Bucuresti, Inalta Curte urmeaza a stabili competenta de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileste competenta de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 21 februarie 2019.
Procesat de GGC – CT