Pretentii. Obligarea paratei la ridicarea conductei magistrale de gaze naturale de pe terenul proprietatea sa. Plata contravalorii lipsei de folosinta a terenului intravilan.

Pretentii. Obligarea paratei la ridicarea conductei magistrale de gaze naturale de pe terenul proprietatea sa. Plata contravalorii lipsei de folosinta a terenului intravilan.

Aplicarea directa a normelor CEDO. O privare de proprietate apartinand celei de-a doua norme

Aplicarea directa a normelor CEDO. O privare de proprietate apartinand celei de-a doua norme CEDO nu poate fi justificata decat daca se demonstreaza, in special, ca a intervenit pentru o cauza de utilitate publica. O ingerinta in dreptul de proprietate trebuie sa asigure un just echilibru intre cerintele de interes general ale comunitatii si imperativele protejarii drepturilor fundamentale ale individului

Obligarea paratei sa lase in deplina proprietate si linistita posesie spatiul de vanzare impreuna cu terenul aferent, sa fie obligata parata la plata sumei reprezentand lipsa de folosinta

Revendicare. Reclamanta a chemat in judecata pe parata SC B. SA solicitand instantei ca, prin hotararea ce o va pronunta sa se dispuna obligarea acesteia sa-i lase in deplina proprietate si linistita posesie spatiul de vanzare in suprafata de 26,49 mp si spatiul de depozitare in suprafata de 3,76 mp, impreuna cu terenul aferent, pe care le-a evaluat la suma de 80.000 RON si, respectiv, sa fie obligata parata la plata sumei de 30.000 RON, reprezentand lipsa de folosinta pentru ultimii 3 ani, cu cheltuieli de judecata.

Contravaloarea lipsei de folosinta a terenurilor. Ajutor public judiciar. Admiterea in parte a pretentiilor Criteriul proportionalitatii.

1.  Dispozitiile art. 18 din O.U.G. nr. 51/2008 nu reprezinta altceva decat o aplicatie a regulii de principiu prevazuta de art. 274 alin. (1) C.pr.civ. Astfel, cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin incuviintarea ajutorului public judiciar nu isi pierd, din perspectiva celui cazut in pretentii, caracterul de cheltuieli de judecata, cu deosebirea ca, in cazul in care s-a admis cererea de ajutor public judiciar, cheltuielile corespunzatoare se platesc de catre partea care a cazut in pretentii direct statului.
 
     2.  In situatia in care intre parati nu exista un raport juridic de solidaritate, deoarece pretentiile formulate prin actiune impotriva fiecaruia dintre ei au fost determinate in mod individual, obligarea acestora la plata in solidar a sumei reprezentand ajutorul public judiciar este contrara prevederilor art. 277 C.pr.civ., text care prevede, in caz de coparticipare procesuala, criteriul naturii raportului juridic de drept substantial dintre coparticipanti.
          In consecinta, instanta trebuie sa determine cheltuielile de judecata – care cuprind si suma ce trebuie platita de parati statului in temeiul art. 18 din O.U.G. nr. 51/2008 – proportional cu pretentiile admise in contradictoriu cu fiecare dintre ei, diferenta reprezentand ajutorul public judiciar care nu poate fi pusa in sarcina acestora urmand a ramane in sarcina statului, conform art. 19 alin. (1) din acelasi act normativ.

Actiune in pretentii. Conditii si efecte din perspectiva interpretarii notiunii de factura pro forma

Din punct de vedere juridic, o factura pro forma are caracterul unei oferte pe care emitentul trebuie sa o respecte pe toata durata de valabilitate a acesteia, avand doar caracter informativ, si nu obligatoriu pentru primitor, care genereaza obligatii pentru vanzator, cum ar fi obligatia de pastrare a pretului anuntat pentru intreaga perioada de valabilitate a ofertei cuprinse in aceasta factura, si care exprima doar inten?ia de tranzactionare, respectiv cea a vanzatorului de a livra si cea a cumparatorului de a achizitiona marfuri sau servicii.
O factura pe care este inscrisa mentiunea „pro forma” nu are nicio valoare juridica pentru cel care o primeste, nu genereaza niciun fel de obligatii pentru acesta, respectiv nu atesta transferul de proprietate asupra bunurilor mentionate in ea, astfel incat este nelegala retinerea de catre instanta a existentei unui contract intre parti doar pe baza unei astfel de facturi pro forma si fara a se fi intalnit acordul de vointa al acestora asupra unui element esential al contractului, si anume pretul. 
Prin urmare, o factura pro forma nu poate constitui temei pentru angajarea raspunderii civile contractuale, in lipsa unui contract si in conditiile existentei unui delict, ci doar pentru angajarea raspunderii civile delictuale.