Sunt implicite, deci subintelese intr-un contract, clauzele obisnuite, celelalte, neuzuale, trebuind sa fie mentionate expres ori demonstrate prin orice alt mijloc. Pot fi considerate ca facand parte din vointa tacita a partilor acele clauze deduse din obiectul principal al contractului, inerente acestuia ori cu privire la care partile au consimtit necontestat.
In cazul unui contract de vanzare imobiliara, sunt considerate implicite doar acele prevederi care cuprind obligatii derivate din lege dupa natura contractului ori obligatiile conforme vointei necontestate a partilor, potrivit echitatii contractuale.
Din acest punct de vedere, clauza privind acceptarea vanzarii cu rezerva valorificarii clauzei penale nu poate fi considerata ca fiind o prevedere implicita, iar in aceste conditii reclamantii au sarcina de a dovedi existenta ei la data incheierii contractului de vanzare, moment in care partile si-au facut cunoscute ori si-au declarat orice pretentii reciproce aflate in legatura cu acesta.
Astfel, aceasta prevedere neuzuala trebuia inserata in contractul de vanzare sau demonstrata ca fiind cunoscuta partii opuse in contractul sinalagmatic la data vanzarii, deoarece nu era implicita. Lipsa ei semnifica, in conditiile art. 1539 C.civ., ca partea accepta intocmai executarea obligatiei debitorului pur si simplu, pierzand justificarea de a pretinde penalitatile de intarziere stabilite pentru executarea cu intarziere.
Etichetă:actiune in pretentii
Pretentii. Obligarea paratei la ridicarea conductei magistrale de gaze naturale de pe terenul proprietatea sa. Plata contravalorii lipsei de folosinta a terenului intravilan.
Pretentii. Obligarea paratei la ridicarea conductei magistrale de gaze naturale de pe terenul proprietatea sa. Plata contravalorii lipsei de folosinta a terenului intravilan.
Asigurari. Obligarea la plata contravalorii reparatiilor autoturismului si a dobanzilor aferente unui credit bancar
Mentiunea inexacta din dispozitivul sentintei apelate cu privire la termenul in care poate fi promovata calea de atac a apelului nu deschide partii dreptul de a exercita apelul intr-un alt termen decat cel prevazut de art. 284 alin. (1) C. proc. civ.
Contract de locatiune. Invocarea de catre parat a exceptiei de neexecutare a contractului in faza apelului. Consecinte
In apel, instanta care judeca litigiul realizeaza o veritabila cercetare judecatoreasca a fondului litigiului, analizand, potrivit art. 478 alin. (2) C. proc. civ., motivele, mijloacele de aparare ?i dovezile invocate la prima instanta sau aratate in cadrul apelului sau prin intampinare.
In cazul in care exceptia de neexecutare a contractului, in raport cu care urma sa fie evaluata temeinicia pretentiilor reclamantului potrivit art. 1556 C. civ., a fost invocata de parat prin intampinarea formulata in faza de judecata a apelului, instanta de apel neanalizand-o, motivat de lipsa acestei aparari in prima instanta, hotararea astfel pronuntata este nelegala intrucat, in acest context, exceptia de neexecutare apare ca o veritabila aparare pe fond care a fost invocata legal de catre intimatul-parat ?i care era esentiala pentru evaluarea temeiniciei pretentiilor afirmate prin cerere, absenta acestei examinari lipsind partea de principalul sau mijloc de aparare si ducand la pronuntarea unei decizii cu ignorarea normelor de drept material evocate.
Actiune in pretentii. Conditii si efecte din perspectiva interpretarii notiunii de factura pro forma
Din punct de vedere juridic, o factura pro forma are caracterul unei oferte pe care emitentul trebuie sa o respecte pe toata durata de valabilitate a acesteia, avand doar caracter informativ, si nu obligatoriu pentru primitor, care genereaza obligatii pentru vanzator, cum ar fi obligatia de pastrare a pretului anuntat pentru intreaga perioada de valabilitate a ofertei cuprinse in aceasta factura, si care exprima doar inten?ia de tranzactionare, respectiv cea a vanzatorului de a livra si cea a cumparatorului de a achizitiona marfuri sau servicii.
O factura pe care este inscrisa mentiunea „pro forma” nu are nicio valoare juridica pentru cel care o primeste, nu genereaza niciun fel de obligatii pentru acesta, respectiv nu atesta transferul de proprietate asupra bunurilor mentionate in ea, astfel incat este nelegala retinerea de catre instanta a existentei unui contract intre parti doar pe baza unei astfel de facturi pro forma si fara a se fi intalnit acordul de vointa al acestora asupra unui element esential al contractului, si anume pretul.
Prin urmare, o factura pro forma nu poate constitui temei pentru angajarea raspunderii civile contractuale, in lipsa unui contract si in conditiile existentei unui delict, ci doar pentru angajarea raspunderii civile delictuale.
Contract de credit. Caracterul abuziv al sintagmei „dobanda de referinta variabila care se afiseaza la sediile bancii”
Continutul clauzei din contractul de credit care stabileste ca, dupa primele 12 luni de la incheierea acestuia, dobanda curenta este formata din dobanda de referinta variabila care se afiseaza la sediile bancii este abuziv, cu referire la sintagma „dobanda de referinta variabila care se afiseaza la sediile bancii” deoarece aceasta sintagma nu este exprimata intr-un limbaj usor inteligibil si nu permite consumatorului sa determine mecanismul prin care banca ar putea sa determine rata dobanzii, neexistand, explicitat, un mecanism de stabilire si de evolutie a acestei parti variabile a dobanzii, lasand, astfel, la liberul arbitru al bancii cuantumul partii variabile a dobanzii.