Constructie edificata pe terenul proprietatea altei persoane. Neexercitarea dreptului de optiune

Constructie edificata pe terenul proprietatea altei persoane. Neexercitarea de catre proprietarul terenului a dreptului de optiune reglementat de art. 494 Cod civil. Admisibilitatea actiunii formulate de constructor in constatarea dobandirii dreptului de proprietate prin accesiune imobiliara artificiala in persoana proprietarului terenului

Desi in mod obisnuit dreptul de optiune al proprietarului terenului este calificat ca fiind unul potestativ, trebuie totusi admis ca in anumite circumstante este legitim ca acestuia sa i se poata pretinde sa-si manifeste, in limitele prevazute de art.494 din Codul civil de la 1864, optiunea, prin raportare la buna sau reaua-credinta a constructorului.
Atunci cand cel care a edificat constructia nu are si posesia acesteia, lucrarea aflandu-se in stapanirea fizica a proprietarului terenului, iar de la data edificarii constructiei a trecut o suficient de lunga perioada de timp in care proprietarul terenului nu a inteles sa-si exprime dreptul de optiune, a-i ingadui acestuia sa ramana in pasivitate, profitand de faptul ca are stapanirea de fapt a construc?iei, apare ca inechitabil in raport cu autorul constructiei, care ar ramane, pentru o perioada de timp pe care nu o poate anticipa, in incertitudine cu privire la drepturile sale izvorate din faptul edificarii si la posibilitatea lui de a obtine, in limitele si conditiile stabilite de lege, o eventuala despagubire.
In asemenea situatie, neexercitarea dreptului de optiune poate fi considerata abuziva, cata vreme autorul constructiei este impiedicat sa-si clarifice si sa cunoasca situatia juridica rezultata din faptul edificarii si, in functie de aceasta, existenta sau inexistenta unui drept de despagubire in contra proprietarului terenului, pe care sa-l poata apoi realiza, conferindu-i efectivitate.
In acelasi timp, exista si un interes mai general, care depaseste simplele interese ale partilor, pentru clarificarea situatiei juridice a constructiei edificate pe terenul altuia, starea de incertitudine privitoare la soarta juridica a constructiei venind in contra exigentelor de securitate a circuitului juridic civil, nefiind oportun ca situatiile caracterizate prin precaritate juridica sa ramana astfel o prea lunga perioada de timp.
Prin urmare, respingerea ca inadmisibila a actiunii nu poate fi considerata legala, ea absolutizand, in mod injust dreptul de optiune al proprietarului terenului, pe de o parte, iar pe de alta parte ignorand sau chiar negand dreptul constructorului de a obtine clarificarea unei situatii juridice lasate in incertitudine o lunga perioada de timp si care, daca s-ar perpetua, are vocatia de a-i periclita in substanta lui dreptul la despagubire pe care acesta il afirma, impiedicand inclusiv cercetarea pe cale judiciara a existentei sau inexistentei acestuia.

Desfiintarea unei constructii intemeiata pe art. 32 din Legea nr. 50/1991

In cazul in care actiunea avand ca obiect desfiintarea unei constructii realizate fara autorizatie, intemeiata pe dispozitiile art. 32 din Legea nr. 50/1991, a fost solutionata ca o actiune civila, competenta materiala procesuala de solutionare a recursului declarat impotriva deciziei pronuntate in apel de tribunal revine sectiei corespunzatoare a curtii de apel.

Accesiune imobiliara artificiala. Dreptul la actiune al constructorului de buna-credinta

In materia accesiunii imobiliare artificiale, neexercitarea de catre proprietarul terenului a dreptului de optiune prevazut de art. 581 Noul Cod civil nu atrage de jure inadmisibilitatea cererii de chemare in judecata exercitata de constructorul proprietar al materialelor.O astfel de solutie incalca dreptul de liber acces la justitie. Unul dintre motive este ca, atata vreme cat constructia este prezumata prin lege a fi proprietatea proprietarului terenului, iar constructorul proprietar al materialelor nu are posesia constructiei, acesta din urma nu ar putea formula actiune in revendicare. De aceea, in cazul neexercitarii de catre proprietarul terenului a dreptului de optiune, instantele nu pot refuza dreptul constructorului de buna-credinta de a introduce el insusi actiune in realizarea drepturilor sale.

Raspundere civila delictuala. Repararea prejudiciului cauzat de emiterea unor acte administrative nelegale

In temeiul dispozitiilor art. 1 alin. (1), art. 8 alin. (1) , art. 18 alin. (3) si art. 19 din Legea nr. 554/2004, care reglementeaza regimul juridic al actiunii in despagubiri, revine instantei de contencios administrativ sa se pronunte asupra dreptului la repararea pagubei cauzate, analizand conditiile de admisibilitate a cererii, inclusiv existenta dreptului la reparatie si modalitatea de acordare a acesteia. Astfel, actiunea avand ca obiect repararea pagubei produse ca urmare a anularii unor acte administrative atrage, in raport cu aceste dispozitii legale, competenta instantei de contencios administrativ potrivit principiului general de drept conform caruia legea speciala deroga de la legea generala.
Specialia generalibus derogant este un principiu juridic care implica faptul ca norma speciala e cea care deroga de la norma generala ?i ca norma speciala este de stricta interpretare la cazul respectiv. Mai mult, o norma generala nu poate inlatura de la aplicare o norma speciala. Fiind derogatorie de la norma generala, rezulta ca norma speciala se aplica ori de cate ori ne gasim in fata unui caz ce intra sub incidenta prevederilor sale, deci norma speciala se aplica prioritar fata de norma generala, chiar ?i atunci cand norma speciala este mai veche decat norma generala. Aplicarea principiului conform caruia legea speciala deroga de la legea generala are ca efect inlaturarea dreptului comun de la aplicare. Asadar, incidenta acestui principiu inlatura, totodata, posibilitatea coexistentei a doua cai judiciare, una pe legea speciala si cealalta pe dreptul comun

Hotararea consiliului local de aprobare a unui plan urbanistic zonal reprezinta un act administrativ cu caracter normativ

In interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 311, art. 32 alin. (5) lit. a), art. 39, 44, 45, art. 47 alin. (1) si (2), art. 56 alin. (1), (4), (6) si (7) si art. 64 alin. (3) din Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului si urbanismul, cu modificarile si completarile ulterioare, raportate la art. 68 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, hotararea consiliului local de aprobare a unui plan urbanistic zonal reprezinta un act administrativ cu caracter normativ.

Termenul de prescriptie a raspunderii contraventionale pentru lucrarile executate fara autorizatie de constructie curge de la data terminarii in fapt a constructiei

Termenul de prescriptie a raspunderii contraventionale pentru lucrarile executate fara autorizatie de constructie curge de la data terminarii in fapt a constructiei