Competenta actiune pentru desfiintarea unei constructii  intemeiata pe art. 32 din Legea nr. 50/1991

In cazul in care actiunea avand ca obiect desfiintarea unei constructii realizate fara autorizatie, intemeiata pe dispozitiile art. 32 din Legea nr. 50/1991, a fost solutionata ca o actiune civila, competenta materiala procesuala de solutionare a recursului declarat impotriva deciziei pronuntate in apel de tribunal revine sectiei corespunzatoare a curtii de apel.

In cazul in care natura juridica a cauzei a fost stabilita in mod definitiv atat de prima instanta cu ocazia verificarii competentei, cat si de instanta de apel, competenta de solutionare a cauzei se pastreaza in mod corespunzator si in caile de atac, fiind contrar logicii juridice a permite crearea unui conflict de competenta in diferitele grade de jurisdictie pe care le parcurge un proces.

Sectia a II-a civila, Decizia nr. 1466 din 10 iunie 2021

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Alba Iulia la 21 iunie 2019, sub dosar nr. x/176/2019, reclamantul Primarul Municipiului Alba Iulia in contradictoriu cu parata A. SRL – prin administrator B., a solicitat instantei:

– sa fie obligata parata sa desfiinteze constructiile, executate fara autorizatie de construire, in mod nelegal, identificate prin procesul verbal nr. 07/31.03.2015, edificate pe imobilul situat administrativ in Alba Iulia, str. X, jud. Alba;

– in cazul refuzului paratei, sa fie indreptatit reclamantul sa demoleze constructiile executate in mod nelegal, pe cheltuiala paratei; obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.

Prin sentinta civila nr. 2538/2019 din 23 octombrie 2019 pronuntata de Judecatoria Alba Iulia a fost admisa exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de parata.

A fost respinsa actiunea formulata de reclamantul Primarul Municipiului Alba Iulia in contradictoriu cu parata SC A. SRL, ca fiind introdusa impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamantul Primarul Municipiului Alba Iulia.

Prin decizia  nr. 307/A/2020 din 11 iunie 2020 pronuntata de Sectia a II-a civila, de contencios administrativ, fiscal si de insolventa a Tribunalului Alba a fost admis apelul declarat de reclamantul Primarul Municipiului Alba Iulia impotriva sentintei civile nr. 2538/2019 pronuntata de Judecatoria Alba Iulia in dosarul nr. x/176/2019, pe care a anulat-o si a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instante.

A fost respins apelul incident declarat de parata A. SRL impotriva aceleiași sentinte.

Impotriva acestei decizii, a declarat recurs parata A. SRL.

Prin incheierea nr. 113/2020 din 23 noiembrie 2020 pronuntata de Curtea de  Apel Alba Iulia, Sectia de contencios administrativ si fiscal a fost admisa exceptia necompetentei materiale procesuale a instantei, invocata din oficiu și, in consecinta, a fost declinata competenta de solutionare a cererii de recurs formulata de parata A. SRL impotriva deciziei civile nr. 307/A/2020 pronuntata de Tribunalul Alba, Sectia a II-a civila, de contencios administrativ,  fiscal si de insolventa, in favoarea Curtii de Apel Alba Iulia, Sectia a II-a civila, instanta retinand ca natura juridica a litigiului a fost definitiv stabilita ca fiind o actiune civila.

Cauza a  fost  inregistrata pe  rolul  Curtii de Apel Alba Iulia, Sectia a II-a civila la 9 decembrie 2020.

Prin decizia nr. 149/2021 din 23 martie 2021, Curtea de Apel Alba Iulia, Sectia a II-a  civila a admis exceptia necompetentei materiale a instantei si a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Sectiei de contencios administrativ si fiscal a Curtii de Apel Alba Iulia.

Pentru a hotari astfel, instanta a retinut ca din fisa dosarului rezulta ca materia juridica a litigiului este cea a contenciosului administrativ, cauza fiind repartizata unui complet de apel ce judeca in aceasta materie, temeiul actiunii fiind acela al indeplinirii obligatiei de demolare a constructiilor, in conformitate cu  procesul-verbal de contraventie.

Prin urmare, competenta de judecata a cailor de atac revine instantei de contencios administrativ, in speta sectia de contencios administrativ si fiscal a Curtii de Apel Alba Iulia.

Constatandu-se intervenit conflictul negativ de competenta intre Curtea de Apel Alba Iulia, Sectia a II-a civila si Curtea de Apel Alba Iulia, Sectia contencios administrativ fiscal s-a inaintat dosarul Inaltei Curti de Casatie si Justitie, la data de 27 mai 2021, pentru solutionarea conflictului de competenta.

Inalta Curte, constatand ca in cauza exista un conflict negativ de competenta in sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit intre instantele care s-au declarat deopotriva necompetente sa judece pricina, a pronuntat regulatorul de competenta, stabilind competenta de solutionare a cauzei in favoarea Curtii de Apel Alba Iulia, Sectia a II-a civila.

Delimitarea atributiilor instantelor se realizeaza in cadrul celor doua forme ale competentei, materiala si teritoriala.

Din perspectiva conflictului de competenta ivit in solutionarea cererii formulate, Inalta Curte constata ca prezenta cauza a fost solutionata ca o actiune civila, pornind de la obiectul litigiului ce viza obligarea paratei sa desfiinteze constructiile realizate fara autorizatie, actiune intemeiata pe dispozitiile art. 32 din Legea nr. 50/1991, natura juridica a cauzei fiind stabilita in mod definitiv atat de instanta de fond cu ocazia verificarii competentei, cat si de instanta de apel.

In acest context, se retin considerentele deciziei nr. 18/2016 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, pronuntata in solutionarea unui recurs in interesul legii, prin care s-a stabilit, cu privire la competenta materiala procesuala a tribunalelor/sectiilor specializate, ca se determina in functie de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute in vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, cu modificarile si completarile ulterioare. Aceasta competenta se pastreaza in mod corespunzator si in caile de atac.

Prin urmare, odata ce s-a stabilit o competenta de solutionare a cauzei in prima instanta, este evident ca aceasta competenta se pastreaza in mod corespunzator si in caile de atac, fiind contrar logicii juridice a permite crearea unui conflict de competenta in diferitele grade de jurisdictie pe care le parcurge un proces, avand in vedere ca in cauza este vorba de o competenta de ordine publica.

Or, nici un principiu de drept nu permite o interpretare in sensul ca o competenta de ordina publica poate fi diferita in calea de atac, fata de cea statuata in mod definitiv in fata primei instante.

Tot in acelasi context, se retine ca, prin Decizia nr. 17/2017 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie completul competent sa solutioneze recursul in interesul legii, in interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor legale privind calea de atac in materia contenciosului administrativ a statuat ca impotriva hotararilor pronuntate in aceasta materie poate fi exercitata numai calea de atac a recursului, cu exceptia cazului prevazut de dispozitiile art. 25 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare. 

Asadar, calea de atac a apelului nu este specifica contenciosului administrativ general, cu o singura exceptie (art. 25 alin. 3 din Legea 554/2004), astfel ca instanta de contencios administrativ nu are competenta de solutionare a recursului declarat impotriva hotararilor pronuntate in apel.

Inalta Curte retine, totodata, ca Legea nr. 50/1991 reglementeaza doar sanctiunile contraventionale ce pot fi aplicate, precum si masurile complementare ce pot fi dispuse, facand trimitere in ce priveste procedura de contestare a sanctiunii contraventionale la dispozitiile O.G. nr. 2/2001 (art. 35 alin. 2 din lege).

Reglementand astfel procedura de contestare a procesului verbal de contraventie, legiuitorul a inteles sa excluda din aceasta procedura masurile complementare reglementate de art. 28  si 29 din Legea nr. 50/1991, una dintre ele fiind cea de desfiintare a constructiei, asa cum se solicita in cauza de fata (art. 35 alin. 3 din Legea nr. 50/1991).

In consecinta, nu se poate retine o competenta a instantei de contencios administrativ in actiunea vizand desfiintarea constructiei, nefiind reglementata prin dispozitii legale o asemenea competenta specializata.

Concluzia ce se impune este acea ca litigiul are o natura pur civila, astfel cum au statuat si instantele inferioare de fond si apel.

Asa fiind, in raport de considerentele expuse, vazand si dispozitiile art. 135 alin. 4 C. proc. civ., Inalta Curte a retinut ca natura juridica a litigiului a fost definitiv stabilita ca fiind o actiune civila astfel ca, pentru solutionarea recursului declarat de parata A. SRL impotriva deciziei pronuntate in apel de Tribunalul Alba, Sectia a II-a civila si de contencios administrativ, fiscal și de insolventa, competenta materiala procesuala apartine Curtii de Apel Alba Iulia, Sectia a II-a civila.

Sursa: https://www.scj.ro/