Din punct de vedere juridic, o factura pro forma are caracterul unei oferte pe care emitentul trebuie sa o respecte pe toata durata de valabilitate a acesteia, avand doar caracter informativ, si nu obligatoriu pentru primitor, care genereaza obligatii pentru vanzator, cum ar fi obligatia de pastrare a pretului anuntat pentru intreaga perioada de valabilitate a ofertei cuprinse in aceasta factura, si care exprima doar inten?ia de tranzactionare, respectiv cea a vanzatorului de a livra si cea a cumparatorului de a achizitiona marfuri sau servicii.
O factura pe care este inscrisa mentiunea „pro forma” nu are nicio valoare juridica pentru cel care o primeste, nu genereaza niciun fel de obligatii pentru acesta, respectiv nu atesta transferul de proprietate asupra bunurilor mentionate in ea, astfel incat este nelegala retinerea de catre instanta a existentei unui contract intre parti doar pe baza unei astfel de facturi pro forma si fara a se fi intalnit acordul de vointa al acestora asupra unui element esential al contractului, si anume pretul.
Prin urmare, o factura pro forma nu poate constitui temei pentru angajarea raspunderii civile contractuale, in lipsa unui contract si in conditiile existentei unui delict, ci doar pentru angajarea raspunderii civile delictuale.