1. Dispozitiile art. 18 din O.U.G. nr. 51/2008 nu reprezinta altceva decat o aplicatie a regulii de principiu prevazuta de art. 274 alin. (1) C.pr.civ. Astfel, cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin incuviintarea ajutorului public judiciar nu isi pierd, din perspectiva celui cazut in pretentii, caracterul de cheltuieli de judecata, cu deosebirea ca, in cazul in care s-a admis cererea de ajutor public judiciar, cheltuielile corespunzatoare se platesc de catre partea care a cazut in pretentii direct statului.
2. In situatia in care intre parati nu exista un raport juridic de solidaritate, deoarece pretentiile formulate prin actiune impotriva fiecaruia dintre ei au fost determinate in mod individual, obligarea acestora la plata in solidar a sumei reprezentand ajutorul public judiciar este contrara prevederilor art. 277 C.pr.civ., text care prevede, in caz de coparticipare procesuala, criteriul naturii raportului juridic de drept substantial dintre coparticipanti.
In consecinta, instanta trebuie sa determine cheltuielile de judecata – care cuprind si suma ce trebuie platita de parati statului in temeiul art. 18 din O.U.G. nr. 51/2008 – proportional cu pretentiile admise in contradictoriu cu fiecare dintre ei, diferenta reprezentand ajutorul public judiciar care nu poate fi pusa in sarcina acestora urmand a ramane in sarcina statului, conform art. 19 alin. (1) din acelasi act normativ.