Invocand incalcarea art.1 din Protocolul nr.1 la Conventie, reclamantii au sustinut ca imposibilitatea lor de a obtine restituirea bunurilor nationalizate ale acestora sau de a obtine despagubiri a constituit o incalcare a dreptului lor la respectarea bunurilor. Curtea concluzioneaza ca reclamantii au fost privati de bunurile lor ca urmare a faptului ca statul le-a vandut si ca acestia nu beneficiaza de niciun mecanism care sa le permita sa obtina despagubiri adecvate pentru acea privare de bunuri. Curtea considera, in plus, ca aceasta privare, asociata cu lipsa totala de despagubiri, le-a impus reclamantilor o sarcina disproportionata si excesiva, incalcandu-se astfel dreptul acestora la respectarea bunurilor lor.
Etichetă:prejudiciu moral
Cauza Costache. Reclamantii solicitau reconstituirea dreptului de proprietate asupra unui teren
La o data neprecizata, in cursul anului 1995, reclamantii au introdus o actiune in justitie impotriva Consiliului General al Municipiului Bucuresti si a Consiliului Local al Sectorului 6 din Bucuresti, prin care solicitau reconstituirea dreptului de proprietate asupra unui teren cu o suprafata de 1,761 mp, situat pe strada Valea Lunga nr. 37-39, sectorul 6, Bucuresti.
Defaimare publica pe Facebook. Obligarea paratului la plata unei sume reprezentand daune morale si plata cheltuielilor de judecata
Tribunalul constata o depasire a limitelor impuse de buna-credinta, în cadrul demersului paratului de a o defaima public prin intermediul Facebook pe reclamanta, din punct de vedere al competentelor profesionale.
Defaimare publica pe Facebook. Obligarea paratului la plata unei sume reprezentand daune morale si obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata
Raspundere civila delictuala. Afirmatii calomnioase. Atingere adusa demnitatii, onoarei si reputatiei unei persoane. Fapta ilicita. Existenta unui prejudiciu moral.
In stabilirea existentei prejudiciului moral – definit in doctrina si in jurisprudenta ca orice atingere adusa uneia dintre prerogativele care constituie atributul personalitatii umane si care se manifesta prin suferinta fizica sau morala, pe care le resimte victima – trebuie luat in calcul caracterul si importanta valorilor nepatrimoniale, carora le-a fost cauzat prejudiciul, situatia personala a victimei, tinand cont de mediul social din care victima face parte, educatia, cultura, standardul de moralitate, personalitatea si psihologia victimei, circumstantele savarsirii faptei, statutul social, etc. Fiind vorba de lezarea unor valori fara continut economic si de protejarea unor drepturi care intra, ca element al vietii private, in sfera art. 8 din Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului, dar si de valori aparate de Constitutie si de legile nationale, existenta prejudiciului este circumscrisa conditiei aprecierii rezonabile, pe o baza echitabila corespunzatoare a prejudiciului real si efectiv produs victimei.
In ceea ce priveste proba prejudiciului moral, proba faptei ilicite este suficienta, urmand ca prejudiciul si raportul de cauzalitate sa fie prezumate, instantele urmand sa deduca producerea prejudiciului moral din simpla existenta a faptei ilicite de natura sa produca un asemenea prejudiciu si a imprejurarilor in care a fost savarsita, solutia fiind determinata de caracterul subiectiv, intern al prejudiciului moral, proba sa directa fiind practic imposibila.
Astfel, data fiind natura prejudiciului moral nu era necesar a se proba fara dubiu si fara echivoc imprejurarea ca ar fi fost deteriorata in vreun fel buna reputatie a reclamantului – persoana publica, cu o anumita notorietate si care se bucura de un anumit prestigiu – in contextul in care paratul, prin afirmatiile sale cu caracter scandalos si neadevarat, facute in cadrul unei campanii de denigrare desfasurata la un nivel foarte extins, pe posturi de televiziune si in presa, a produs o atingere semnificativa a valorilor ce definesc personalitate umana, ”atacul” atingand un anumit nivel de gravitate, apt a produce consecinte negative in plan moral victimei.
Raspunderea proprietarului pentru fapta animalului. Vatamare corporala. Prejudiciu moral suferit de victima agresiunii.
Conform art. 1375 NCC, proprietarul animalului raspunde independent de orice culpa pentru prejudiciile produse de animal. Raspunderea acestuia poate fi inlaturata numai daca se dovedeste ca reactia animalului a fost determinata de fapta exclusiva a victimei, a unui tert sau a unui caz de forta majora. Lipsa acestei cerinte prevazuta de dispozitiile art. 1380 NCC – care reglementeaza cazurile exoneratoare de raspundere dar si condi?iile inlaturarii raspunderii delictuale pentru fapta animalului – determina solutia de antrenare a raspunderii proprietarului animalului.
2. Prejudiciul moral a fost definit ca orice atingere adusa uneia dintre prerogativele care constituie atributul personalitatii umane si care se manifesta prin suferinta fizica sau/si morala, pe care le resimte victima. Prejudiciile care altereaza sanatatea si imaginea fizica aduc atingere unora dintre prerogativele care constituie atributul personalitatii umane – dreptul la sanatate, integritate fizica si psihica (art. 58 NCC) ca ?i componente ale dreptului la via?a aparat de Conven?ia Europeana a Drepturilor Omului si trebuie sa fie reparate. Caracterul suferin?elor trebuie privit in legatura cu particularita?ile individuale ale persoanei prejudiciate, suferintele morale (psihice) fiind frica, durerea, ru?inea, triste?ea, nelini?tea, umilirea ?i alte emo?ii negative.
Fiind vorba de lezarea unor valori fara continut economic si de protejarea unor drepturi care intra, ca element al vie?ii private, in sfera art. 1 (dreptul la via?a) din Conven?ia europeana, dar si de valori aparate de art. 22 din Constitutie si art. 58 C.civ., existen?a prejudiciului este circumscrisa condi?iei aprecierii rezonabile, pe o baza echitabila corespunzatoare a prejudiciului real ?i efectiv produs victimei.
In ce prive?te cuantumul posibilelor despagubiri acordate, nici sistemul legislativ romanesc ?i nici normele comunitare nu prevad un mod concret de evaluare a daunelor morale, iar acest principiu, al repararii integrale a unui astfel de prejudiciu, nu poate avea decat un caracter estimativ, fapt explicabil in raport de natura neeconomica a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate banesc. Ceea ce trebuie in concret evaluat nu este prejudiciul ca atare, ci doar despagubirea ce vine sa compenseze acest prejudiciu ?i sa aduca acea satisfac?ie de ordin moral celui prejudiciat.
Afirmatii calomnioase. Atingere adusa demnitatii, onorarei si reputatiei unei persoane. Fapta ilicita. Existenta unui prejudiciu moral.
La stabilirea existentei prejudiciului moral, definit in doctrina dreptului si in jurisprudenta ca orice atingere adusa uneia dintre prerogativele care constituie atributul personalitatii umane si care se manifesta prin suferinta fizica sau morala, pe care le resimte victima, trebuie avute in vedere caracterul si importanta valorilor nepatrimoniale lezate, situatia personala a victimei, tinand cont de mediul social din care victima face parte, educatia, cultura, standardul de moralitate, personalitatea si psihologia victimei, circumstantele savarsirii faptei, statutul social, etc. Fiind vorba de lezarea unor valori fara continut economic si de protejarea unor drepturi care intra, ca element al vietii private, in sfera art. 8 din Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului, dar si de valori aparate de Constitutie si de legile nationale, existenta prejudiciului este circumscrisa conditiei aprecierii rezonabile, pe o baza echitabila corespunzatoare a prejudiciului real si efectiv produs victimei. In ceea ce priveste proba prejudiciului moral, Inalta Curte a precizat ca este suficienta proba faptei ilicite, urmand ca prejudiciul si raportul de cauzalitate sa fie prezumate, instantele urmand sa deduca producerea prejudiciului moral din simpla existenta a faptei ilicite de natura sa produca un asemenea prejudiciu si a imprejurarilor in care a fost savarsita, solutia fiind determinata de caracterul subiectiv, intern al prejudiciului moral, proba sa directa fiind practic imposibila