Accident auto. Persoana care a suferit o vatamare corporala prin fapta altuia. DECIZIE RIL nr. 22 din 6 noiembrie 2017

Persoana care a suferit o vatamare corporala prin fapta altuia nu poate fi obligata la plata cheltuielilor de spitalizare si tratament medical de care a beneficiat in cadrul unitatii medicale respective in situatiile in care autorul vatamarii nu a fost identificat sau persoana vatamata nu a formulat sau si-a retras plangerea prealabila ori a intervenit impacarea partilor.

Asigurari. Impacarea partii vatamate cu autorul accidentului

In situatia in care partea vatamata dintr-un accident de circulatie s-a impacat cu cel care a provocat accidentul (asiguratul) nu inseamna ca partea vatamata nu mai poate primi despagubiri de la asigurator.

Raspunderea proprietarului pentru fapta animalului. Vatamare corporala. Prejudiciu moral suferit de victima agresiunii.

Conform art. 1375 NCC, proprietarul animalului raspunde independent de orice culpa pentru prejudiciile produse de animal. Raspunderea acestuia poate fi inlaturata numai daca se dovedeste ca reactia animalului a fost determinata de fapta exclusiva a victimei, a unui tert sau a unui caz de forta majora. Lipsa acestei cerinte prevazuta de dispozitiile art. 1380 NCC – care reglementeaza cazurile exoneratoare de raspundere dar si condi?iile inlaturarii raspunderii delictuale pentru fapta animalului – determina solutia de antrenare a raspunderii proprietarului animalului.

2. Prejudiciul moral a fost definit ca orice atingere adusa uneia dintre prerogativele care constituie atributul personalitatii umane si care se manifesta prin suferinta fizica sau/si morala, pe care le resimte victima. Prejudiciile care altereaza sanatatea si imaginea fizica aduc atingere unora dintre prerogativele care constituie atributul personalitatii umane – dreptul la sanatate, integritate fizica si psihica (art. 58 NCC) ca ?i componente ale dreptului la via?a aparat de Conven?ia Europeana a Drepturilor Omului si trebuie sa fie reparate. Caracterul suferin?elor trebuie privit in legatura cu particularita?ile individuale ale persoanei prejudiciate, suferintele morale (psihice) fiind frica, durerea, ru?inea, triste?ea, nelini?tea, umilirea ?i alte emo?ii negative.
Fiind vorba de lezarea unor valori fara continut economic si de protejarea unor drepturi care intra, ca element al vie?ii private, in sfera art. 1 (dreptul la via?a) din Conven?ia europeana, dar si de valori aparate de art. 22 din Constitutie si art. 58 C.civ., existen?a prejudiciului este circumscrisa condi?iei aprecierii rezonabile, pe o baza echitabila corespunzatoare a prejudiciului real ?i efectiv produs victimei.
In ce prive?te cuantumul posibilelor despagubiri acordate, nici sistemul legislativ romanesc ?i nici normele comunitare nu prevad un mod concret de evaluare a daunelor morale, iar acest principiu, al repararii integrale a unui astfel de prejudiciu, nu poate avea decat un caracter estimativ, fapt explicabil in raport de natura neeconomica a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate banesc. Ceea ce trebuie in concret evaluat nu este prejudiciul ca atare, ci doar despagubirea ce vine sa compenseze acest prejudiciu ?i sa aduca acea satisfac?ie de ordin moral celui prejudiciat.

Despagubiri auto. Daune morale. Decizia nr. 2617 din 9 iulie 2009. Infractiuni contra persoanei

Spre deosebire de despagubirile pentru daune materiale, care se stabilesc pe baza de probe, despagubirile pentru daune morale se stabilesc pe baza evaluarii instantei de judecata. In cazul infractiunilor contra persoanei, evaluarea despagubirilor pentru daune morale – in scopul de a nu fi una pur subiectiva sau de a nu tinde catre o imbogatire fara just temei – trebuie sa tina seama de suferintele fizice si morale susceptibil in mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta savârsita de inculpat, precum si de toate consecintele acesteia, relevate de actele medicale ori de alte probe administrate.