Accident auto. Persoana care a suferit o vatamare corporala prin fapta altuia nu poate fi obligata la plata cheltuielilor de spitalizare si tratament medical de care a beneficiat in cadrul unitatii medicale respective in situatiile in care autorul vatamarii nu a fost identificat sau persoana vatamata nu a formulat sau si-a retras plangerea prealabila ori a intervenit impacarea partilor.
DECIZIE nr. 22 din 6 noiembrie 2017 privind examinarea recursului in interesul legii cu privire la interpretarea si aplicarea art. 320 alin. (1) din Legea nr. 95/2006
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
COMPLETUL COMPETENT SA JUDECE RECURSUL IN INTERESUL LEGII
Dosar nr. 1.440/1/2017
Iulia Cristina Tarcea – presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie – presedintele completului
Lavinia Curelea – presedintele delegat al Sectiei I civile
Eugenia Voicheci – presedintele Sectiei a II-a civile
Ionel Barba – presedintele Sectiei de contencios administrativ si fiscal
Mirela Sorina Popescu – presedintele Sectiei penale
Alina Sorinela Macavei – judecator la Sectia I civila
Adina Georgeta Nicolae – judecator la Sectia I civila
Mihaela Paraschiv – judecator la Sectia I civila
Carmen Elena Popoiag – judecator la Sectia I civila
Aurelia Rusu – judecator la Sectia I civila
Bianca Elena Tandarescu – judecator la Sectia I civila
Nicoleta Tandareanu – judecator la Sectia I civila
Mirela Visan – judecator la Sectia I civila
Iulia Manuela Cirnu – judecator la Sectia a II-a civila
Minodora Condoiu – judecator la Sectia a II-a civila
Veronica Magdalena Danaila – judecator la Sectia a II-a civila
Mirela Politeanu – judecator la Sectia a II-a civila
Roxana Popa – judecator la Sectia a II-a civila
Monica Ruxandra Duta – judecator la Sectia a II-a civila
Carmen Tranica Teau – judecator la Sectia a II-a civila
Rodica Zaharia – judecator la Sectia a II-a civila
Iuliana Maiereanu – judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal
Decebal Constantin Vlad – judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal
Daniel Gradinaru – judecator la Sectia penala
Leontina Serban – judecator la Sectia penala
Completul competent sa judece recursul in interesul legii este legal constituit in conformitate cu dispozitiile art. 516 alin. (2) din Codul de procedura civila raportat la art. 272 alin. (2) lit. b) din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare.
Sedinta este prezidata de doamna judecator Iulia Cristina Tarcea, presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie este reprezentat de doamna Antonia Constantin, procuror-sef adjunct al Sectiei judiciare.
La sedinta de judecata participa magistratul-asistent Ileana Peligrad, desemnat pentru aceasta cauza in conformitate cu dispozitiile art. 272 din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare.
Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul competent sa judece recursul in interesul legii a luat in examinare recursul in interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curtii de Apel Constanta cu privire la:
„1. interpretarea si aplicarea art. 320 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 (fost art. 313 inainte de republicare), respectiv daca persoana care a suferit o vatamare corporala poate fi obligata la plata catre un spital de urgenta a cheltuielilor de spitalizare si tratament medical de care a beneficiat in cadrul unitatii medicale respective, in situatia in care autorul vatamarii:
a) nu a fost identificat (inclusiv atunci cand persoana vatamata nu ii dezvaluie identitatea); sau
b) atunci cand acesta nu raspunde penal (cand persoana vatamata nu a formulat sau si-a retras plangerea penala ori a intervenit impacarea partilor sau fapta nu a fost savarsita cu vinovatia ceruta de legea penala).
2. in situatia in care se considera ca, in baza prevederilor legale indicate, persoana care a suferit o vatamare corporala nu poate fi niciodata obligata la plata cheltuielilor de spitalizare si tratament medical de care a beneficiat catre spitalul de urgenta care i-a acordat asistenta medicala, se solicita interpretarea acelorasi prevederi legale in sensul de a stabili in ce conditii autorul vatamarii poate fi obligat la suportarea cheltuielilor de spitalizare si tratament medical de care a beneficiat persoana vatamata, in situatiile in care acesta nu raspunde penal (cand persoana vatamata nu a formulat sau si-a retras plangerea penala ori a intervenit impacarea partilor sau fapta nu a fost savarsita cu vinovatia ceruta de legea penala)”.
Magistratul-asistent invedereaza legala constituire a completului competent sa judece recursul in interesul legii, precum si faptul ca, la dosarul cauzei, au fost depuse raportul intocmit de judecatorii-raportori si punctul de vedere din partea Ministerului Public.
Presedintele completului, doamna judecator Iulia Cristina Tarcea, presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie, a acordat cuvantul reprezentantului procurorului general.
Reprezentantul Ministerului Public a solicitat admiterea recursului in interesul legii si pronuntarea unei hotarari prin care sa se asigure interpretarea si aplicarea unitara a legii, apreciind ca persoana care a suferit o vatamare corporala nu poate fi obligata la plata catre un spital de urgenta a cheltuielilor de spitalizare si tratament medical de care a beneficiat in cadrul unitatii medicale respective, potrivit legii, in limitele pachetului de baza ori minimal, dupa caz, in situatia in care autorul vatamarii nu a fost identificat, inclusiv atunci cand persoana vatamata nu ii dezvaluie identitatea.
Totodata, s-a invederat ca autorul vatamarii poate fi chemat in judecata, pe cale civila separata, pentru suportarea cheltuielilor de spitalizare si cu tratamentul medical de care a beneficiat persoana vatamata, in situatiile in care nu poate fi atrasa raspunderea sa penala, intrucat persoana vatamata a formulat plangerea prealabila tardiv, si-a retras plangerea ori a intervenit impacarea partilor, urmand ca, in procesul civil, sa se stabileasca raspunderea civila delictuala, iar persoana care a suferit o vatamare corporala poate fi obligata, singura sau proportional cu autorul faptei ilicite catre spitalul de urgenta care i-a acordat asistenta medicala, la plata cheltuielilor de spitalizare si tratament medical de care a beneficiat, atunci cand fapta nu a fost savarsita cu vinovatia ceruta de legea penala ori fapta victimei, indeplinind toate conditiile cazului fortuit, exonereaza de raspundere penala si civila pe autorul faptei.
In aceste din urma situatii s-a aratat ca raspunderea persoanei vatamate ar trebui sa fie atrasa doar atunci cand raporturile sale de raspundere civila delictuala se grefeaza pe un contract de asigurare obligatorie sau facultativa de raspundere civila, deoarece numai astfel aplicarea legii este in concordanta cu scopul sau.
Presedintele completului, doamna judecator Iulia Cristina Tarcea, constatand ca nu mai sunt alte completari, chestiuni de invocat sau intrebari de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile inchise, iar completul de judecata a ramas in pronuntare asupra recursului in interesul legii.
INALTA CURTE,
deliberand asupra recursului in interesul legii, a constatat urmatoarele:
I. Temeiul juridic al recursului in interesul legii
1. Articolul 514 din Codul procedura civila stipuleaza urmatoarele:
„Pentru a se asigura interpretarea si aplicarea unitara a legii de catre toate instantele judecatoresti, procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, din oficiu sau la cererea ministrului justitiei, Colegiul de conducere al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, colegiile de conducere ale curtilor de apel, precum si Avocatul Poporului au indatorirea sa ceara Inaltei Curti de Casatie si Justitie sa se pronunte asupra problemelor de drept care au fost solutionate diferit de instantele judecatoresti.”
II. Sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie
2. Sesizarea s-a facut de catre Colegiul de conducere al Curtii de Apel Constanta, atasandu-se hotarari judecatoresti definitive, in dovedirea practicii neunitare.
III. Normele de drept intern care formeaza obiectul sesizarii Inaltei Curti de Casatie si Justitie cu privire la pronuntarea unui recurs in interesul legii
3. Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, denumita, in continuare, Legea nr. 95/2006:
Art. 320 alin. (1): „Persoanele care prin faptele lor aduc daune sanatatii altei persoane, precum si daune sanatatii propriei persoane, din culpa, raspund potrivit legii si au obligatia sa repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentand cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordata Sumele reprezentand cheltuielile efective vor fi recuperate de Catre furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile avand ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subroga in toate drepturile si obligatiile procesuale ale caselor de asigurari de sanatate si dobandesc calitatea procesuala a acestora in toate procesele si cererile aflate pe rolul instantelor judecatoresti, indiferent de faza de judecata.
(2) Furnizorii de servicii care acorda asistenta medicala prevazuta la alin. (1) realizeaza o evidenta distincta a acestor cazuri si au obligatia sa comunice lunar casei de asigurari de sanatate cu care se afla in relatie contractuala aceasta evidenta, in vederea decontarii, precum si cazurile pentru care furnizorii de servicii medicale au recuperat cheltuielile efective in vederea restituirii sumelor decontate de casele de asigurari de sanatate pentru cazurile respective.”
IV. Orientarile jurisprudentiale divergente
4. In ceea ce priveste prima problema de drept, respectiv daca persoana care a suferit o vatamare corporala poate fi obligata la plata catre un spital de urgenta a cheltuielilor de spitalizare si tratament medical de care a beneficiat in cadrul unitatii medicale respective, in situatia in care autorul vatamarii nu a fost identificat (inclusiv atunci cand persoana vatamata nu ii dezvaluie identitatea) sau atunci cand acesta nu raspunde penal (cand persoana vatamata nu a formulat sau si-a retras plangerea penala ori a intervenit impacarea partilor sau fapta nu a fost savarsita cu vinovatia ceruta de legea penala), orientarile jurisprudentiale diferite s-au conturat dupa cum urmeaza:
4.1. Unele instante au apreciat ca victima agresiunii poate fi obligata la cheltuielile ocazionate de asistenta medicala acordata, daca nu indica autorul agresiunii sau nu face dovada ca a fost victima unei agresiuni, invocandu-se faptul ca victima agresiunii se face vinovata de nepunerea la dispozitia titularului actiunii a datelor necesare pentru identificarea agresorului, ceea ce ar conduce la un asa-zis transfer al culpei de la agresor la victima agresiunii.
In argumentarea aceleiasi solutii, alte instante au retinut fie imbogatirea fara justa cauza a victimei, fie existenta unei raspunderi civile delictuale in sarcina acesteia, pentru fapta constand in ascunderea identitatii autorului si punerea unitatii sanitare care a efectuat cheltuieli in situatia de a nu-si putea recupera prejudiciul in cazurile in care a intervenit impacarea victimei cu agresorul ori aceasta si-a retras plangerea, instantele au pronuntat solutii in sensul obligarii victimei agresiunii, fie singura, fie in solidar cu agresorul, la plata cheltuielilor efectuate de furnizorul de servicii medicale.
4.2. Alte instante au apreciat ca, in nicio situatie, persoana care a suferit o vatamare corporala nu poate fi obligata la suportarea cheltuielilor de spitalizare si tratament medical de care a beneficiat.
4.2.1. Unele instante au apreciat ca victima agresiunii nu poate fi obligata la cheltuielile ocazionate de asistenta medicala acordata, retinand ca aceasta nu are calitate procesuala pasiva in acest tip de actiuni, fata de prevederile art. 320 din Legea nr. 95/2006 potrivit carora furnizorii de servicii medicale se pot indrepta impotriva persoanelor care au savarsit agresiunea, nu impotriva victimei, indiferent daca aceasta este sau nu asigurata.
4.2.2. Alte instante au apreciat ca victima agresiunii nu poate fi obligata la cheltuielile ocazionate de asistenta medicala acordata, iar cererea de chemare in judecata formulata impotriva acesteia a fost respinsa pe fond.
In argumentarea acestei solutii, instantele au retinut ca recuperarea cheltuielilor de spitalizare de la victima agresiunii este incompatibila cu scopul reglementarii speciale in materia asigurarilor de sanatate, lipsind de substanta dreptul de asigurare garantat de Legea nr. 95/2006. Recuperarea cheltuielilor de spitalizare nu se poate face de la persoanele asigurate, intrucat scopul asigurarii de sanatate este tocmai acela ca aceste cheltuieli sa fie suportate de asigurator, in momentul in care se produce cazul asigurat. in cazul persoanelor neasigurate, spitalul acorda serviciile medicale de urgenta, iar aceste cheltuieli, care sunt stipulate gratuit in favoarea beneficiarului, nu sunt susceptibile de recuperare de la acesta, gratuitatea fiind o masura de protectie asumata de stat in virtutea obiectivului major al protejarii sanatatii populatiei.
5. In ceea ce priveste a doua problema de drept, autorul sesizarii solicita Inaltei Curti de Casatie si Justitie ca, in situatia in care se va considera ca, in baza prevederilor legale indicate, persoana care a suferit o vatamare corporala nu poate fi niciodata obligata la plata cheltuielilor de spitalizare si tratament medical de care a beneficiat catre spitalul de urgenta care i-a acordat asistenta medicala, sa se stabileasca in ce conditii autorul vatamarii poate fi obligat la suportarea cheltuielilor de spitalizare si tratament medical de care a beneficiat persoana vatamata, in situatiile in care acesta nu raspunde penal (cand persoana vatamata nu a formulat sau si-a retras plangerea penala ori a intervenit impacarea partilor sau fapta nu a fost savarsita cu vinovatia ceruta de legea penala).
5.1. Unele instante au apreciat ca persoana care a produs o vatamare corporala altei persoane nu poate fi obligata la suportarea cheltuielilor de spitalizare si tratament medical de care a beneficiat persoana vatamata in cazul in care a intervenit impacarea partilor, retinandu-se ca, potrivit prevederilor art. 132 din Codul penal anterior si ale art. 159 din noul Cod penal, impacarea partilor inlatura raspunderea penala si stinge actiunea civila.
5.2. Alte instante au apreciat ca persoana care a produs o vatamare corporala altei persoane va fi obligata la suportarea cheltuielilor de spitalizare si tratament medical de care a beneficiat persoana vatamata, chiar si in cazul in care paratului nu i s-a putut stabili vinovatia in materie penala, dat fiind ca in cauza a intervenit impacarea partilor, deoarece stingerea actiunii civile se produce doar cu privire la pretentiile pe care partea vatamata le are fata de inculpat, nu si in privinta prejudiciului cauzat furnizorului de servicii medicale.
V. Punctul de vedere al Colegiului de conducere al Curtii de Apel Constanta
6. Titularul sesizarii nu a formulat un punct de vedere cu privire la problemele de drept ce fac obiectul prezentului recurs in interesul legii.
VI. Punctul de vedere al procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie
7. Ministerul Public, prin punctul de vedere exprimat, a aratat ca, in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 320 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, republicata [fost art. 313 alin. (1) din aceeasi lege, anterior republicarii], persoana care a suferit o vatamare corporala nu poate fi obligata la plata catre un spital de urgenta a cheltuielilor de spitalizare si tratament medical de care a beneficiat in cadrul unitatii medicale respective, potrivit legii, in limitele pachetului de baza ori minimal, dupa caz, in situatia in care autorul vatamarii nu a fost identificat, inclusiv atunci cand persoana vatamata nu ii dezvaluie identitatea.
In interpretarea si aplicarea aceluiasi articol, autorul vatamarii poate fi chemat in judecata pe cale civila separata, pentru suportarea cheltuielilor de spitalizare si tratament medical de care a beneficiat persoana vatamata, in situatiile in care nu poate fi atrasa raspunderea sa penala, intrucat persoana vatamata a formulat plangerea prealabila tardiv, si-a retras plangerea ori a intervenit impacarea partilor, urmand ca, in procesul civil, sa se stabileasca raspunderea civila delictuala.
Totodata, s-a concluzionat ca persoana care a suferit o vatamare corporala, in interpretarea si aplicarea aceluiasi articol, poate fi obligata, singura sau proportional cu autorul faptei ilicite catre spitalul de urgenta care i-a acordat asistenta medicala, la plata cheltuielilor de spitalizare si tratament medical de care a beneficiat, atunci fapta nu a fost savarsita cu vinovatia ceruta de legea penala ori fapta victimei, indeplinind toate conditiile cazului fortuit, exonereaza de raspundere penala si civila pe autorul faptei. in aceste situatii, raspunderea persoanei vatamate ar trebui sa fie atrasa doar atunci cand raporturile sale de raspundere civila delictuala se grefeaza pe un contract de asigurare obligatorie sau facultativa de raspundere civila, deoarece numai astfel aplicarea legii este in concordanta cu scopul sau.
VII. Raportul asupra recursului in interesul legii
8. Prin raportul intocmit de judecatorii-raportori desemnati, conform art. 516 alin. (5) din Codul de procedura civila, s-a apreciat ca, in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 320 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, persoana care a suferit o vatamare corporala prin fapta altuia nu poate fi obligata, catre furnizorul de servicii medicale, la plata cheltuielilor de spitalizare si tratament medical de care a beneficiat in cadrul unitatii medicale respective, potrivit legii, in limitele pachetului de baza ori minimal, dupa caz, in situatiile in care autorul vatamarii nu a fost identificat sau persoana vatamata nu a formulat sau si-a retras plangerea prealabila ori a intervenit impacarea partilor.
In interpretarea si aplicarea acelorasi dispozitii legale, autorul vatamarii poate fi chemat in judecata, pe cale civila separata, pentru suportarea cheltuielilor de spitalizare si tratament medical de care a beneficiat persoana vatamata, in situatia in care acesta nu raspunde penal intrucat a intervenit impacarea partilor.
VIII. Inalta Curte de Casatie sl Justitie
9. Analizand recursul in interesul legii, raportul intocmit de judecatorii-raportori, precum si problema de drept ce se solicita a fi dezlegata, retine urmatoarele:
10. Din perspectiva legitimarii procesuale active se constata ca este indeplinita conditia prevazuta de art. 514 din Codul de procedura civila, in ceea ce priveste pe titularul sesizarii, recursul in interesul legii fiind exercitat de Colegiul de conducere al Curtii de Apel Constanta.
11. Dispozitiile art. 515 din Codul de procedura civila statueaza ca recursul in interesul legii este admisibil numai daca se face dovada ca problemele de drept care formeaza obiectul judecatii au fost solutionate diferit prin hotarari judecatoresti definitive, care se anexeaza cererii.
12. Verificand conditia privind respectarea cerintelor prescrise de prevederile art. 515 din Codul de procedura civila, se constata, din anexele memoriului de recurs in interesul legii, ca nu rezulta existenta practicii neunitare cu privire la toate situatiile invocate in memoriu.
13. Astfel, din exemplele de hotarari judecatoresti mentionate in memoriu si din analiza practicii judiciare anexate nu rezulta ca instantele s-ar fi pronuntat prin hotarari divergente cu privire la situatii in care s-ar fi invocat faptul ca autorul vatamarii nu a savarsit fapta cu vinovatia ceruta de legea penala sau ca ar fi existat cauze care exclud vinovatia. Situatiile de divergenta regasite in jurisprudenta examinata se refera la actiuni formulate de furnizorul de servicii medicale impotriva victimei agresiunii, in cazurile in care victima fie nu a formulat plangere penala, fie si-a retras-o sau a intervenit impacarea partilor.
14. In ceea ce priveste problema de drept de la punctul 2 din sesizare, din studiul jurisprudentei anexate reiese ca instantele au pronuntat solutii divergente numai in ipoteza in care actiunile formulate de unitatile sanitare impotriva autorului agresiunii vizau situatii in care intervenise impacarea partilor. Numai in aceasta situatie s-a pus problema efectului extinctiv pe care il produce impacarea partilor in legatura cu actiunea civila.
15. Nu s-au regasit in anexele la memoriu hotarari judecatoresti care sa contina solutii diferite sub aspectul problemei de drept de la pct. 2, cu privire la situatiile in care partea vatamata nu a formulat plangere sau si-a retras-o, ci dimpotriva, examenul jurisprudential a relevat ca, in situatiile in care lipsea plangerea prealabila sau aceasta fusese retrasa, instantele au analizat pe fond cauzele, retinand ca, in conditiile in care nu exista o hotarare judecatoreasca pronuntata in procesul penal, care sa aiba autoritate de lucru judecat in fata instantei civile, hotarare prin care sa se stabileasca existenta faptei, identitatea faptuitorului si vinovatia acestuia, reclamantul (furnizorul de servicii medicale) trebuie sa faca dovada in procesul civil a indeplinirii conditiilor raspunderii civile delictuale a paratului pretins autor al faptei.
16. De asemenea se constata ca problemele de drept cu privire la care se solicita rezolvarea prin mecanismul recursului in interesul legii nu vizeaza ipoteza in care actiunea furnizorului de servicii medicale a fost indreptata impotriva victimei, pe motiv ca aceasta, prin fapta sa, a adus daune propriei sanatati. Desi exista cazuistica in ceea ce priveste culpa concurenta sau exclusiva a victimei, aceasta nu este divergenta, referindu-se la situatii de fapt punctuale (solutionate de instante in raport cu circumstantele particulare din speta) si nici nu este relevanta din perspectiva problemelor de drept care formeaza obiectul sesizarii.
17. Fata de precizarile anterioare, obiectul recursului in interesul legii, care se circumscrie exigentelor art. 515 din Codul de procedura civila, priveste problemele de drept solutionate diferit de instantele judecatoresti, in interpretarea si aplicarea art. 320 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 (fost art. 313 inainte de republicare), dupa cum urmeaza:
1. daca persoana care a suferit o vatamare corporala prin fapta altuia poate fi obligata la plata catre un spital de urgenta a cheltuielilor de spitalizare si tratament medical de care a beneficiat in cadrul unitatii medicale respective, in situatia in care autorul vatamarii:
a) nu a fost identificat (inclusiv atunci cand persoana vatamata nu ii dezvaluie identitatea); sau
b) atunci cand acesta nu raspunde penal, deoarece persoana vatamata nu a formulat sau si-a retras plangerea penala ori a intervenit impacarea partilor;
2. daca, in ipoteza unui raspuns negativ la prima problema de drept, autorul vatamarii poate fi obligat la suportarea cheltuielilor de spitalizare si tratament medical de care a beneficiat persoana vatamata, in situatia in care acesta nu raspunde penal datorita faptului ca a intervenit impacarea partilor.
18. Asupra fondului se constata ca dispozitiile legale a caror interpretare si aplicare au generat practica neunitara sunt cele prevazute de art. 320 alin. (1) din Legea nr, 95/2006, care au urmatorul continut:
„Art. 320
(1) Persoanele care prin faptele lor aduc daune sanatatii altei persoane, precum si daune sanatatii propriei persoane, din culpa, raspund potrivit legii si au obligatia sa repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentand cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicala acordata. Sumele reprezentand cheltuielile efective vor fi recuperate de Catre furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile avand ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subroga in toate drepturile si obligatiile procesuale ale caselor de asigurari de sanatate si dobandesc calitatea procesuala a acestora in toate procesele si cererile aflate pe rolul instantelor judecatoresti, indiferent de faza de judecata.”
19. Textul reprezinta o aplicatie particulara a raspunderii civile delictuale in privinta prejudiciului corporal constand in vatamarea integritatii corporale ori a sanatatii unei persoane.
20. Obiectul recursului in interesul legii consta in plata contravalorii cheltuielilor de spitalizare si de tratament medical efectuate de furnizorul de servicii medicale in limita pachetului de baza, daca este vorba de o persoana asigurata, sau in limita pachetului minimal, daca este vorba de o persoana neasigurata.
21. Subiect activ al raportului juridic obligational este furnizorul de servicii medicale, care are un drept de actiune directa pentru recuperarea acestor cheltuieli, iar subiect pasiv este persoana care, prin fapta sa, a adus atingere sanatatii altuia (sau, dupa caz, persoana care, prin fapta sa culpabila, si-a adus atingere propriei sanatati).
22. Aceasta solutie legislativa nu este noua in sistemul nostru juridic. Dreptul unitatilor sanitare de a recupera pe calea unei actiuni directe despagubirile reprezentand cheltuielile de asistenta medicala acordata victimei unei fapte ilicite a fost reglement initial in art. 188 din Legea nr. 3/1978 privind asigurarea sanatatii populatiei, text care prevedea ca: „Persoanele care prin faptele lor aduc prejudicii sau daune sanatatii altei persoane raspund potrivit legii si sunt obligate sa suporte cheltuielile necesitate de asistenta medicala acordata acesteia.”
23. In aplicarea acestor prevederi legale, calitatea procesuala activa a unitatilor sanitare a fost stabilita pe cale jurisprudentiala, fostul Tribunal Suprem statuand ca, daca printr-o fapta ilicita victima a suferit vatamari ale sanatatii care fac necesara acordarea de asistenta medicala, constand in administrarea de medicamente, spitalizare etc., autorul faptei ilicite este obligat sa plateasca unitatii sanitare (daca are personalitate juridica) sau forului sau tutelar despagubiri reprezentand valoarea cheltuielilor ocazionate cu asistenta sanitara ce i-a fost acordata victimei.
24. Aceeasi reglementare de principiu a fost preluata in cuprinsul art. 106 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea si functionarea sistemului de asigurari sociale de sanatate si, ulterior, in art. 317 alin. (3) din Legea nr. 95/2006, devenit art. 320 alin. (1) ca efect al modificarii si republicarii legii.
25. In privinta naturii juridice a raspunderii instituite prin aceste norme speciale, doctrina a retinut ca respectivele norme „nu deroga de la principiile raspunderii civile, ci dimpotriva constituie o aplicare a reglementarilor care carmuiesc raspunderea civila delictuala, privitor la cheltuielile necesitate de asistenta medicala acordata victimelor unor fapte ilicite”.
26. In ceea ce priveste prima problema de drept se constata ca, aplicand prevederile art. 320 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, in cauze in care furnizorul de servicii medicale a formulat actiunea in contradictoriu cu victima agresiunii, care suferise o vatamare corporala ca urmare a faptei unui tert, unele instante au apreciat ca aceasta poate fi obligata la plata cheltuielilor de spitalizare si tratament medical de care a beneficiat in cadrul unitatii medicale respective, in situatia in care autorul vatamarii nu a fost identificat (inclusiv atunci cand persoana vatamata nu ii dezvaluie identitatea) sau atunci cand acesta nu raspunde penal, deoarece persoana vatamata nu a formulat sau si-a retras plangerea penala ori a intervenit impacarea partilor.
27. In sustinerea acestor solutii jurisprudentiale s-a retinut fie existenta raspunderii civile delictuale a victimei (pentru faptul nepunerii la dispozitie a datelor necesare titularului actiunii sau pentru neefectuarea demersurilor necesare in vederea tragerii la raspundere penala a autorului agresiunii), fie imbogatirea fara justa cauza.
28. Procedand in acest mod, instantele au ignorat cadrul procesual creat prin promovarea actiunii, in temeiul normei legale speciale. in ipoteza in care victima a suferit o vatamare a sanatatii prin fapta culpabila a unui tert (nu ca urmare a propriei fapte culpabile), textul legal examinat confera furnizorului de servicii medicale calitate procesuala activa exclusiv in situatiile in care cheltuielile de spitalizare si tratament medical sunt solicitate de la persoana care prin fapta sa a adus daune sanatatii altei persoane. Cu alte cuvinte, legiuitorul stabileste in mod neechivoc cine are calitate procesuala pasiva in cadrul unei astfel de actiuni.
29. De aceea, in toate situatiile in care, fiind vorba de o vatamare produsa prin fapta unui tert, unitatea sanitara s-a indreptat cu actiune pentru recuperarea cheltuielilor de spitalizare impotriva victimei agresiunii, iar nu a autorului vatamarii, temeiul de drept al actiunii nu poate fi prevederea speciala cuprinsa in art. 320 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, care este de stricta interpretare si aplicare.
30. Din modul in care au fost argumentate solutiile de admitere a actiunilor formulate impotriva persoanelor vatamate rezulta ca instantele respective, desi au fost investite cu actiuni intemeiate pe prevederile art. 320 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 (art. 313 inainte de republicare), care stabilesc fara echivoc faptul ca subiectul pasiv al raportului juridic obligational este persoana care prin fapta sa a adus daune sanatatii altei persoane, au rezolvat litigiul pe temeiul dreptului comun, pronuntandu-se asupra unui alt raport juridic obligational, in care subiect pasiv devine insasi victima, iar cheltuielile de spitalizare si tratament medical nu mai sunt rezultatul faptei prejudiciabile savarsite initial de catre autorul agresiunii, ci rezultatul faptei victimei, constand in omisiunea de a-si da concursul la identificarea si tragerea la raspundere a autorului agresiunii.
31. O asemenea constructie juridica ignora, insa, faptul ca prejudiciul constand in cheltuielile de spitalizare si tratament medical este rezultatul direct al faptei culpabile ‘a autorului agresiunii si s-a produs in patrimoniul unitatii medicale anterior faptelor de omisiune imputate victimei, astfel incat acest prejudiciu nu poate fi considerat rezultat al conduitei ulterioare a victimei.
32. Un eventual prejudiciu pe care victima l-ar fi produs unitatii medicale, prin faptul ca nu a dezvaluit identitatea autorului vatamarii, nu a formulat plangere penala sau si-a retras plangerea penala ori a intervenit impacarea partilor, nu se confunda cu prejudiciul constand in cheltuielile de spitalizare si tratament medical si nu poate fi cerut pe temeiul art. 320 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, ci doar printr-o actiune intemeiata pe dreptul comun.
33. Or, in cadrul unei asemenea actiuni, care ar putea fi intemeiata pe dispozitiile de drept comun in materia raspunderii civile delictuale, unitatea medicala trebuie sa faca dovada existentei si a intinderii prejudiciului afirmat (care nu se confunda cu prejudiciul constand in cheltuielile de spitalizare si tratament medical), a faptei ilicite, a raportului de cauzalitate intre fapta si prejudiciu si a vinovatiei paratului.
34. In ceea ce priveste fapta ilicita, unele instante au retinut ca paratul, victima a agresiunii si beneficiar al serviciilor medicale, nu a facut demersuri pentru identificarea autorului agresiunii, nu a furnizat unitatii medicale datele de identitate ale acestuia sau nu a formulat plangere penala pentru ca cel vinovat sa poata fi tras la raspundere.
35. Aceste fapte imputate victimei nu pot fi calificate ca ilicite, in conditiile in care nicio prevedere legala nu stabileste in sarcina victimei unei agresiuni obligatia de a identifica agresorul si de a furniza unitatii sanitare datele de identificare,
36. In ceea ce priveste nedepunerea plangerii penale prealabile se observa ca nu rezulta din Legea nr. 95/2006, din actele normative cu rang inferior adoptate in temeiul acestei legi sau din Codul de procedura penala obligatia persoanei vatamate de a depune plangere penala prealabila. Dimpotriva, dreptul persoanei vatamate de a formula sau nu plangerea penala este un drept potestativ, iar ratiunile subiective care determina persoana in cauza sa nu depuna plangerea nu pot fi cenzurate de instanta de judecata, cata vreme insusi legiuitorul, stabilind ca pentru anumite infractiuni urmarirea penala este conditionata de plangerea prealabila a persoanei vatamate, a inteles sa ii lase acesteia dreptul de a alege daca se adreseaza sau nu justitiei penale.
37. Retragerea plangerii prealabile de catre victima agresiunii sau impacarea intervenita intre partea vatamata si autorul agresiunii nu pot fi calificate ca fapte ilicite, care sa justifice antrenarea raspunderii delictuale a victimei agresiunii, cata vreme cele doua institutii de drept procesual-penal sunt reglementate in Codul de procedura penala [art. 16 alin. (1) lit. g)] drept cauze legale care impiedica punerea in miscare si exercitarea actiunii penale.
38. Imbogatirea fara justa cauza nu poate constitui temei al obligarii victimei agresiunii la cheltuielile de spitalizare si tratament medical, deoarece una dintre conditiile pentru aplicarea acestui mecanism juridic, astfel cum rezulta din art. 1345 din Codul civil, este aceea ca imbogatirea sa fie lipsita de o cauza justa.
39. Or, prestarea serviciilor medicale de catre unitatea sanitara s-a facut in baza prevederilor legale care instituie acordarea unui pachet de servicii medicale de baza, in mod echitabil si nediscriminatoriu, oricarui asigurat [art. 219 alin. (3) lit. g) din Legea nr. 95/2006].
40. Potrivit art. 221 alin. (1) lit. c) din lege, prin hotarare a Guvernului se aproba pachetul de servicii de baza ce se acorda asiguratilor; acest pachet cuprinde serviciile medicale, serviciile de ingrijire a sanatatii, medicamentele, materialele sanitare, dispozitivele medicale la care asiguratii au dreptul.
41. Tot prin hotarare a Guvernului se aproba si pachetul minimal de servicii care, potrivit art. 221 alin. (I) lit. d) din lege, se acorda persoanelor care nu fac dovada calitatii de asigurat si cuprinde servicii de ingrijire a sanatatii, medicamente si materiale numai in cazul urgentelor medico-chirurgicale si al bolilor cu potential endemoepidemic, monitorizarea evolutiei sarcinii si a lauziei, servicii de planificare familiala, servicii de preventie si ingrijiri de asistenta medicala comunitara.
42. Ca atare, temeiul acordarii asistentei si ingrijirii medicale victimelor agresiunilor este unul legal, astfel incat cheltuielile efectuate de unitatile sanitare nu pot fi recuperate de la beneficiarii serviciilor medicale prin mecanismul imbogatirii fara justa cauza.
43. De altfel, obligarea victimei agresiunii la plata cheltuielilor efectuate cu ingrijirea sanatatii sale, ca beneficiar al serviciilor medicale in cadrul pachetului minimal de servicii medicale sau al pachetului de baza, dupa caz, ar lipsi de eficacitate sistemul asigurarilor sociale de sanatate, care a fost instituit tocmai pentru a se asigura un minim de asistenta medicala pentru populatie, inclusiv pentru acele categorii de persoane care se afla in imposibilitatea de a contribui la fondul de asigurari de sanatate.
44. Cata vreme beneficiarii sistemului de asigurari de sanatate au dreptul la un pachet de servicii medicale (de baza pentru cei asigurati si minimal pentru cei neasigurati), fiind astfel protejati fata de costurile serviciilor medicale in caz de boala sau accident, nu exista nicio ratiune pentru care persoanele respective sa fie obligate sa suporte costurile cheltuielilor medicale atunci cand vatamarea corporala a fost cauzata prin fapta culpabila a unui tert.
45. Este necesar a se preciza ca din hotararile judecatoresti atasate memoriului de recurs in interesul legii nu rezulta faptul ca pretentiile unitatilor sanitare au vizat cheltuielile de spitalizare care depaseau pachetul minimal sau pachetul de baza, dupa caz, asa incat acest aspect nu formeaza obiect de analiza in cadrul prezentului recurs in interesul legii. in consecinta, dezlegarea ce va fi data prin prezenta decizie vizeaza exclusiv actiunile care au ca obiect cheltuielile de spitalizare si tratament medical de care victima a beneficiat in limitele pachetului minima| sau de baza, dupa caz.
46. In ceea ce priveste cea de-a doua problema de drept, referitoare la posibilitatea obligarii autorului vatamarii la suportarea cheltuielilor de spitalizare si tratament medical de care a beneficiat persoana vatamata. in situatia in care acesta este cunoscut, insa nu raspunde penal datorita faptului ca a intervenit impacarea partilor, se apreciaza ca aceasta cauza de inlaturare a raspunderii penale si de stingere a actiunii civile [prevazuta de art. 132 alin. 1 din Codul penal anterior si preluata in art. 159 alin. (2) din noul Cod penal] nu stinge si dreptul la actiune conferit prin lege unitatii sanitare de a recupera cheltuielile efectuate cu ingrijirea medicala a victimei.
47. Actiunea civila, astfel cum este reglementata in art. 19-28 din noul Cod de procedura penala, se circumscrie raporturilor juridice care se nasc intre persoana vatamata sau succesorii acesteia, pe de o parte, si inculpat sau partea responsabila civilmente, pe de alta parte.
48. Totodata, impacarea partilor este un act de intelegere intre faptuitor si persoana vatamata, prin care, in conditiile legii si pentru anumite infractiuni, se inlatura raspunderea penala si celelalte consecinte ale savarsirii infractiunii.
49. Fiind un act juridic bilateral, acesta produce efecte relative, intre partea vatamata si autorul agresiunii, in ceea ce priveste despagubirile pe care victima le-ar fi putut pretinde pentru sine in cadrul procesului penal. Dreptul furnizorului de servicii medicale de a solicita pe cale civila obligarea autorului vatamarii la plata cheltuielilor de spitalizare si tratament medical de care a beneficiat persoana vatamata este un drept distinct, prevazut prin legea speciala in patrimoniul unitatii medicale si care nu poate fi stins printr-un acord intre victima si autorul agresiunii.
50. Ca atare, unitatea sanitara va putea sa isi exercite dreptul de a recupera cheltuielile de spitalizare si tratament medical efectuate cu ingrijirea victimei in cadrul unui proces civil separat de procesul penal, indreptat impotriva autorului vatamarii, insa, in litigiul civil, va trebui sa dovedeasca existenta elementelor raspunderii civile delictuale: fapta ilicita, prejudiciul, raportul de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu si vinovatia paratului.
Pentru considerentele aratate, in temeiul art. 517 cu referire la art. 514 din Codul de procedura civila,
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
In numele legii
DECIDE:
Admite recursul in interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curtii de Apel Constanta si, in consecinta, stabileste ca:
In interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 320 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, persoana care a suferit o vatamare corporala prin fapta altuia nu poate fi obligata, catre furnizorul de servicii medicale, la plata cheltuielilor de spitalizare si tratament medical de care a beneficiat in cadrul unitatii medicale respective, potrivit legii, in limitele pachetului de baza ori minimal, dupa caz, in situatiile in care autorul vatamarii nu a fost identificat sau persoana vatamata nu a formulat sau si-a retras plangerea prealabila ori a intervenit impacarea partilor.
In interpretarea si aplicarea acelorasi dispozitii legale, autorul vatamarii poate fi chemat in judecata, pe cale civila separata, pentru suportarea cheltuielilor de spitalizare si tratament medical de care a beneficiat persoana vatamata, in limitele pachetului de baza ori minimal, in situatia in care acesta nu raspunde penal, intrucat a intervenit impacarea partilor.
Obligatorie, potrivit dispozitiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedura civila.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 6 noiembrie 2017.
PRESEDINTELE INALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE
IULIA CRISTINA TARCEA
Magistrat-asistent,
Ileana Peligrad
Publicat in Monitorul Oficial cu numarul 43 din data de 17 ianuarie 2018