Spre deosebire de despagubirile pentru daune materiale, care se stabilesc pe baza de probe, despagubirile pentru daune morale se stabilesc pe baza evaluarii instantei de judecata. In cazul infractiunilor contra persoanei, evaluarea despagubirilor pentru daune morale – in scopul de a nu fi una pur subiectiva sau de a nu tinde catre o imbogatire fara just temei – trebuie sa tina seama de suferintele fizice si morale susceptibil in mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta savârsita de inculpat, precum si de toate consecintele acesteia, relevate de actele medicale ori de alte probe administrate.
Raspunderea civila delictuala este guvernata de principiul repararii integrale a prejudiciului material si moral cauzat prin fapta savârsita si, prin urmare, cuantumul despagubirilor nu poate fi limitat in raport cu posibilitatile de plata ale inculpatului.
I.C.C.J., Sectia penala, decizia nr. 2617 din 9 iulie 2009
Prin sentinta nr. 37 din 20 februarie 2008 pronuntata de Tribunalul Sibiu, Sectia penala, s-au dispus urmatoarele:
In baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbata incadrarea juridica a faptei pentru care inculpatul a fost trimis in judecata, din tentativa la omor calificat prevazuta in art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) si (2) combinat cu art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., in vatamare corporala prevazuta in art. 181 C.pen.
In baza art. 181 C. pen., a fost condamnat inculpatul M.I. pentru infractiunea de vatamare corporala la o pedeapsa de 2 ani inchisoare.
In baza art. 71 C. pen., s-a dispus interzicerea exercitiului pentru inculpat a drepturilor prevazute in art. 64 alin. (1) lit. a) – c) C. pen.
In baza art. 861 si art. 862 C. pen., s-a dispus suspendarea executarii pedepsei aplicate sub supraveghere pe o perioada de 4 ani, ce reprezinta termen de incercare pentru inculpat.
A fost obligat inculpatul sa plateasca in favoarea partii civile Spitalul Clinic de Urgenta Sibiu suma de 874,35 lei, plus dobânzi si penalitati de intârziere pâna la data stingerii debitului reprezentând cheltuieli de spitalizare.
A fost obligat inculpatul sa plateasca in favoarea partii civile G.I. suma de 465,21 lei cu titlu de daune materiale si suma de 7.500 lei cu titlu de daune morale.
Pentru a dispune in acest sens, prima instanta a retinut urmatoarele
Partea vatamata G.I. si inculpatul M.I. sunt consateni, detinatori a doua imobile care se invecineaza si in relatii de dusmanie de foarte mult timp, relatii legate de granita discutabila dintre acestea, ceea ce a generat numeroase procese civile si penale intre cei doi.
La data de 6 martie 2007, ora 930, dupa ce in prealabil a fost anuntat ca gardul dintre cele doua imobile (ca materializare a granitei disputate) a fost partial deteriorat, inculpatul s-a deplasat la resedinta sa din satul V. si, constatând cele intâmplate, s-a apucat sa repare acest gard.
Dupa ce inculpatul a inceput operatiunea de reparare a gardului, de cealalta parte a acestuia au aparut, iesind din casa sesizati de zgomotul acestei operatiuni, partea vatamata impreuna cu sotia sa. Lucrarea in curs de efectuare si animozitatile dintre parti a determinat producerea unei altercatii intre parti, care a degenerat si care a culminat cu lovirea de catre inculpat a partii vatamate cu partea metalica a hârletului cu care lucra, in cap, lovitura aplicata peste gardul in litigiu.
Desi forta loviturii aplicate partii vatamate a fost atenuata de caciula de blana pe care o purta si de o scândura de la gard intâlnita in traiectul ei de lama agentului vulnerant, aceasta s-a soldat cu producerea unui traumatism cranio-cerebral acut deschis, cu fisura compacta externa parieto-occipitala de calota craniana, leziuni traumatice in urma carora victima a fost spitalizata.
Pentru vindecarea leziunilor cauzate partii vatamate au fost necesare 45 – 50 zile de ingrijiri medicale, leziunile suferite nepunând in primejdie viata partii vatamate.
Pentru a retine aceasta stare de fapt instanta a avut in vedere urmatoarele mijloace de proba: procesul-verbal de cercetare la fata locului, certificatul medico-legal din 8 martie 2007, raportul de expertiza medico-legala din 27 septembrie 2007, raportul de expertiza medico-legala serologica din 4 iulie 2007, declaratiile partii vatamate G.I., declaratiile martorilor L.A. si G.F., precum si declaratiile inculpatului M.I.
Prin decizia nr. 60/A din 18 iunie 2008, Curtea de Apel Alba-Iulia, Sectia penala, a admis apelurile declarate de procuror si de partea civila G.I. impotriva sentintei nr. 37 din 20 februarie 2008 pronuntata de Tribunalul Sibiu, Sectia penala, a desfiintat sentinta penala atacata si, rejudecând cauza, in baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat incadrarea juridica a faptei retinute in sarcina inculpatului M.I., din vatamare corporala prevazuta in art. 181 C.pen., in tentativa la omor calificat prevazuta in art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
A condamnat pe inculpatul M.I. la pedeapsa de 3 ani inchisoare pentru tentativa la omor calificat prevazuta in art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. si art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) si art. 76 C. pen.
A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevazute in art. 64 alin. (1) lit. a) si b) C. pen. pe durata stabilita in art. 71 C. pen.
A aplicat inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevazute in art. 64 alin. (1) lit. a) si b) C. pen. pe o perioada de un an, dupa executarea pedepsei inchisorii.
A constatat ca prejudiciul in suma de 874,35 lei cauzat partii civile Spitalul Clinic de Urgenta Sibiu a fost recuperat in intregime.
A obligat pe inculpat sa plateasca partii civile G.I. suma de 465,21 lei daune materiale si suma de 12.000 lei daune morale.
Prin aceeasi decizie, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul M.I. impotriva aceleiasi sentinte.
Prin decizia nr. 3780 din 19 noiembrie 2008, Inalta Curte de Casatie si Justitie, Sectia penala, a admis recursurile declarate de inculpatul M.I. si de partea civila G.l. impotriva deciziei nr. 60/A din 18 iunie 2008 a Curtii de Apel Alba Iulia, Sectia penala si a casat decizia penala atacata si sentinta penala nr. 37 din 20 februarie 2008 a Tribunalului Sibiu numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei si solutionarea laturii civile a cauzei.
In baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei de 3 ani inchisoare aplicata inculpatului pentru savârsirea infractiunii prevazuta in art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) si art. 76 C.pen., pe un termen de incercare de 5 ani si a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83 C. pen.
In temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei principale a suspendat executarea pedepsei accesorii si a mentinut celelalte dispozitii in latura penala a cauzei.
Prin aceeasi decizie, Inalta Curte de Casatie si Justitie a trimis cauza pentru rejudecarea apelului partii civile G.l. pe latura civila, numai cu privire la daunele morale, la Curtea de Apel Alba Iulia si a mentinut celelalte dispozitii ale hotarârilor privind latura civila.
Procedând la rejudecarea apelului partii civile, Curtea de Apel Alba Iulia, Sectia penala, prin decizia nr. 18/A din 12 martie 2009, a admis apelul declarat de partea civila G.l. impotriva sentintei penale nr. 37 din 20 februarie 2008 pronuntata de Tribunalul Sibiu, a desfiintat sentinta penala atacata numai sub aspectul cuantumului daunelor morale si procedând, dupa rejudecare, la cuantificarea acestora, le-a stabilit la suma de 8.000 lei.
A mentinut in rest celelalte dispozitii ale hotarârii penale atacate.
Pentru a dispune in acest sens, instanta de apel, in rejudecare, a retinut urmatoarele:
Este indiscutabil ca partea civila G.I. a suferit o trauma fizica si psihica accentuata, ca urmare a agresiunii exercitate de catre inculpat.
Curtea de apel nu a contestat, in raport cu toate elementele de la dosar (acte medicale, rapoarte de expertiza medico-legala, bilete de iesire din spital, depozitii testimoniale), ca suferinta victimei a fost una accentuata, limitându-i ireversibil posibilitatea de a desfasura activitatile cotidiene si provocându-i in acelasi timp suferinte fizice insemnate.
Curtea de apel a aratat, insa, ca se impune stabilirea unei proportionalitati intre suferinta provocata care, desi nu poate fi cuantificata, este cel putin estimata, vârsta victimei si sarcina impusa inculpatului de a suporta efectiv plata despagubirilor ce vor fi acordate cu titlu de daune morale.
Instanta de apel a apreciat, in final, ca – in contextul circumstantelor cauzei, fara a minimaliza in vreun mod suferinta reala a victimei – suma de 8.000 lei cu titlu de daune morale reprezinta o satisfactie echitabila acordata partii civile.
In opinia curtii de apel, o majorare mai accentuata a acestei sume ar reprezenta o sarcina disproportionata si excesiva ce i-ar reveni inculpatului in raport cu traumele suportate de victima, numarul zilelor de ingrijiri medicale, vârsta si preocuparile specifice vârstei victimei.
Impotriva deciziei, inculpatul condamnat M.I. si mostenitorii partii civile G.I., numitii G.F. si S.M., au declarat prezentele recursuri.
Recursurile au fost intemeiate pe cazul de casare prevazut in art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen., sustinându-se ca la stabilirea cuantumului despagubirilor pentru daune morale instanta nu s-a pronuntat cu privire la unele probe administrate, probe de natura sa influenteze solutia procesului pe latura civila (mai precis, aparatorii partilor au apreciat ca nu au fost corect evaluate probele de natura a influenta acordarea despagubirilor pentru daune morale).
Recursurile urmeaza a fi respinse ca nefondate, pentru urmatoarele motive:
Asa cum s-a mentionat, Inalta Curte de Casatie si Justitie a dispus anterior casarea deciziei curtii de apel si rejudecarea apelului partii civile G.I. numai cu privire la daunele morale, constatându-se contradictii evidente intre motivarea din partea expozitiva si dispozitivul deciziei.
In rejudecare, instanta de apel a stabilit la 8.000 lei cuantumul sumei acordate partii civile cu titlu de despagubiri pentru daune morale.
Examinând partea expozitiva a deciziei atacate, Inalta Curte de Casatie si Justitie constata ca toate criticile recurentilor sunt neintemeiate.
Spre deosebire de despagubirile pentru daune materiale, care sunt supuse unei riguroase probatiuni, despagubirile pentru daune morale nu se probeaza, ci se stabilesc pe baza unei evaluari a organului judiciar.
In cazul infractiunilor contra persoanei, aceasta evaluare, pentru a nu fi una pur subiectiva ori pentru a nu tinde catre o imbogatire fara just temei, trebuie sa aiba in vedere suferintele fizice si morale susceptibil in mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta inculpatului si toate consecintele acesteia, astfel cum sunt relevate de actele medicale ori de alte probe administrate.
Instanta de apel a examinat toate actele medicale si celelalte probe administrate in cauza si, motivat, a evaluat la 8.000 lei cuantumul despagubirilor acordate pentru daune morale.
Decesul ulterior al partii vatamate – parte civila nu a fost consecinta faptei inculpatului (nu s-a aflat in legatura de cauzalitate cu aceasta), ci a intervenit pe fond natural-biologic (datorita vârstei acesteia si afectiunilor specifice), neexistând dovezi certe care sa sugereze – astfel cum sustin recurentii pe latura civila – ca moartea a intervenit ca urmare a agravarii starii de sanatate prin leziunile cauzate de lovitura aplicata de inculpat.
Nici critica inculpatului referitoare la depasirea limitelor rejudecarii nu este intemeiata.
In prima instanta, partii vatamate – parte civila i s-a acordat, cu titlu de despagubiri morale, suma de 7.500 lei, sub cuantumul sumei pretinse.
In apelul sau, printre alte motive, partea civila a solicitat si majorarea despagubirilor pentru daune morale, pâna la cuantumul solicitat.
Admitând recursul partii civile si casând decizia numai sub acest aspect – pentru motive procedurale, iar nu substantiale, Inalta Curte de Casatie si Justitie nu a validat solutia instantei de apel cu privire la cuantumul despagubirilor pentru daune morale, ci doar a casat decizia si a dispusrejudecarea, sub acest aspect, a apelului partii civile, apel in care – asa cum s-a mentionat – aceasta a criticat sentinta pentru neacordarea integrala a sumei solicitate cu titlu de despagubiri pentru daune morale.
Neintemeiata este si critica inculpatului in sensul ca suma acordata, ori majorarea acesteia in recurs, ar fi excesiva, intrucât depaseste posibilitatile sale materiale si financiare.
Spre deosebire de raspunderea civila contractuala ori de alta natura, raspunderea civila delictuala nu este limitata de posibilitatile de plata ale inculpatului, principiul aplicabil fiind cel al repararii integrale a prejudiciului material si moral cauzat prin fapta savârsita (art. 14 C. proc. pen.).
Fata de cele retinute, Inalta Curte de Casatie si Justitie, in temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul M.l. si de G.F. si S.M. – mostenitori ai partii civile G.I. impotriva deciziei nr. 18/A din 12 martie 2009 a Curtii de Apel Alba Iulia, Sectia penala.