Defaimare publica pe Facebook. Obligarea paratului la plata unei sume reprezentand daune morale si plata cheltuielilor de judecata
Tribunalul constata o depasire a limitelor impuse de buna-credinta, în cadrul demersului paratului de a o defaima public prin intermediul Facebook pe reclamanta, din punct de vedere al competentelor profesionale
Tribunalul BUCURESTI Numar hotarare 9/2017
DOSAR NR. XXXXXXXXXXX
ROMANIA
TRIBUNALUL BUCURESTI SECTIA A IV-A CIVILA
SENTINTA CIVILA NR. 9
SEDINTA PUBLICA DIN DATA DE 09.01.2017
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PRESEDINTE: R_____ S______
GREFIER: G_______ B_____
Pe rol solutionarea cauzei civile formulate de reclamanta L____ C______, în contradictoriu cu paratul M___ D__, avand ca obiect actiune în raspundere delictuala.
La apelul nominal facut în sedinta publica, a raspuns reclamanta, prin avocat S_________ Florenta L____, cu împuternicire avocatiala la fila 37 din dosar, lipsind paratul.
Procedura de citare legal îndeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care,
Reclamanta, prin aparator, depune la dosar o ________ înscrisuri, reprezentate de un extras din Monitorul Oficial cu privire la societatea la care este asociat paratul si o furnizare de informatii de la Oficiul National al Registrului Comertului.
Tribunalul constata ca au fost îndeplinite obligatiile puse în sarcina reclamantei.
Reclamanta, prin aparator, arata ca nu are alte probe de solicitat.
Nemaifiind cereri de formulat, exceptii de invocat sau probe de administrat, tribunalul constata cauza în stare de judecata si acorda cuvantul pe fondul cererii.
Reclamanta, prin aparator, solicita admiterea actiunii astfel cum a fost formulata, urmand a se constata ca exista o fapta ilicita savarsita de catre parat, ce consta în faptul ca reclamanta a fost fotografiata la locul de munca, fara a exista acordul reclamantei sau al institutiei în care lucreaza, iar aceasta fotografie, cu comentariile denigratoare aferente, a fost postata în spatiul virtual, fiind preluata ulterior si de catre alte publicatii on-line. Vizualizarile de pe contul de facebook au fost de aproximativ 13.000. Arata ca s-a adus o atingere imaginii reclamantei, reclamanta suferind un soc, avand în vedere si afirmatiile denigratoare ce i s-au adus.
Învedereaza faptul ca paratul lucreaza în media de multi ani.
Din punctul sau de vedere, raspundere delictuala rezulta în mod cert si fara putinta de tagada, în ceea ce priveste fapta ilicita si prejudiciul moral suferit.
Mentioneaza ca a fost adusa o atingere a demnitatii reclamantei, ce are vechime în banca, aceasta neavand probleme la locul de munca.
Solicita obligarea paratului la repararea prejudiciului moral în suma de 500.000 lei. Solicita cheltuieli de judecata, depunand la dosar dovezi în acest sens.
Tribunalul retine dosarul în pronuntare.
TRIBUNALUL
Deliberand asupra cauzei civile de fata, retine urmatoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti – Sectia a IV-a Civila sub nr. XXXXXXXXXXX, la data de 23.05.2016, reclamanta L____ C______, în contradictoriu cu paratul M___ D__, a solicitat obligarea paratului la plata a sumei de 500.000 lei, reprezentand daune morale si obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea în fapt a cererii reclamanta a aratat faptul ca este angajata Bancii Romane de Dezvoltare Groupe Societe Generale in functia de consilier persoane fizice la Agentia D______ din Bucuresti _________________, sector 3.
Totodata a învederat faptul ca în data de 25.01.2016, la Agentia BRD D______, s-a prezentat paratul M___ D__ care avea un cont deschis pe numele baiatului care era minor. Produsul bancar de care a beneficiat paratul M___ D__ se numeste Atustart si este destinat copiilor in varsta de pana la 14 ani.
In conditiile in care minorul a împlinit 14 ani, contul a fost convertit automat de catre sistem, _________________________ nicio cheltuiala suplimentara si fara sa fie perceput niciun comision bancar.
Reclamanta a învederat faptul ca este angajat al BRD de 14 ani si nu permite sa posteze pe contul de socializare facebook fotografia sa si nici sa o faca mincinoasa sau ca inventeze motive si sa se adreseze cu apelativul tantica. Nemultumirile pe care paratul M___ D__ le are vis a vis de banca nu trebuie sa o vizeze pe angajata sau ca persoana.
Totodata a aratat ca postarile facute in datele de 25, 28 ianuarie 2016 care au avut 13.723 de distribuiri a creeat un grav prejudiciu de imagine, in conditiile in care prietenii sunau sa intrebe ce a facut.
De asemenea reclamanta a precizat ca exista o circulatie de pareri, observatii, caracterizari privind pe orice persoana, care toate împreuna realizeaza o imagine sociala a persoanei respective. Aceasta imagine are un deosebit aport în configurarea realitatilor pe care persoana le stabileste si le întretine – în mod necesar – cu alte persoane, relatii care, si ele, fac parte din patrimoniul moral al persoanei. Stirbirea, prin raspandirea unor afirmatii denigratoare a acestui patrimoniu moral reprezinta un prejudiciu care se înscrie în ordinea morala a realitatilor umane.
Este unanim recunoscut faptul ca, libertatea de exprimare este fundamentul esential al unei societati democratice si una dintre conditiile primordiale ale progresului si împlinirii fiecaruia. Sub aspectul exercitiului dreptului la libertatea de exprimare, Curtea Europeana a stabilit ca aceasta cuprinde dreptul de a avea si de a-si exprima opinia, dar si dreptul la informare.
De asemenea libertatea de exprimare nu constituie însa o libertate absoluta. Exercitiul acestei libertati este supus unor restrangeri si limitari. In acest sens, art.30 alin.(6) din Constitutia Romaniei prevede ca libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine, iar – în temeiul art.57 din Constitutie – cetatenii trebuie sa îsi exercite drepturile si libertatile constitutionale cu buna-credinta, fara sa încalce drepturile si libertatile cetatenesti.
Pe de alta parte, art.31 alin. 4 din Constitutia Romaniei prevede ca mijloacele de informare în masa, publice si private, sunt obligate sa asigure informarea corecta a opiniei publice, în acelasi sens, art.10 din Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale statorniceste ca libertatea de exprimare, asadar, libertatea de opinie si libertatea de a primi sau de a comunica informatii sau idei „comporta îndatoriri sau responsabilitati”. în egala masura, Curtea Europeana a Drepturilor Omului s-a pronuntat în sensul ca, desi presa are datoria de a transmite informatii si idei cu privire la chestiunile de interes public, ea nu trebuie sa depaseasca, între alte limite, pe acea a protectiei reputatiei altora.
În esenta, deci, precum a subliniat suprema instanta, „Dreptul la opinie si la libera exprimare, ca orice alt drept, trebuie exercitat în limitele sale firesti, neputand prejudicia drepturile si interesele legitime ale celorlalte persoane”.
S-a învederat de catre reclamanta faptul ca publicand informatii neadevarate si neverificate despre o persoana, ziaristii pot aduce atingeri în mod nejustificat onoarei, reputatiei, imaginii publice ale acelei persoane, cauzandu-i, alaturi de eventualele prejudicii materiale, si prejudicii morale, care trebuie suportate de cei care le-au produs. Daunele morale sunt acele prejudicii care concretizandu-se în suferinte fizice sau morale, atenuari ale vitalitatii, înjosiri ale demnitatii personale etc nu au valoare economica exprimabila într-un cuantum pecuniar, dar caracterul lor daunator le da vocatie la o despagubire baneasca.
Or, potrivit dispozitiile art. 1349 alin. 1 NCC: „Orice persoana are indatorirea sa respecte regulile de conduita pe care legea sau obiceiul locului le impune si sa nu aduca atingere, prin actiunile sau inactiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. ”, iar, conform alin. 2: „Cel care, avand discernamant, incalca aceasta îndatorire raspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat sa le repare integral. ”
De asemenea, potrivit art. 1357 NCC: ”l.Cel care cauzeaza altuia un prejudiciu printr-o fapta ilicita, savarsita cu vinovatie, este obligat sa il repare. 2. Autorul prejudiciului raspunde pentru cea mai usoara culpa. ”
Potrivit normelor legale in materie si practicii judiciare, pentru a opera raspunderea civila delictuala este necesar a fi întrunite mai multe conditii: sa fi fost savarsita o fapta ilicita, sa existe un prejudiciu, o legatura de cauzalitate intre fapta ilicita si acel prejudiciu, precum si vinovatia sub forma intentiei sau a culpei.
Reclamanta a apreciat ca ca in speta sunt întrunite in mod cumulativ aceste cerinte, dupa cum urmeaza:
In ceea ce priveste faptele ilicite savarsite de catre parat, acestea rezida in faptul ca a fost fotografiata la locul de munca fara sa stie, apoi cu buna stiinta a postat fotografia pe un site de socializare cu comentarii insultatoare la adresa sa, lucru care a produs o hartuire emotionala.
Reclamanta a precizat faptul ca, in momentul fotografierii nu a fost intrebata daca este de acord si mai mult decat atat in banca fotografiatul este interzis, practic a fost incalcat dreptul la imagine prin distribuire pe retele de socializare.
Totodata a aratat referitor la prejudiciul moral încercat a aratat ca prin faptele sale paratul a adus o grava atingere dreptului la demnitate prevazut de disp. art. 72 NCC, in conformitate cu care: „1) Orice persoana are dreptul la respectarea demnitatii sale. 2) Este interzisa orice atingere adusa onoarei si reputatiei unei persoane, fara consimtamantul acesteia ori fara respectarea limitelor prevazute la art. 75. ”.
Prejudiciul de imagine este evident, in conditiile in care poza dupa ce a fost postata pe facebook-ul paratului M___ D__ a fost preluata si distribuita in mediul virtual de aproximativ 13.721 persoane, distribuita a distrus linistea familiala, buna reputatie de care se bucura, atat in randul vecinilor, cat si in randul colegilor.
Or, in conditiile in care si-a construit in timp o reputatie foarte buna prin conduita exemplara si rezultate profesionale foarte bune, actiunile întreprinse de catre parat au patat imaginea pe care a construit-o in ani de munca.
De asemenea, stresul si suferinta create de catre parat ca urmare a tuturor actiunilor sale, este de neimaginat. Mai mult, a avut o mare raspundere profesionala si nu se mai poate incarca psihic cu tot felul de actiuni sicanatorii ale paratului.
Totodata, este indubitabil ca exista o stransa legatura de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciul moral iar, referitor la vinovatie, paratul o savarsit faptele ilicite cu intentie; or, art. 1357 alin. 2 NCC, mentionat mai sus, prevede ca: „2)Autorul prejudiciului raspunde pentru cea mai usoara culpa. ”
Reclamanta a solicitat admiterea cererii de chemare in judecata, astfel cum a fost formulata.
In drept cererea a fost întemeiata pe dispozitiile art. 1349, 1357 NCC.
Paratul, desi legal citat, nu a depus întampinare si nu a propus probe.
Au fost încuviintate si administrate în cauza, la cererea reclamantei, proba cu înscrisuri, interogatoriul paratului si proba testimoniala. Paratul nu s-a prezentat pentru a raspunde la interogatoriu, Tribunalul urmand a avea în vedere oportunitatea aplicarii dispozitiilor art. 358 C.pr.civ.
Analizand actele dosarului, Tribunalul retine urmatoarele:
La data de 25.01.2016, paratul D__ M___ a postat pe contul sau personal de Facebook fotografia reclamantei, realizata probabil cu telefonul mobil, si un comentariu prin care reclamanta era acuzata ca nu i-a putut furniza informatii cu privire la contul deschis la sucursala D______ a BRD. Postarea în cauza facea referire la reclamanta cu apelativul „tanti” si afirma în mod direct ca aceasta a facut afirmatii mincinoase sau înselatoare cu privire la motivul pentru care contul deschis de reclamant la respectiva sucursala figura ca închis.
Este fara relevanta, în opinia instantei, motivul pentru care contul în cauza a fost considerat închis, asa cum sunt lipsite de relevanta, contrar sustinerilor reclamantei, si afirmatiile facute de alte persoane ca si comentariu la postarea paratului, tot prin intermediul Facebook, fiind de notorietate faptul ca titularul postarii nu poate controla continutul si limbajul comentariilor postate de alte persoane (decat post-factum, dupa ce acestea oricum au devenit publice). Deopotriva mai putin relevanta este si preluarea acestor postari pe doua site-uri diferite (tip blog si tip news), deoarece nu se poate retine vreo legatura între parat si persoanele titulare ale acestor site-uri.
Este însa relevant faptul ca, potrivit printului de la pagina 11, postarea în cauza a primit 325 de distribuiri si 107 aprecieri cel putin pana la data sesizarii instantei, 10.02.2016, cand acest print a fost cel mai probabil realizat. Ulterior, potrivit imaginii inserate la fila 5 si aparent preluata tot de pe contul public de Facebook al paratului, postarea a avut 13.732 de distribuiri si 972 aprecieri.
La cererea reclamantei, postarea a fost ulterior scoasa cu ajutorul echipei de support a Facebook.
Prin urmare, ceea ce trebuie sa stabileasca Tribunalul în cauza de fata este daca fapta paratului, de a face publica fotografia reclamantei, împreuna cu afirmatiile sale la adresa acesteia, pe Facebook, pe un cont public, întruneste conditiile cumulative ale raspunderii civile delictuale (fapta ilicita, comisa cu intentie, cauzatoare a unui prejudiciu, cu legatura de cauzalitate între fapta si prejudiciu).
Dincolo de dispozitiile art. 1349 alin. 1 si 2 C.civ. (potrivit carora „orice persoana are îndatorirea sa respecte regulile de conduita pe care legea sau obiceiul locului le impune si sa nu aduca atingere, prin actiunile ori inactiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane; cel care, avand discernamant, încalca aceasta îndatorire raspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat sa le repare integral”) sunt aplicabile în cauza si dispozitiile art. 72 si urm. C.civ.
Astfel, potrivit art. 72 C.civ. „orice persoana are dreptul la respectarea demnitatii sale. Este interzisa orice atingere adusa onoarei si reputatiei unei persoane, fara consimtamantul acesteia ori fara respectarea limitelor prevazute la art. 75”. Potrivit art. 73 C.civ., „orice persoana are dreptul la propria imagine. În exercitarea dreptului la propria imagine, ea poate sa interzica ori sa împiedice reproducerea, în orice mod, a înfatisarii sale fizice ori a vocii sale sau, dupa caz, utilizarea unei asemenea reproduceri. Dispozitiile art. 75 raman aplicabile”. Totodata, sunt aplicabile si dispozitiile art. 253 C.civ.
Tribunalul retine ca paratul beneficiaza deopotriva de garantia liberei exercitari a dreptului la exprimarea propriilor opinii, însa cu doua rezerve. Acesta nu are calitatea de jurnalist, astfel ca protectia dreptului sau este restransa în mod corespunzator, iar dreptul sau trebuie exercitat în limitele date de buna-credinta.
Prin urmare, ceea ce se impune verificat în primul rand, sub aspectul faptei ilicite, este depasirea limitelor bunei-credinte.
Tribunalul retine ca nu se contesta faptul ca postarea incriminata de reclamanta îi apartine paratului. De asemenea, Tribunalul retine ca, din continutul mesajului public postat de parat (f. 10) rezulta cu claritate intentia acestuia de a genera o imagine negativa atat cu privire la reclamanta, cat si cu privire la banca angajatoare a acesteia. Or, exercitarea dreptului la exprimare în limitele bunei-credinte ar fi presupus, în opinia instantei, cel mult o expunere a faptelor de care paratul era nemultumit, fara ca acesta sa faca afirmatii depreciative la adresa reclamantei. De asemenea, Tribunalul retine ca paratul a preferat calea defaimarii pe canale publice, în loc sa actioneze în limitele în care legea îi permitea protejarea intereselor, inclusiv prin recurgerea la sesizarea Oficiului pentru Protectia Consumatorului, a BNR sau chiar a instantei. În consecinta, Tribunalul constata o depasire a limitelor impuse de buna-credinta, în cadrul demersului paratului de a o defaima public pe reclamanta, din punct de vedere al competentelor profesionale. De asemenea, continutul mesajului este dublat e fotografia reclamantei, a carei utilizare (fara acordul acesteia din urma) reprezinta de altfel o actiune îndreptata numai spre obiectivul defaimarii reclamantei.
Prin urmare, fapta ilicita exista si a fost realizata de parat, prin exercitarea dreptului sau la libera exprimare însa în afara limitelor permise de lege.
În ce priveste vinovatia, Tribunalul retine fara putere de tagada ca aceasta rezulta din chiar terminologia, tonul si continutul mesajului incriminat în cauza, coroborata cu postarea fotografiei reclamantei si care pare sa fi fost realizata cu telefonul mobil, fara acordul acesteia, fiind astfel evidenta intentia paratului de a obtine un rezultat vatamator pentru imaginea personala a reclamantei.
Prejudiciul generic apare cu caracter de evidenta. Activitatea unui functionar bancar nu presupune în nici un caz asumarea riscului ca imaginea personala a acestuia sa fie folosita în scopul defaimarii sale pe plan profesional, precum si a institutiei angajatoare. Cu atat mai putin acest risc nu poate fi considerat ca presupus de la sine, întrucat activitatea profesionala a functionarului bancar nu presupune caracterul public al actiunilor sale. Prin urmare, efectul combinat al publicarii fotografiei reclamantei, alaturi de comentariul depreciativ al paratului, pe o platforma de socializare publica si extrem de utilizata în Romania si la nivel international, este în mod clar unul vatamator pentru activitatea profesionala a reclamantei.
Tribunalul retine ca notiunea de viata privata include, în acceptie moderna, si activitatea profesionala a persoanei, în masura în care aceasta activitate este definitorie pentru persoana în cauza. Or, potrivit declaratiei martorei audiate în cauza, reclamanta este o persoana care a investit foarte mult în activitatea sa profesionala, pe care o considera definitorie si a constituit o sursa esentiala de satisfactii personale, pozitia în societate a reclamantei fiind determinata, în opinia martorei, de imaginea sa ca un bun profesionist. Întemeiate sau nu, afirmatiile paratului la adresa reclamantei au constituit, în opinia instantei, un raspuns disproportionat la pretinsa vatamare a intereselor financiare ale paratului, motiv pentru care în cauza se poate retine existenta evidenta a prejudiciului de imagine (deci a unui prejudiciu moral).
În ce priveste cuantificarea acestui prejudiciu, recunoscuta chiar de catre reclamanta drept dificila, Tribunalul retine ca, din ansamblul probelor administrate rezulta ca suma de 10.000 lei ar fi una suficienta, pe de o parte, pentru a atenua disconfortul resimtit de reclamanta, iar pe de alta parte, pentru a descuraja pentru viitor comportamentul paratului. Simpla atentionare a acestuia cu privire la efectul negativ al postarilor sale publice pare sa nu fie suficienta, fiind de altfel evident ca acesta a actionat tocmai cu intentia de a prejudicia imaginea profesionala a reclamantei. Prin urmare, retinut fiind acest aspect, efectul disuasiv al prezentei hotarari nu ar putea fi realizat decat prin obligarea paratului la o suma suficient de importanta pentru a constitui o atentionare cu privire la gravitatea faptei sale, dar deopotriva stabilita astfel încat sa nu constituie un temei injust de îmbogatire pentru reclamanta. Or, o suma precum cea aratata, echivalentul a 8 salarii minime brute pe economie, apare drept suficienta si rezonabila în raport de argumentele aratate.
Totodata, rezulta din chiar faptele expuse legatura de cauzalitate între fapta ilicita retinuta si prejudiciul constatat.
Prin urmare, Tribunalul va admite în parte actiunea si îl va obliga pe parat la plata catre reclamanta a sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale.
Fata de dispozitiile art. 453 C.pr.civ., de cererea reclamantei si de documentele de la dosar (f. 27, 64 si 66), paratul care a cazut în pretentii va fi obligat si la plata cheltuielilor de judecata catre reclamanta, în cuantum de 3.100 lei, reprezentand onorariul avocatului si taxa judiciara de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite în parte actiunea formulata de reclamanta L____ C______, cu domiciliul în Bucuresti, ________________________, ______________, _____________, sector 3, în contradictoriu cu paratul M___ D__, cu domiciliul în Bucuresti, __________________, _____________, _____________, sector 3.
Obliga paratul la plata catre reclamanta a sumei de 10.000 lei contravaloarea prejudiciului moral.
Obliga paratul la plata catre reclamanta a sumei de 3.100 lei cheltuieli de judecata.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmand a fi depusa la Tribunalul Bucuresti.
Pronuntata în sedinta publica la 09.01.2017.
PRESEDINTE GREFIER
R. S______ G. B_____
Red. R.S./30.01.207
Tehn. M.M.B.
4 ex.
sursa: www.rolii.ro