Din coroborarea prevederilor art. 19 din Legea nr. 554/2004 cu cele ale art. 28 din Legea nr. 554/2004, rezulta faptul ca materia raspunderii civile delictuale reglementata de Codul civil se aplica si pentru fapte ilicite ale autoritatilor publice in relatiile acestora cu persoana vatamata in drepturile si interesele sale prin acte administrative nelegale, emise de aceste autoritati (in privinta aplicarii temporale a legii, urmand a fi avute in vedere prevederile de drept material in vigoare la data savarsirii faptei).
Dintre conditiile prevazute de Codul civil pentru antrenarea raspunderii civile delictuale, in cauza dedusa judecatii Inaltei Curti de Casatie si Justitie s-a pus problema indeplinirii doar a celor privind existenta unui prejudiciu cert si legatura de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu, celelalte cerinte, privind fapta ilicita si vinovatia autorilor faptei, fiind considerate dovedite.
In privinta conditiei legaturii de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu Inalta Curte de Casatie si Justitie a retinut ca aceasta este indeplinita atata timp cat societatea reclamanta a facut dovada necesitatii functionarii activitatii sale numai in conditiile obtinerii unei autorizatii pe care, ca urmare a actelor de impunere nelegal emise, nu a putut sa o obtina, fiind, astfel, impiedicata in perioada cuprinsa intre data emiterii actelor administrative vatamatoare si data anularii acestora sa-si desfasoare activitatea.
Cat priveste conditia existentei unui prejudiciu cert, Inalta Curte de Casatie si Justitie a retinut, pe de o parte, ca in mod neindoios recurenta-reclamanta, fiind impiedicata sa isi desfasoare activitatea, a suferit un prejudiciu, iar, pe de alta parte, ca dobanda solicitata pentru lipsa de folosinta a unei sume consemnate cu titlu de cautiune in vederea obtinerii unei solutii de suspendare a executarii actelor administrative fiscale contestate nu poate constitui o componenta a prejudiciului solicitat intrucat nu exista o legatura de cauzalitate intre fapta ilicita retinuta in sarcina organelor fiscale si paguba pretinsa prin consemnarea cautiunii in dosarul avand ca obiect cererea de suspendare. Totusi, constatand ca aceasta conditie de antrenare a raspunderii civile delictuale a fost insuficient motivata de catre prima instanta, motivele fiind, contradictorii, fara a se putea efectua un control judiciar asupra rationamentului logico-juridic avut in vedere de catre judecatorul fondului si, apreciind ca in temeiul art. 22 din Codul de procedura civila, instanta de fond era datoare sa administreze probatorii care, prin raportare la obiectul cererii de chemare in judecata, sa ofere elementele necesare stabilirii prejudiciului cert suferit de reclamanta, a casat solutia si a trimis cauza spre rejudecare primei instante.
Etichetă:Fapta ilicita
Pretentii. Angajarea raspunderii civile delictuale cu titlu de daune morale si cu titlu de daune materiale. Prescriptia dreptului la actiune in repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicita
Potrivit art. 8 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, prescriptia dreptului la actiune in repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicita incepe sa curga de la data cand pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca, atat paguba, cat si pe cel care raspunde de ea. Astfel, momentul subiectiv al cunoasterii pagubei si a celui care raspunde de ea (moment ce se putea stabili prin orice mijloc de proba) nu se poate confunda cu momentul obiectiv (care urma a fi determinat de instanta) al datei la care reclamantul putea ori trebuia sa cunoasca aceste elemente.
Malpraxis. Asigurare. Angajarea raspunderii civile delictuale in cazul dovedirii malpraxisului
In cazul angajarii raspunderii civile delictuale si a dovedirii malpraxisului, este irelevant daca afectiunea produsa poate fi corectata, pentru ca daunele acordate de instanta de apel se raporteaza la suferintele indurate, si nu la efectele viitoare.
Defaimare publica pe Facebook. Obligarea paratului la plata unei sume reprezentand daune morale si plata cheltuielilor de judecata
Tribunalul constata o depasire a limitelor impuse de buna-credinta, în cadrul demersului paratului de a o defaima public prin intermediul Facebook pe reclamanta, din punct de vedere al competentelor profesionale.
Defaimare publica pe Facebook. Obligarea paratului la plata unei sume reprezentand daune morale si obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata
Raspundere civila delictuala. Afirmatii calomnioase. Atingere adusa demnitatii, onoarei si reputatiei unei persoane. Fapta ilicita. Existenta unui prejudiciu moral.
In stabilirea existentei prejudiciului moral – definit in doctrina si in jurisprudenta ca orice atingere adusa uneia dintre prerogativele care constituie atributul personalitatii umane si care se manifesta prin suferinta fizica sau morala, pe care le resimte victima – trebuie luat in calcul caracterul si importanta valorilor nepatrimoniale, carora le-a fost cauzat prejudiciul, situatia personala a victimei, tinand cont de mediul social din care victima face parte, educatia, cultura, standardul de moralitate, personalitatea si psihologia victimei, circumstantele savarsirii faptei, statutul social, etc. Fiind vorba de lezarea unor valori fara continut economic si de protejarea unor drepturi care intra, ca element al vietii private, in sfera art. 8 din Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului, dar si de valori aparate de Constitutie si de legile nationale, existenta prejudiciului este circumscrisa conditiei aprecierii rezonabile, pe o baza echitabila corespunzatoare a prejudiciului real si efectiv produs victimei.
In ceea ce priveste proba prejudiciului moral, proba faptei ilicite este suficienta, urmand ca prejudiciul si raportul de cauzalitate sa fie prezumate, instantele urmand sa deduca producerea prejudiciului moral din simpla existenta a faptei ilicite de natura sa produca un asemenea prejudiciu si a imprejurarilor in care a fost savarsita, solutia fiind determinata de caracterul subiectiv, intern al prejudiciului moral, proba sa directa fiind practic imposibila.
Astfel, data fiind natura prejudiciului moral nu era necesar a se proba fara dubiu si fara echivoc imprejurarea ca ar fi fost deteriorata in vreun fel buna reputatie a reclamantului – persoana publica, cu o anumita notorietate si care se bucura de un anumit prestigiu – in contextul in care paratul, prin afirmatiile sale cu caracter scandalos si neadevarat, facute in cadrul unei campanii de denigrare desfasurata la un nivel foarte extins, pe posturi de televiziune si in presa, a produs o atingere semnificativa a valorilor ce definesc personalitate umana, ”atacul” atingand un anumit nivel de gravitate, apt a produce consecinte negative in plan moral victimei.
Accident auto.Criterii de stabilire daune morale si daune materiale
Spre deosebire de despagubirile materiale care se stabilesc pe baza de probe directe, despagubirile pentru daunele morale se stabilesc pe baza evaluarii instantei de judecata. Chiar daca este adevarat ca stabilirea cuantumului despagubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doza de aproximare, instanta trebuie sa aiba in vedere criterii raportate la persoana prejudiciata, cum ar fi: consecintele negative suferite de cel in cauza pe plan fizic si psihic, importanta valorii morale lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecintele vatamarii.