Potrivit H.G. nr. 229/2009, Regia Nationala a Padurilor a fost creata ca institutie avand ca obiect de activitate apararea, conservarea si dezvoltarea durabila a fondului forestier proprietatea statului, pe care il administreaza conform art. 2 lit. a) pct. 1 din Regulamentul privind organizarea si functionarea Regiei Nationale a Padurilor, aceasta institutie, creata pentru a actiona in numele statului, ca un prepus al sau in domeniul silviculturii, are dreptul de a apara si asigura integritatea fondului forestier proprietatea statului, respectiv de a promova orice actiune in justitie pentru a recupera bunurile statului ce ii sunt date in administrare, respectiv terenurile forestiere.
Astfel, in conditiile in care legea speciala confera un mandat special Regiei Nationale a Padurilor de a reprezenta interesele statului in domeniul silviculturii, obligatia de aparare si asigurare a integritatii fondului funciar, proprietate a statului, trebuie interpretata in sens larg, si anume ca Regia exercita in numele statului toate atributele dreptului de proprietate in legatura cu terenurile forestiere, dreptul de administrare neputand fi inteles in mod restrictiv, ca incluzand doar usus si fructus, ci ca drept real in integralitatea atributelor sale, incluzand deci si dreptul de dispozitie (abusus) asupra bunurilor proprietate publica din domeniul sau de activitate.
Prin urmare, dispozitiile speciale mentionate confera Regiei calitate procesuala activa in formularea actiunii in revendicare promovate pentru apararea si asigurarea integritatii fondului forestier proprietate a statului, cu scopul realizarii obiectului sau de activitate, actiune pe care a formulat-o nu in calitate de titular al dreptului real de proprietate asupra terenului cu vegetatie forestiera, ci in calitate de reprezentant al statului, in numele acestuia.
Etichetă:NCC
Raspundere civila delictuala. Afirmatii calomnioase. Atingere adusa demnitatii, onoarei si reputatiei unei persoane. Fapta ilicita. Existenta unui prejudiciu moral.
In stabilirea existentei prejudiciului moral – definit in doctrina si in jurisprudenta ca orice atingere adusa uneia dintre prerogativele care constituie atributul personalitatii umane si care se manifesta prin suferinta fizica sau morala, pe care le resimte victima – trebuie luat in calcul caracterul si importanta valorilor nepatrimoniale, carora le-a fost cauzat prejudiciul, situatia personala a victimei, tinand cont de mediul social din care victima face parte, educatia, cultura, standardul de moralitate, personalitatea si psihologia victimei, circumstantele savarsirii faptei, statutul social, etc. Fiind vorba de lezarea unor valori fara continut economic si de protejarea unor drepturi care intra, ca element al vietii private, in sfera art. 8 din Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului, dar si de valori aparate de Constitutie si de legile nationale, existenta prejudiciului este circumscrisa conditiei aprecierii rezonabile, pe o baza echitabila corespunzatoare a prejudiciului real si efectiv produs victimei.
In ceea ce priveste proba prejudiciului moral, proba faptei ilicite este suficienta, urmand ca prejudiciul si raportul de cauzalitate sa fie prezumate, instantele urmand sa deduca producerea prejudiciului moral din simpla existenta a faptei ilicite de natura sa produca un asemenea prejudiciu si a imprejurarilor in care a fost savarsita, solutia fiind determinata de caracterul subiectiv, intern al prejudiciului moral, proba sa directa fiind practic imposibila.
Astfel, data fiind natura prejudiciului moral nu era necesar a se proba fara dubiu si fara echivoc imprejurarea ca ar fi fost deteriorata in vreun fel buna reputatie a reclamantului – persoana publica, cu o anumita notorietate si care se bucura de un anumit prestigiu – in contextul in care paratul, prin afirmatiile sale cu caracter scandalos si neadevarat, facute in cadrul unei campanii de denigrare desfasurata la un nivel foarte extins, pe posturi de televiziune si in presa, a produs o atingere semnificativa a valorilor ce definesc personalitate umana, ”atacul” atingand un anumit nivel de gravitate, apt a produce consecinte negative in plan moral victimei.
Exercitarea caii de atac a recursului pe calea actiunii oblice. Lipsa legitimarii procesuale active. Inexistenta unei creante certe, lichide si exigibile.
Exercitarea caii de atac a recursului pe calea actiunii oblice. Lipsa legitimarii procesuale active. Inexistenta unei creante certe, lichide si exigibile. O forma procesuala particulara de manifestare a actiunii oblice trebuie considerata si exercitarea caii de atac, pentru ca altminteri, ar ramane iluzoriu demersul creditorului de realizare a creantei, daca acesta ar putea doar sa …
Continuă lectura Exercitarea caii de atac a recursului pe calea actiunii oblice. Lipsa legitimarii procesuale active. Inexistenta unei creante certe, lichide si exigibile.
Proprietatea privata este dreptul titularului de a poseda, folosi si dispune de un bun in mod exclusiv, absolut si perpetuu, in limitele stabilite de lege
Proprietatea privata este dreptul titularului de a poseda, folosi si dispune de un bun in mod exclusiv, absolut si perpetuu, in limitele stabilite de lege
Despre persoane fizice
CARTEA I: Despre persoane*)
*) Dispozitiile tranzitorii si de punere in aplicare a cartii I sunt cuprinse in art. 13-19 din Legea nr. 71/2011.
TITLUL I: Dispozitii generale
Art. 25: Subiectele de drept civil
(1)Subiectele de drept civil sunt persoanele fizice si persoanele juridice.
(2)Persoana fizica este omul, privit individual, ca titular de drepturi si de obligatii.