Pretentii. Angajarea raspunderii civile delictuale cu titlu de daune morale si cu titlu de daune materiale. Prescriptia dreptului la actiune in repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicita

Pretentii. Angajarea raspunderii civile delictuale cu titlu de daune morale si cu titlu de daune materiale. Prescriptia dreptului la actiune in repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicita 

Potrivit art. 8 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, prescriptia dreptului la actiune in repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicita incepe sa curga de la data cand pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca, atat paguba, cat si pe cel care raspunde de ea. Astfel, momentul subiectiv al cunoasterii pagubei si a celui care raspunde de ea (moment ce se putea stabili prin orice mijloc de proba) nu se poate confunda cu momentul obiectiv (care urma a fi determinat de instanta) al datei la care reclamantul putea ori trebuia sa cunoasca aceste elemente.

R O M A N I A
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
Sectia a II-a civila

Decizia nr. 1231/2017

Sedinta publica de la 20 septembrie 2017

Decizia nr. 1231/2017

Asupra recursului de fata,

Din examinarea actelor si lucrarilor dosarului, constata urmatoarele:

Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti, sectia a IV-a civila reclamanta A. a solicitat in contradictoriu cu parata BCR SA angajarea raspunderii civile delictuale a acesteia si obligarea la plata sumei de 1.000.000 de euro din care 500.000 euro cu titlu de daune morale si 500.000 euro cu titlu de daune materiale, suma ce include: echivalentul prejudiciului aferent operatiunilor in RON derulate prin conturile reclamantei in perioada 2007 – 2008, calculate pana la data de 30 septembrie 2012 la suma de 218.333,12 RON; echivalentul prejudiciului aferent operatiunilor in euro derulate prin conturile reclamantei in perioada 2007 – 2008, calculate pana la data de 30 septembrie 2012 la suma de 36.098,71 euro; echivalentul prejudiciului aferent operatiunilor in dolari SUA derulate prin conturile reclamantei in perioada 2007 – 2008, calculate pana la data de 30 septembrie 2012 la suma de 539.025,62 dolari SUA.

Parata BCR a formulat intampinare si a invocat exceptia prescriptiei dreptului material la actiune in raport de prevederile art. 8 din Decretul nr. 167/1958 iar pe fond a respins actiunea ca neintemeiata.

Parata a formulat cerere de chemare in garantie impotriva urmatoarelor persoane: B. si C. solicitandu-se obligarea primei la plata sumelor de 16.000 euro, 21.000 dolari SUA si 800.000 RON cu titlu de daune materiale si a sumei de 213.448,77 euro cu titlu de daune morale, iar in ceea ce priveste pe a doua obligarea la plata sumei de 1.218 euro cu titlu de daune materiale si a sumei de 1.218 euro cu titlu de daune morale.

La data de 14 iunie 2013 s-a admis exceptia necompetentei functionale a Sectiei a IV-a si a fost inaintat dosarul Sectiei a VI-a a Tribunalului Bucuresti.

Pe rolul Tribunalului Bucuresti, sectia a VI-a civila cauza a fost inregistrata la data de 31 iulie 2013, sub nr. x/3/2012*.

La data de 13 septembrie 2013 parata a depus precizare a cererii de chemare in garantie in sensul ca suma de 21.000 dolari SUA ridicata de chemata in garantie B. se compune din trei operatiuni bancare distincte.

La data de 24 octombrie 2013 reclamanta a depus precizare fata de cererea de chemare in judecata indicand pentru fiecare cont in parte operatiunile contestate.

La data de 14 februarie 2014 reclamanta a depus completare fata de precizarile efectuate anterior.

Prin Sentinta civila nr. 6487 din 17 octombrie 2016 pronuntata de Tribunalul Bucuresti, sectia a VI-a civila in Dosarul nr. x/3/2012*, a fost admisa in parte exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, pentru urmatoarele pretentii:

– suma de 800.000 RON retrasa la data de 27 august 2007,

– suma de 6,75 RON retrasa la data de 11 iunie 2008,

– suma de 10.000 RON retrasa la data de 27 iunie 2007,

– suma de 20.000 RON retrasa la data de 4 iulie 2007,

– suma de 10.000 RON retrasa la data de 13 februarie 2008,

– suma de 17.000 RON retrasa la data de 26 februarie 2008,

– suma de 7.000 RON retrasa la data de 28 septembrie 2007,

– suma de 20.000 RON retrasa la data de 8 noiembrie 2007,

– suma de 10.000 RON retrasa la data de 7 martie 2008,

– suma de 4.750 RON retrasa la data de 5 mai 2008,

– suma de 250 RON retrasa la data de 5 mai 2008,

– suma de 5.000 RON retrasa la data de 5 mai 2008,

– suma de 8.969,44 RON retrasa la data de 28 august 2007,

– suma de 16.000 euro retrasa la data de 19 iunie 2007,

– suma de 30 euro depusa la data de 19 iunie 2007,

– suma de 2.491 euro retrasa la data de 11 iunie 2008,

– suma de 1.218 euro retrasa la data de 18 iulie 2007,

– suma de 14.925 euro retrasa la data de 4 octombrie 2007,

– suma de 16.000 euro retrasa la data de 23 august 2007,

– suma de 3.000 euro retrasa la data de 24 ianuarie 2008,

– suma de 1.000 euro retrasa la data de 3 martie 2008,

– suma de 200 euro retrasa la data de 12 martie 2008,

– suma de 27.500 euro retrasa la data de 25 martie 2008,

– suma de 800 euro retrasa la data de 7 aprilie 2008,

– suma de 8.000 dolari SUA retrasa la data de 29 august 2007,

– suma de 8.000 dolari SUA retrasa la data de 3 septembrie 2007,

– suma de 5.000 dolari SUA retrasa la data de 6 septembrie 2007,

– suma de 2.000 dolari SUA retrasa la data de 28 august 2007,

– suma de 20.000 dolari SUA retrasa la data de 11 octombrie 2007,

– suma de 40.000 dolari SUA retrasa la data de 12 octombrie 2007,

– suma de 15.000 dolari SUA retrasa la data de 6 noiembrie 2007,

– suma de 30.000 dolari SUA retrasa la data de 6 noiembrie 2007,

– suma de 115 dolari SUA retrasa la data de 17 iulie 2007,

– suma de 7.363 dolari SUA retrasa la data de 11 iunie 2008,

– suma de 135 dolari SUA retrasa la data de 26 august 2008,

– suma de 1.650 dolari SUA retrasa la data de 21 decembrie 2007 si, pe cale de consecinta, a fost respinsa actiunea ca prescrisa pentru pretentiile mai sus enumerate; s-a respins ca neintemeiata cererea avand ca obiect pretentiile in suma de 1.448 euro; s-a respins ca neintemeiata cererea avand ca obiect daune morale si ca ramasa fara obiect cererea de chemare in garantie; a fost obligata reclamanta la plata catre parata a sumei de 11.490 RON cu titlul de cheltuieli de judecata.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut ca in data de 13 iunie 2007 reclamanta a primit in contul sau 2511.A01. 0.4954072.0072.EUR 5, deschis la BCR (denumit in continuare EUR 5) suma de 4.280.000 euro, iar subsecvent acestei operatiuni, atat in contul initial, EUR 5, cat si in alte conturi ale reclamantei deschise la BCR, unele in RON, altele in valuta (EURO sau dolari SUA) s-au desfasurat mai multe operatiuni si tranzactii imputate de reclamanta ca nefiind autorizate de aceasta, cu sume ce proveneau din tranzactia initiala de 4.280.000 euro.

In cadrul precizarilor depuse la data de 24 octombrie 2013 s-a identificat fiecare operatiune contestata si contul de unde provine suma tranzactionata fara autorizarea reclamantei, ce apare drept titular al tuturor conturilor deschise la BCR si care sunt verificate in prezentul litigiu.

In ceea ce priveste prescriptia dreptului material la actiune, instanta retine faptul ca in cauza se invoca raspunderea delictuala a paratei, iar faptele ilicite imputate acesteia au fost savarsite in perioada 2007 – 2008, deci incidentul prescriptiei se va analiza raportat la dispozitiile legale in vigoare la acea data, respectiv Decretul nr. 167/1958.

Potrivit art. 8 din Decretul nr. 167/1958 prescriptia dreptului la actiune in repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicita incepe sa curga de la data cand pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca atat paguba cat si pe cel care raspunde de ea.

In acest context, instanta a verificat pentru fiecare operatiune contestata de reclamanta, momentul cand aceasta a aflat sau ar fi putut afla paguba si autorul ei.

I. Conturile in RON deschise de reclamanta la BCR:

1. Pentru contul curent xxxxROL 1 se invoca urmatoarele tranzactii neautorizate:

– plata efectuata in data de 27 august 2007 in valoare de 800.000 RON catre D., dispusa de numita B., care nu avea imputernicire acordata de titularul contului pentru a efectua operatiuni pe acest cont. Din cele mentionate in cuprinsul cererii inaintata de reclamanta paratei la data de 7 decembrie 2007 rezulta ca reclamanta a solicitat extrasul de cont inclusiv pentru contul ROL 1, iar la aceeasi data a si primit respectivele extrase (mentiune olografa in acest sens si semnatura pe cerere, efectuate de reclamanta, necontestate). Acest fapt a determinat instanta sa conchida ca reclamanta a cunoscut la acea data toate operatiunile desfasurate pana la acel moment pe respectivul cont, in contextul in care intr-un extras de cont sunt evidentiate toate operatiunile efectuate pe respectivul cont pana la data emiterii, iar in cauza de fata acest lucru presupune cunoasterea de catre reclamanta si a tranzactiei din 27 august 2007, contestata in acest litigiu, efectuata la un moment anterior emiterii si comunicarii respectivului extras de cont.

Reclamanta nu a invocat niciodata faptul ca extrasele de cont comunicate nu ar fi cuprins datele reale.

Chiar in precizarea din 23 octombrie 2014, reclamanta arata ca aceasta operatiune rezulta din extrasele de cont ce i-au fost comunicate, printre acestea fiind mentionate si cele primite in 7 decembrie 2007, deci concluzia instantei privind momentul cand reclamanta a cunoscut aceasta operatiune este confirmata chiar de parte.

In legatura cu aceasta tranzactie, instanta a retinut ca suma de 800.000 RON transferata din contul ROL 1, provine dintr-o tranzactie autorizata tot de numita B. din contul dolari SUA 10 (cont al carui titular era reclamanta, dar unde B. figureaza ca imputernicit), care a autorizat transferul sumei de 341.000 dolari SUA in 27 august 2007 catre contul ROL 1 si schimbul valutar aferent. Asa cum rezulta din situatia financiara prezentata reclamantei la 7 septembrie 2007 si insusita de aceasta prin semnatura i s-a adus la cunostinta soldul contului dolari SUA 10, asa cum fusese acesta diminuat cu suma transferata de B..

Din perspectiva prescriptiei, instanta a retinut ca la data de 7 decembrie 2007, reclamanta a cunoscut toate operatiunile desfasurate pe contul sau ROL 1 pana la acel moment, deci inclusiv tranzactia in valoare de 800.000 RON, invocata in acest litigiu, motiv pentru care raportat la aceasta pretentie, termenul de prescriptie incepe sa curga de la acel moment si se implineste la data de 7 decembrie2010. Fata de momentul sesizarii prezentei instante, 16 octombrie 2012, si data implinirii termenului de prescriptie, instanta a retinut ca dreptul material la actiune pentru aceasta suma este prescris.

– ridicarea de numerar la data de 11 iunie 2008 in valoare de 6,75 RON. Din situatia financiara emisa la 11 iunie 2008, pentru contul ROL 1 se mentioneaza un sold de 8,25 RON. Pe acelasi inscris se remarca mentiunea olografa a retragerii intregii sume disponibile pe cont si a inchiderii contului ROL 1, mentiune olografa atribuita reclamantei si care nu a fost negata de aceasta. In acest context instanta a apreciat ca aducandu-i-se la cunostinta titularului contului soldul contului, acesta ar fi putut sa sesizeze eventualele lipsuri sau diminuari din sold realizate neautorizat, inclusiv diminuarea cu suma de 6,75 RON, invocata in prezentul litigiu, cu atat mai mult cu cat data ridicarii de numerar neautorizata si prezentarea situatiei financiare coincid ca data si sunt urmate de inchiderea contului. Astfel, in cazul pretentiei in valoare de 6,75 RON, termenul de prescriptie incepe sa curga la 11 iunie 2008 si raportat la data sesizarii instantei aceasta este prescrisa.

2. Pentru contul de economii xxxx.ROL8 se invoca urmatoarele tranzactii neautorizate:

– ridicarea in numerar a sumei de 10.000 RON in data de 27 iunie 2007. Din cele mentionate in cererea adresata paratei la 7 decembrie 2007, rezulta ca reclamanta a primit la acea data extrasul de cont pentru contul ROL 8, deci tranzactiile efectuate pe acest cont pana la acea data i-au fost aduse la cunostinta cu acea ocazie. Constatand ca la data de 7 decembrie 2007 reclamanta a cunoscut operatiunea din 27 iunie 2007 efectuata pe contul ROL 8, imputata ca fiind neautorizata, termenul de prescriptie incepe sa curga in raport de aceasta operatiune de la data cand a luat cunostinta de aceasta si s-a implinit anterior sesizarii instantei, motiv pentru care pretentia respectiva este prescrisa.

– ridicarea in numerar a sumei de 20.000 RON din 4 iulie 2007, de asemenea, a fost cunoscuta de reclamanta la data de 7 decembrie 2007, cand i s-a predat extrasul contului unde s-a efectuat operatiunea, motiv pentru care termenul de prescriptie pentru aceasta pretentie incepe sa curga de la aceasta data si s-a implinit anterior sesizarii instantei.

– ridicarea in numerar a sumei de 10.000 RON la data de 13 februarie 2008. In cadrul raportului suplimentar de expertiza grafica s-a stabilit ca O.P. din 13 februarie 2008, ce atesta aceasta operatiune, a fost semnat de reclamanta, iar fata de aceasta imprejurare instanta apreciaza ca aceasta operatiune a fost cunoscuta de reclamanta inca de la momentul efectuarii, deci termenul de prescriptie incepe sa curga de la acest moment, urmand a constata ca s-a implinit anterior sesizarii instantei.

– ridicarea in numerar a sumei de 17.000 RON la data de 26 februarie 2008. In cadrul raportului de expertiza grafica s-a stabilit ca ordinul de plata din 26 februarie 2008, ce atesta aceasta operatiune a fost semnat de reclamanta iar fata de aceasta imprejurare instanta a apreciat ca aceasta operatiune a fost cunoscuta de reclamanta inca de la momentul efectuarii, deci termenul de prescriptie incepe sa curga de la acest moment, urmand a constata ca s-a implinit anterior sesizarii instantei.

– ridicarea in numerar a sumei 7.000 RON la data de 28 septembrie 2007. Ordinul de plata din 29 septembrie 2007, ce atesta operatiunea respectiva a fost recunoscut de reclamanta ca fiind semnat de aceasta, in cadrul sedintei de judecata din 14 februarie 2014, iar fata de aceasta imprejurare instanta a apreciat ca aceasta operatiune a fost cunoscuta de reclamanta inca de la momentul efectuarii, deci termenul de prescriptie incepe sa curga de la acest moment, urmand a constata ca s-a implinit anterior sesizarii instantei.

– ridicarea in numerar a sumei de 20.000 RON la data de 8 noiembrie 2007. Ordinul de plata ce atesta aceasta operatiune a fost depus in copie de catre parata motiv pentru care nu a fost posibila expertizarea sa grafica. Cu toate acestea, instanta a retinut ca la data de 07 decembrie 2007 i s-a comunicat reclamantei extrasul de cont pentru contul ROL 8, deci tranzactiile efectuate pe acest cont pana la acea data i-au fost aduse la cunostinta cu acea ocazie, motiv pentru care termenul de prescriptie pentru tranzactia din 8 noiembrie 2007, contestata acum, incepe sa curga de la aceasta data si era implinit anterior sesizarii instantei.

– ridicarea in numerar a sumei de 10.000 RON la data de 7 martie 2008. Ordinul de plata din 7 martie 2008, ce atesta operatiunea respectiva a fost supus expertizarii grafice stabilindu-se faptul ca a fost semnat de reclamanta, iar fata de aceasta imprejurare instanta a apreciat ca operatiunea a fost cunoscuta de reclamanta inca de la momentul efectuarii, deci termenul de prescriptie incepe sa curga de la acest moment, urmand a constata ca s-a implinit anterior sesizarii instantei.

– ridicarea in numerar a sumei de 4.750 RON la data de 5 mai 2008. Ordinul de plata din 5 mai 2008, ce atesta operatiunea respectiva a fost recunoscut de reclamanta in sedinta din 14 februarie 2014, iar fata de aceasta imprejurare instanta a apreciat ca operatiunea a fost cunoscuta de reclamanta inca de la momentul efectuarii, deci termenul de prescriptie incepe sa curga de la acest moment, urmand a constata ca s-a implinit anterior sesizarii instantei.

– ridicarea in numerar a sumei de 250 RON la data de 5 mai 2008. Ordinul de plata din 5 mai 2008, ce atesta operatiunea respectiva a fost supus expertizarii grafice stabilindu-se ca a fost semnat de reclamanta, iar fata de aceasta imprejurare instanta a apreciat ca operatiunea a fost cunoscuta de reclamanta inca de la momentul efectuarii, deci termenul de prescriptie incepe sa curga de la acest moment, urmand a constata ca s-a implinit anterior sesizarii instantei.

– ridicarea in numerar a sumei de 5.000 RON la data de 5 mai 2008. Ordinul de plata din 5 mai 2008, ce atesta operatiunea respectiva a fost supus expertizarii grafice stabilindu-se ca a fost semnat de reclamanta, iar fata de aceasta imprejurare instanta a apreciat ca aceasta operatiune a fost cunoscuta de reclamanta inca de la momentul efectuarii, deci termenul de prescriptie incepe sa curga de la acest moment, urmand a constata ca s-a implinit anterior sesizarii instantei.

3. Pentru contul de economii xxxx.ROL18 se invoca urmatoarele tranzactii neautorizate:

– ridicarea in numerar a sumei de 8.969,44 RON la data de 28 august 2007. Ordinul de plata din 28 august 2007, ce atesta operatiunea respectiva a fost supus expertizarii grafice stabilindu-se ca a fost semnat de reclamanta, iar fata de aceasta imprejurare instanta a apreciat ca operatiunea a fost cunoscuta de reclamanta inca de la momentul efectuarii, deci termenul de prescriptie incepe sa curga de la acest moment, urmand a constata ca s-a implinit anterior sesizarii instantei.

4. Pentru contul de economii xxxx.ROL16 nu sunt invocate operatiuni neautorizate.

II. Conturile in euro deschise de reclamanta la BCR

1. Pentru contul curent xxxx.EUR5 se invoca urmatoarele operatiuni neautorizate:

– ridicarea in numerar a sumei de 16.000 euro in data de 19 iunie 2007 de catre chemata in garantie B. Potrivit cererii inaintate de reclamanta la 3 martie 2008 catre BCR se invoca faptul ca din contul sau EUR5 s-a retras la data de 19 iunie 2007 suma de 16.000 euro pe numele B., desi pe acel cont nu exista imputernicit. Avand in vedere aceasta cerere a reclamantei, instanta trage concluzia ca inca din 3 martie 2008 reclamanta cunostea de existenta acestei tranzactii din contul EUR5, iar caracterul sau neautorizat era invocat inca de atunci, motiv pentru care instanta a apreciat ca reclamanta cunostea paguba si autorul ei inca din 3 martie 2008, moment de la care incepe sa curga termenul de prescriptie, termen care s-a implinit anterior sesizarii instantei.

– depunerea in numerar a sumei de 30 euro din 19 iunie 2003. In raportul de expertiza grafica se mentioneaza, in legatura cu inscrisul care atesta operatiunea respectiva, ca nu se poate stabili daca a fost sau nu semnat de reclamanta. In extrasul de cont comunicat reclamantei la 7 noiembrie 2007 este evidentiata aceasta tranzactie, deci reclamanta a cunoscut aceasta paguba si autorul ei (parata care a efectuat operatiunea neautorizata) inca de la momentul comunicarii extrasului de cont, termenul de prescriptie incepand sa curga de la aceasta data si s-a implinit anterior sesizarii instantei.

2. Pentru contul curent xxxxEUR12 se invoca urmatoarele operatiuni neautorizate:

– ridicarea in numerar a sumei de 2.491 euro la data de 11 iunie 2008. Din inscrisul denumit „stare financiara persoana autorizata” emis la data de 11 iunie 2008 rezulta situatia soldului contului E12 la 11 iunie 2008 si apare pe acest inscris mentiunea olografa a retragerii intregii sume disponibile (2.495 euro) si inchiderii contului precum si semnatura persoanei care face aceste mentiuni, toate fiind atribuite de parata reclamantei, iar aceasta nu a negat scrisul sau semnatura si nici nu a cerut verificarea de scripte in cazul acestora. Pe cale de consecinta, nefiind infirmata sustinerea paratei privind autorul acestor mentiuni, instanta a retinut ca la data de 11 iunie 2008, reclamanta a avut cunostinta de aceasta operatiune, deci termenul de prescriptie privind pretentiile generate de aceasta incepe sa curga de la aceasta data si se implinesc anterior sesizarii instantei.

– ridicarea in numerar a sumei de 1.218 euro la data de 18 iulie 2007. Pe inscrisul aferent tranzactiei este mentionata chemata in garantie C. dar reclamanta sustine ca chemata in garantie nu avea imputernicire sa opereze pe acest cont. In data de 7 septembrie 2007 i s-a comunicat reclamantei un inscris denumit „situatie financiara” ce privea mai multe conturi ale acesteia si care poarta mentiuni olografe a reclamantei, fapt necontestat de aceasta. In aceasta situatie financiara, contul E12 apare cu sold 0, deci reclamanta a cunoscut faptul ca la acea data toti banii depusi pana in acel moment in respectivul cont au fost retrasi, printre acestia numarandu-se si cei vizati de tranzactia contestata, in contextul in care reclamanta invoca tocmai retrageri neautorizate din cont si nu alimentari neautorizate.

– ridicarea in numerar a sumei de 14.925 euro la data de 4 octombrie 2007. Mentiunile olografe de pe situatia financiara a contului E12 din 4 octombrie 2007 sunt contestate de reclamanta, dar din probele administrate rezulta ca suma de 14.925 euro i-a fost predata personal reclamantei in data de 4 octombrie 2007, deci termenul de prescriptie pentru aceasta operatiune incepe sa curga de la aceasta data si s-a implinit anterior sesizarii instantei.

3. Pentru contul de economii xxxxEUR11 se contesta urmatoarele operatiuni:

– ridicarea in numerar a sumei de 16.000 euro la data de 23 august 2007. La termenul din data de 14 februarie 2014 reclamanta recunoaste semnarea Ordinului de plata din 23 august 2007, deci termenul de prescriptie incepe sa curga de la aceasta data cand in mod evident reclamanta a cunoscut efectuarea tranzactiei, implinindu-se anterior sesizarii instantei.

– ridicarea in numerar a sumei de 1.448 euro la data de 26 septembrie 2007. In dovedirea acestei operatiuni parata a depus ordinul de plata in copie, nefiind in masura sa depuna originalul pentru a se putea realiza verificarea de scripte. Din procesul-verbal de predare documente catre reclamanta incheiat la data de 4 martie2011 rezulta ca reclamantei i-a fost comunicata la acea data un extras de cont pentru contul E11, iar in lipsa unor alte probe din care sa rezulte ca reclamanta a cunoscut anterior situatia generala a operatiunilor desfasurate pe acest cont, instanta apreciaza ca termenul de prescriptie pentru aceasta operatiune incepe sa curga de la data de 04 martie2011, cand reclamanta a putut cunoaste operatiunea contestata si astfel paguba produsa. Fata de data sesizarii instantei cu prezenta actiune, 16 octombrie 2012, in cazul acestei operatiuni, instanta apreciaza ca termenul de prescriptie nu s-a implinit.

4. Pentru contul de economii xxxx.EUR13 se contesta urmatoarele operatiuni:

– ridicarea in numerar a sumei de 3.000 euro la data de 24 ianuarie 2008. La termenul din data de 14 februarie 2014 reclamanta a recunoscut semnatura aplicata pe Ordinul de plata din 24 ianuarie 2008, aferent acestei operatiuni, motiv pentru care termenul de prescriptie incepe sa curga de la data efectuarii operatiunii si expira anterior sesizarii instantei.

– ridicarea in numerar a sumei de 1.000 euro la data de 3 martie 2008. Ordinul de plata din 3 martie 2008 a fost verificat in cadrul procedurii verificarii de scripte fiind stabilit in cadrul expertizei grafice faptul ca a fost semnat de reclamanta, iar fata de aceasta imprejurare instanta a apreciat ca operatiunea a fost cunoscuta de reclamanta inca de la momentul efectuarii, deci termenul de prescriptie incepe sa curga de la acest moment, urmand a constata ca s-a implinit anterior sesizarii instantei.

– ridicarea in numerar a sumei de 200 euro la data de 12 martie 2008. La termenul din data de 14 februarie 2014 reclamanta a recunoscut semnatura aplicata pe Ordinul de plata din 12 martie 2008, motiv pentru care termenul de prescriptie incepe sa curga de la data efectuarii operatiunii si expira anterior sesizarii instantei.

– ridicarea in numerar a sumei de 27.500 euro la data de 25 martie 2008. Ordinul de plata din 25 martie 2008 a fost verificat in cadrul procedurii verificarii de scripte fiind stabilit in cadrul expertizei grafice faptul ca a fost semnat de reclamanta, iar fata de aceasta imprejurare instanta a apreciat ca operatiunea a fost cunoscuta de reclamanta inca de la momentul efectuarii, deci termenul de prescriptie incepe sa curga de la acest moment, urmand a constata ca s-a implinit anterior sesizarii instantei.

– ridicarea in numerar a sumei de 800 euro la data de 7 aprilie 2008. Ordinul de plata din 7 iulie 2008 a fost verificat in cadrul procedurii verificarii de scripte fiind stabilit in cadrul expertizei grafice faptul ca a fost semnat de reclamanta, iar fata de aceasta imprejurare instanta a apreciat ca operatiunea a fost cunoscuta de reclamanta inca de la momentul efectuarii, deci termenul de prescriptie incepe sa curga de la acest moment, urmand a constata ca s-a implinit anterior sesizarii instantei.

III. Conturile in dolari SUA

1. Pentru contul de economii xxxx.dolari SUA10 se contesta urmatoarele operatiuni:

– ridicarea in numerar a sumei de 800 dolari SUA in 29 august 2007; a sumei de 800 dolari SUA la 3 septembrie 2007 si a sumei de 5000 dolari SUA la 6 septembrie 2007 a fost realizata, conform mentiunilor de pe ordinele de plata aferente acestor operatiuni, de chemata in garantie B., iar reclamanta sustine ca nu a acordat imputernicire acesteia pentru efectuarea respectivelor tranzactii. La data de 7 septembrie 2007 i s-a prezentat reclamantei o situatie financiara a unora dintre conturile deschise de aceasta la BCR, printre care se numar si contul dolari SUA 10. Faptul ca reclamantei i s-a prezentat la acea data situatia financiara respectiva este dovedita de mentiunea olografa consemnata pe acel inscris, ce cuprinde inclusiv data de 7 septembrie 2007, mentiune atribuita reclamantei si care nu a fost negata de aceasta. In cadrul acelei situatii financiare este prezentat soldul contului dolari SUA 10 la acea data, deci dupa efectuarea operatiunilor de retragere din acel cont contestate acum, imprejurare ce a determinat instanta sa aprecieze ca la acea data reclamanta ar fi putut cunoaste respectivele operatiuni, soldul contului, la 7 septembrie 2009, fiind diminuat cu sumele retrase de chemata in garantie.

Intrucat art. 8 din Decretul nr. 167/1958 leaga momentul de inceput al prescriptiei nu doar de momentul obiectiv al cunoasterii pagubei, ci si de un moment subiectiv, reprezentat de imprejurarea cand putea fi cunoscuta paguba, instanta a apreciat ca reclamanta putea la 7 septembrie 2009 sa cunoasca paguba ce o invoca acum in legatura cu cele trei operatiuni efectuate pe contul dolari SUA 10 prin raportare la soldul diminuat al contului respectiv.

Fata de aceasta constatare, instanta apreciaza ca termenul de prescriptie pentru operatiunile mai sus mentionate, in legatura cu contul dolari SUA 10, a inceput sa curga la data de 07 septembrie 2009, iar la momentul sesizarii instantei deja expirase.

– ridicarea in numerar a sumei de 2000 dolari SUA la data de 28 august 2007. Ordinul de plata din 28 august 2007 a fost verificat in cadrul procedurii verificarii de scripte, stabilindu-se prin expertiza grafica faptul ca reclamanta l-a semnat, iar fata de aceasta imprejurare instanta a apreciat ca operatiunea a fost cunoscuta de reclamanta inca de la momentul efectuarii, deci termenul de prescriptie incepe sa curga de la acest moment, urmand a constata ca s-a implinit anterior sesizarii instantei.

2. Pentru contul de economii xxxx.dolari SUA17, se contesta urmatoarele operatiuni:

– ridicarea in numerar a sumei de 20.000 dolari SUA la data de 11 octombrie 2007. Ordinul de plata din 11 octombrie 2007 a fost recunoscut de reclamanta ca fiind semnat de aceasta in cadrul sedintei din 14 februarie 2014, iar fata de aceasta imprejurare instanta a apreciat ca operatiunea a fost cunoscuta de reclamanta inca de la momentul efectuarii, deci termenul de prescriptie incepe sa curga de la acest moment, urmand a constata ca s-a implinit anterior sesizarii instantei.

– ridicarea in numerar a sumei de 40.000 dolari SUA la data de 12 octombrie 2007. Ordinul de plata din 12 octombrie 2007 a fost expertizat, stabilindu-se, conform raportului de expertiza grafica, faptul ca a fost semnat de catre reclamanta, iar fata de aceasta imprejurare instanta a apreciat ca operatiunea a fost cunoscuta de reclamanta inca de la momentul efectuarii, deci termenul de prescriptie incepe sa curga de la acest moment, urmand a constata ca s-a implinit anterior sesizarii instantei.

– ridicarea in numerar a sumei de 15.000 dolari SUA la data de 6 noiembrie 2007. Ordinul de plata din 6 noiembrie 2007 a fost expertizat, stabilindu-se faptul ca a fost semnat de reclamanta, iar fata de aceasta imprejurare instanta a apreciat ca operatiunea a fost cunoscuta de reclamanta inca de la momentul efectuarii, deci termenul de prescriptie incepe sa curga de la acest moment, urmand a constata ca s-a implinit anterior sesizarii instantei.

3. Pentru contul de economii xxxx.dolari SUA14 se contesta urmatoarele operatiuni:

– ridicarea in numerar a sumei de 30.000 dolari SUA in 06 noiembrie 2007. Ordinul de plata din 6 noiembrie 2007 a fost expertizat, stabilindu-se conform completarii la raportul de expertiza grafica faptul ca a fost semnat de reclamanta, iar fata de aceasta imprejurare instanta apreciaza ca operatiunea a fost cunoscuta de reclamanta inca de la momentul efectuarii, deci termenul de prescriptie incepe sa curga de la acest moment, urmand a constata ca s-a implinit anterior sesizarii instantei.

– ridicarea in numerar a sumei de 115 dolari SUA la data de 17 iulie 2007. In cadrul cererii din 3 martie 2008, prin care reclamanta invoca paratei anumite operatiuni nerecunoscute, este nominalizata inclusiv cea privind retragerea sumei de 115 dolari SUA din contul dolari SUA 14, fapt ce a determinat instanta sa conchida ca la acea data reclamanta cunostea paguba invocata. In acest context, instanta a apreciat ca operatiunea era cunoscuta de reclamanta la momentul depunerii reclamatiei privind aceasta (3 martie 2008), deci termenul de prescriptie incepe sa curga de la acest moment, urmand a constata ca s-a implinit anterior sesizarii instantei.

Mai mult, in cuprinsul situatiei financiare din 17 iulie 2007 apare mentiunea olografa a reclamantei privind retragerea sumei de 115 dolari SUA din contul dolari SUA14, iar scrierea acestei mentiuni nu a fost contestata de reclamanta.

4. Pentru contul de economii xxx.dolari SUA3 se contesta urmatoarele:

– ridicarea in numerar a sumei de 7.363 dolari SUA la 11 iunie 2008. Pe inscrisul denumit „situatie financiara” din 11 iunie 2008 apare mentiunea olografa in sensul retragerii din contul dolari SUA3 a sumei de 7.400 dolari SUA, fiind consemnate implicit data scrierii, 11 iunie 2008. Atat scrierea cat si semnatura este atribuita de parata reclamantei, fapte pe care acesta nu-l neaga, dar se invoca faptul ca din document nu rezulta in mod clar ca reclamanta ar fi cunoscut operatiunea respectiva. Instanta apreciaza ca atata timp cat mentiunea olografa ce confirma operatiunea nu a fost tagaduita ca fiind realizata de reclamanta, aceasta a avut in mod evident cunostinta de transferul respectiv inca de la momentul efectuarii sale la 11 iunie 2008, din cuprinsul mentiunilor olografe rezultand clar semnificatia si consecintele operatiunii dispuse.

In acest context instanta apreciaza ca termenul de prescriptie pentru aceasta pretentie a inceput sa curga la 11 iunie 2008 si s-a implinit anterior sesizarii instantei.

– ridicarea in numerar a sumei de 1650 dolari SUA la data de 21 decembrie 2007. Ordinul de plata din 21 decembrie 2007 a fost recunoscut de reclamanta ca fiind semnat de aceasta in cadrul sedintei din data de 14 februarie 2014, iar fata de aceasta imprejurare instanta a apreciat ca operatiunea a fost cunoscuta de reclamanta inca de la momentul efectuarii, deci termenul de prescriptie incepe sa curga de la acest moment, urmand a constata ca s-a implinit anterior sesizarii instantei.

In ceea ce priveste apararea reclamantei in sensul ca pentru situatiile financiare privind operatiunile desfasurate pe conturile sale in perioada 2007 – 2008, depuse de parata, nu exista dovada comunicarii acestora catre reclamanta, instanta arata ca nu au fost valorificate probator decat acele situatii financiare ce cuprindeau mentiuni olografe atribuite reclamantei si netagaduite de aceasta, mentiuni ce cuprindeau inclusiv data efectuarii acestora, fapt ce a condus instanta la concluzia ca la momentul efectuarii acelor mentiuni, reclamantei i s-au prezentat inscrisurile respective, pe care a si scris si astfel aceasta a putut lua cunostinta de continutul acestora, inclusiv cu privire la operatiunile desfasurate in conturile respective si consemnate in inscrisurile prezentate.

Asa cum s-a retinut anterior, art. 8 din Decretul nr. 167/1958 stabileste ca moment de debut al prescriptiei nu doar momentul in care persoana pagubita a cunoscut cert prejudiciul, dar si imprejurarea in care pagubitul s-a aflat in situatia in care ar fi putut cunoaste paguba.

In cauza de fata la momentul prezentarii situatiilor financiare pe care reclamanta a facut mentiuni olografe privind operatiunile ce priveau conturile infatisate in acele inscrisuri, aceasta s-a aflat in situatia in care ar fi putut sesiza paguba.

Pe fondul cauzei, instanta a constatat ca, urmare a admiterii exceptiei prescriptiei, a ramas investita doar cu pretentiile reprezentand suma de 1.448 Euro ridicata in data de 26 septembrie 2007 din contul EUR11 si reclamanta ca fiind neautorizata.

Pentru contul EUR11 s-a depus conventia de cont de economii, semnata de ambele parti. Pe cale de consecinta, raportul dintre parti cu privire la acest cont se desfasoara in baza contractului, iar eventualele operatiuni efectuate de parat neautorizat trebuie verificate din perspectiva incalcarii normei contractuale, care stabileste drepturile si obligatiile partilor.

Pe de alta parte, cel ce se considera prejudiciat ca urmare a incalcarii unei norme contractule, nu are drept de optiune intre cele doua forme de raspundere, contractuala si delictuala, acesta putandu-si valorifica pretentiile doar pe taram contractual.

In cauza de fata insa, desi raporturile dintre parti erau bazate pe contract (fiind netagaduita incheierea unei conventii pentru contul EUR 11), reclamanta a inteles sa sesizeze instanta cu o actiune vizand angajarea raspunderii civile delictuale a paratei, imprejurare ce determina instanta sa aprecieze actiunea reclamantei neintemeiata.

In ceea ce priveste capatul de cerere privind prejudiciul moral, invocat de reclamanta, instanta retine ca nu a fost dovedita fapta ilicita a paratei, pretins generatoare de prejudicii, conform sustinerilor reclamantei, respectiv faptul ca parata a abuzat sau i-a inselat increderea reclamantei prin efectuarea de operatiuni neautorizate pe conturile sale. Pe de alta parte, instanta a constatat ca reclamanta nu a facut nici dovada prejudiciului de 500.000 euro pretins cu acest titlu, nefiind administrata nicio proba care justifice valoarea acestuia.

Pe cale de consecinta, nefiind dovedite toate conditiile raspunderii civile delictuale, instanta a respins acest capat de cerere.

Referitor la cererea de chemare in garantie formulata de parata impotriva chematelor in garantie B. si C., instanta a apreciat ca a ramas fara obiect in contextul in care parata nu a cazut in pretentii in raport cu reclamanta.

In temeiul art. 274 C. proc. civ., a obligat reclamanta la plata catre parata a cheltuielilor de judecata efectuate de aceasta pentru sustinerea cererii: 4.500 RON cu titlul de onorariu expert contabil; 6.000 RON cu titlul de onorariu expert parte; 990 RON cu titlul de onorariu expertiza criminalistica.

Impotriva acestei sentinte a formulat apel reclamanta, solicitand admiterea apelului si anularea Sentintei civile nr. 6487 din 17 octombrie 2016, pronuntata de catre Tribunalul Bucuresti, sectia a VI-a civila in Dosarul nr. x/3/2012*, iar avand in vedere ca prima instanta a solutionat procesul fara a intra in judecata fondului, trimiterea cauzei spre rejudecare primei instante; cu cheltuieli de judecata.

A mai solicitat, pentru ipoteza in care instanta de apel va opri spre rejudecare cauza, admiterea cererii de chemare in judecata, in sensul obligarii intimatei parate BCR la plata urmatoarelor sume, cu titlu de daune materiale, astfel cum au fost retinute si de expertiza contabila administrata in cauza: 1. Operatiuni in RON pentru care nu exista documente justificative: 850.006,75 RON; 2. Operatiuni in Euro fara documente justificative: 36.052 Euro; 3. Operatiuni in dolari SUA fara documente justificative: 7.478 dolari SUA; 4. Diferenta din actualizarea sumei de 850.006,75 RON pana la 31 martie2016: 301.690,40 RON si in continuare pana la data platii efective; 5. Pierdere din diferenta de schimb valutar la schimb neautorizat: 101.684,75 RON; 6. Diferenta din actualizarea sumei pana la 31 martie2016: 37.725 RON, pe care o solicita si in continuare pana la data platii efective; 7. Dobanzi nerealizate in conturi de economii in lei: 34.118,50 RON, pe care le solicita si in continuare pana la data platii efective; 8. Dobanzi aferente conturilor de economii in Euro: 8.138,5 Euro, pe care le solicita si in continuare pana la data platii efective; 9. Dobanzi aferente conturilor de economii in dolari SUA: 2.821,97 dolari SUA, solicitate si in continuare pana la data platii efective, obligarea la plata sumei de 500.000 Euro cu titlu de daune morale; cu cheltuieli de judecata.

Curtea de Apel Bucuresti, sectia a V-a civila, investita cu solutionarea apelului declarat de reclamanta, prin Decizia civila nr. 851/A din 9 mai 2017 a respins apelul, ca nefondat, pentru considerentele ce urmeaza:

Preliminar, Curtea a avut in vedere limita efectului devolutiv al apelului determinata de ceea ce s-a apelat (tantum devolutum quantum appellatum) si a retinut ca aceasta inseamna ca efectul devolutiv nu a vizat toate problemele de fapt si de drept care s-au pus inaintea primei instante, ci numai acelea care au fost criticate de apelant. Aceasta expresie a principiului disponibilitatii care trebuie respectata in ceea ce priveste procedura in calea de atac, apare consacrata legislativ prin dispozitiile art. 295 alin. (1) C. proc. civ. potrivit carora, „instanta de apel va verifica, in limitele cererii de apel, stabilirea situatiei de fapt si aplicarea legii de catre prima instanta”.

In continuare s-a retinut ca prin Sentinta civila nr. 6487 din 17 octombrie 2016 pronuntata de Tribunalul Bucuresti, sectia a VI-a civila in Dosarul nr. x/3/2012*, a fost admisa in parte exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, pentru urmatoarele pretentii: suma de 800.000 RON retrasa la data de 27 august 2007, suma de 6,75 RON retrasa la data de 11 iunie 2008, suma de 10.000 RON retrasa la data de 27 iunie 2007, suma de 20.000 RON retrasa la data de 4 iulie 2007, suma de 10.000 RON retrasa la data de 13 februarie 2008, suma de 17.000 RON retrasa la data de 26 februarie 2008, suma de 7.000 RON retrasa la data de 28 septembrie 2007, suma de 20.000 RON retrasa la data de 8 noiembrie 2007, suma de 10.000 RON retrasa la data de 7 martie 2008, suma de 4.750 RON retrasa la data de 5 mai 2008, suma de 250 RON retrasa la data de 5 mai 2008, suma de 5.000 RON retrasa la data de 5 mai 2008, suma de 8.969,44 RON retrasa la data de 28 august 2007, suma de 16.000 euro retrasa la data de 19 iunie 2007, suma de 30 euro depusa la data de 19 iunie 2007, suma de 2491 euro retrasa la data de 11 iunie 2008, suma de 1218 euro retrasa la data de 18 iulie 2007, suma de 14.925 euro retrasa la data de 4 octombrie 2007, suma de 16.000 euro retrasa la data de 23 august 2007, suma de 3.000 euro retrasa la data de 24 ianuarie 2008, suma de 1.000 euro retrasa la data de 3 martie 2008, suma de 200 euro retrasa la data de 12 martie 2008, suma de 27.500 euro retrasa la data de 25 martie 2008, suma de 800 euro retrasa la data de 7 aprilie 2008, suma de 8.000 dolari SUA retrasa la data de 29 august 2007, suma de 8.000 dolari SUA retrasa la data de 3 septembrie 2007, suma de 5.000 dolari SUA retrasa la data de 6 septembrie 2007, suma de 2.000 dolari SUA retrasa la data de 28 august 2007, suma de 20.000 dolari SUA retrasa la data de 11 octombrie 2007, suma de 40.000 dolari SUA retrasa la data de 12 octombrie 2007, suma de 15.000 dolari SUA retrasa la data de 6 noiembrie 2007, suma de 30.000 dolari SUA retrasa la data de 6 noiembrie 2007, suma de 115 dolari SUA retrasa la data de 17 iulie 2007, suma de 7363 dolari SUA retrasa la data de 11 iunie 2008, suma de 135 dolari SUA retrasa la data de 26 august 2008, suma de 1.650 dolari SUA retrasa la data de 21 decembrie 2007 si, pe cale de consecinta, a fost respinsa actiunea ca prescrisa pentru pretentiile mai sus enumerate; s-a respins ca neintemeiata cererea avand ca obiect pretentiile in suma de 1.448 euro; s-a respins ca neintemeiata cererea avand ca obiect daune morale si ca ramasa fara obiect cererea de chemare in garantie; a fost obligata reclamanta la plata catre parata a sumei de 11.490 RON cu titlul de cheltuieli de judecata.

Curtea a constatat ca apelanta reclamanta a formulat critici in privinta solutiei admiterii exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune doar pentru pretentiile: suma de 800.000 RON retrasa la data de 27 august 2007, suma de 10.000 RON retrasa la data de 27 iunie 2007, suma de 20.000 RON retrasa la data de 4 iulie 2007, suma de 20.000 RON retrasa la data de 8 noiembrie 2007, suma de 16.000 euro retrasa la data de 19 iunie 2007, suma de 2.491 euro retrasa la data de 11 iunie 2008, suma de 1.218 euro retrasa la data de 18 iulie 2007, suma de 14.925 euro retrasa la data de 04 octombrie 2007, suma de 115 dolari SUA retrasa la data de 17 iulie 2007, suma de 7.363 dolari SUA retrasa la data de 11 iunie 2008.

Sub acest aspect, s-a retinut ca la solicitarea instantei de apel, la termenul de judecata din data de 25 aprilie 2017 apelanta reclamanta, prin reprezentant, a aratat ca in cererea de apel a avut in vedere numai pierderile retinute efectiv de expertiza contabila nerecunoscute de reclamanta si pentru care nu exista documente justificative.

Curtea a mai retinut ca potrivit art. 1200 pct. 4, cu referire la art. 1202 alin. (2) C. civ., in relatia dintre parti, prezumtia lucrului judecat are caracter absolut, ceea ce inseamna ca ce s-a dezlegat jurisdictional intr-un prim litigiu va fi opus partilor din acel litigiu si succesorilor lor in drepturi, fara posibilitatea dovezii contrarii din partea acestora, intr-un proces ulterior, care are legatura cu chestiunea de drept sau cu raportul juridic deja solutionat. Rezulta astfel ca si considerentele primei instante privind caracterul intemeiat al exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune pentru sumele care nu au mai fost solicitate in apel se opun nu numai partilor dar si instantei de apel ca avand putere de lucru judecat, astfel incat aceasta chestiune litigioasa nu mai poate fi pusa in discutie in cadrul prezentei cai de atac.

Analizand hotararea apelata prin prisma motivelor de apel, avand in vedere principiul disponibilitatii cu efectul asupra limitelor apelului, retinut anterior, Curtea a retinut si urmatoarele:

In cuprinsul primei critici apelanta a contestat solutia pronuntata cu privire la exceptia prescriptiei dreptului material la actiune pentru pretentiile: suma de 800.000 RON retrasa la data de 27 august 2007, suma de 10.000 RON retrasa la data de 27 iunie 2007, suma de 20.000 RON retrasa la data de 4 iulie 2007, suma de 20.000 RON retrasa la data de 8 noiembrie 2007, suma de 16.000 euro retrasa la data de 19 iunie 2007, suma de 2.491 euro retrasa la data de 11 iunie 2008, suma de 1218 euro retrasa la data de 18 iulie 2007, suma de 14.925 euro retrasa la data de 04 octombrie 2007, suma de 115 dolari SUA retrasa la data de 17 iulie 2007, suma de 7.363 dolari SUA retrasa la data de 11 iunie 2008.

In dezvoltarea acestei critici a aratat, pe de o parte, ca termenul de prescriptie a fost intrerupt, in conditiile art. 16 alin. (1) lit. b) si 17 alin. (3) din Decretul nr. 167/1958 prin cererea inregistrata sub Dosar nr. y/299/2008 din 16 mai 2008, pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti (ulterior Dosarul nr. z/3/2009, Tribunalul Bucuresti, sectia a VI-a comerciala) solutionata irevocabil de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie la data de 3 noiembrie 2010. A aratat ca introducerea actiunii, la data de 16 mai 2008, prin care reclamanta a solicitat, in temeiul dreptului sau legal de a fi informata, toate inscrisurile privind operatiunile pe toate conturile sale deschise la parata, a fost de natura sa intrerupa cursul prescriptiei prezentei actiuni, ce are ca obiect obligarea paratei la despagubiri pentru prejudiciul cauzat.

Pe de alta parte, tot raportat la cererea de chemare in judecata care a facut obiectul Dosarului nr. y/299/2008 din 16 mai 2008, pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti (ulterior Dosarul nr. z/3/2009, Tribunalul Bucuresti, sectia a VI-a comerciala), apelanta a aratat ca intimata BCR nu a executat de bunavoie hotararea Tribunalului, ramasa definitiva si irevocabila prin respingerea recursului BCR la data de 3 noiembrie2010 astfel ca aceasta a fost somata de catre prin BEJ. A aratat ca a primit in transe inscrisurile solicitate astfel cum rezulta din procesele-verbale incheiate cu intimata parata BCR (Anexa 2 – PV nr. 6178 din 6 iunie 2011 adresa nr. 5402 din 18 mai 2011 in 4 martie 2011. Conform proceselor-verbale incheiate si opisurilor intocmite, abia la 4 martie2011, 5 iulie 2011 si 8 noiembrie 2011, sectia a IV-a – au fost predate documentele de catre intimata BCR. De asemenea, in datele de 5 iulie 2011 si 8 noiembrie 2011, sectia a IV-a – au fost predate documentele bancare de catre intimata BCR catre apelanta. Prin urmare, momentul de la care incepe sa curga termenul de prescriptie nu se situeaza in speta in perioada 2007 – 2008 ci in anul 2011, atunci cand, in etape, apelanta a intrat, partial, in posesia documentelor detinute de BCR, documente pe baza carora au putut fi reconstituite in ansamblu si beneficiind de ajutorul unui expert contabil, operatiunile derulate pe conturile apelantei.

Sub un al treilea aspect apelanta a sustinut ca in mod gresit a stabilit instanta de fond ca prin cererea inaintata de apelanta reclamanta intimatei BCR in data de 7 decembrie 2007 (Anexa 3) aceasta a solicitat si a primit extrase de cont pentru conturile ROL. 1, 8 si 16, astfel ca aceasta a luat la cunostinta de operatiunile anterioare pe conturile respective la aceasta data, deoarece in realitate prin cererea din data de 7 decembrie 2007 aceasta a solicitat extras de cont pentru conturile in RON si valuta anterior datei 13 iunie 2007.

In raport de temeiul juridic al cererii de chemare in judecata, raspunderea civila delictuala, Curtea a retinut ca prescriptia dreptului material la actiune trebuie analizata prin prisma dispozitiilor art. 8 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva potrivit carora, „Prescriptia dreptului la actiune in repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicita, incepe sa curga de la data cand pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca, atat paguba cat si pe cel care raspunde de ea”.

Cu alte cuvinte, trebuie stabilita data la care pagubitul (reclamanta) a cunoscut sau trebuia sa cunoasca, atat paguba cat si pe cel care raspunde de ea deoarece in raport de aceasta data se stabileste momentul de inceput al termenului de prescriptie si, pe cale de consecinta, daca acesta s-a implinit sau nu anterior formularii cererii de chemare in judecata.

Termenul de prescriptie este un termen legal, care poate fi modificat fie prin oprirea de drept a curgerii acestuia pe timpul cat dureaza situatii limitativ prevazute de lege care il pun in imposibilitate de a actiona pe titularul dreptului la actiune (cazurile de suspendare), fie prin inlaturarea prescriptiei scurse inainte de aparitia unei cauze intreruptive si inceperea unei alte prescriptii extinctive (cazurile de intrerupere).

In cauza, apelata reclamanta a sustinut existenta unui caz de intrerupere a termenului de prescriptie aratand ca termenul de prescriptie pentru pretentiile care fac obiectul prezentului dosar a fost intrerupt in conditiile art. 16 alin. (1) lit. b) si 17 alin. (3) din Decretul nr. 167/1958, prin introducerea cererii inregistrate sub Dosar nr. y/299/2008 din 16 mai 2008, pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti (ulterior Dosarul nr. z/3/2009, Tribunalului Bucuresti, sectia a VI-a comerciala) solutionata irevocabil de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie la data de 3 noiembrie2010.

Curtea a retinut ca introducerea unei cereri de chemare in judecata ori de arbitrare, chiar daca cererea a fost introdusa la o instanta judecatoreasca, ori la un organ de arbitraj, necompetent, constituie o cauza de intrerupere a prescriptiei conform art. 16 alin. (2) lit. b) si art. 17 alin. (3) din Decretul nr. 167/1958, si are drept efect, conform art. 17 alin. (1) si (2), stergerea prescriptiei, inceputa inainte de a se ivi imprejurarea care a intrerupt-o, si curgerea unei noi prescriptii, dupa intrerupere.

Cererea de chemare in judecata intrerupe cursul prescriptiei extinctive, cu incepere de la data introducerii ei, in masura in care va fi admisa printr-o hotarare definitiva sau, in cazurile prevazute de art. 300 C. proc. civ., irevocabila. Conform alin. (2) al aceluiasi articol, prescriptia nu este intrerupta, daca s-a pronuntat incetarea procesului, daca cererea de chemare in judecata sau executare a fost respinsa, anulata sau daca s-a perimat, ori daca cel care a facut-o a renuntat la ea.

Pentru a se retine caracterul intreruptiv al cererii de chemare in judecata inregistrate initial sub nr. Dosar y/299/2008 din 16 mai 2008, pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti (devenit ulterior Dosarul nr. z/3/2009 inregistrat pe rolul Tribunalului Bucuresti, sectia a VI-a comerciala) trebuie analizat daca prin prima cerere de chemare in judecata s-a urmarit o recunoastere a dreptului in litigiu in prezentul dosar, drept supus prescriptiei extinctive.

Prin cererea inregistrata la numarul y/299/2008 din 16 mai 2008, pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti reclamanta A. a chemat-o in judecata pe parata BCR, solicitand instantei sa o oblige pe aceasta din urma sa ii comunice toate inscrisurile ce cuprind date si informatii privind toate conturile deschise la parata BCR, incepand cu data de 13 iunie 2007, pana la data pronuntarii sentintei.

Litigiul a fost solutionat irevocabil sub nr. Dosar z/3/2009 al Tribunalului Bucuresti, sectia a VI-a Comerciala la data de 3 noiembrie2010, potrivit sustinerilor apelantei reclamante, necontestate de intimata parata.

Comparand obiectele celor doua cereri de chemare in judecata, Curtea a constatat ca primul demers procesual initiat de reclamanta este diferit de cel care face obiectul prezentului dosar si, pe cale de consecinta nu a fost de natura sa intrerupa prescriptia dreptului material la actiune.

Astfel, in timp ce primul a avut ca obiect o obligatie de a face, respectiv obligarea paratei de a comunica o serie de inscrisuri despre operatiunile efectuate pe conturile apartinand reclamantei, obiectul celui de al doilea l-a reprezentat solicitarea de reparare a prejudiciului incercat de reclamanta ca urmare a unor operatiuni pretins neautorizate pe conturile sale.

Conturile pentru care s-au solicitat documentele contabile in cazul primului litigiu sunt cele mentionate si in cuprinsul celei de a doua cereri de chemare in judecata dar aceasta legatura este, in opinia Curtii, insuficienta pentru a conchide ca cererea de chemare in judecata prin care reclamanta a solicitat obligarea paratei sa comunice date contabile referitoare la conturile sale a avut efect intrerupator de prescriptie pentru demersul prin care a solicitat repararea prejudiciului, ca urmare a unor operatiuni neautorizate pe aceste conturi.

Curtea nu contesta ca prin prima cerere de chemare in judecata reclamanta si-a valorificat dreptul de a fi legal informata asupra operatiunilor efectuate asupra conturilor sale, drept de altfel recunoscut irevocabil de instantele de judecata, dar acest litigiu nu are, asupra celui de al doilea, efectul pe care il sustine apelanta, acela de a intrerupe termenul de prescriptie dat fiind faptul ca prin prima cerere nu s-a urmarit obligarea paratei la plata vreunei sume de bani, pretins tranzactionata de parata in mod neautorizat.

Ca prin prima cerere nu s-a urmarit o recunoastere a dreptului de a solicita despagubiri pentru operatiunile pretins neautorizate (obiectul celui de al doilea dosar) rezulta si din imprejurarea ca prima cerere a fost introdusa pe rolul instantelor judecatoresti la data de 16 mai 2008, iar doua dintre pretentiile solicitate in cuprinsul celei de a doua (care mai sunt inca contestate prin cererea de apel) sunt ulterioare acestei date. Este vorba despre suma de 2.491 euro retrasa la data de 11 iunie 2008 si despre suma de 7.363 dolari SUA retrasa la data de 11 iunie 2008.

Pentru aceste considerente, primul aspect in raport de care apelanta reclamanta a sustinut ca termenul de prescriptie a fost intrerupt (introducerea actiunii care a facut obiectul Dosarului nr. y/299/2008 din 16 mai 2008, pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti, devenit ulterior Dosarul nr. z/3/2009 inregistrat pe rolul Tribunalului Bucuresti, sectia a VI-a comerciala) a fost apreciat ca nefondat.

Imprejurarea afirmata de apelanta reclamanta, confirmata de inscrisurile de la dosar, ca executarea hotararii pronuntate in primul dosar a fost pusa in executare silit prin intermediul BEJ si ca doar in urma procedurii de executare silita a primit de la BCR acte in datele de 4 martie 2011, 5 iulie 2011 si 8 noiembrie 2011, nu poate duce la concluzia ca termenul de prescriptie a inceput sa curga in data de 2011, dupa comunicarea acestor documente, avand in vedere inscrisurile administrate in cauza din care rezulta ca in mod cert, altele au fost datele la care reclamanta a cunoscut sau trebuie sa cunoasca caracterul neautorizat al tranzactiilor. Aceste aspecte vor fi expuse pe larg in continuarea prezentelor considerente.

Astfel, si cel de al doilea aspect sustinut de apelanta reclamanta referitor la intreruperea termenului de prescriptie (comunicarea actelor solicitate prin prima cerere de chemare in judecata in anul 2011) nu poate fi retinut pentru a conchide ca in cauza s-a intrerupt termenul de prescriptie.

Cum aspectele referitoare la intreruperea termenului de prescriptie au fost apreciate ca nefondate, in continuare, urmeaza a fi analizata sustinerea potrivit careia in mod gresit a stabilit instanta de fond ca prin cererea inaintata de apelanta reclamanta intimatei BCR in data de 7 decembrie 2007 (Anexa 3) aceasta a solicitat si a primit extrase de cont pentru conturile ROL. 1, 8 si 16, astfel ca aceasta a luat la cunostinta de operatiunile anterioare pe conturile respective la aceasta data, deoarece in realitate prin cererea din data de 7 decembrie 2007 aceasta a solicitat extras de cont pentru conturile in RON si valuta anterior datei 13 iunie 2007.

Prima instanta a retinut, pentru conturile in RON, ca prin cererea inaintata de apelanta reclamanta intimatei BCR in data de 7 decembrie 2007 (Anexa 3) aceasta a solicitat si a primit extrase de cont pentru conturile ROL. 1, 8 si 16, astfel ca aceasta a luat cunostinta de operatiunile anterioare pe conturile respective la aceasta data si a admis exceptia prescriptiei pentru sumele de 800.000 RON retrasa la data de 27 august 2007, suma de 10.000 RON retrasa la data de 27 iunie 2007, suma de 20.000 RON retrasa la data de 4 iulie 2007, suma de 20.000 RON retrasa la data de 8 noiembrie 2007.

Avand in vedere ca cele trei sume mentionate fac parte din conturi diferite, Curtea a analizat situatia fiecarui cont:

Referitor la contul curent xxxxROL 1 din care s-a efectuat o plata in valoare de 800.000 RON in data de 27 august 2007 catre D., contrar celor retinute de prima instanta, Curtea apreciaza ca termenul de prescriptie a dreptului material la actiune nu a inceput sa curga la data de 7 decembrie 2007 deoarece, astfel cum rezulta din cuprinsul cererii adresate paratei rezulta fara echivoc ca reclamanta a solicitat extrasul de cont pentru contul ROL 1 inainte de data de 13 iunie 2007.

Intr-adevar, astfel cum rezulta din mentiunea olografa de pe aceasta cerere, reclamanta a primit in data de 7 decembrie 2007 extrasul de cont pentru contul ROL 1, dar, intrucat la dosarul cauzei nu s-a identificat extrasul de cont primit pentru a se observa daca acesta cuprindea mentiuni cu privire la tranzactiile ulterioare datei de 13 iunie 2007 pana la data emiterii, 7 decembrie 2007, nu s-ar putea retine ca tranzactiile efectuate pe acest cont ulterior datei de 13 iunie 2007 s-au regasit in extrasul de cont inmanat reclamantei.

S-a mai retinut ca la dosarul Tribunalului Bucuresti, sectia a VI-a se afla pagina 2 din 4 a unui extras de cont din data de 7 decembrie 2007 eliberat pentru contul analizat (ROL 1) pentru perioada 13 iunie 2007 – 7 decembrie 2007, care insa nu cuprinde nicio mentiune apta de a conchide ca acesta a fost inmanat la acea data reclamantei. Desi pe acesta se afla o mentiune olografa, in lipsa unor date certe din care sa rezulte ca reclamanta a primit acest extras de cont la data mentionata ca fiind cea a emiterii, nu se poate retine ca la data de 7 decembrie 2007 reclamanta a cunoscut toate operatiunile desfasurate pana la acel moment pe respectivul cont.

Pentru aceste considerente, sustinerea apelantei reclamante in sensul ca termenul de prescriptie nu a inceput sa curga in data de 7 decembrie 2007 sunt intemeiate.

Insa, aceasta imprejurare nu este de natura a duce la admiterea apelului deoarece Curtea apreciaza ca dreptul material la actiune in privinta acestei sume s-a prescris pentru urmatoarele considerente, care vor inlocui considerentele sentintei primei instante:

Astfel, pe extrasul de cont eliberat in data de 11 iunie 2008 pentru contul curent xxxxROL 1, cont creditor cu valoarea de 8,25 RON, reclamanta a mentionat olograf: retrag intreaga suma si inchid contul.

In opinia Curtii, la data de 11 iunie 2008 reclamanta a cunoscut toate operatiunile desfasurate pe contul sau ROL 1 pana la acel moment, deci inclusiv tranzactia in valoare de 800.000 RON din data de 27 august 2007, pretins nerecunoscuta, astfel ca raportat la aceasta pretentie, termenul de prescriptie incepe sa curga de la acel moment si se implineste la data de 11 iunie 2011. Fata de momentul sesizarii instantei, 16 octombrie 2012, si data implinirii termenului de prescriptie, Curtea a retinut ca dreptul material la actiune pentru aceasta suma este prescris.

De altfel, acest extras de cont a fost enumerat de reclamanta in cuprinsul precizarii aflate la dosarul Tribunalului Bucuresti, sectia a VI-a, imprejurare care a intarit concluzia instantei de apel cu privire la momentul retinut ca fiind cel la care reclamanta a cunoscut efectuarea acestei operatiuni, 11 iunie 2008.

Pentru aceste considerente, s-a apreciat ca sustinerile reclamantei din cuprinsul raspunsului la intrebarea nr. 3 din interogatoriul administrat la propunerea paratei, in sensul ca nu a cunoscut tranzactia in valoare de 800.000 RON sunt neintemeiate si nu pot fi primite.

In ceea ce priveste contul de economii xxxx.ROL8, Curtea a constatat ca au ramas de analizat trei tranzactii pretins neautorizate, in privinta carora s-a admis exceptia prescriptiei dreptului material la actiune in raport de cererea din data de 7 decembrie 2007.

In ceea ce priveste ridicarea in numerar a sumei de 10.000 RON in data de 27 iunie 2007, ridicarea in numerar a sumei de 20.000 RON din 4 iulie 2007, ridicarea in numerar a sumei de 20.000 RON la data de 8 noiembrie 2007, contrar celor retinute de prima instanta, Curtea apreciaza ca termenul de prescriptie a dreptului material la actiune nu a inceput sa curga la data de 07 decembrie 2007 deoarece, astfel cum rezulta din cuprinsul cererii adresate paratei, rezulta ca reclamanta a solicitat extrasul de cont bancar in valuta si RON pentru ROL 1 si cele in valuta inainte de data de 13 iunie 2007.

Intr-adevar, astfel cum rezulta din mentiunea olografa de pe cerere, reclamanta a primit la acea data extrasul de cont pentru contul ROL 8, dar, intrucat la dosarul cauzei nu s-a identificat extrasul de cont primit pentru a se observa daca acesta cuprindea mentiuni cu privire la toate tranzactiile anterioare datei emiterii, 7 decembrie 2007, nu s-ar putea retine fara echivoc ca tranzactiile efectuate pe acest cont ulterior datei 13 iunie 2007 s-au regasit in extrasul de cont inmanat reclamantei in data de 7 decembrie 2007.

Pentru aceste considerente, sustinerea apelantei reclamante in sensul ca termenul de prescriptie pentru aceste pretentii nu a inceput sa curga in data de 7 decembrie 2007 sunt intemeiate.

Insa, aceasta imprejurare nu este de natura a duce la admiterea apelului deoarece Curtea apreciaza ca dreptul material la actiune in privinta acestor sume s-a prescris pentru urmatoarele considerente, care vor inlocui considerentele sentintei primei instante:

Astfel, in extrasul de cont eliberat in data de 30 mai 2008 pentru contul curent xxxx.ROL8, pentru perioada 27 iulie 2007 – 30 mai 2008 reclamanta a mentionat inchiderea acestui cont in data de 12 mai 2008 Curtea a retinut ca apelanta reclamanta nu a contestat nici scrisul nici semnatura de pe acest inscris nici in fata primei instante, nici in fata instantei de control judiciar.

In opinia Curtii, la data de 12 mai 2008 reclamanta a cunoscut toate operatiunile desfasurate pe contul sau ROL 8 pana la acel moment, deci inclusiv cele trei tranzactii constand in ridicarea in numerar a sumei de 10.000 RON in data de 27 iunie 2007, ridicarea in numerar a sumei de 20.000 RON din 4 iulie 2007, ridicarea in numerar a sumei de 20.000 RON la data de 8 noiembrie 2007, astfel ca raportat la aceste pretentii, termenul de prescriptie incepe sa curga de la acel moment si se implineste la data de 12 mai 2011. Fata de momentul sesizarii instantei, 16 octombrie 2012, si data implinirii termenului de prescriptie, Curtea a retinut ca dreptul material la actiune pentru aceasta suma este prescris.

De asemenea, acest extras de cont a fost enumerat de reclamanta in cuprinsul precizarii aflate la dosarul Tribunalului Bucuresti, sectia a VI-a, imprejurare care a intarit concluzia instantei de apel cu privire la momentul retinut ca fiind cel la care reclamanta a cunoscut efectuarea acestei operatiuni, 30 mai 2008.

Mai mult, Curtea a apreciat ca se poate retine ca termenul de prescriptie a inceput sa curga pentru cele trei sume chiar in data de 24 decembrie 2007.

Astfel, in cuprinsul inscrisului adresat de reclamanta paratei, datat 24 decembrie 2007, reclamanta a mentionat: „referitor la adresele dumneavoastra nr. 88 din 20 decembrie 2007, 66 din 30 noiembrie 2007 si 49 din 21 noiembrie 2007, ca urmare a solicitarilor mele repetate si in speranta reglementarii relatiilor mele cu BCR…”.

Adresa nr. 49 din 21 noiembrie 2007 care, in opinia Curtii a fost primita de reclamanta, dat fiind faptul ca in cererea din data de 24 decembrie 2007 se face referire la aceasta, cuprinde conditiile de facilitate aprobate in raport de situatia financiara a reclamantei.

In anexa la adresa parata a mentionat: 1. pentru Maxicont in RON. La data de 9 noiembrie 2007 aveati doua conturi de economii Maxicont in RON cu urmatoarele solduri: 2.034.435,96 RON; 1.326.932,07 RON.

In extrasul de cont eliberat in data de 24 octombrie 2011 pentru contul curent xxxx.ROL8, pentru perioada 18 iunie 2007 – 12 mai 2008 s-a mentionat in data de 8 noiembrie 2007 un sold de 1.326.932,07 RON.

Se constata astfel ca, soldul contului in data de 8 noiembrie 2007 este identic cu soldul contului mentionat de parata in oferta trimisa reclamantei in cuprinsul adresei nr. 49 din 21 noiembrie 2007, respectiv 1.326.932,07 RON.

Cum cele trei plati pretins nerecunoscute au fost efectuate in datele de 27 iunie 2007, 4 iulie 2007, 8 noiembrie 2007, anterior datei de 9 noiembrie 2007 mentionata in adresa nr. 49 din 21 noiembrie 2007, Curtea a apreciat ca se poate retine ca termenul de prescriptie incepe sa curga in data de 24 decembrie 2007 data la care operatiunile erau cunoscute de reclamanta si se implineste la data de 24 decembrie2010.

Fata de momentul sesizarii instantei, 16 octombrie 2012, si data implinirii termenului de prescriptie, Curtea a retinut ca dreptul material la actiune pentru aceste sume este prescris si in raport de aceasta ultima data.

In ceea ce priveste operatiunile pe conturile in Euro, Curtea a constatat ca in litigiu au mai ramas suma de 16.000 euro pentru contul xxxx.EUR5 si sumele de 2.491 euro, de 1.218 euro, de 14.925 euro pentru contul curent xxxx EUR12.

Referitor la contul xxxx.EUR5 fata de care apelanta reclamanta a invocat operatiunea neautorizata de ridicare in numerar a sumei de 16.000 euro in data de 19 iunie 2007, Curtea a apreciat ca in mod corect a retinut prima instanta caracterul prescris al dreptului de a solicita aceasta suma.

In acest sens, Curtea si-a insusit situatia de fapt retinuta de prima instanta si, la randul sau a retinut ca la dosar, sectia a IV-a, se afla un inscris datat 3 martie 2008 in cuprinsul caruia reclamanta a mentionat ca „in data de 19.06… (fara imputernicire) se retrag 16.000 euro pe numele E.”.

Astfel, caracterul neautorizat al acestei operatiuni a fost cunoscut de reclamanta inca din data de 03 martie 2008, data in raport de care, termenul de prescriptie s-a implinit in data de 03 martie2011. Fata de momentul sesizarii instantei, 16 octombrie 2012, si data implinirii termenului de prescriptie, Curtea a retinut ca dreptul material la actiune pentru aceasta suma este prescris.

Si pentru contul curent xxxxEUR12, Curtea a apreciat ca situatia de fapt a fost corect retinuta de prima instanta. De asemenea, in mod legal s-a retinut incidenta dispozitiilor legale referitoare la prescriptia dreptului material la actiune pentru cele trei operatiuni pretins neautorizate.

Astfel, pentru ridicarea in numerar a sumei de 2.491 euro la data de 11 iunie 2008, in mod corect s-a retinut de prima instanta ca din inscrisul denumit „stare financiara persoana autorizata” emis la data de 11 iunie 2008 rezulta situatia soldului contului E12 la 11 iunie 2008 iar potrivit mentiunii olografe insusita prin semnatura, intreaga suma a fost retrasa iar contul a fost inchis.

Curtea a retinut ca apelanta reclamanta nu a contestat nici scrisul nici semnatura de pe acest inscris nici in fata primei instante, nici in fata instantei de control judiciar.

Astfel, caracterul neautorizat al acestei operatiuni a fost cunoscut de reclamanta inca din data de 11 iunie 2008, data in raport de care, termenul de prescriptie s-a implinit in data de 11 iunie 2011. Fata de momentul sesizarii instantei, 16 octombrie 2012, si data implinirii termenului de prescriptie, Curtea a retinut ca dreptul material la actiune pentru aceasta suma este prescris.

Aspectele invocate de apelanta reclamanta referitoare la inexistenta unui document justificativ al acestei operatiuni, la faptul ca inexistenta inscrisului a fost retinuta si de investigatia interna a paratei precum si ca pe cont nu era desemnat un imputernicit, nu au nicio relevanta fata de faptul ca instanta de control a apreciat ca admiterea exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune este corecta.

Acestea ar fi putut prezenta relevanta in ceea ce priveste fondul pretentiilor, daca s-ar fi ajuns la concluzia ca in mod gresit a fost admisa exceptia prescriptiei dreptului material la actiune.

In privinta operatiunii de ridicare in numerar a sumei de 1.218 euro la data de 18 iulie 2007, Curtea a apreciat ca in mod corect s-a retinut de catre prima instanta, implinirea termenului de prescriptie in raport de data de 7 septembrie 2007.

Astfel, la aceasta data i s-a comunicat reclamantei un inscris denumit „situatie financiara” in cuprinsul caruia in privinta contului E12 s-a mentionat sold 0.

Se impune astfel concluzia ca reclamanta a cunoscut ca in 7 septembrie 2007 nicio suma de bani nu se mai regasea in Contul E12, astfel ca, in raport de aceasta data termenul de prescriptie s-a implinit in data de 7 septembrie 2010.

In plus, fata de cele retinute de prima instanta, Curtea a apreciat ca dreptul material la actiune este prescris pentru aceasta suma si in raport de inscrisul denumit „stare financiara persoana autorizata” emis la data de 11 iunie 2008 din care rezulta situatia soldului contului E12 la 11 iunie 2008. Cum la acea data intreaga suma a fost retrasa iar contul a fost inchis, Curtea apreciaza ca la acea data reclamanta a cunoscut si efectuarea pe cont a acestei operatiuni (ridicare in numerar a sumei de 1.218 euro la data de 18 iulie 2007). Prin urmare, si in raport de aceasta data, dreptul material la actiune ar fi prescris.

Si cu privire la aceasta pretentie trebuie mentionat ca imprejurarea afirmata de apelanta reclamanta in sensul ca raportul de investigatie al BCR a confirmat ca nu a fost identificata conventia Euro 12 pentru imputernicirea pe cont a chematei in garantie C., situatie in care semnatura acesteia nu trebuie sa fie acceptata pe niciun document, nu prezinta nicio relevanta dat fiind faptul ca s-a apreciat de catre Curte ca admiterea exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune pentru aceasta suma este corecta.

In ceea ce priveste ridicarea in numerar a sumei de 14.925 euro la data de 4 octombrie 2007 prima instanta a retinut ca din probele administrate rezulta ca suma de 14.925 euro i-a fost predata personal reclamantei in data de 4 octombrie 2007, deci termenul de prescriptie pentru aceasta operatiune incepe sa curga de la aceasta data si s-a implinit anterior sesizarii instantei.

Si in ceea ce priveste aceasta suma, Curtea a apreciat ca aceasta este prescrisa in raport de inscrisul denumit „stare financiara persoana autorizata” emis la data de 11 iunie 2008 din care rezulta situatia soldului contului E12 la aceeasi data. Cum la acea data intreaga suma a fost retrasa iar contul a fost inchis (conform mentiunilor olografe ale reclamantei) rezulta ca la acea data reclamanta a cunoscut si efectuarea pe cont a acestei operatiuni, respectiv ridicarea in numerar a sumei de 14.925 euro la data de 4 octombrie 2007.

In raport de aceasta data, 11 iunie 2008, termenul de prescriptie s-a implinit in data de 11 iunie 2011. Fata de momentul sesizarii instantei, 16 octombrie 2012, si data implinirii termenului de prescriptie, Curtea a retinut ca dreptul material la actiune pentru aceasta suma este prescris.

In privinta conturilor in dolari SUA Curtea a constatat ca operatiunile in litigiu sunt cele privind ridicarea in numerar a sumei de 115 dolari SUA la data de 17 iulie 2007 din contul de economii xxxx.dolari SUA14 si ridicarea in numerar a sumei de 7363 dolari SUA la 11 iunie 2008 din contul de economii xxx.dolari SUA3.

In privinta sumei de 115 dolari SUA ridicata in numerar la data de 17 iulie 2007 din contul de economii xxxx.dolari SUA14, Curtea a apreciat ca in mod corect a retinut prima instanta ca in data de 3 martie 2008 reclamanta a cunoscut aceasta operatiune pretins neautorizata si ca, in raport de aceasta data termenul de prescriptie s-a implinit in data de 3 martie2011 dat fiind faptul ca in cuprinsul cererii din 3 martie 2008 reclamanta a invocat anumite operatiuni nerecunoscute printre care si cea privind retragerea sumei de 115 dolari SUA din contul dolari SUA 14.

Fata de momentul sesizarii instantei, 16 octombrie 2012, si data implinirii termenului de prescriptie, Curtea a retinut ca dreptul material la actiune pentru aceasta suma este prescris.

De asemenea, in ceea ce priveste ridicarea in numerar a sumei de 7.363 dolari SUA la 11 iunie 2008 din contul de economii xxx.dolari SUA3, solutia si concluziile primei instante sunt corecte dat fiind faptul ca, in cuprinsul inscrisului denumit „situatie financiara” din 11 iunie 2008 exista o mentiune olografa insusita prin semnatura de reclamanta astfel: „retrag 7.400 dolari SUA, diferenta de 111,79 dolari SUA ramane in cont pentru reglare comision plata externa, azi, 11 iunie 2008”.

Cum mentiunea olografa ce confirma operatiunea nu a fost contestata ca apartinand reclamantei, este fara dubiu ca aceasta a cunoscut transferul respectiv inca de la momentul efectuarii sale, 11 iunie 2008 astfel ca, in raport de aceasta data termenul de prescriptie s-a implinit in data de 11 iunie 2011.

In acest context Curtea a constatat ca termenul de prescriptie pentru aceasta pretentie a inceput sa curga la 11 iunie 2008 si s-a implinit anterior sesizarii instantei.

Pentru toate aceste considerente, Curtea a apreciat ca in mod corect prima instanta a retinut ca in privinta pretentiilor analizate mai sus s-a implinit termenul de prescriptie a dreptului material de a cerere executarea silita, prima critica formulata de apelanta reclamanta fiind astfel, nefondata.

In ceea ce priveste cea de a doua critica adusa sentintei referitoare la solutia de respingere a pretentiilor in cuantum de 1.448 euro retrasa din contul EUR. 11, Curtea a apreciat-o ca nefondata.

Prima instanta a considerat ca cererea este neintemeiata retinand ca, desi raporturile dintre parti erau bazate pe contract, fiind netagaduita incheierea unei conventii pentru contul EUR 11, reclamanta a inteles sa sesizeze instanta cu o actiune vizand angajarea raspunderii civile delictuale a paratei, imprejurare ce determina instanta sa aprecieze actiunea reclamantei neintemeiata.

Referitor la sustinerea apelantei reclamante potrivit careia daca judecatorul fondului ar fi apreciat ca actiunea dedusa judecatii trebuie intemeiata pe taramul raspunderii contractuale, potrivit rolului activ pe care acesta trebuie sa si-l manifeste, judecatorului ii revenea obligatia sa faca corecta incadrare in drept, pe care sa o puna in discutia partilor, Curtea a retinut urmatoarele:

Preliminar, a precizat ca fata de data introducerii cererii de chemare in judecata, 2012 si dispozitiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, care stabilesc ca „dispozitiile Codului de procedura civila se aplica numai proceselor si executarilor silite incepute dupa intrarea acestuia in vigoare”, in cauza sunt aplicabile dispozitiile art. 129 C. proc. civ. 1865.

Desi dispozitiile celor doua coduri de procedura sunt asemanatoare sub aspectul prevederilor referitoare la rolul activ, invocarea eronata de catre apelanta reclamanta a numarului articolului care consacra principiul rolului activ neavand nicio relevanta speciala cu privire la analiza criticii, s-a impus mentiunea dat fiind faptul ca apelanta reclamanta a invocat dispozitiile art. 22 C. proc. civ. atunci cand a sustinut incalcarea principiului rolului activ al judecatorului, dispozitii care nu sunt aplicabile in cauza pentru considerentele aratate.

Dispozitiile art. 129 C. proc. civ. consacra principiul rolului activ al judecatorului care se manifesta, intr-adevar, astfel cum a sustinut apelanta reclamanta, prin faptul ca acesta da calificarea exacta a cererii, in functie de continutul sau, iar nu in functie de denumirea data de parte.

Ipoteza este reglementata de dispozitiile art. 84 C. proc. civ. potrivit carora: „Cererea de chemare in judecata sau pentru exercitarea unei cai de atac este valabil facuta chiar daca poarta o denumire gresita” si priveste situatia in care, obiectul cererii este precizat, in sensul ca rezulta din motivele de fapt invocate in sustinerea ei iar o eventuala eroare cu privire la temeiul de drept al cererii nu poate sa influenteze solutionarea cauzei, tocmai pentru ca instanta are obligatia de a incadra corespunzator pretentiile formulate. In aceasta situatie judecatorul este cel care da, ulterior punerii in discutia partilor a acestui aspect, calificarea corecta a cererii.

In opinia Curtii o astfel de ipoteza, in care judecatorul primei instante sa fi fost obligat sa dea cererii cu care a fost investit o alta calificare decat cea data de parte, nu se regaseste in cauza deoarece cererea de chemare in judecata intemeiata in drept pe dispozitiile art. 998, 999, 1000 alin. (3) vechiul C. civ., 1381 noul C. civ. a fost formulata de apelanta-reclamanta, prin reprezentant calificat, avocat F.

Rezulta astfel, ca un profesionist a precizat fara echivoc motivele de fapt ale demersului judiciar care au constat in pretinse operatiuni neautorizate pe conturile al caror titular este reclamanta, acesta procedand si la calificarea in drept a solicitarilor.

In concret, s-au facut referiri la prejudiciul produs de BCR prin fapta culpabila, la indeplinirea tuturor conditiilor raspunderii delictuale in privinta paratei iar aceasta manifestare este insasi expresia principiului disponibilitatii partii, care presupune ca partile pot determina cadrul procesual din punct de vedere al obiectului, cauzei si partilor.

Din intreaga expunere a situatiei de fapt nu rezulta ca reclamanta si-a intemeiat cererea pe dispozitiile raspunderii contractuale iar indicarea temeiurilor de drept de la raspunderea delictuala ar fi fost facuta dintr-o simpla eroare, astfel ca nu poate fi vorba despre schimbarea temeiului juridic al cererii de chemare in judecata in conditiile art. 84, ca expresie a principiului rolului activ.

Pentru aceste considerente, in mod corect prima instanta a analizat cererea, a stabilit situatia de fapt si a apreciat caracterul nefondat al pretentiilor in cuantum de 1.448 euro, suma retrasa din contul Euro 11, prin prisma dispozitiilor legale mentionate de reclamanta.

S-a mai mentionat ca obligatia de a da cererii calificarea corecta, expresie a rolului activ, nu este o exceptie de la principiul disponibilitatii partii intrucat instanta nu schimba obiectul sau cauza juridica a actiunii ci ii fixeaza numai denumirea legala. Or, ceea ce reclama apelanta este ca judecatorul ar fi trebuit sa ii modifice cererea de chemare in judecata, prin schimbarea temeiului juridic afirmat de ea, respectiv din raspundere civila delictuala in raspundere contractuala daca a observat ca in raport de raspunderea delictuala cererea este neintemeiata, dar o astfel de conduita nu se poate circumscrie notiunii de exprimare a rolului activ al judecatorului si, pe cale de consecinta, nu este permisa.

Daca s-ar accepta ipoteza sustinuta de apelanta reclamanta s-ar ajunge ca, pe langa nesocotirea principiul disponibilitatii, sa fie incalcat si principiul egalitatii partilor in procesul civil. Astfel, s-ar ajunge la situatia in care, judecatorul observa ca o cerere, astfel cum a fost intemeiata in drept, este neintemeiata dar ca, in raport de alte dispozitii legale s-ar putea da o solutie favorabila. Daca procedeaza la calificarea juridica a cererii in sensul in care solutia pe care o va pronunta este favorabila se schimba insasi echilibrul procesual, in defavoarea paratului chemat in judecata.

Pentru aceste considerente, sustinerea apelantei conform careia principiul rolului activ nu a fost respectat este nefondata.

In ceea ce priveste concursul dintre raspunderea delictuala si cea contractuala la care apelanta a facut referire, sustinand ca nu se poate vorbi decat teoretic despre o diferentiere de regim juridic, Curtea a retinut ca ambele raspunderi sunt forme ale raspunderii civile, fiind dominate de ideea repararii unui prejudiciu patrimonial produs prin fapta ilicita si culpabila a unei persoane.

Desi, astfel cum a sustinut si apelanta reclamanta, elementele care le conditioneaza sunt aceleasi: existenta unei fapte ilicite, prin care se incalca o anumita obligatie, aducandu-se, prin aceasta, o atingere unui drept subiectiv, existenta unui prejudiciu patrimonial, un raport de cauzalitate intre fapta si prejudiciu, savarsirea cu vinovatie a faptei, se impune mentiunea ca raspunderea delictuala alcatuieste dreptul comun al raspunderii civile iar raspunderea contractuala este o raspundere cu caracter special, derogator.

O distinctie intre cele doua raspunderi se deduce din natura obligatiei incalcate. Astfel, cand este vorba despre incalcarea unei obligatii legale, cu caracter general, este incidenta raspunderea delictuala iar cand obligatia incalcata este una concreta, stabilita printr-un contract preexistent, incheiat intre cele doua subiecte ale raspunderii este vorba despre raspundere contractuala.

In cauza, apelanta a sustinut ca pentru operatiunea de retragere a sumei de 1.448 euro, parata nu detine ordinul de plata in original, ci aceasta a depus numai o copie a acestuia; ca operatiunea nu a fost autorizata de catre reclamanta si nici de imputernicitul existent pe cont; ca Banca nu era autorizata, conform conventiei, fara acordul prealabil al titularului de cont, sa execute automat ordine de plata.

Cum pentru contul EUR11 (fata de care s-a sustinut caracterul neautorizat al operatiunii de retragere a sumei de 1.448 euro) partile au semnat conventia de cont de economii in valuta pentru persoane fizice, iar in cuprinsul acesteia s-a mentionat la pct. 4.1 ca titularul de cont, reclamanta, nu autorizeaza banca sa execute automat, fara acordul sau prealabil din cont, ordine de plata corespunzatoare fiecarei plati programate ….” in mod cert apare ca in cauza este vorba despre incalcarea unei obligatii concrete, stabilite in contractul partilor, a carei indeplinire s-ar putea analiza in cadrul raspunderii contractuale, astfel cum a retinut si prima instanta.

In conditiile in care, in cauza, preexista un contract valabil incheiat care cuprinde obligatia paratei de a executa ordine de plata corespunzatoare fiecarei plati programate doar cu acord prealabil din partea reclamantei, obligatie concreta a carui nerespectare a fost sustinuta de reclamanta, nu se poate retine, astfel cum a sustinut apelanta, ca de fapt in cauza s-a incalcat o obligatie legala generala de natura uneia care nu da posibilitatea unei persoane de a dispune de bunurile altei persoane fara autorizarea acesteia si ca astfel, fapta s-a plasat pe taram extracontractual.

In ceea ce priveste sustinerea apelantei reclamante conform careia, prin contracte nu se poate deroga de la legile care intereseaza ordinea publica si bunele moravuri, Curtea a retinut ca acesta este principul libertatii actelor juridice civile consacrat de art. 5 C. civ. dar nu are nicio relevanta in privinta tipului de raspundere incident in cauza dat fiind faptul ca acest principiu are legatura cu vointa juridica (presupune ca subiectele de drept civil sunt libere sa incheie ori nu un act juridic civil; in cazul in care il incheie, sunt libere sa stabileasca asa cum doresc, continutul acestuia; sunt de asemenea, libere ca prin acordul lor, sa modifice ori sa puna capat actului juridic pe care l-au incheiat anterior) dar in speta nu se invoca aspecte legate de consimtamantul dat de vreuna dintre parti la incheierea contractului ci se pun in discutie aspecte referitoare la efectele actului juridic, imputandu-se in fapt, incalcarea obligatiilor contractuale de catre parata.

Sustinerile legate de semnarea contractelor, respectiv de faptul ca acestea i-au fost prezentate reclamantei spre semnare mult mai tarziu, ca aceasta nu avea ochelarii de vedere si nu i s-a inmanat un exemplar original care sa fi ramas in posesia sa, nu pot fi retinute pentru a conchide ca la data efectuarii operatiunii pe contul reclamantei, nu exista conventie semnata, astfel ca operatiunile nu se puteau situa pe taram contractual, dat fiind faptul ca data intocmirii unui inscris sub semnatura privata, cum este si cazul conventiei de cont de economii in valuta pentru persoane fizice, este un fapt material care este supus conditiei recunoasterii, eventual verificarii de scripte iar in cauza aceasta a fost contestata formal, fara a se fi solicitat eventual administrare de alte probe din care sa rezulte, eventual, alta data a semnarii actului, care sa fi fost ulterioara 26 septembrie 2007 la care a avut loc retragerea sumei de 1.448 euro.

Din raspunsul la interogatoriul la intrebarea nr. 5 si la intrebarea nr. 8 nu s-a putut retine, astfel cum a sustinut apelanta reclamanta, ca operatiunea reclamata, de retragere a sumei de 1.448 euro in data de 26 septembrie 2007 a avut loc in afara cadrului contractual. Astfel, in raspunsul la intrebarea nr. 5 parata a afirmat ca motivul pentru care reclamantei nu i s-au prezentat toate conventiile de cont a fost acela ca „acestea nu au fost identificate” dar, in speta acest raspuns nu prezinta relevanta fata de faptul ca la dosar sectia a IV-a se afla conventia de cont de economii in valuta pentru persoane fizice EURO 11.

De asemenea, raspunsul dat de parata la intrebarea nr. 8 nu duce la concluzia ca operatiunea in litigiu a fost facuta in afara cadrului contractual in conditiile in care, astfel cum s-a retinut la dosarul cauzei se afla contractul pentru contul EURO 11.

Se impune precizarea ca cele doua raspunsuri la interogatoriu (intrebarile 5 si 8) au fost analizate cu privire la aceasta operatiune, fiind fara relevanta daca alte operatiuni au fost efectuate in afara unui cadru contractual deoarece, doar aceasta pretentie a mai ramas de analizat.

In ceea ce priveste imprejurarea ca prin incheierea intelegerii din data de 25 ianuarie 2008, parata si-a recunoscut culpa sa si a prepusilor sai in administrarea conturilor reclamantei, altfel nu ar fi platit acesteia suma totala de 118.194,30 RON cu titlul de reparatii, Curtea a apreciat ca, pentru considerentele retinute cu privire la temeiul juridic al litigiului, intelegerea care a intervenit intre parti nu are nicio relevanta in privinta cererii privind restituirea sumei de 1.148 euro.

Referitor la cea de a treia critica in cuprinsul careia apelanta reclamanta a sustinut ca in mod gresit a apreciat instanta de fond ca, in ceea ce priveste prejudiciul moral, nu a fost dovedita fapta ilicita generatoare de prejudicii, respectiv ca parata a abuzat sau i-a inselat reclamantei increderea prin efectuarea de operatiuni neautorizate pe conturile sale si nu a facut dovada prejudiciului de 500.000 euro pretins, Curtea a retinut urmatoarele:

In justificarea indeplinirii conditiilor raspunderii delictuale, apelanta reclamanta a sustinut in apel, ca doar dupa ce se va admite apelul si se va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare se va putea cerceta fondul si numai atunci se va putea stabili existenta faptei ilicite, respectiv, efectuarea de operatiuni neautorizate pe conturile sale.

Cum pentru considerentele deja expuse s-a retinut caracterul nefondat al criticilor referitoare la prescriptia dreptului material la actiune pentru majoritatea pretentiilor precum si la netemeinicia cererii de chemare in judecata in privinta sumei de 1.448 euro, Curtea a constatat ca in cauza nu se poate retine in sarcina paratei savarsirea unei fapte ilicite constand in efectuarea de operatiuni neautorizate pe conturile reclamantei.

Avand in vedere ca raspunderea civila delictuala poate fi angajata numai in cazul indeplinirii cumulative a conditiile impuse de art. 998 – 999 C. civ. 1864, iar in speta conditia existentei faptei ilicite nu a fost dovedita, Curtea a apreciat ca fiind corecta solutia instantei de fond de respingere a acestui capat de cerere ca neintemeiat. Pe cale de consecinta, si aceasta ultima critica adusa sentintei a aparut ca nefondata.

Impotriva acestei decizii, reclamanta A. a declarat recurs, solicitand, in principal, casarea in tot a hotararii atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare instantei de apel, iar, in subsidiar, modificarea in tot a deciziei recurate in sensul admiterii apelului si a respingerii exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune, cu consecinta admiterii actiunii introductive, in sensul de a se dispune obligarea intimatei B.C.R. la plata urmatoarelor sume de bani, cu titlu de daune materiale, astfel cum au fost retinute si de expertiza contabila administrata in cauza:

1. Operatiuni in RON pentru care nu exista documente justificative: 850.006,75 lei;

2. Operatiuni in euro fara documente justificative: 36.052 euro;

3. Operatiuni in dolari SUA fara documente justificative: 7.478 dolari SUA;

4. Diferenta din actualizarea sumei de 850.006,75 RON pana la 31 martie2016: 301.690,40 RON, pe care recurenta o solicita si in continuare pana la data platii efective;

5. Pierdere din diferenta de schimb valutar la schimb neautorizat: 101.684,75 RON;

6. Diferenta din actualizarea sumei pana la 31 martie2016: 37.725 RON, pe care recurenta o solicita si in continuare pana la data platii efective;

7. Dobanzi nerealizate in conturi de economii in lei: 34.118,50 RON, pe care recurenta le solicita si in continuare pana la data platii efective;

8. Dobanzi aferente conturilor de economii in euro: 8.138,5 euro, pe care le recurenta le solicita si in continuare pana la data platii efective;

9. Dobanzi aferente conturilor de economii in dolari SUA: 2.821,97 dolari SUA, pe care recurenta le solicita si in continuare pana la data platii efective.

Se mai solicita obligarea intimatei BCR la plata sumei de 500.000 euro cu titlu de daune morale, precum si la plata de cheltuieli de judecata.

Recurenta si-a intemeiat recursul pe motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. din 1865, vizand modificarea hotararii judecatoresti cand aceasta este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii.

Sub un prim aspect, recurenta a sustinut ca decizia instantei de apel a fost data cu aplicarea gresita a dispozitiilor art. 8, art. 16 alin. (1) lit. b) si art. 17 alin. (3) din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva.

Considera recurenta ca instanta de apel a apreciat in mod gresit ca prin prima cerere de chemare in judecata, care a facut obiectul Dosarului nr. z/3/2009, solutionata irevocabil la data de 03 noiembrie2010, avand ca obiect obligatia de a face, in sensul obligarii BCR la predarea tuturor inscrisurilor referitoare la toate operatiunile desfasurate pe conturile recurentei A., nu s-a urmarit o recunoastere a dreptului de a solicita despagubiri pentru operatiunile pretins neautorizate (obiectul prezentului dosar).

Or, astfel cum s-a aratat prin motivele de apel, cele doua actiuni sunt indisolubil legate. In contextul in care intimata BCR a refuzat cu obstinatie sa puna la dispozitia recurentei toate inscrisurile aferente tuturor tranzactiilor desfasurate pe toate cele 17 conturi deschise de catre intimata, recurenta nu putea cunoaste paguba si pe cel care raspunde de ea. Fara urma de echivoc, rezulta ca demersul din primul dosar a fost facut tocmai cu scopul de a solicita despagubiri, insa, data fiind situatia in cauza, existenta a 17 conturi deschise de intimata BCR; recurenta nu putea avea, in lipsa inscrisurilor, o imagine de ansamblu asupra operatiunilor si nu putea cuantifica nici prejudiciul. De altfel, asa cum rezulta din inscrisurile de la dosar, recurenta a avut nevoie de ajutor specializat, de un expert contabil, pentru a putea cuantifica paguba. Situatia recurentei a fost una deosebita, fiind vorba de foarte multe conturi deschise de intimata, de operatiuni intre aceste conturi, astfel ca analiza practic imposibil de realizat in lipsa inscrisurilor doveditoare ale operatiunilor pe cont.

Fara demersul din primul dosar nu putea exista actiunea de fata.

Astfel, prin cererea inregistrata initial la numarul y/299/2008 din 16 mai 2008, pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti, reclamanta A. a chemat-o in judecata pe parata BCR, solicitand instantei sa o oblige pe parata sa ii comunice reclamantei toate inscrisurile ce cuprind date si informatii privind toate conturile deschise la parata BCR, incepand cu data de 13 iunie 2007. Prin Sentinta civila nr. 14455 din 7 noiembrie 2008, Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a admis cererea reclamantei si a obligat-o pe parata sa comunice reclamantei toate inscrisurile ce cuprind date si informatii privind conturile deschise de parata incepand cu 13 iunie 2007 si pana la 7 noiembrie 2008.

Prin Decizia civila nr. 499A din 3 aprilie 2009, Tribunalul Bucuresti, sectia a IV-a civila a admis apelul declarat de apelanta parata BCR, a anulat Sentinta civila nr. 14455 din 7 noiembrie 2008 a Judecatoriei Sectorului 1 si a stabilit in favoarea Tribunalului Bucuresti, sectia a VI-a Comerciala competenta materiala a solutionarii cauzei pe fond.

Prin Sentinta Comerciala nr. 11500 din 20 octombrie 2009, pronuntata in Dosarul nr. z/3/2009, Tribunalul Bucuresti, sectia a VI-a comerciala a admis cererea reclamantei si a obligat-o pe parata BCR sa comunice reclamantei toate inscrisurile ce cuprind date si informatii privind conturile deschise de parata incepand cu 13 iunie 2008 si pana la 7 octombrie 2008.

Pentru a hotari astfel, Tribunalul a retinut ca, intrucat parata BCR nu i-a prezentat reclamantei toate inscrisurile din dosarul bancii referitoare la operatiunile efectuate in conturile sale, intre parti s-a creat o stare conflictuala, atenuata prin oferta financiara preferentiala de recalculare a dobanzilor bonificate, materializata in intelegerea din data de 25 ianuarie 2008.

Impotriva Sentintei Comerciale nr. 11500 din 20 octombrie 2009, pronuntata in Dosarul nr. z/3/2009 a declarat apel parata BCR, apel care a fost respins prin Decizia Comerciala nr. 192 din 18 martie2010, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, sectia a V-a comerciala.

Prin aceasta decizie, intrata in puterea lucrului judecat, Curtea a retinut, in complinirea considerentelor primei instante, dreptul titularului de cont de a fi informat cu privire la operatiunile din contul respectiv, respectiv acesta sa cunoasca toate actele, faptele si documentele in baza carora una sau mai multe operatiuni au fost executate, aceasta cu atat mai mult cu cat, partea careia legea (O.G. nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor) si contractul ii confera acest drept are dubii sau contesta una sau mai multe operatiuni.

Apoi, intimata BCR nu a executat de bunavoie hotararea tribunalului, ramasa definitiva si irevocabila prin respingerea recursului BCR la data de 3 noiembrie2010, respectiv nu a respectat obligatia care fusese stabilita in sarcina sa, aceea a predarii acestor inscrisuri, ci, aceasta a trebuit sa fie somata de catre apelanta reclamanta prin BEJ, astfel cum reiese din Somatia nr. 198/19 ianuarie 2011 (Anexa 1 la cererea de apel).

Faptul ca recurenta A. a primit in transe inscrisurile solicitate, rezulta din procesele-verbale) incheiate cu intimata parata BCR (Anexa 2 la cererea de apel – PV nr. 6178 din 6 iunie 2011, Adresa nr. 5402 din 18 mai 2011).

Prin urmare, momentul de la care incepe sa curga termenul de prescriptie nu se situeaza in speta in perioada 2007 – 2008, ci in anul 2011, atunci cand, in etape, recurenta reclamanta A. a intrat, partial, in posesia documentelor detinute de BCR, documente pe baza carora au putut fi reconstituite, in ansamblu si beneficiind de ajutorul unui expert contabil, operatiunile derulate pe conturile sale deschise la parata BCR.

Avand in vedere ca cererea care face obiectul prezentului dosar a fost inregistrata la data de 16 octombrie 2012, rezulta fara echivoc ca aceasta a fost inregistrata, in mod legal, inauntrul termenului de prescriptie.

Or, potrivit dispozitiilor art. 8 din Decretul nr. 167/1958, „Prescriptia dreptului la actiune in repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicita, incepe sa curga de la data cand pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca, atat paguba cat si pe cel care raspunde de ea”.

Chiar daca, prin reducere la absurd, s-ar inlatura sustinerile de mai sus si s-ar retine pa termenul de prescriptie curge de la nivelul anilor 2007 – 2008, acesta tot nu s-ar fi implinit la data sesizarii instantei, 16 octombrie 2012, deoarece acesta fusese intrerupt incepand cu data de 16 mai 2008, data promovarii actiunii care a facut obiectul Dosarului nr. z/3/2009 (fost y/299/2008 la Judecatoria Sectorului 1), iar o noua prescriptie a inceput sa curga de la data de 03 noiembrie2010

Astfel, potrivit dispozitiilor art. 16 din Decretul nr. 167/1958, „Prescriptia se intrerupe: (..) b) prin introducerea unei cereri de chemare in judecata ori de arbitrare, chiar daca cererea a fost introdusa la o instanta judecatoreasca ori la un organ de arbitraj necompetent”.

Intreruperea sterge prescriptia inceputa inainte de a se fi ivit imprejurarea care a intrerupt-o. Dupa intrerupere incepe sa curga o noua prescriptie.

In cazul, cand prescriptia a fost intrerupta printr-o cerere de chemare in judecata, noua prescriptie nu incepe sa curga cat timp hotararea de admitere a cererii nu a ramas definitiva.

Asadar, introducerea actiunii, la data de 16 mai 2008, prin care recurenta reclamanta A. a solicitat, in temeiul dreptului sau legal de a fi informata, toate inscrisurile privind operatiunile pe toate conturile sale deschise la intimata parata BCR, a fost de natura sa intrerupa cursul prescriptiei prezentei actiuni, ce are ca obiect obligarea intimatei parate la despagubiri pentru prejudiciul cauzat recurentei reclamante A..

Potrivit art. 16 alin. (1) lit. b) din Decretul nr. 167/1958, introducerea acestei actiuni a semnificat intreruperea prescriptiei incepute, iar potrivit art. 17 alin. (3) din acelasi decret, noua prescriptie nu si-a inceput cursul decat la data ramanerii definitive a hotararii de admitere a cererii, respectiv la data de 03 noiembrie2010, data respingerii recursului BCR impotriva Deciziei Comerciale nr. 192, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, sectia a V-a comerciala in Dosarul nr. z/3/2009.

A accepta solutia instantei de apel, care a apreciat gresit efectele cererii de chemare in judecata care a facut obiectul Dosarului nr. z/3/2009, prin care recurenta reclamanta A. a solicitat toate inscrisurile care au stat in spatele tuturor operatiunilor bancare, ar insemna sa se lipseasca de efecte juridice dispozitiile art. 17 alin. (3) din Decretul nr. 167/1958. Aceste dispozitii statueaza, ca „in cazul in care prescriptia a fost intrerupta printr-o cerere de chemare in judecata (..), noua prescriptie nu incepe sa curga cat timp hotararea de admitere a cererii nu a ramas definitiva (..)”.

Sub un al doilea aspect, recurenta a criticat aplicarea gresita, de catre instanta de apel, a prevederilor art. 129 C. proc. civ., referitoare la rolul activ al judecatorului.

In acest sens, recurenta a criticat considerentele prin care instanta de apel a facut referire la ajutorul calificat acordat reclamantei, prin avocat, si in care a mai retinut ca rolul activ al judecatorului nu presupune schimbarea temeiului actiunii, cu incalcarea principiului disponibilitatii partilor. Considera recurenta, ca instanta ar fi trebuit sa puna in discutie corecta calificare a cererii de chemare in judecata in cazul in care ar fi apreciat ca actiunea dedusa judecatii trebuia intemeiata pe taramul raspunderii contractuale iar nu pe taramul raspunderii civile delictuale.

Inalta Curte, exercitand controlul de legalitate asupra deciziei atacate, in raport de criticile formulate, a constatat ca recursul este nefondat pentru urmatoarele considerente:

Reclamanta A. si-a intemeiat actiunea in raspundere civila delictuala pe prevederile art. 998, art. 999, art. 1000 alin. (3) C. civ. din 1864 si pe cele ale art. 1381 din Noul C. civ. (sub aspectul dreptului la reparatie a prejudiciului care i-ar fi fost cauzat de catre parata B.C.R.), fara ca in cuprinsul cererii de recurs sa mai dezvolte ideea acreditata initial in fata primei instante, sub aspectul aplicabilitatii prevederilor art. 103 din Legea nr. 71/2011, in sensul ca fapta ilicita a paratei, cauzatoare de prejudicii, a inceput sub imperiul vechiului C. civ. si continua sa persiste si sub Noul C. civ.

In atare situatie, din perspectiva dezlegarilor corecte date in dosar de catre instantele judecatoresti, Inalta Curte a examinat cererea de recurs potrivit cu prevederile art. 6 alin. (4) C. civ. si art. 201 din Legea nr. 71/2011, care stabilesc ca prescriptiile extinctive incepute si neimplinite la data intrarii in vigoare a legii noi sunt in intregime supuse dispozitiilor legale care le-au instituit.

Se observa ca, desi recurenta face referire la dispozitiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ca temei de drept al cererii de recurs, in motivarea caii de atac reia toate argumentele prezentate deja in fata instantei de apel, in principal cu referire la momentul de la care a inceput sa curga termenul de prescriptie extinctiva in cauza dedusa judecatii.

Recurenta ar fi trebuit sa se refere, in concret, la acele aspecte din care sa reiasa ca instanta de apel a aplicat in mod gresit legea sau ca a pronuntat o decizie cu incalcarea unor texte legale.

Considera recurenta, ca dreptul sau la actiune s-a nascut”in anul 2011, atunci cand, in etape, a intrat partial in posesia documentelor detinute de intimata B.C.R., documente pe baza carora au putut fi reconstituite, in ansamblu, si beneficiind de ajutorul unui expert, operatiunile derulate pe conturile sale deschise la parata B.C.R.”. In continuare, a apreciat aceasta, prezentul demers in justitie a fost conditionat de obtinerea Deciziei comerciale nr. 192 din 18 martie2010 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, sectia a V-a comerciala, in Dosar nr. z/3/2009, avand ca obiect obligarea Bancii Comerciale Romane de a-i comunica reclamantei toate inscrisurile ce cuprind date si informatii privind toate conturile sale deschise la parata, incepand cu 13 iunie 2007 si pana la momentul solutionarii actiunii.

Impotriva acestui argument, in mod corect s-a pronuntat instanta de apel care a subliniat ca cererea de chemare in judecata prin care reclamanta a solicitat obligarea paratei sa ii comunice datele contabile referitoare la conturile sale nu a avut ca efect intreruperea cursului prescriptiei extinctive pentru demersul de fata, demers prin care se solicita repararea unui pretins prejudiciu, ca urmare a unor operatiuni neautorizate pe aceste conturi.

Astfel, potrivit art. 8 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, prescriptia dreptului la actiune in repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicita incepe sa curga de la data cand pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca, atat paguba, cat si pe cel care raspunde de ea.

Sustinerile recurentei cum ca numai dupa ce a fost informata partial, in timp, cu privire la actele, faptele si documentele in baza carora una sau mai multe operatiuni au fost executate pe conturile sale, a putut constata efectiv prejudiciul decurgand din operatiunile bancare neautorizate si persoana care i l-a provocat, sunt nefondate si prezinta insuficienta in expunerea logica a asertiunii.

Recurenta confunda momentul subiectiv al cunoasterii pagubei si a celui care raspunde de ea (moment ce se putea stabili prin orice mijloc de proba, propus chiar de catre reclamanta, din clipa in care i s-a conturat ideea cauzarii unui prejudiciu de catre Banca) cu momentul obiectiv (care urma a fi determinat de instanta), al datei la care reclamanta putea ori trebuia sa cunoasca aceste elemente. Cu alte cuvinte, nu se poate spune, pe de o parte, ca recurenta-reclamanta a apelat la justitie pentru a i se furniza elemente edificatoare din partea intimatei, in legatura cu conturile bancare deschise la aceasta, tocmai pentru ca avea indicii ale producerii unui prejudiciu, iar pe de alta parte, ca abia dupa punerea in executare a Deciziei comerciale nr. 192 din 18 martie2010 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, sectia a V-a comerciala, a putut avea reprezentarea producerii unui prejudiciu din partea Bancii, prejudiciu evaluat estimativ prin prezenta cerere de chemare in judecata.

Aceasta discrepanta a aparut de la inceput, din cuprinsul cererii de chemare in judecata si din momentul in care reclamanta a sustinut ca s-a aflat intr-o stare de stres si tensiune permanenta din anul 2007, cand a ales parata B.C.R. sa ii administreze conturile bancare; prejudiciul in cuantumul ridicat prezentat in actiune, care se refera atat la latura patrimoniala cat si la cea nepatrimoniala, reflectand starea de stres evocata. In acest sens au fost invocate de reclamanta prevederile art. 16 alin. (1) lit. b)) din Decretul nr. 167/1958, pretins nesocotite de catre instanta de apel, care stabilesc ca prescriptia se intrerupe prin introducerea unei cereri de chemare in judecata ori de arbitrare, chiar daca cererea a fost introdusa la o instanta judecatoreasca ori la un organ arbitral necompetent, cu conditia sa nu se fi pronuntat incetarea procesului, daca cererea de chemare in judecata a fost respinsa, anulata sau daca s-a perimat, ori daca cel care a facut-o a renuntat la ea. (art. 16 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958).

Prin urmare, in mod corect a apreciat instanta de apel ca in speta nu s-a produs intreruperea cursului prescriptiei extinctive, raportat la prevederile art. 16 alin. (1) lit. b) si art. 17 alin. (3) din Decretul nr. 167/1958, invocate de catre recurenta, cata vreme prin prima cerere de chemare in judecata reclamanta si-a valorificat dreptul de a fi informata asupra operatiunilor efectuate asupra conturilor sale bancare, iar prin prezenta actiune urmareste obligarea paratei la plata unor sume de bani, cu titlu de prejudiciu patrimonial si nepatrimonial; prejudiciu care s-a putut contura numai dupa ce Banca i-a furnizat datele solicitate prin prima actiune.

Sub aspectul celei de-a doua critici din cererea de recurs, referitoare la gresita aplicare de catre instanta de apel a dispozitiilor art. 129 C. proc. civ. din 1865, care reglementeaza rolul activ al judecatorului, Inalta Curte retine ca in mod corect prin decizia atacata a fost subliniat faptul ca rolul activ nu inseamna incalcarea principiului disponibilitatii partilor, principiu care guverneaza procesul civil, deoarece obligatia de a prezenta natura actiunii promovate si de a-si proba apararile ii revenea reclamantei, instanta neavand posibilitatea de a se substitui vointei acesteia.

Argumentul recurentei, cum ca instanta de fond ar fi trebuit sa puna in discutie corecta calificare a cererii de chemare in judecata, mai exact, ca trebuia sa stabileasca, in temeiul rolului activ, faptul ca natura corecta a actiunii era una in raspundere civila contractuala iar nu una in raspundere civila delictuala, cum s-a evocat in partea introductiva a cererii, nu poate fi apreciat ca fondat.

Initiativei reclamantei de promova o actiune intemeiata pe raspunderea civila delictuala i-a corespuns, corelativ, rolul activ al judecatorului, asociat cu necesitatea aflarii adevarului in speta dedusa judecatii.

Astfel fiind, in cauza a fost respectat atat rolul activ al judecatorului cat si principiul adevarului.

Fata de cele expuse, avand in vedere si dispozitiile legale invocate, Inalta Curte in temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul declarat de reclamanta ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. impotriva Deciziei civile nr. 851/A din 9 mai 2017 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, sectia a V-a civila, ca nefondat.

Irevocabila.

Pronuntata in sedinta publica, astazi 20 septembrie 2017.

Procesat de GGC – LM