Invocand incalcarea art.1 din Protocolul nr.1 la Conventie, reclamantii au sustinut ca imposibilitatea lor de a obtine restituirea bunurilor nationalizate ale acestora sau de a obtine despagubiri a constituit o incalcare a dreptului lor la respectarea bunurilor. Curtea concluzioneaza ca reclamantii au fost privati de bunurile lor ca urmare a faptului ca statul le-a vandut si ca acestia nu beneficiaza de niciun mecanism care sa le permita sa obtina despagubiri adecvate pentru acea privare de bunuri. Curtea considera, in plus, ca aceasta privare, asociata cu lipsa totala de despagubiri, le-a impus reclamantilor o sarcina disproportionata si excesiva, incalcandu-se astfel dreptul acestora la respectarea bunurilor lor.