Garantul personal dintr-un contract de leasing financiar, fideiusorul, este tert calificat fata de contractul de leasing, astfel ca el nu are un raport juridic cu finantatorul si nu este consumatorul sau, precum utilizatorul, deci nu pot fi incidente prevederile Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori. Acesta este doar figura juridica data de obligatia de garantie personala, de substituire a utilizatorului in executarea obligatiei acestuia de plata a datoriilor sale fata de finantator, ceea ce nu-i confera calitatea de consumator in sensul definit de Legea nr. 193/2000.
Categorie:raspundere contractuala, raspundere delictuala
nulitatea absoluta a clauzei abuzive din contractul de leasing financiar. Daune interese in cazul in care rezilierea contractului de leasing se produce din vina utilizatorului
nulitatea absoluta a clauzei abuzive din contractul de leasing financiar. Daune interese in cazul in care rezilierea contractului de leasing se produce din vina utilizatorului
Cuantumul daunelor morale in cazul unui accident rutier. Lipsa politei RCA
Persoanele prejudiciate in urma unui accident rutier produs din culpa conducatorului unui autovehicul, pentru folosinta caruia nu era incheiata o polita R.C.A., sunt despagubite de catre Fondul de Protectie a Victimelor Strazii, insa despagubirea nu trebuie sa fie simbolica, dar nici sa devina o sursa de imbogatire pentru persoanele pagubite, cuantumul ei fiind stabilit prin decizia suverna a instantei, luata in functie de fiecare cauza in parte. Despagubirea trebuie sa reprezinte sumele de bani ce sunt necesare pentru a-le usura ori compensa, pe cat posibil, suferintele pe care le-au indurat sau, eventual, mai trebuie sa le indure acestea.
Actiune in despagubiri. Prejudiciu de mediu. Raspundere obiectiva. Neanalizarea existentei legaturii de cauzalitate intre fapta imputata si rezultatul produs.
Raspunderea obiectiva instituita prin dispozitiile art. 95 alin. (1) din OUG nr. 195/2005, independenta de elementul vinovatiei (culpei) nu inseamna si o raspundere independenta de elementul legaturii de cauzalitate, in conditiile in care importanta sa este considerabila din chiar perspectiva antrenarii unei raspunderi civile delictuale obiective.
Astfel, in conditiile in care instanta a respins ca neutile cauzei probele solicitate de parat prin care urmarea demonstrarea lipsei legaturii de cauzalitate intre fapta ilicita atribuita in responsabilitatea sa si prejudiciul produs reclamantei, motivand ca aspectele ce se dorea a fi dovedite prin acestea erau irelevante fata de temeiul juridic incident cauzei – art. 95 din O.U.G. nr. 195/2005, care ridica la rang de principiu caracterul obiectiv al raspunderii pentru prejudiciul produs prin poluare, independent de culpa – si de constatarea accidentului de poluare de catre Garda Nationala de Mediu, sunt intemeiate criticile formulate prin motivele de recurs relativ la lipsa de preocuparea a instantei de a analiza existenta acestui element al raspunderii civile delictuale.
Restituirea sumelor remise in baza platii nedatorate
Atunci cand creditorul obligatiei de a primi o suma de bani primeste, in mod intentionat, mai mult decat i se datora, trebuie sa restituie suma ca urmare a platii nedatorate si, in plus, va oferi si dobanda aferenta. Astfel, in speta este vorba despre o plata nedatorata, ce se incadreaza pe deplin in prevederile art. 1341 alin. (1) C. civ., aceasta insemnand ca reclamanta, care a facut o plata nedatorata, are dreptul la restituirea sumei ce a fost platita nedatorat. Faptul ca reclamanta a platit in baza unui contract, dar a platit mai mult decat datora, nu inseamna ca poate fi vorba despre o obligatie naturala, ci, pur si simplu, despre o plata nedatorata, situatia din speta incadrandu-se pe deplin in prevederile art. 1341 alin. (1) C. civ., neputand fi vorba nici de o liberalitate, asa cum sustine recurenta parata, sau o gestiune de afaceri, pentru a fi aplicabile dispozitiile art. 1341 alin. (2) C. civ.
Majorarea capitalului social si raspunderea civila delictuala
Nu poate opera angajarea raspunderii civile delictuale in cazul in care o societate aproba majorarea capitalului social numai cu suma varsata pana la acea data. Astfel, art. 219 din Legea nr. 31/1990, republicata si modificata, prevede ca hotararea adunarii generale privind majorarea capitalului social produce efecte numai in masura in care este adusa la indeplinire in termen de un an de la data adoptarii, iar in cazul in care majorarea de capital propusa nu este subscrisa integral, capitalul va fi majorat in cuantumul subscrierilor primite doar daca conditiile de emisiune prevad aceasta posibilitate.