Clauze penale intr-un contract de vanzare-cumparare de actiuni

vezi si: https://avocatalinpaidiu.ro/category/comercial/

In mod corect instanta de apel a constatat ca daunele pretinse conform clauzei penale din contractul de vanzare-cumparare de actiuni din anul 2003 (in valoare de 100.700,70 RON) sunt datorate atunci cand sunt intrunite toate conditiile acordarii de despagubiri: existenta faptei ilicite, existenta prejudiciului, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu, vinovatia debitorului si ca, in speta dedusa judecatii, reclamanta nu a invocat care este prejudiciul concret suferit si nu a dovedit existenta acestuia. Sustinerea reclamantei potrivit careia nu este necesar ca partea care se prevaleaza de clauza penala sa probeze existenta si intinderea prejudiciului nu poate fi primita, avand in vedere ca aceasta contravine naturii insasi a clauzei penale, de mijloc de evaluare anticipata a prejudiciului. Astfel, creditorul obligatiei neindeplinite poate pretinde plata despagubirilor in masura in care face dovada existentei unui prejudiciu, clauza penala inserata in contract dispensand pe creditor doar de proba cuantumului prejudiciului, iar nu si de proba existentei acestuia.

R O M A N I A
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
Sectia a II-a civila

Decizia nr. 824/2016

Sedinta publica de la 20 aprilie 2016

Decizia nr. 824/2016

Asupra recursului, din examinarea lucrarilor din dosar, constata urmatoarele:

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalul Dambovita, sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal, sub nr. de Dosar x/120/2012, reclamanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a chemat in judecata pe parata SC A. SA, solicitand obligarea acesteia la plata sumei de 100.700,70 RON, reprezentand penalitati de intarziere datorate pentru nerespectarea clauzei prevazute la art. 17.4 din contractul de vanzare-cumparare de actiuni din anul 2003.

Prin sentinta nr. 3332 din 16 octombrie 2012, Tribunalul Dambovita a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Targoviste.

Judecatoria Targoviste, prin sentinta civila nr. 699 din data de 07 februarie 2013, a admis exceptia necompetentei materiale, declinand competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Dambovita, dosarul fiind inaintat Curtii de Apel Ploiesti, pentru a hotari asupra conflictului negativ de competenta.

Prin sentinta nr. 16/CC din 28 februarie 2013, pronuntata in Dosarul nr. x/42/2013, Curtea de Apel Ploiesti, sectia a Il-a civila, de contencios administrativ si fiscal, a stabilit competenta de solutionare a cauzei privind actiunea formulata de reclamanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului in favoarea Tribunalului Dambovita, sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal.

Cauza a fost inregistrata pe rolul Tribunalului Dambovita sub nr. de Dosar x/120/2013, iar prin sentinta nr. 2919 din 1 octombrie 2013 a fost respinsa cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.

Instanta de fond a retinut ca din adresa din 07 octombrie 2008 rezulta indeplinirea obligatiilor contractuale de catre parata, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului exprimandu-si acordul privind eliberarea de sub gaj a garantiilor privind executarea contractului, ceea ce echivaleaza practic cu realizarea obiectului acestuia, conform vointei partilor.

Deoarece data la care a fost schimbat sediul social al paratei, respectiv 10 ianuarie 2011, este ulterioara realizarii obiectului contractului, conform vointei partilor – art. 2 din contractul de vanzare-cumparare actiuni din anul 2003, tribunalul a retinut ca nu mai sunt incidente dispozitiile art. 14.4 din contract. Cum partile nu au prevazut un termen pentru aplicarea clauzei penale, rezulta ca vointa partilor a fost exprimata in sensul realizarii obiectului contractului de vanzare-cumparare, respectiv plata pretului, astfel incat clauza penala nu poate opera decat pe parcursul derularii obligatiunilor contractuale, nu si ulterior.

Impotriva acestei sentinte a formulat apel reclamanta, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

Curtea de Apel Ploiesti, sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal, prin decizia nr. 47 din 26 februarie 2014 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, fosta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.

Impotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs, care a fost admis prin decizia nr. 3397 din 4 noiembrie 2014, Inalta Curte de Casatie si Justitie dispunand casarea deciziei nr. 47 din 26 februarie 2014 si trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante.

Cauza a fost inregistrata pe rolul Curtii de Apel Ploiesti, sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal, la data de 27 februarie 2015, sub nr. 3502/120/2013*.

In rejudecare, prin decizia nr. 477 din 24 iunie 2015, a fost respins apelul declarat de reclamanta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului – fosta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, impotriva sentintei nr. 2929 din 01 octombrie 2013 pronuntate de Tribunalul Dambovita, sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal, in contradictoriu cu intimata-parata SC A. SA.

Pentru a pronunta aceasta solutie nstanta de apel a retinut, in esenta, urmatoarele:

In fapt intre Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului – fosta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, in calitate de vanzatoare si SC A. SA, in calitate de cumparatoare, s-a incheiat contractul de vanzare-cumparare actiuni din data de 24 decembrie 2003.

Potrivit art. 17.4 din contract, cumparatoarea s-a obligat sa comunice vanzatoarei, in termen de 20 de zile calendaristice, orice modificare cu privire la sediul social, denumirea, divizarea sau fuziunea sa, situatie in care partile urmau sa incheie un act aditional la contract, in vederea reglementarii modului de derulare a obligatiilor contractuale, pentru nerespectarea acestei obligatii cumparatoarea urmand sa plateasca vanzatoarei o penalitate de 5% din pretul de cumparare.

Curtea de apel a retinut ca, prin decizia nr. 1 din data de 10 ianuarie 2011 a Consiliului de Administratie al intimate-parate, s-a decis schimbarea sediul social din Bucuresti, in Municipiul Targoviste. Prin rezolutia nr. 7945 din data de 01 februarie 2011, Oficiul Registrului Cornerului de pe langa Tribunalul Bucuresti a admis cererea si a dispus inregistrarea in registrul comertului a mentiunilor cu privire la schimbarea sediului social al SC A. SA, din Municipiul Bucuresti in judetul Dambovita, Municipiul Targoviste, dispunand radierea societatii intimate de la O.R.C. de pe langa Tribunalul Bucuresti si publicarea acestei mentiuni in Monitorul Oficial partea a IV-a.

In drept, potrivit art. 1073 vechiul C. civ., creditorul are dreptul de a dobandi indeplinirea exacta a obligatiei sale, iar daca acest lucru nu este posibil, are dreptul la dezdaunare. Aceasta despagubire reprezinta echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutarii sau executarii necorespunzatoare de catre debitor.

In cauza, apelanta-reclamanta pretinde suma de 100.700,70 RON pentru nerespectarea obligatiei asumate de intimata-parata, conform art. 17.4 din contract, in virtutea clauzei penale inserate in acest articol.

Clauza penala este acea conventie accesorie, prin care partile determina anticipat echivalentul prejudiciului suferit de creditor, ca urmare a neexecutarii, executarii cu intarziere sau necorespunzatoare a obligatiei de catre debitorul sau. Potrivit doctrinei, instanta de judecata nu are dreptul sa-i reduca sau sa-i mareasca cuantumul, neputand verifica intinderea prejudiciului suferit de creditor si neputand cere creditorului sa dovedeasca intinderea prejudiciului produs.

Intrucat clauza penala reprezinta o evaluare conventionala a daunelor produse creditorului pentru neexecutare, aceasta este datorata atunci cand sunt intrunite toate conditiile acordarii de despagubiri: existenta faptei ilicite, existenta prejudiciului, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu, vinovatia debitorului.

Curtea de apel a retinut ca sarcina probei revine apelantei-reclamante, care trebuia sa dovedeasca indeplinirea conditiilor pentru acordarea de despagubiri, mai putin intinderea prejudiciului (care este determinata anticipat de parti prin clauza penala).

In ceea ce priveste prima conditie si anume existenta faptei ilicite, curtea de apel a constatat ca, intr-adevar, intimata-parata nu si-a indeplinit obligatia de a comunica schimbarea sediului social in termen de 20 de zile, aspect necontestat de aceasta.

La capitolul II din O.G. nr. 25/2002 privind unele masuri pentru monitorizarea postprivatizare a contractelor de vanzare-cumparare de actiuni detinute de stat la societatile comerciale sunt reglementate obligatiile cumparatorului si anume: obligatia de a transmite un raport cu privire la modul respectarii clauzelor contractuale, obligatia de a comunica situatia in care societatea este sau urmeaza sa fie supusa unei proceduri de fuziune, divizare, lichidare voluntara, dizolvare, reorganizare judiciara sau faliment, obtinerea prealabila a acordului scris al autoritatii in cazul transmiterii actiunilor de la cumparator la tert in perioada de derulare a contractelor.

De asemenea capitolul IV din O.G. nr. 25/2002 reglementeaza urmarirea modului de realizare a obligatiilor contractuale si se refera la realizarea investitiei (art. 11), realizarea investitiilor asumate pentru protectia mediului (art. 12), reesalonarea ratelor ramase de achitat (art. 15), incheierea unui act aditional.

In ceea ce priveste modificarea investitiilor si/sau plata a pretului actiunilor (art. 18-20), situatia desfiintarii contractului pe cale conventionala sau judiciara (art. 21-22).

Potrivit art. 4 din acelasi act normativ, societatile privatizate prin incheiere de contracte de vanzare-cumparare de actiuni sunt supuse monitorizarii postprivatizare pe perioada de derulare a acestora. Monitorizarea se exercita de catre autoritate prin departamentele de specialitate si are ca obiect urmarirea modului in care sunt respectate de catre cumparator obligatiile asumate prin contractele de vanzare-cumparare de actiuni in scopul realizarii obiectivelor privatizarii societatii.

Conform art. 3 lit. c) din O.G. nr. 25/2002, perioada de derulare a contractului reprezinta perioada pana Ia indeplinirea oricareia si a tuturor obligatiilor partilor contractante, conform clauzelor contractuale si a prevederilor prezentei ordonante.

Curtea de apel, raportat la probatoriul administrat si la textele legale mentionate, a constatat ca, la momentul schimbarii sediul social, contractul de vanzare-cumparare de actiuni era inca in derulare, perioada de monitorizare postprivatizare nefiind incheiata, din moment ce partile au semnat ulterior acte aditionale la acest contract si nu exista niciun inscris incheiat de catre parti care sa ateste indeplinirea de catre cumparator a tuturor obligatiilor asumate prin contractul de vanzare-cumparare actiuni si incetarea perioadei postprivatizare.

Raportat la aceste considerente, a fost inlaturata apararea intimatei-parate in sensul ca nu mai avea obligatia de a comunica schimbarea sediului, neputand fi o cauza exoneratoare de raspundere.

In ceea ce priveste conditia existentei prejudiciului, din ansamblul probator nu rezulta dovedita aceasta conditie. Apelanta-reclamanta nu a invocat in cererea de chemare in judecata in ce ar consta prejudiciul suferit ca urmare a nerespectarii obligatiei de a comunica schimbarea sediului.

Pe de alta parte, instanta a retinut ca in adresa din data de 31 mai 2011, prin care intimata – parata a solicitat prelungirea termenului pentru emiterea ordinului privind acordarea de facilitati la plata obligatiilor datorate si neachitate, este mentionata noua adresa a sediului social al cumparatoarei si adresa de corespondenta.

De asemenea, la data de 30 iunie 2011 a fost semnat actul aditional 22 la contractul de vanzare-cumparare de actiuni, iar la data de 20 decembrie 2011 actul aditional nr. 23, in acestea fiind mentionat noul sediu social al intimatei-parate.

Toate aceste imprejurari au dus la concluzia ca, desi apelanta-reclamanta nu si-a indeplinit obligatia de a informa apelanta-reclamanta despre schimbarea sediului social in termen de 20 de zile, aceasta nu a suferit niciun prejudiciu.

Avand in vedere ca apelanta-reclamanta nu a invocat care este prejudiciul concret suferit si nu a dovedit existenta acestuia, curtea de apel a constatat ca aceasta conditie, pentru acordarea de despagubiri, nu este indeplinita in cauza, nici conditia raportului de cauzalitate nefiind dovedita, din moment ce nu a fost probata existenta prejudiciului, clauza penala exonerand pe beneficiarul acesteia de obligatia de a dovedi intinderea prejudiciului nu si existenta acestuia.

Impotriva deciziei nr. 477 din 24 iunie 2015, a formulat recurs reclamanta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului – fosta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, prin care a solicitat modificarea deciziei recurate, in sensul admiterii apelului, schimbarii in tot a sentintei civile nr. 2919 din 1 octombrie 2013, iar pe fond admiterea actiunii, astfel cum a fost formulata, pentru urmatoarele motive:

Recurenta considera ca hotararea pronuntata de instanta de apel, este criticabila, fiind data cu interpretarea gresita a dispozitiilor art. 969 vechiul C. civ., prin raportare la clauza cuprinsa in art. 17.4 din contract, fapt ce se circumscrie motivului de recurs prevazut de dispozitiile art. 304 pct. 9 vechiul C. proc. civ.

Conform prevederilor art. 969 C. civ., conventiile legal facute au putere de lege intre parti.

Conventiile trebuie executate cu buna – credinta, ele obligand nu numai la ceea ce este expres, dar si la toate urmarile, ce echitatea, obiceiul sau legea da obligatiei, dupa natura sa, potrivit dispozitiilor art. 970 din acelasi cod.

Prin clauza cuprinsa in art. 17.4 din contract, cumparatoarea s-a obligat sa comunice vanzatoarei, in termen de 20 zile calendaristice, orice modificare cu privire la sediul social, denumirea, divizarea, fuziunea sa, in acest caz, urmand sa incheie un act aditional la contract, in vederea reglementarii modului de derulare a obligatiilor contractuale.

Sanctiunea incalcarii acestei obligatii a fost stabilita de parti, in sensul platii unei penalitati de 5% din pretul de cumparare.

Potrivit informatiilor preluate de la Oficiul Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Bucuresti din adresa din 17 iunie 2011, SC A. SA a fost radiata din evidentele acestui registru la data de 03 februarie 2011, ca urmare a schimbarii sediului in Municipiul Targoviste, judetul Dambovita.

In cuprinsul adresei cumparatoarei din 31 mai 2011, este mentionata noua adresa a sediului social al intimatei-parate, precum si adresa de corespondenta.

Avand in vedere ca schimbarea sediului social a avut loc la data de 03 februarie 2011, conform documentelor de la Oficiul Registrul Comertului – Bucuresti si de la Oficiul Registrul Comertului – Dambovita, iar cumparatoarea nu a comunicat aceasta modificare in termenul de 20 zile calendaristice convenit de parti prin contractul incheiat, clauza cuprinsa in art. 17.4 din contract nu a fost respectata.

Prin hotararea pronuntata, instanta de apel a trecut peste vointa clara a paratilor statuata prin clauzele contractului incheiat, interpretand in mod gresit prevederile acestuia.

Prin clauzele contractuale asumate atat de catre vanzatoare (Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului antecesorul Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului), cat si de catre cumparatoare, partile au stabilit de comun acord ca, in cazul in care cumparatoarea nu isi indeplineste obligatiile asumate, aceasta va plati vanzatoarei o penalitate de 5% din pretul de cumparare.

Din probatoriul administrat in cauza rezulta ca intimata-parata nu si-a indeplinit toate obligatiile asumate prin contract, inclusiv cea prevazuta la art. 17.4, astfel ca a devenit operanta clauza penala inserata in acest articol.

Evaluarea conventionala a prejudiciului suferit de parti se realizeaza prin inserarea in contract a unei clauze penale, menita sa stabileasca anticipat cuantumul prejudiciului pe care il va suferi creditorul, astfel incat instanta nu este chemata sa-l determine printr-o apreciere proprie, ci urmeaza doar sa constate daca executarea s-a facut sau nu in conditiile stipulate prin contract.

Instanta nu poate pretinde creditorului obligatiei, care se prevaleaza de clauza penala, sa faca dovada prejudiciului suferit, creditorul urmand sa faca doar dovada existentei clauzei penale si a neindeplinirii de catre debitor a obligatiei sanctionate cu clauza penala.

In ceea ce priveste cuantumul daunelor-interese stabilit prin clauza penala, textul art. 1087 C. civ. prevede ca acesta este nemodificabil.

Cata vreme cumparatoarea nu si-a respectat obligatiile asumate prin contract, aceasta datoreaza penalitatile calculate potrivit clauzei penale inserate in contractul de privatizare.

Penalitatea agreata de parti are caracter moratoriu si nu compensatoriu, aceasta penalitate fiind stipulata pentru a acoperi prejudiciul creat ca urmare a neindeplinirii clauzelor contractuale.

Prin hotararea pronuntata, instanta de apel a incalcat principiul statuat prin art. 969 C. civ., trecand peste vointa partilor.

Contractul de privatizare nu este o vanzare simpla, cu principalele obligatii de remitere a bunului si de plata a pretului, ci este un contract sinalagmatic translativ de proprietate cu caracter special, incheiat in conditiile legilor privatizarii.

Toate clauzele au aceeasi importanta, intrucat contractul de privatizare are ca scop, pe langa cel mai sus amintit si asigurarea continuarii si dezvoltarii activitatii societatii privatizate.

Aceeasi ratiune a aplicat instanta si in ceea ce priveste celelalte clauze contractuale, concluzionand ca nu este vorba de rea-vointa din partea cumparatoarei, ci despre fapta culpabila a recurentei, care nu a facut dovada pretentiilor sale.

In drept a invocat prevederile art. 304 alin. (1) pct. 9 vechiul C. proc. civ.

Intimata-parata SC A. SA a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat si obligarea recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecata.

A aratat intimata-parata ca motivul de nelegalitate intemeiat pe dispozitiile art. 304 pct. 9 vechiul C. proc. civ., care priveste gresita aplicare a art. 969 C. civ. este nefondat.

Din probele administrate reiese ca a fost indeplinita obligatia comunicarii schimbarii sediului social, recurenta-parata confirmand, prin raspunsul la interogatoriul administrat, ca i-a fost notificata aceasta schimbare, prin adresa din 31 mai 2011.

Mai mult, indicarea noului sediu a fost realizata si prin incheierea actelor aditionale din 30 iunie 2011 si din 20 decembrie 2011.

Contractul de privatizare sau legislatia aferenta nu indica cerinte speciale de forma in privinta obligatiei de notificare sau a actelor aditionale incheiate. Notificarea semnifica o aducere la cunostinta a schimbarii sediului social intr-o maniera de necontestat, or comunicarile dintre parti si actele aditionale incheiate ulterior schimbarii sediului social probeaza indeplinirea acestei obligatii.

In ceea ce priveste interpretarea contractului, in opinia intimatei-parate, art. 17.4 se vizeaza situatia in care persoana debitorului se schimba prin reorganizare, fapt care poate periclita executarea contractului, prin transferarea obligatiilor contractuale fara acordul vanzatoarei. Raportat la acest aspect, modificarea sediului sau a denumirii, fara interventia unei operatiuni de reorganizare nu atrage nicio obligatie speciala fata de vanzatoare, in conditiile in care nu se produce o schimbare in privinta persoanei juridice sau a patrimoniului sau.

Din interpretarea prevederilor art. 970 alin. (2) vechiul C. civ., coroborat cu art. 9 din O.G. nr. 25/2002, care prevede obligatia incheierii actelor aditionale la contractul de privatizare numai in situatia reorganizarii persoanei juridice, reiese obligatia de notificare si de incheiere a unui act aditional numai in cazul in care schimbarea sediului social este insotita de o schimbare rezultand din divizarea sau fuziunea cumparatorului.

Simpla schimbare a sediului social nu are nicio relevanta cu privire la obligatiile asumate, cat timp debitorul isi continua existenta, fara nicio sustragere de la obligatiile contractuale.

Schimbarea sediului social a fost inregistrata la registrul comertului si a fost publicata in Monitorul Oficial, fiind opozabila tertilor, implicit si recurentei-reclamante, aceasta neputand sa se prevaleze de prevederea contractuala pentru a invalida efectul general de opozabilitate conferit de lege schimbarii de sediu prin indeplinirea obligatiilor de publicitate, avand in vedere prevederile art. 50 din Legea nr. 31/1990 republicata si modificata, coroborat cu art. 5 din Legea nr. 26/1990.

Efectele viitoare ale contractului nu se pot sustrage legii noi, reprezentate de incidenta din anul 2007 a dreptului material european in raporturile juridice interne, cu privire la obligatia de a efectua publicitatea intr-un registru public, inclusiv in privinta schimbarii sediului social, cu consecinta opozabilitatii acesteia fata de terti.

Protectia dreptului subiectiv nu trebuie realizata atunci cand exercitarea lui depaseste interesul sau continutul pentru care a fost recunoscut, motiv pentru care, curtea de apel, retinand ca reclamanta nu a facut dovada indeplinirii conditiilor pentru atragerea raspunderii civile, a refuzat concursul fortei de constrangere a statului, respingand cererea acesteia.

Analizand motivele de recurs invocate, Inalta Curte constata ca recursul este nefondal, pentru urmatoarele considerente:

Potrivit art. 969 vechiul C. civ. (aplicabil in cauza), conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante.

Conform dispozitiilor art. 1073 din acelasi cod, creditorul are dreptul de a dobandi indeplinirea exacta a obligatiei, si in caz contrar are dreptul la dezdaunare, din interpretarea acestui text legal rezultand ca debitorul trebuie sa isi fi asumat prin contract obligatia a carei executare este solicitata de catre creditor.

Inalta Curte retine ca, in speta dedusa judecatii, recurenta-reclamanta a solicitat obligarea intimatei-parate la plata sumei de 100.700,70 RON, reprezentand daune-interese datorate pentru nerespectarea clauzei prevazute la art. 17.4 din contractul de vanzare-cumparare de actiuni din anul 2003.

In mod corect, curtea de apel a interpretat si a aplicat dispozitiile legale mai sus mentionate, constatand ca daunele pretinse conform clauzei penale sunt datorate atunci cand sunt intrunite toate conditiile acordarii de despagubiri: existenta faptei ilicite, existenta prejudiciului, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu, vinovatia debitorului si ca, in speta dedusa judecatii, reclamanta nu a invocat care este prejudiciul concret suferit si nu a dovedit existenta acestuia.

Teza sustinuta de recurenta-reclamanta, conform careia nu este necesar ca partea care se prevaleaza de clauza penala sa probeze existenta si intinderea prejudiciului nu poate fi primita, avand in vedere ca aceasta contravine naturii insasi a clauzei penale, de mijloc de evaluare anticipata a prejudiciului.

Conditia dovedirii prejudiciului pentru acordarea despagubirilor, ca urmare a savarsirii faptei ilicite constand in neindeplinirea de catre intimata-parata SC A. SA a obligatiei de a comunica recurentei-reclamante, in termen de 20 de zile calendaristice, schimbarea sediului social este implicit prevazuta de dispozitiile art. 1082 vechiul C. civ., potrivit caruia: „debitorul este osandit, de se cuvine, la plata de daune-interese sau pentru neexecutarea obligatiei, sau pentru intarzierea executarii”. Aceasta concluzie este in acord cu prevederile art. 1069 din acelasi act normativ, potrivit caruia, „Clauza penala este o compensatie a daunelor interese, ce creditorul sufera din neexecutarea obligatiei principale”.

Creditorul obligatiei neindeplinite poate pretinde plata despagubirilor in masura in care face dovada existentei unui prejudiciu.

Clauza penala inserata in contract dispenseaza pe creditor doar de proba cuantumului prejudiciului, iar nu si de proba existentei acestuia.

In mod corect, curtea de apel a retinut ca, desi intimata-parata nu si-a indeplinit obligatia de a comunica reclamantei schimbarea de sediu social in termen de 20 de zile calendaristice, fapt invocat de Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului ca temei al pretentiilor sale si necontestat de catre SC A. SA si care reprezinta fapta ilicita a acesteia, nu este aplicabila clauza penala prevazuta la art. 17.4 din contractul incheiat de parti. Instanta a avut in vedere faptul ca din actele depuse la dosarul cauzei a reiesit ca reclamanta a luat cunostinta de schimbarea sediului si ca din ansamblul probator nu a fost dovedita conditia existentei prejudiciului suferit de catre aceasta.

De asemenea, instanta de apel a facut o analiza judicioasa a dispozitiilor legii speciale aplicabile in cauza, respectiv a prevederilor O.G. nr. 25/2002 privind unele masuri pentru monitorizarea postprivatizare a contractelor de vanzare-cumparare de actiuni detinute de stat la societatile comerciale, coroborate cu prevederile C. civ., care, raportat la speta dedusa judecatii, este dreptul comun in materie contractuala.

Fata de aceste considerente, nu poate fi retinuta sustinerea recurentei-reclamante in sensul ca instanta de apel a analizat evaziv si nu exhaustiv prevederile clauzei penale.

Avand in vedere cele retinute mai sus, Inalta Curte, in temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul declarat de recurenta-reclamanta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului Bucuresti impotriva deciziei nr. 477 din 24 iunie 2015, pronuntate de Curtea de Apel Ploiesti, sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscala, ca nefondat.

In temeiul art. 274 C. proc. civ. va obliga pe recurenta-reclamanta la plata cheltuielilor de judecata catre intimata-parata SC A. SA Targoviste, in suma de 11.167 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamanta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului Bucuresti impotriva deciziei nr. 477 din 24 iunie 2015, pronuntate de Curtea de Apel Ploiesti, sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscala, ca nefondat.

Obliga pe recurenta-reclamanta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului Bucuresti la plata sumei de 11.167 RON, catre intimata – parata SC A. SA Targoviste, cu titlu de cheltuieli de judecata.

Irevocabila.

Pronuntata in sedinta publica, astazi 20 aprilie 2016.