Suprapunerea dreptului de proprietate asupra unui teren apartinand unei persoane cu dreptul de proprietate asupra constructiei apartinand unei alte persoane nu da nastere, prin ea insasi, unui drept de superficie, in absenta unui act juridic (conventie) sau fapt juridic (uzucapiune, prescriptie achizitiva) care sa-l constituie ori a unei dispozitii legale pe care sa se intemeieze.
In cazul in care reclamantul a edificat, in baza unei conventii de folosinta asupra terenului proprietatea paratului, o constructie, cu acordul acestuia – nascandu-se in acest mod dreptul de proprietate al reclamantului asupra casei de locuit si dreptul de folosinta asupra terenului proprietatea paratului -, este evident ca intre parti a existat o conventie cu privire la constituirea dreptului de superficie, deoarece numai proprietarul terenului poate exprima valabil un astfel de acord.
In conditiile in care prezumtia de proprietate asupra constructiei in favoarea proprietarului terenului, instituita de art. 492 C. civ., a fost rasturnata, este incidenta teza a II-a a art. 492 C. civ., care sta la baza dreptului de superficie, fiind exclusa aplicarea, in speta, a tezei I a aceluiasi articol, referitoare la dreptul de proprietate al proprietarului terenului asupra constructiilor edificate pe pamantul sau.
R O M A N I A
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
Sectia a II-a civila
Decizia rezumata nr. 2149/2015
Sectia a II-a civila, Decizia nr. 2149 din 21 octombrie 2015
Prin sentinta civila nr. 29/D/2014 a Tribunalului Brasov s-a respins cererea de chemare in judecata formulata de reclamantii A. si B. in contradictoriu cu para?ii C., D. ?i SC E. Bank Romania SA.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, tribunalul a retinut ca, in data de 02.04.2008, parata E. Bank Romania SA, in calitate de creditor, si paratii C. si D., in calitate de debitori, au perfectat contractul de ipoteca autentificat sub nr. 487 de catre BNP F., in vederea garantarii tuturor obligatiilor de plata rezultate din contractul de credit nr. 0810000000028049 incheiat la aceeasi data, prin care creditoarea a acordat debitorilor un imprumut in valoare de 410.000 EURO, la care se adauga dobanzile, comisioanele, costurile aferente si eventualele cheltuieli de executare, prin instituirea unei ipoteci de rangul I asupra imobilului situat in Municipiul Brasov, str. P. nr. 3S, format din teren in suprafata de 2169,3 mp si constructia in curs de executare existenta pe acesta, reprezentata de o locuinta S P E in suprafata de 351,85 mp, imobil identificat prin numarul cadastral 11170/1/1/1/2/3, 11170/1/1/1/2/4, descris in cartea funciara nr. 13224 Brasov la pozitia A 67.
Conform clauzelor existente in art. VI al contractului, debitorii ipotecari, care sunt paratii din cadrul prezentului proces C. si D. s-au obligat irevocabil si neconditionat a ipoteca in favoarea creditorului, care este parata din litigiul de fata E. Bank Romania SA, in termen de 30 de zile de la intabulare, constructiile ce se vor edifica pe terenul mai sus identificat, aceasta obligatie avand valoarea unei promisiuni de grevare cu ipoteca a constructiilor viitoare conform intelegerii partilor semnatare ale inscrisului. In conformitate cu prevederile art. 1777 C. civ., ipoteca constituita in baza contractului de ipoteca se va extinde si asupra tuturor imbunatatirilor, adaugirilor si extinderilor aduse imobilului de la data incheierii acestui contract pana la data executarii integrale a obligatiilor de plata rezultate din contractul de credit mai sus mentionat.
Potrivit celor stipulate in art. VIII din contract, debitorii ipotecari s-au obligat sa nu instraineze imobilul adus in garantie prin acest act, fara aprobarea scrisa a creditoarei, pana la data platii integrale a obligatiilor lor de plata rezultate din contractul de credit mentionat mai sus si sunt de acord cu inscrierea in cartea funciara a interdictiei de instrainare, grevare, inchiriere, demolare si dezmembrare a acestuia pana la data achitarii integrale a sumelor datorate in baza contractului de credit.
Totodata, debitorii – ipotecari, ce sunt paratii mai sus indicati, si-au asumat obligatia de a conserva imobilul ipotecat si de a nu intreprinde nimic care sa aduca atingere drepturilor constituite in favoarea creditoarei prin acest contract.
In baza contractului de ipoteca mai sus mentionat, parata E. Bank Romania si-a intabulat, in data de 03.04.2008, in cartea funciara nr. 115988 Brasov, provenita din conversia de pe hartie a cartii funciare nr. 53186 Brasov, nr. cadastral/nr. topografic 115988, nr. cadastral/nr. topografic vechi 11170/1/1/1/2/3, 11170/1/1/1/2/4, dreptul de ipoteca de rangul I, pana la concurenta sumei de 410.000 Euro, plus dobanzi, comisioane si costuri aferente, precum si interdictia de instrainare, grevare, inchiriere, demolare si dezmembrare.
In data de 23.08.2010, paratii C. si D., ce au in cadrul contractelor perfectate cu parata E. Bank Romania SA calitatea de debitori ipotecari, s-au prezentat in fata Notarului Public F. si au declarat ca imobilul ce constituie obiectul dreptului lor de proprietate identificat conform celor mai sus aratate are o suprafata reala de 2570 mp., mai mare cu 400,70 mp decat cea inscrisa in evidentele de carte funciara, asa cum rezulta din expertiza topografica efectuata de ing. expert G.
Declaratia astfel facuta a fost autentifica de catre notarul public sub nr. 1068, la data mai sus indicata.
In data de 05.04.2014, paratii C. si D. au inregistrat pe rolul paratei E. Bank SA o cerere prin care i-a solicitat acesteia sa isi dea acordul pentru dezmembrarea unei suprafete de teren din totalul suprafetei de 2.570 mp, inscrisa sub nr. top. 11170/1/1/1/2/3, 11170/1/1/1/2/4, in cartea funciara nr. 53186 Brasov.
In motivarea cererii astfel formulate, partile mentionate au aratat ca, in urma efectuarii unui raport de expertiza, au constatat ca suprafata imobilului mai sus identificat este mai mare cu 400,70 mp fata de cea inscrisa in cartea funciara, astfel ca, la momentul formularii cererii aceasta suprafata este mai mare decat cea identificata in contractul de ipoteca autentificat sub nr. 487/02.04.2008.
S-a mai aratat ca pe imobilul cu destinatia de teren se afla edificata, pe langa constructia indicata in contractul de ipoteca, si o constructie ce nu este inscrisa in evidentele de carte funciara, ce a fost ridicata in anul 2007, de catre parintii paratei D. – A. si B., astfel ca, pentru reglementarea situatiei juridice a acesteia, este necesar a se proceda la dezmembrarea imobilului cu destinatia de teren si avand in vedere faptul ca aceasta constructie a fost edificata anterior datei acordarii creditului si nu face obiectul unei garantii imobiliare, se impune ca parata banca sa isi exprime acordul pentru dezmembrare, acord pe care aceasta parte nu l-a exprimat.
La data de 25 mai 2011, intre paratii C. si D., in calitate de constituitori, si reclamantii A. si B., in calitate de dobanditori – superficiari, a fost perfectata conventia de constituire a unui drept de servitute, autentifica sub nr. 824, de catre Notarul Public H.
Prin aceasta conventie, paratii C. si D. au constituit, cu titlu gratuit, in favoarea reclamantilor un drept de superficie pe o portiune din terenul proprietatea lor, situat in Municipiul Brasov, str. P. nr. 3S, inscris in cartea funciara nr. 115988 Brasov, provenita din conversia de pe hartie a cartii funciare nr. 53186 Brasov, nr. cadastral 11598, nr. top vechi 11170/1/1/1/2/3, 11170/1/1/1/2/4, compus din arabil intravilan in suprafata de 2.570 mp, respectiv pe suprafata de teren ocupata de constructia edificata de reclamanti si pe suprafata de teren aferenta acesteia – destinata bunei exploatari a constructiei.
Potrivit clauzelor acestei conventii, paratii au garantat de evictiune, declarand ca terenul nu este ipotecat or grevat de sarcini, cu exceptia dreptului de ipoteca si a interdictiilor de instrainare, grevare, inchiriere, demolare si dezmembrare, ce sunt inscrise in favoarea E. Bank Romania SA, ce are calitatea de parat in cadrul prezentului proces.
In conventia de instituire a dreptului de superficie ce a fost incheiata intre reclamanti si paratii C. si D. se mentioneaza urmatoarele:,,subsemnatele parti declaram ca avem cunostinta de faptul ca, in vederea inscrierii in cartea funciara a dreptului de superficie asupra caruia am convenit prin prezentul inscris, este necesara obtinerea unei documentatii cadastrala de dezmembrare a terenului, urmare careia terenul aferent acesteia se va constitui ca un corp funciar distinct, dat fiind ca edificarea constructiei pe terenul proprietatea noastra efectuata in anul 2006 s-a facut cu acordul nostru expres si irevocabil.”
Intrucat paratii C. si D. nu au executat obligatiile pe care si le-au asumat prin contractul de credit pe care l-au perfectat cu parata E. Bank Romania SA, aceasta din urma parte a declansat, in data de 17.08.2011, impotriva paratilor mentionati procedura executarii silite imobiliare, ce are ca obiect material bunul imobil ce a constituit obiectul material al contractului de ipoteca pe care partile parate le-au perfectat in sensul celor mai sus expuse.
Prin procesul-verbal de situatie, ce a fost intocmit in cadrul procedurii executarii silite in data de 17.08.2011, executorul bancar a facut vorbire despre existenta unei a doua constructii pe terenul ce constituie obiectul executarii silite, situata la o distanta de 20 de mp, fata de constructia intabulata in evidentele de carte funciara.
Asa cum s-a aratat, partile reclamante au sesizat instantele judecatoresti in data de 1 iunie 2011, deci dupa declansarea de catre parata E. Bank Romania SA a procedurii executarii silite impotriva paratilor C. si D. cu prezenta actiune, ce are ca obiect constituirea prin hotarare judecatoreasca a dreptului de superficie si a dreptului de servitute de trecere in modalitatea expusa in petitele cererii.
Prin rapoartele de expertiza ce au fost administrate ca proba in cauza au fost identificate imobilele cu destinatia de teren si de constructie ce constituie obiectul dreptului de proprietate al paratilor C. si D. si a constructiei asupra careia reclamantii au ridicat pretentii, concluziile acestor lucrari fiind in sensul ca pe imobilul cu destinatia de teren ce constituie obiectul dreptului de proprietate al paratilor mentionati se afla amplasate doua constructii distincte si de sine statatoare, fiind identificate suprafetele aferente acestora.
In drept, tribunalul a constatat ca cererea dedusa judecatii intra sub incidenta dispozitiilor Codului civil din anul 1864, intrucat dreptul subiectiv invocat de catre partile reclamante este anterior datei intrarii in vigoare a codului civil din anul 2009, respectiv anterior datei de 1.10.2011, conform dispozitiilor existente in art. 68 din Legea nr. 71/2011.
Sub imperiul prevederilor Codului civil din anul 1864, dreptul de superficie putea fi constituit prin conventia partilor, prin legat, prin uzucapiune sau prin lege.
In schimb, solutia posibilitatii dobandirii dreptului de superficie prin hotarare judecatoreasca retinuta in practica judiciara inainte de intrarea in vigoare a noului Cod civil a fost cenzurata de Curtea Europeana a Drepturilor Omului, aceasta instanta retinand prin Hotararea din data de 15 februarie 2007, cauza Bock si Palade contra Romaniei, ca dreptul de superficie poate fi dobandit numai prin lege, prin prescriptia achizitiva sau prin conventia partilor.
Prin urmare, raportat la considerentele ce preced, tribunalul a apreciat ca demersul juridic al partilor reclamante, ce se circumscrie sesizarii instantelor judecatoresti cu o actiune prin care solicita acestora pronuntarea unei hotarari judecatoresti in conditiile reglementate de Codul civil din anul 1864 prin care sa constituie in favoarea lor un drept de superficie in modalitatea indicata in petitele cererii nu a putut fi primit.
Aceasta solutie s-a impus cu atat mai mult cu cat, asa cum s-a subliniat, un drept de superficie in sensul solicitat prin cererea de chemare in judecata cu care partile mentionate au investit instantele judecatoresti a fost instituit prin conventia autentificata sub nr. 824, la data de 25 mai 2011 de catre Biroul Notarului Public H., conventie la care reclamantii nu au facut referire in actul de sesizare a instantei, desi au atasat-o acestuia, demersul lor juridic fiind intemeiat – asa cum s-a aratat – pe dispozitiile cuprinse in art. 492 C. civ. din anul 1864.
Raportat la starea de fapt expusa anterior, instanta a apreciat ca puteau sesiza instanta de judecata numai paratii C. si D. pentru a obtine obligarea paratei E. Bank Romania SA la exprimarea acordului necesar aducerii la indeplinire a obligatiilor pe care le-au asumat prin conventia mai sus mentionata.
De asemenea, reclamantii, in calitate de creditori ai paratilor mentionati, in ceea ce priveste obligatiile asumate prin conventia de constituire a dreptului de superficie, puteau sesiza instantele judecatoresti in aceleasi limite, adica cenzurarea refuzului paratei banca, necesar punerii in aplicare a acestei conventii, pe calea unei actiuni oblice sau subrogatorie or, asa cum am subliniat – un astfel de demers juridic nu a fost efectuat, partile reclamante investind instanta cu o actiune in constituirea dreptului de superficie.
Tribunalul a apreciat ca, chiar in situatia in care s-ar admite ca cererea de chemare in judecata, prin luarea in considerare a mentiunilor existente in motivarea pe care o contine, ignorand temeiul de drept pe care acesta a fost intemeiat si modul de redactare a petitelor, vizeaza si constatarea caracterului abuziv al refuzului paratei E. Bank Romania SA de a-si da acordul cerut de catre paratii C si D. prin actul datat 04.05.2011, demersul juridic al partilor reclamante nu putea fi admis, pentru considerentele ce succed:
Asa cum am aratat, prin cererea de chemare in judecata, s-a aratat ca imobilul cu destinatia de constructie asupra caruia reclamantii au formulat pretentii in cadrul prezentului litigiu a fost edificat de catre aceste parti in anul 2006, pe imobilul cu destinatia de teren ce constituie obiectul dreptului de proprietate al paratilor C. si D.
Prin urmare, la data la care acesti parati au perfectat cu parata E. Bank Romania SA contractul de imprumut si apoi contractul de ipoteca, respectiv la data de 02.04.2008, situatia juridica invocata prin actul de sesizare a instantei le era cunoscuta, insa ea nu a fost adusa la cunostinta cocontractantului.
Astfel, asa cum am subliniat, paratii S. au obtinut din partea paratei E. Bank Romania SA creditul in valoare de 410.000 Euro in conditiile in care au consimtit la constituirea, in favoarea acestei din urma parate, a unui drept de ipoteca de rangul 1 asupra intregului imobil ce constituie obiectul dreptului lor de proprietate, identificat cu ocazia stabilirii situatiei de fapt, si a interdictiei de instrainare, grevare, inchiriere, demolare si dezmembrare a acestuia, pana la data restituirii intregului imprumut pe care l-au luat de la parata banca.
De asemenea, asa cum s-a subliniat, prin acordul de vointa consemnat in actele juridice pe care le-au perfectat cu parata E. Bank Romania SA, paratii C. si D. si-au asumat obligatia de a extinde dreptul de ipoteca si asupra tuturor modificarilor structurale pe care imobilul ce constituie obiectul material al acestui drept le va suferi dupa data incheierii contractelor.
Prin urmare, paratii C. si D. au obtinut imprumutul de la parata banca in conditiile in care s-au obligat fata de aceasta in sensul mai sus expuse, astfel ca, in conformitate cu dispozitiile cuprinse in art. 969 C. civ. din anul 1864 aplicabil in cauza de fata ei trebuie sa respecte intocmai obligatiile pe care si le-au asumat, printre care se numara si aceea de a nu proceda la dezmembrarea imobilului cu destinatia de teren ce constituie obiectul material la dreptului de ipoteca constituit in favoarea paratei E. Bank Romania SA, pana la data la care vor fi aduse la indeplinire toate obligatiile stipulate in contractul de imprumut.
Desi – asa cum s-a subliniat – partile reclamante nu au sesizat instanta de judecata cu o actiune oblica care sa vizeze obligarea paratei banca la exprimarea acordului necesar punerii in executare a conventiei de constituire a dreptului de superficie, din actele anexe cererii de chemare in judecata si mai ales din cuprinsul cererii pe care paratii C. si D. au inregistrat-o pe rolul bancii ce are calitatea de parat in cadrul prezentului proces, in data de 05.04.2011, se poate desprinde concluzia ca aceste parti au invocat in sprijinul pretentiilor formulate doua aspecte, anume 1) faptul ca, dupa data perfectarii contractului de ipoteca, s-a procedat la rectificarea suprafetei imobilului ce constituie obiectul material al acestui, in sensul ca suprafata existenta in evidentele de carte funciara la data mai sus indicata este mai mare cu 400,70 mp fata cea indicata prin acest act juridic si existenta in cartea funciara la data perfectarii lui, suprafata excedentara considerata de catre paratii C. si D. si de catre reclamanti ca neintrand sub efectele contractului de constituire a dreptului de ipoteca; si 2) faptul ca imobilul cu destinatia de constructie pentru care au fost formulate, de catre partile reclamante, pretentii in cadrul prezentului proces, fiind edificata anterior datei perfectarii contractului de ipoteca nu intra, la randul sau, sub efectul acestui act juridic.
Instanta a apreciat ca niciunul dintre aceste argumente nu putea conduce la admiterea cererii de chemare in judecata ce constituie obiectul prezentului dosar.
Astfel, s-a retinut, in primul rand, ca rectificarea suprafetei de carte funciara a imobilului cu destinatia de teren asupra caruia a fost intabulat dreptul de ipoteca de rangul 1 in favoarea paratei E. Bank Romania SA nu a influentat cu nimic situatia tabulara a acestui drept, in sensul ca, potrivit evidentelor de carte funciara, acest drept este intabulat asupra imobilului cu privire la care a fost instituit, rectificarea suprafetei acestui imobil nefiind urmata de mentiunea ca dreptul de ipoteca ce il greveaza vizeaza doar suprafata nerectificata a acestuia.
De altfel, o astfel de mentiune si teoria avansata in sensul celor mai sus expuse de catre reclamanti si de catre paratii C. si D. ar fi lipsite de temei legal, in conditiile in care dreptul de ipoteca este un drept real accesoriu, care prin urmare suporta toate consecintele modificarii situatiei juridice a dreptului principal.
Ca drept accesoriu, ipoteca insoteste obligatia pe care o are debitorul fata de creditor, a carei soarta o impartaseste integral, ea continuand sa existe asupra intregului imobil indiferent de modificarea situatiei juridice a acestuia.
Sub acest aspect, tribunalul a constatat ca, in conformitate cu prevederile existente in art. 1774 si in art. 1176 C. civ. din anul 1864, principiul specializarii dreptului de ipoteca vizeaza identificarea imobilului afectat de acesta, identificare care, in sistemul de publicitate imobiliara al cartilor funciare vizeaza indicarea cartii funciare in care imobilul ce constituie obiectul material al acestui drept este evidentiat si a numarului topografic sub care acesta este inscris, intrucat acest sistem de publicitate nu garanteaza intinderea dreptului real imobiliar, ci doar existenta lui si calitatea de titular al dreptului a celui care este indicat in cartea funciara.
Apoi, teza pe care partile mentionate au avansat-o este lipsita de fundament si din perspectiva interpretarii si aplicarii prevederilor cuprinse in art. 969 din actul normativ mentionat, in conformitate cu care, contractele legal perfectate au, intre partile contractante, putere de lege, acestea constituind legea partilor.
Or, asa cum s-a aratat, prin conventia de constituire a dreptului de ipoteca, paratii C. si D. si-au asumat obligatia de a extinde efectele juridice ale acestei conventii si asupra tuturor ,,adaugirilor” pe care bunul imobil ce constituie obiectul material la conventiei le va suferi ulterior date perfectarii acesteia.
Prin urmare, raportat la principiul de drept mai sus expus, era firesc ca partile parate C. si D. sa respecte intocmai obligatiile pe care le-au asumat, intrucat numai ca efect al asumarii acestora partea cu care au contractat, respectiv parata E. Bank Romania SA a consimtit la acordarea imprumutului de 410.000 Euro.
In legatura cu cel de al doilea argument pe care putea fi intemeiat rationamentul juridic al reclamantilor si al paratilor C. si D., ce vizeaza – asa cum s-a subliniat – faptul ca imobilul cu destinatia de constructie pentru care au fost formulate pretentiile din cadrul prezentului proces nu intra sub efectul contractului de ipoteca, tribunalul a constatat ca soarta juridica a acestuia este influentata de situatia juridica a imobilului cu destinatia de teren pe care se afla amplasata, si care constituie, raportat la considerentele mai sus expus, obiectul material al dreptului de ipoteca constituit in favoarea paratei E. Bank Romania SA pentru garantarea restituirii sumei de 410.000 Euro si a accesoriilor acesteia, intrucat are caracter de accesoriu al fondului pe care este situata.
Asa fiind, tribunalul a observat ca numai la momentul la care va fi executata obligatia pentru a carei indeplinire a fost constituita garantia imobiliara partile reclamante vor putea obtine valorificarea drepturilor constituite prin conventia de instituire a dreptului de superficie, si numai ca temei al acesteia, ele neputand obtine instituirea pe cele judecatoreasca a unui astfel de drept.
Conchizand, tribunalul a apreciat, pentru motivele de fapt si de drept mai sus expuse, ca reclamantii nu au la dispozitie decat actiunile rezultate din conventia de constituire a dreptului de superficie pe care au perfectat-o cu paratii C. si D., neputand obtine instituirea dreptului invocat pe cale judecatoreasca, iar refuzul paratei E. Bank Romania SA de a-si da acordul la dezmembrarea imobilului cu destinatia de teren asupra caruia poarta dreptul sau de ipoteca nu poate fi considerat abuziv el, gasindu-si temeiul atat in prevederile legale ce reglementeaza regimul juridic al acestui drept, cat si conventia de constituire a acestuia. In ceea ce priveste capatul de cerere referitor la instituirea dreptului de servitute de trecere, instanta a retinut ca acesta are un caracter accesoriu fata de petitele referitoare la constituirea dreptului de superficie, astfel ca argumentele anterior aratate i s-au aplicat pe deplin, pretentia astfel formulata neputand fi admisa in conditiile in care partile reclamante nu au calitatea de proprietari ai unui fond ce nu are iesire la calea publica.
Impotriva acestei sentinte au declarat apel reclamantii.
Prin decizia nr. 357/AP din 10 martie 2015 pronuntata de Curtea de Apel Brasov, Sectia civila s-a admis in parte apelul declarat de reclamantii A. si B. impotriva sentintei civile nr. 29/D/2014 a Tribunalului Brasov, care a fost schimbata in tot in sensul ca s-a admis in parte cererea de chemare in judecata formulata de aceiasi reclamanti in contradictoriu cu paratii C., D. si SC E. Bank Romania SA si, in consecinta:
- S-a dispus dezmembrarea terenului inscris in CF nr. 115988 Brasov (provenita din conversia pe hartie a CF nr. 53186 Brasov) sub nr. cad/nr. top 11170/1/1/1/2/3, 11170/1/1/1/2/4, in suprafata de 2570 mp, in trei loturi dupa cum urmeaza:
– lotul nr. 1, cu nr. cad/nr. top nou (11170/1/1/1/2/3, 11170/1/1/1/2/4)/1, in
suprafata de 1155 mp;
– lotul nr. 2, cu nr. cad/nr. top nou (11170/1/1/1/2/3, 11170/1/1/1/2/4)/2, in
suprafata de 1227 mp;
– lotul nr. 3, cu nr. cad/nr. top nou (11170/1/1/1/2/3, 11170/1/1/1/2/4)/3, in
suprafata de 188 mp, conform anexei nr. 4a din expertiza intocmita de expertul G.A., expertiza care face parte integranta din prezenta decizie.
- S-a constatat dobandirea de catre reclamanti a unui drept de superficie in urmatoarea compunere:
- S-a constatat dreptul de proprietate al reclamantilor asupra constructiei compusa din subsol+parter+etaj, situata in Brasov, str. P. nr. 3S, edificata pe terenul cu nr. cad/nr. top nou (11170/1/1/1/2/3, 11170/1/1/1/2/4)/1, in suprafata de 1155 mp, ce formeaza lotul nr. 1.
- S-a constatat dobandirea de catre reclamanti a unui drept de folosinta asupra terenului cu nr. cad/nr. top nou (11170/1/1/1/2/3, 11170/1/1/1/2/4)/1, in suprafata de 1155 mp, ce formeaza lotul nr. 1.
III. 1. S-a constituit in favoarea reclamantilor un drept de servitute de trecere cu piciorul si auto, asupra terenului cu nr.cad/nr. top nou (11170/1/1/1/2/3, 11170/1/1/1/2/4)/3, in suprafata de 188 mp si in favoarea terenului cu nr. cad/nr. top nou (11170/1/1/1/2/3, 11170/1/1/1/2/4)/1, in suprafata de 1155 mp, ce formeaza lotul nr.1.
- S-a dispus inscrierea in cartea funciara a dreptului de servitute constituit in favoarea reclamantilor.
- S-a respins restul pretentiilor din apel si cererea de chemare in judecata privind inscrierea in cartea funciara a dreptului de superficie, in compunerea aratata la pct. II.
A fost obligata parata SC E. Bank Romania SA sa plateasca reclamantilor suma de 5760,50 lei cheltuieli de judecata in apel.
In motivarea acestei decizii, instanta de apel a retinut, in esenta, urmatoarele considerente:
Dupa prezentarea unor aspecte teoretice privind dreptul de superficie, instanta de apel a retinut ca in anul 2006, in baza unei conventii verbale de superficie, reclamantii au edificat o casa de locuit pe terenul proprietatea paratilor C. si D., conventia verbala fiind recunoscuta de parati la interogatoriu si confirmata de depozitia martorului I. audiat in apel, care a relatat ca au existat discutii in anul 2006, ca paratii urmau sa „faca acte” pe terenul construit de catre reclamanti. Ambii martori audiati in apel au declarat ca in anul 2006 constructia reclamantilor a fost finalizata, marturiile acestora coroborandu-se cu lucrarea de expertiza tehnica de identificare si evaluare a imobilului paratilor, intocmita de expertul evaluator al Bancii X la data de 14.11.2006 in care se consemneaza expres existenta casei reclamantilor, dar ca aceasta nu intra in calculul evaluarii, raportul de evaluare intocmit de expertul evaluator al bancii parate sub nr. 36/2008, care a evaluat numai imobilul paratilor, precum si cu expertiza intocmita in apel de expertul J., din care reies aceleasi aspecte de fapt. Este pe deplin dovedit ca in anul 2006, constructia reclamantilor a fost finalizata, dupa cum este probata conventia verbala de superficie, nu numai prin prisma probelor mentionate (interogatoriu si martori), dar si prin natura relatiilor dintre reclamanti si paratii C. si D. care sunt rude de gradul I (parinti si copii) si conventia de superficie autentificata sub nr. 824/25.05.2011 de BNP H., care nu face decat sa confirme existenta conventiei verbale din anul 2006, iar daca terenul nu a putut fi dezmembrat, in vederea legalizarii constructiei reclamantilor se datoreaza faptului ca terenul era la categoria „arabil”, ulterior intrand in intravilan, incat sa poata fi construit.
Fiind constituit dreptul de superficie, prin conventie, instanta poate constata existenta acestuia, hotararea judecatoreasca nefiind una in constituirea dreptului, cum eronat s-a retinut prin sentinta primei instante, iar prezumtia de proprietate asupra constructiei in favoarea proprietarului terenului, instituita de art. 492 C. civ., a fost rasturnata, contrar celor sustinute de banca intimata prin intampinare, iar instanta nu a fost investita cu constatarea accesiunii imobiliare, pe care paratii C. si D. o puteau promova in virtutea dreptului lor de proprietate asupra terenului si nici banca intimata nu a formulat o astfel de cerere.
Nu a fost primita nici apararea bancii intimate ca superficia s-ar fi constituit pe baza unui act nul, intrucat exista o interdictie de instrainare si grevare inscrisa in cartea funciara, intrucat interdictia opereaza in favoarea unui tert strain de proces, respectiv Banca X si deci numai acesta ar fi putut ridica o asemenea aparare, pe de o parte, iar, pe de alta, dreptul de ipoteca inscris in favoarea intimatei s-a inscris in cartea funciara ulterior edificarii de catre reclamanti a constructiei proprietatea acestora si perfectarii conventiei de superficie, or nulitatea opereaza numai pentru cauze anterioare ori concomitente momentului actului juridic, nu si pentru cele ulterioare. De altfel, nu se vede motivul pentru care expertul evaluator al bancii intimate nu a facut nici o mentiune asupra existentei constructiei reclamantilor si a evaluat doar imobilul proprietatea paratilor C. si D., in vederea contractarii creditului si inscrierii ipotecii, desi raportul s-a intocmit in anul 2008, iar constructia reclamantilor era edificata de doi ani si nu a fost inclusa in contractul de ipoteca, astfel ca obiectul superficiei este unul existent in circuitul civil, este licit, posibil, determinabil, incat nu au fost primite apararile din intampinare privind nulitatea constituirii acestui drept.
Instanta de apel a aratat ca, conform art. 1777 C. civ., ipoteca se intinde si asupra eventualelor extinderi, adaugiri ale imobilului initial ipotecat, insa este necesar ca acestea sa apartina debitorului ipotecar, or, in cauza, constructia reclamantilor este una autonoma, proprietatea acestora si desi exista pe teren la momentul constituirii ipotecii de catre paratii C. si D. nu a facut obiect al garantiei, reclamantii ramanand terti desavarsiti fata de contractul de ipoteca, care astfel nu le este opozabil, cum statueaza art. 973 C. civ., incat sunt inlaturate apararile bancii intimate din intampinare, iar prevederile art. 490 C. pr. civ. nu sunt incidente, din moment ce casa reclamantilor nu constituie un accesoriu al imobilului paratilor C. si D.
De asemenea, instanta de apel a constatat ca este inexacta sustinerea din finalul intampinarii ca nu s-ar fi adus la cunostinta bancii existenta constructiei reclamantilor, intrucat acestia au facut un astfel de demers, inclusiv pentru dezmembrarea terenului, dovada fiind actul inregistrat la banca sub nr. 331/05.04.2011, la care nu au primit nici un raspuns si oricum exista deja raportul de evaluare al expertului bancii din anul 2008, cand constructia reclamantilor era terminata.
Totodata, s-a retinut ca prin expertiza intocmita de expertul K., expertiza care face parte integranta din prezenta decizie, terenul proprietatea paratilor a fost dezmembrat, in vederea stabilirii intinderii dreptului de folosinta asupra terenului de catre reclamanti si stabilirii si dreptului de servitute solicitat, in trei loturi dupa cum urmeaza: lotul nr. 1, cu nr. cad/nr. top nou (11170/1/1/1/2/3, 11170/1/1/1/2/4)/1, in suprafata de 1155 mp; lotul nr. 2, cu nr. cad/nr. top nou (11170/1/1/1/2/3, 11170/1/1/1/2/4)/2, in suprafata de 1227 mp; lotul nr. 3, cu nr. cad/nr. top nou (11170/1/1/1/2/3, 11170/1/1/1/2/4)/3, in suprafata de 188 mp.
Superficia, in elementele ei a fost constatata prin dreptul de proprietate al reclamantilor asupra constructiei, compusa din subsol+parter+etaj, situata in Brasov, str. P. nr. 3S, edificata pe terenul cu nr. cad/nr. top nou (11170/1/1/1/2/3, 11170/1/1/1/2/4)/1, in suprafata de 1155 mp, ce formeaza lotul nr. 1 si dreptul de folosinta asupra acestui lot, iar dreptul de servitute a fost instituit asupra lotului nr. 3 si in favoarea lotului 1, cu inscrierea in cartea funciara, conform dispozitivului deciziei, fiind de retinut ca pentru dreptul de servitute nu s-a formulat nici o aparare in apel de catre banca intimata.
Au fost respinse cererile din prima instanta si apel privind inscrierea dreptului de superficie in elementele sale in cartea funciara, intrucat primeaza legalizarea constructiei reclamantilor, edificata fara autorizatie de construire, or acest act, ca si certificatul de dare in folosinta sunt necesare pentru intabulare potrivit Ordinului ANCPI nr. 700 din 9 iulie 2014 privind aprobarea Regulamentului de avizare, receptie si inscriere in evidentele de cadastru si carte funciara.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs parata SC E. Bank Romania SA, neincadrat in drept, prin care a solicitat admiterea acestuia, modificarea in tot a deciziei recurate in sensul respingerii apelului declarat de reclamantii A. si B. si mentinerea sentintei pronuntate de tribunal ca fiind legala si temeinica.
Recurenta-parata considera ca instanta de apel, in mod eronat, a apreciat ca in anul 2006 intre C., D. (imprumutatii bancii) si A. si B. (parintii acestora) s-a incheiat in mod valabil o conventie de superficie, conventie care, fiind incheiata anterior acordarii creditului de catre banca are intaietate asupra interdictiilor inscrise in cartea funciara cu prilejul acordarii creditului, dispunand dezmembrarea terenului.
Sustin recurentii ca in mod nelegal s-a dat eficienta juridica unui acord verbal, fiind apreciat de instanta de apel ca suficient pentru a da nastere in mod valabil a unui drept de superficie.
De asemenea, arata ca aprecierea instantei de apel privind constituirea legala a unui drept de superficie in baza unui acord exprimat in anul 2006 de catre debitorii ipotecari C. si D. este nelegala, conventia fiind lovita de nulitate absoluta, in lipsa acordului Bancii X privind ridicarea interdictiei de grevare cu sarcini a imobilului.
Mai arata si faptul ca, asa cum reiese din situatia juridica a imobilului, in anul 2006, cand reclamantii pretind ca au edificat o constructie pe imobilul inscris in CF 53186 de Brasov, cadastral 11170/1/1/1/2/3, 11170/1/1/1/2/4, acestia nu puteau avea acordul valabil al paratilor C. si D. pentru constituirea unui drept de superficie in lipsa acordului creditorului ipotecar de la acel moment, respectiv Banca X Brasov.
Avand in vedere starea de fapt si de drept ce guverna imobilul inscris in CF 13224 de Brasov, nr. top 11170/1/1/1/2/3, 11170/1/1/1/2/4, incepand cu anul 2003, asupra acestui imobil, cu acordul partilor a fost instituita o limitare voluntara a dreptului de dispozitie asupra imobilului, limitare concretizata prin inscrierea interdictiilor de instrainare, grevare, demolare si restructurare a imobilului, potrivit extrasului de carte funciara existent la dosar.
Fata de acest aspect, este lovita de nulitate absoluta orice conventie incheiata de catre proprietarul terenului pentru nevalabilitatea obiectului; totodata, solicita sa se constate faptul ca reclamantii nu puteau constitui in mod valabil un drept de superficie asupra terenului mai sus identificat, in conditiile in care exista o limitare a dreptului de dispozitie asupra acestui teren.
Raportat la conditiile impuse de Codul civil cu privire la obiectul actului juridic, cu raportare la dispozitiile art. 962 C. civ., incepand cu anul 2003 acest teren, prin conventia partilor, este scos din circuitul civil temporar, prin constituirea interdictiilor de instrainare si grevare cu sarcini.
Din probele administrate in cauza nu s-a facut dovada acestui acord astfel incat, in aprecierea recurentei, acordul tacit, care se presupune ca a fost dat de catre paratii C. si D. pentru edificarea constructiei, nu este valabil si nu indeplineste conditiile legale ale unei conventii in baza careia sa poata lua nastere in mod valabil dreptul de superficie, in conditiile existentei interdictiei de instrainare si grevare cu sarcini.
Prin urmare, in lipsa acordului Bancii X la constituirea unui drept de superficie asupra terenului indicat, orice conventie verbala este lovita de nulitate absoluta, proprietarul terenului nu putea constitui in mod valabil un mod de superficie asupra terenului.
Avand in vedere faptul ca suntem in prezenta unei cauze de nulitate absoluta, ce poate fi invocata de orice prezinta un interes, apreciaza ca in mod nelegal au fost inlaturate apararile sale cu privire la nulitatea conventiei verbale de superficie.
Acelasi rationament a fost invocat si pentru conventia privind constituirea unui drept de superficie incheiata de aceasta data in forma autentica, in mai 2008, conventie care este lovita de nulitate absoluta si solicita instantei sa constate acest fapt, interdictiile de instrainare si grevare cu sarcini a imobilului existand si la acel moment, acordul nostru nefiind solicitat cu privire la acest aspect.
Fata de aceste aspecte invocate, recurenta solicita instantei de recurs sa constate faptul ca nu a fost rasturnata prezumtia instituita de art. 492 C. civ. potrivit caruia proprietarul terenului este si proprietarul constructiei, iar constructia edificata ulterior pe teren nu poate fi decat proprietatea proprietarilor terenului.
Cu privire la imposibilitatea intabularii constructiei in Cartea funciara si a incheierii unei conventii privind constituirea unui drept de folosinta asupra terenului, in fata notarului, datorita necesitatii efectuarii demersurilor de scoatere a terenului din circuitul agricol, desi retinuta de instanta de apel, solicita instantei de recurs sa inlature aceasta aparare, raportat la faptul ca pe acelasi teren arabil exista deja emisa o autorizatie de constructie, autorizatie de constructie inscrisa in cartea funciara din anul 2003 (act 5710/3003 cf conform extrasului de carte funciara nr. 28846/2008 depus de parata anexa la intampinarea formulata), astfel incat aceasta sustinere nu numai ca nu are suport real dar este contrazisa de starea de fapt atestata cu inscrisurile depuse la dosarul cauzei, si care demonstreaza ca nu exista nici un impediment in emiterea unei noi autorizatii de constructii, pe acelasi teren trei ani mai tarziu.
Recurenta-parata solicita instantei sa constate faptul ca constructia asupra careia reclamantii urmaresc constatarea unui drept de proprietate este proprietatea partilor in temeiul art. 492 vechiul C. civ. si intra sub incidenta contractului de ipoteca, conform cap. VI al acestuia, trebuind a fi ipotecata in favoarea bancii.
Aducerea la cunostinta bancii parate a existentei constructiei reclamantilor, retinuta de instanta de apel in mod netemeinic, nu a fost sustinuta in fata instantei.
Atat la momentul incheierii contractului de ipoteca cat si ulterior, la momentul solicitarii extinderii dreptului de ipoteca si asupra suprafetei suplimentare de teren de 400,70 mp, nu au adus la cunostinta subscrisei existenta vreunei alte constructii asupra terenului, mai mult decat atat, au declarat faptul ca imobilul este liber de sarcini.
Considera recurenta ca nu-i poate fi opusa expertiza topografica intocmita de expertii Bancii X si nu poate produce niciun fel de efect juridic care sa conduca la constituirea unui drept de proprietate asupra constructiei ce face obiectul prezentului dosar.
Sustine ca in mod corect si legal instanta de fond a concluzionat ca potrivit prevederilor legate dreptul de superficie poate fi constituit prin conventia partilor, prin legat, uzucapiune sau lege, iar in lipsa unei conventii exprese, valabil exprimate a partilor, nu se poate constitui in mod valabil dreptul de superficie pe baza unei actiuni in constatare.
De asemenea, recurenta apreciaza ca temeinice si legale argumentele instantei de fond care au condus la luarea hotararii in prezenta cauza, potrivit carora „prin conventia de constituire a dreptului de ipoteca, paratii si-au asumat obligatia de a extinde efectele juridice ale acestei conventii si asupra tuturor „adaugirilor” pe care bunul imobil ce constituie obiectul material al conventiei le va suferi ulterior datei perfectarii acesteia”, iar soarta imobilului cu destinatia constructie, ce face obiectul prezentei actiuni, este influentata de situatia juridica a imobilului teren pe care este amplasata si care constituie obiectul material al dreptului de ipoteca constituit in favoarea bancii, intrucat are caracter accesoriu al fondului pe care este situat.
Prin urmare, decizia instantei de apel de a dezmembra terenul in suprafata de 2.570 mp in cele 3 topuri, teren asupra caruia exista inscrisa in Cartea Funciara interdictia de dezmembrare in favoarea bancii, este nelegala, in conditiile in care E. Bank Romania SA nu si-a dat acordul in acest sens, avand in vedere refuzul imprumutatilor de a-si respecta obligatiile contractuale.
Prin intampinarea depusa la dosar, intimatii reclamanti A. si B. au invocat exceptia nulitatii recursului, ca urmare a imposibilitatii incadrarii motivelor invocate de recurenta in vreunul din cazurile prevazute de art. 304 C. proc. civ.
Instanta, analizand cu prioritate exceptia nulitatii recursului, a dispus respingerea acesteia ca neintemeiata, intrucat din expunerea de motive, astfel cum aceasta a fost redata in paragrafele anterioare, rezulta critici concrete de pretinsa nelegalitate, ce se impun a fi cercetate din perspectiva dispozitiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Drept consecinta, exceptia nulitatii recursului invocata de intimatii reclamanti a fost respinsa si, analizand recursul declarat de recurenta – parata SC E. Bank Romania SA, Inalta Curte a constatat urmatoarele:
Dreptul de superficie, ca atare, nu contine o reglementare expresa in Codul civil, existenta sa fiind recunoscuta prin dispozitii din alte acte normative (art. 11 din Decretul – lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispozitiilor privitoare la cartile funciare, art. 21 din Legea nr. 7/1996, art. 22 din Decretul nr. 167/1958), fara sa existe o reglementare la nivel de principiu a acestui drept.
Recunoasterea dreptului de superficie se deduce, insa, din teza finala a art. 492 C. civ., potrivit caruia „Orice constructie, plantatie sau lucru facut in pamant sau asupra pamantului sunt prezumate a fi facute de catre proprietarul acelui pamant, cu cheltuiala sa, si ca sunt ale lui, pana ce se dovedeste din contra”.
Textul cuprinde o regula, cea privind dreptul de accesiune imobiliara artificiala, si o exceptie, cea care permite dovada existentei dreptului de superficie.
Probele prin care se rastoarna prezumtia de proprietate duc, in acelasi timp, la dovedirea dreptului de superficie.
Altfel spus, suprapunerea dreptului de proprietate asupra terenului apartinand unei persoane cu dreptul de proprietate asupra constructiei, apartinand unei alte persoane nu da nastere prin ea insasi, unui drept de superficie, in absenta unui act juridic (conventie) sau fapt juridic (uzucapiune, prescriptie achizitiva) care sa-l constituie, ori a unei dispozitii legale pe care sa se intemeieze.
In aceasta concluzie, Inalta Curte are in vedere natura dreptului de superficie – drept real principal imobiliar – si regimul sau juridic statuat jurisprudential si doctrinar sub imperiul vechiului cod civil potrivit caruia dreptul de superficie nu se constituie prin simplul fapt al detinerii sau ridicarii unei constructii pe terenul altuia; el nu poate fi constituit decat in baza unui titlu, prescriptie sau ex lege.
Aceasta este si situatia in speta, instanta de apel constatand cu justete, printr-o administrare si interpretare corecta a probelor existente la dosarul cauzei, care nu mai pot fi reevaluate in recurs, ca in speta s-a facut dovada ca in anul 2006, reclamantii A. si B. au edificat, in baza unei conventii de folosinta asupra terenului proprietatea paratilor C. si D., o constructie, nascandu-se in acest mod dreptul de proprietate al reclamantilor asupra casei de locuit si dreptul de folosinta asupra terenului construit si cel necesar exploatarii constructiei, proprietatea paratilor.
In conditiile in care intimatii-parati C. si D. (copiii) sunt proprietarii terenului, iar constructia a fost edificata de reclamantii A. si B. (parinti) cu acordul acestora, este evident ca intre parti a existat o conventie, deoarece numai proprietarul terenului poate exprima valabil acordul cu privire la constituirea dreptului de superficie. De altfel, asa cum s-a retinut de catre instanta de control judiciar, existenta conventiei verbale din 2006 a fost confirmata de conventia de superficie autentificata sub nr.824/25.05.2011 de BNP H., incheiata de parti inainte de data promovarii prezentei actiuni.
Prin urmare, contrar celor sustinute de recurenta, prezumtia de proprietate asupra constructiei in favoarea proprietarului terenului, instituita de art. 492 C. civ. a fost rasturnata, in conditiile in care instanta nu a fost investita cu constatarea accesiunii imobiliare, pe care paratii C. si D. o puteau promova in calitate de proprietari ai terenului si nici banca recurenta nu a formulat o astfel de cerere.
Din moment ce s-a dovedit ca reclamantii sunt titularii dreptului de proprietate asupra constructiei edificate pe teren, cum s-a retinut de instanta de apel, este incidenta teza a II-a a art. 492 C. civ., care sta la baza dreptului de superficie, cum s-a aratat deja, fiind, astfel, exclusa aplicarea, in speta, a tezei I a aceluiasi articol, referitoare la dreptul de proprietate al proprietarului terenului asupra constructiilor edificate pe pamantul sau.
Curtea de apel a cenzurat, in mod corect, apararile paratei sub aspectul dispozitiilor art. 492 C. civ., retinand ca este incidenta situatia de exceptie reglementata de textul de lege in discutie, care inlatura prezumtia de proprietate stabilita in favoarea proprietarului terenului, cu privire la constructiile de pe terenul sau, in cazul efectuarii probei contrarii, a proprietatii asupra acestor imobile in persoana unui alt titular.
In acest sens s-a pronuntat si CEDO care a retinut in Hotararea din 15 februarie 2007 (Bock si Palade contra Romaniei) ca dreptul de superficie poate fi dobandit numai prin lege, conventia partilor sau prin prescriptie achizitiva, iar simplul fapt de a ridica o constructie pe terenul altuia, chiar de buna-credinta, constructorul avand convingerea ca este proprietarul terenului pe care o construieste, nu ar fi de natura sa conduca la recunoasterea unui drept de superficie in favoarea celui ce construieste pe terenul ce nu este proprietatea sa, in absenta posibilitatii aplicarii unuia din modurile de dobandire sus amintite, deoarece aparenta de drept nu intra in categoria actelor si faptelor juridice prin care se poate dobandi dreptul de superficie, astfel ca recunoasterea dobandirii dreptului de superficie pe cale judiciara ar reprezenta o incalcare a dispozitiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie.
Inalta Curte constata ca sunt nefondate si criticile recurentei privind nulitatea absoluta a conventiei verbale din anul 2006 de constituire a dreptului de superficie in favoarea reclamantilor motivata de lipsa acordului Bancii X, creditorul ipotecar al paratilor-intimati C. si D., banca in favoarea careia era constituita la acel moment o interdictie de instrainare si grevare.
Instanta de apel a retinut in mod corect atat faptul ca sanctiunea nulitatii conventiei pentru lipsa acordului creditorului ipotecar de la acel moment cu privire la constituirea superficiei ar fi putut fi invocata doar de persoana al carei interes ar fi fost nesocotit la incheierea actului juridic, respectiv Banca X, si nu de un tert, cum este recurenta-parata SC E. Bank Romania SA, cat si faptul ca dreptul de ipoteca inscris in favoarea recurentei s-a inscris in Cartea funciara ulterior edificarii de catre reclamantii A.si B. a constructiei proprietatea acestora si perfectarii conventiei de superficie, intrucat nulitatea opereaza numai pentru cauze anterioare ori concomitente momentului incheierii actului juridic, nu si pentru cele ulterioare.
Totodata, s-a statuat cu justete ca la data constituirii interdictiei de instrainare si grevare a terenului adus in garantie de intimatii C. si D. in anul 2008, constructia reclamantilor A. si B. era finalizata definitiv de la sfarsitul anului 2006, recurenta-parata SC E. Bank Romania SA avand cunostinta de existenta acestei constructii, expertul evaluator al bancii recurente intocmind raportul de evaluare in anul 2008, fara a face vreo mentiune asupra existentei constructiei reclamantilor si evaluand doar imobilul proprietatea paratilor C. si D., in vederea contractarii creditului si inscrierii ipotecii, constructia reclamantilor desi edificata de doi ani nefiind inclusa in contractul de ipoteca.
Sustinerea recurentei referitoare la faptul ca nu ar fi existat niciun impediment la obtinerea unei autorizatii de construire pentru motivul ca terenul se afla in circuitul agricol tinde la reaprecierea probelor administrate ?i vizeaza netemeinicia deciziei de apel, aspect ce nu poate fi valorificat in fa?a instan?ei de recurs, nefiind permis de dispozi?iile art. 304 C. proc. civ. si nu este de natura a conduce la modificarea solutiei pronuntate in cauza.
Nefondata este si critica privind faptul ca reclamantii au urmarit prin actiunea dedusa judecatii constituirea unui drept de superficie.
Inalta Curte constata ca prin cererea de chemare in judecata, reclamantii A. si B. au solicitat in termeni clari, expresi, nesusceptibili de o alta interpretare, „sa constatati dobandirea unui drept de superficie”, adica sa se constate pe cale judecatoreasca existenta acestui drept.
Actiunea in constatare, reglementata de art. 111 C. proc. civ., este deschisa proprietarului bunului, atunci cand acestuia ii este necesara o hotarare judecatoreasca prin care sa i se recunoasca dreptul sau, daca dovedeste ca acest drept ii este contestat de partea adversa. In aceasta situatie, interesul acestuia pentru promovarea actiunii in constatare deriva chiar din pericolul contestarii sau incalcarii dreptului sau de catre parat.
Instanta de apel a argumentat in mod corect faptul ca hotararea judecatoreasca nu poate reprezenta un mod de constituire, de dobandire a dreptului de superficie, iar instanta de judecata nu poate sa transforme, din oficiu, actiunea in constatare intr-o actiune in realizarea dreptului, astfel cum a procedat tribunalul.
In aceste conditii, rezulta cu certitudine ca cererea ce face obiectul judecatii este o cerere in constatare, iar nu o cerere in realizarea dreptului de superficie, instanta de apel facand calificarea juridica corecta a cererii formulate de reclamanti in limitele careia a fost legal investita.
De asemenea, Inalta Curte nu poate retine nici critica recurentei potrivit careia prin conventia de constituire a dreptului de ipoteca, paratii C. si D. si-au asumat obligatia de a extinde efectele juridice ale acestei conventii si asupra tuturor adaugirilor pe care imobilul ce constituie obiectul material al conventiei le va suferi ulterior datei perfectarii acesteia.
In mod corect instanta de apel a constatat ca in speta nu sunt incidente dispozitiile art. 1777 C. civ., deoarece textul de lege se refera la constructii noi, viitoare, edificate dupa data constituirii ipotecii, or in cauza acestea nu apartin debitorului ipotecar, constructia reclamantilor fiind una autonoma, proprietatea acestora si desi exista pe teren la momentul constituirii ipotecii de catre paratii C. si D. nu a facut obiect al garantiei, reclamantii ramanand terti desavarsiti fata de contractul de ipoteca, care astfel nu le este opozabil, cum statueaza art. 973 C. civ., iar prevederile art. 490 C. proc. civ. nu sunt incidente, din moment ce casa reclamantilor nu constituie un accesoriu al imobilului paratilor C. si D.
Avand in vedere aceste considerente, Inalta Curte a constatat ca solutia instantei de apel a fost pronuntata cu interpretarea si aplicarea corecta a dispozitiilor legale in materie, analizate in precedent, astfel incat, in baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a respins recursul declarat de parata, ca nefondat, nefiind intrunite cerintele motivului de nelegalitate prevazut de art. 304 pct. 9 din acelasi cod.