Procurorul nu este un prepus al institutiei unde este incadrat, asa dupa cum rezulta in mod expres din prevederile art. 64 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 potrivit cu care „in solutiile dispuse procurorul este independent, in conditiile legii”, astfel incat, in absenta unui raport de subordonare in sensul prevazut de art. 1000 alin. (3) C. civ. de la 1864, nu se poate retine legitimarea procesuala pasiva a Parchetului in cadrul caruia functioneaza acesta.
Exercitarea atributiilor specifice cu rea-credinta sau grava neglijenta reprezinta o abatere disciplinara prevazuta la art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004, iar potrivit dispozitiilor art. 134 alin. (2) din Constitutie, competenta de a se pronunta in domeniul raspunderii disciplinare a procurorilor si de a identifica in concret existenta unei erori judiciare in alte cauze decat cele penale revine in exclusivitate Consiliului Superior al Magistraturii care, in astfel de situatii, indeplineste rol de instanta de judecata.
Prin urmare, instanta de judecata investita cu actiunea in repararea prejudiciului nu poate cerceta in cadrul actiunii in raspundere civila delictuala prevazuta de art. 998 – 999 C. civ. de la 1864 activitatea desfasurata de procuror in legatura cu urmarirea penala, intocmirea rechizitoriului si trimiterea in judecata a autorului reclamantilor, in considerarea dispozitiilor legale speciale mai sus retinute.