Cele trei ipoteze prevazute de dispozitiile art. 322 pct. 2, potrivit carora revizuirea unei hotarari ramase definitive in instanta de apel sau prin neapelare, precum si a unei hotarari data de o instanta de recurs atunci cand evoca fondul, ”se poate cere daca s-a pronuntat asupra unui lucru care nu s-a cerut sau nu s-a pronuntat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decat s-a cerut” vizeaza inadvertenta dintre obiectul pricinii supuse judecatii si ceea ce a hotarat instan?a.
Prin urmare, cazul de revizuire prevazut de art. 322 pct. 2 C.proc.civ. priveste numai obiectul actiunii nu si cauza ei, instanta neputand pune in discu?ie pe calea revizuirii temeiurile de drept invocate de partea parata in apararea formulata in litigiul solutionat prin decizia a carei revizuire se solicita.
Daca, in ceea ce priveste depasirea limitelor investirii instantei, o hotarare judecatoreasca definitiva poate fi retractata in conditiile art.322 pct.2 C.proc.civ., criticile privind cauza actiunii, respectiv, aplicarea gresita a normelor legale incidente in cauza, nu pot fi primite si analizate pe calea extraordinara a cererii de revizuire, intrucat daca s-ar proceda astfel pe calea revizuirii, de fapt, s-ar permite declararea recursului la recurs, ceea ce este inadmisibil.
Sec?ia I civila, decizia nr. 1672 din 18 iunie 2015
La data de 7 noiembrie 2003, reclamantii M.S., M.T.N., M.S.E., L.M., P.A., D.M., S.T., G.E., C.M., C.I.A.M. si R.I.A. au formulat contestatie impotriva dispozitiei nr. 7696/2003 emisa de Primarul municipiului Craiova, in baza Legii nr. 10/2001.
In cauza, s-au formulat cereri de interventie accesorie in sprijinul paratilor de catre intervenientii SC U. SRL, D.E., H.C., F.L., F.F., D.V. si N.F.
Prin sentinta civila nr. 294 din 31 martie 2006, pronuntata de Tribunalul Dolj, s-a admis in parte contestatia formulata de reclamanti impotriva dispozitiei nr. 7696/2003 emisa de Primarul municipiului Craiova, in contradictoriu cu paratii Consiliul local al municipiului Craiova si Primarul municipiului Craiova.
A fost anulata dispozitia nr. 7696/2003 emisa de Primarul municipiului Craiova si s-a dispus restituirea in natura catre reclamanti a urmatoarelor spatii din imobilul situat in Craiova : parterul imobilului detinut de intervenienta SC U. SRL si intervenienta SC C.C. SRL, urmatoarele apartamente ce fac obiectul contractelor de inchiriere : cu C.C. – suprafata utila de 84,25 m.p. ; cu T.S. – suprafata utila de 49,32 m.p. ; cu C.C. – suprafata utila de 62,47 m.p., precum si a cotei indivize aferente spatiilor ce se restituie in natura din subsolul cladirii si din terenul aferent in suprafata de 663,38 m.p.
S-a stabilit dreptul reclamantilor la despagubiri in conditiile legii speciale privind regimul de plata a despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv pentru apartamentele ce au facut obiectul contractelor de vanzare-cumparare incheiate in baza Legii nr. 112/1995, ce nu se restituie in natura, precum si pentru cotele indivize aferente acestora din subsolul cladirii si din teren.
Au fost respinse cererile de interventie accesorie formulate in sprijinul paratilor de catre intervenientele SC U. SRL si intervenienta SC C.C. SRL. S-au admis cererile de interventie accesorie formulate in sprijinul paratilor de catre intervenientii D.E., H.C., F.L., F.F., D.V. si N.F.
Curtea de Apel Craiova, prin decizia civila nr. 2095 din 22 mai 2014, pronuntata in al doilea ciclu procesual, a admis apelul declarat de reclamanti impotriva sentintei civile nr. 294/2006, pronuntata de Tribunalul Dolj.
A schimbat partial sentinta apelata si a dispus restituirea in natura si in indiviziune apelantilor reclamanti a urmatoarelor suprafete de teren aferente imobilului situat in Craiova : suprafata de 153,6 m.p., cu destinatia de garaj de acces si curte interioara astfel cum este evidentiata in raportul de expertiza si schita la raport intocmita de expert D.M.; suprafata de 524 m.p., ocupata de SC M.C. SRL din care 354 m.p., ocupati de constructia C.1, 69 mp., ocupati de constructia C.2, restul de 101 m.p., fiind teren liber.
S-a dispus restituirea in natura si in integralitate a pivnitei amplasata sub spatiile cu destinatie comerciala ce au fost restituite apelantilor reclamanti, precum si a cotei de 46,74 m.p., din celelalte pivnite.
S-a constatat ca apelantii reclamanti sunt indreptatiti la masuri reparatorii in echivalent pentru suprafata de 225,62 m.p., aferenta apartamentelor vandute in temeiul Legii nr. 112/1995 si pentru cota de 53,26 m.p., aferenta subsolului instrainat acelorasi proprietari.
S-au mentinut restul dispozitiilor sentintei.
Prin cererea formulata la data de 29 decembrie 2014, revizuentii Municipiul Craiova prin primar, Consiliul local al municipiului Craiova si Primarul municipiului Craiova au formulat cerere de revizuire a deciziei civile nr. 2095 din 22 mai 2014, pronuntata de Curtea de Apel Craiova, solicitand anularea deciziei din apel si respingerea in tot a actiunii.
In motivarea cererii, s-a sustinut ca este incident motivul de revizuire prevazut de art. 322 pct. 2 C.proc.civ., deoarece instanta de apel a depasit obiectul actiunii si al cererilor precizatoare formulate de contestatori, dispunand restituirea in natura a imobilului fara a avea in vedere dispozitiile pct. 10.3 din H.G. nr. 250/2007, potrivit carora sintagma ”amenajari de utilitate publica” are in vedere acele suprafete de teren afectate unei utilitati publice. S-a sustinut, ca situatia terenului in litigiu nu a fost pe deplin lamurita si ca restituirea in natura a terenului s-a dispus fara a tine cont de normele legale ce reglementeaza procedura in materie.
La data de 29 decembrie 2014, revizuentii D.E., F.F., F.L., H.C., M.F. si N.F. au formulat cerere de revizuire a aceleiasi decizii, invocand dispozitiile art. 322 pct. 1, 2 si 7 C.proc.civ.
In motivarea cererii, s-a sustinut ca decizia cuprinde dispozitii potrivnice si contradictorii intre considerentele sale si dispozitiv, dispozitii care sunt contradictorii si fata de cercetarea la fata locului si raportul de expertiza.
S-a aratat, ca in considerentele deciziei, instanta de apel a retinut ca suprafata de 153,36 m.p. este subtraversata de conducte de canalizare, conducte de alimentare cu apa potabila, situatie prevazuta de pct. 10.3 din H.G. nr. 250/2007 si, cu toate acestea, in dispozitiv s-a dispus restituirea in natura a acestei suprafete.
Revizuen?ii au aratat ca s-a retinut ca titularii contractelor de vanzare-cumparare au cumparat o parte din pivnita imobilului, iar in dispozitiv s-a restituit integral aceasta pivnita aflata sub spatiile comerciale de la parter si ca este contradictie si intre mentiunea referitoare la restituirea in integralitate a pivnitei si cea referitoare la acordarea de masuri reparatorii in echivalent pentru cota de 53,26 m.p., aferenta imobilului instrainat.
Revizuen?ii au sustinut ca exista hotarari definitive contradictorii, date de instante de grade diferite, respectiv deciziile Curtii de Apel Craiova si ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
In sedinta publica de la 19 februarie 2014, revizuen?ii M.F. si D.E. au sustinut ca hotararile pe care le considera potrivnice sunt decizia de casare cu trimitere pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie (nr. 6179 din 11 octombrie 2012) si decizia civila nr. 2095 din 22 mai 2014, pronuntata de Curtea de Apel Craiova.
Curtea de Apel Craiova, Sectia I civila, prin decizia nr. 913 din 19 februarie 2015, a respins exceptia tardivitatii cererii de revizuire a deciziei civile nr. 2095/2014, pronuntata de Curtea de Apel Craiova, formulata de revizuen?ii D.E., M.F., H.C., F.F., F.L., N.F. ; a respins, ca nefondate, cererile de revizuire a deciziei civile nr. 2095/2014, pronuntata de Curtea de Apel Craiova, formulate de Municipiul Craiova prin primar si Consiliul local Craiova, intemeiata pe dispozitiile art. 322 pct. 2 C.proc.civ. si de revizuen?ii D.E., M.F., H.C., F.F., F.L., N.F., intemeiata pe dispozitiile art. 322 pct. 1 si 2 C.proc.civ., in contradictoriu cu intimatii C.M., G.A., M.C., T.S., T.V., L.M., P.A., G.V., D.M., D.V., S.T., C.I.A.M., R.I.A., M.T.N., SC U. SRL si SC C.C. SRL si a declinat competenta de solutionare a cererii de revizuire intemeiata pe dispozitiile art. 322 pct. 7 C.proc.civ. formulata de revizuen?ii D.E., M.F., H.C., F.F., F.L., N.F. in favoarea Inaltei Curtii de Casatie si Justitie, retinand urmatoarele :
Intimatul C.M. a invocat exceptia tardivitatii introducerii cererii de revizuire formulata de revizuen?ii D.E., F.F., F.L., H.C., M.F. si N.F., raportat la data pronuntarii deciziei a carei revizuire se cere, exceptie ce a fost respinsa, pentru urmatoarele considerente :
Potrivit art. 324 pct. 1 C.proc.civ., cererea de revizuire intemeiata pe dispozitiile art. 322 pct. 1 si 2 C.proc.civ. se formuleaza in termen de o luna de la data cand a fost comunicata hotararea definitiva.
In speta, hotararea definitiva supusa revizuirii a fost pronuntata de Curtea de Apel Craiova la data de 22 mai 2014, dosarul fiind inaintat in recurs la Inalta Curte de Casatie si Justitie la data de 3.09.2014, dupa ce Municipiul Craiova a declarat recurs la data de 23.07.2014, iar intervenientii D.E., H.C., M.F. au declarat recurs la data de 28 iulie 2014, dupa cum rezulta din evidenta dosarului in sistemul ECRIS.
La adresa inaintata de Curtea de Apel Craiova instantei supreme, prin care s-a solicitat dosarul spre atasare, s-a raspuns ca acesta se afla in circuitul administrativ si nu poate fi trimis deocamdata instantei investite cu solutionarea cererii de revizuire.
Cum dovezile de comunicare catre parti a deciziei pronuntate de instanta de apel se afla atasate dosarului si nu pot fi observate, instanta a apreciat ca nu poate verifica la ce data a fost comunicata decizia civila nr. 2095/2014 si daca s-a facut comunicarea catre revizuen?i la adresele corecte.
Pentru a aprecia asupra tardivitatii cererii de revizuire trebuie avute in vedere datele exacte la care partile au primit decizia din apel, ori in absenta acestor date curtea a re?inut ca nu se poate raporta la alte elemente cum ar fi data inaintarii dosarului in recurs sau data declararii recursului, mai ales ca respectiva cale de atac nu a fost declarata de catre toti revizuen?ii. S-a conchis ca, in conditiile in care din dosar nu rezulta ca a fost formulata tardiv cererea de revizuire, se va respinge exceptia tardivitatii, cererea de revizuire formulata de revizuen?ii D.E., F.F., F.L., H.C., M.F. si N.F. urmand a fi analizata pe fond.
Analizand cererile de revizuire formulate in temeiul art. 322 pct. 1 si 2 C.proc.civ., instanta a retinut urmatoarele :
In reglementarea Codului de procedura civila, revizuirea este o cale extraordinara de atac, de retractare, ce poate fi promovata doar pentru motivele si in conditiile expres si limitativ prevazute de art. 322 C.proc.civ.
In afara acestor motive stricte si a cadrului procesul reglementat, partile nu pot solicita anularea hotararilor judecatoresti pentru motive care ar presupune reluarea judecatii si stabilirea unei alte situatii de fapt sau de drept pentru ca s-ar incalca astfel principiul securitatii raporturilor juridice si autoritatea de lucru judecat de care se bucura hotararile judecatoresti definitive si s-ar crea cai de atac care nu sunt prevazute de lege.
Dreptul de acces la justitie, garantat de art. 21 din Constitutie, trebuie raportat la alte norme constitutionale care prevad ca procedura de judecata este prevazuta de lege [art. 126 alin. (2)] si ca impotriva hotararilor judecatoresti se pot exercita caile de atac in conditiile legii (art. 129). Aceste dispozitii duc la concluzia ca instanta nu are posibilitatea de a aprecia ca admisibila orice cale de atac promovata, chiar daca hotararea atacata ar fi considerata de parti netemeinica sau nelegala, ci are obligatia de a analiza caile de atac in limitele si cu respectarea conditiilor impuse de lege, inclusiv, cele referitoare la formularea cererilor pentru anumite motive.
Numai astfel se poate respecta principiul preeminentei dreptului recunoscut in preambulul Conventiei Europene a Drepturilor Omului si, implicit, principiul securitatii raporturilor juridice potrivit cu care o hotarare definitiva nu mai poate fi pusa in discutie in afara cailor extraordinare de atac stabilite de lege.
Criticile formulate de revizuen?ii Municipiul Craiova prin Primar, Consiliul local Craiova ?i Primarul municipiului Craiova privesc fondul cauzei, adica modul in care situatia de fapt si de drept a fost stabilita prin hotararea judecatoreasca supusa revizuirii si modul in care s-au aplicat dispozitiile art. 10 din Legea nr.10/2001, precum si cele ale pct. 10.3 din H.G. nr.250/2007.
In calea de atac extraordinara a revizuirii instanta nu poate analiza daca terenul in litigiu este afectat de utilitati publice, nu se pot administra probe pentru a se stabili situatia juridica a terenului ce a facut obiectul restituirii in natura si nici nu se poate stabili daca are temei legal cererea contestatorilor de restituire in natura a imobilului, pentru ca s-ar relua o judecata finalizata irevocabil.
S-a mai retinut, ca impotriva deciziei din apel s-au declarat doua recursuri, cauza fiind solutionata de Inalta Curte de Casatie si Justitie prin decizia nr. 3372/2014, in sensul respingerii recursurilor, ca nefondate. Criticile care vizau nelegalitatea deciziei si modul de aplicare a legii au putut fi, astfel, valorificate in calea extraordinara de atac a recursului, iar nu in cea a revizuirii.
Referirile revizuentului Municipiul Craiova la regimul juridic al terenului si la modul de aplicare a dispozitiilor legale nu constituie motiv de revizuire a hotararii pronuntate, ci aspecte de fond care nu pot face obiectul revizuirii, nefiind circumscrise motivului prevazut de art. 322 pct. 2 C.proc.civ.
Potrivit acestui text, se poate cere revizuirea unei hotarari definitive daca instanta nu s-a pronuntat asupra unei cereri, daca s-a pronuntat asupra unei cereri care nu a fost formulata sau daca a acordat mai mult decat s-a cerut.
Unul din principiile care guverneaza procesul civil este cel al disponibilitatii, potrivit cu care reclamantul este cel care investeste instanta si stabileste cadrul procesual sub aspectul persoanelor chemate in judecata si al obiectului litigiului.
Judecatorul exercita pe tot parcursul procesului un rol activ, insa acesta nu presupune modificarea obiectului actiunii, deoarece art. 129 alin. (6) C.proc.civ. il obliga sa se pronunte doar asupra cererilor formulate de parti.
Legea sanctioneaza depasirea limitelor investirii instantei, fiind prevazut de art. 322 pct. 2 C.proc.civ. motivul de revizuire legat de incalcarea principiului disponibilitatii.
In speta, prin contestatia formulata in temeiul Legii nr.10/2001, s-a criticat modul in care autoritatea administrativa locala a raspuns notificarii contestatorilor prin care au solicitat acordarea de masuri reparatorii in conditiile legii, respectiv, restituirea in natura a imobilului.
Prin urmare, obiectul actiunii l-a constituit contestatia formulata potrivit Legii nr.10/2001, iar in situatia in care nu s-ar fi solicitat restituirea in natura ci doar acordarea de masuri reparatorii in echivalent, instanta nu era tinuta de aceasta cerere. Principiul legii reparatorii este acela al restituirii in natura a imobilelor preluate abuziv de stat, iar aceasta modalitate de reparatie a prejudiciului suferit de fostii proprietari trebuia aleasa de instanta (sau chiar de autoritatea administrativa prevazuta de Legea nr.247/2005) ori de cate ori se apreciau ca fiind incidente conditiile impuse de lege pentru acest tip de reparatie.
S-a conchis ca ?i in absenta unei cereri exprese a contestatorilor instanta a respectat cadrul
procesual dispunand restituirea in natura a imobilului care s-a apreciat ca fiind liber si ca solutia a fost data cu respectarea principiului disponibilitatii, asa cum este prevazut de art. 129 alin. ultim C.proc.civ., in limitele investirii instantei, ceea ce duce la concluzia ca instanta nu a acordat ceea ce nu s-a cerut si nici nu a dat mai mult decat s-a cerut.
In raport de prevederile art. 322 pct. 1 C.proc.civ., revizuirea poate fi promovata daca dispozitivul hotararii cuprinde dispozitii potrivnice care nu pot fi aduse la indeplinire facand astfel executarea imposibila, ceea ce presupune ca instanta a dispus executarea unor obligatii care se exclud reciproc. Contrarietatea trebuie sa existe in cadrul dispozitivului, nu si intre dispozitiv sau considerente ori intre dispozitiv si probele administrate in cauza.
Dupa cum se observa din motivele cererii de revizuire formulata de revizuen?ii persoane fizice, coroborate cu dispozitivul deciziei atacate, revizuen?ii se refera la o contrarietate a dispozitivului cu probele cauzei sau cu considerentele deciziei. Obligatia ce a fost impusa de instanta de apel si, corelativ, dreptul stabilit in favoarea contestatorilor sunt clare si precise, derivand din restituirea unor suprafete de teren strict individualizate prin raportul de expertiza si a unei pivnite amplasata sub spatiile cu destinatie comerciala ce au fost restituite apelantilor reclamanti, precum si a cotei de 46,74 m.p., din celelalte pivnite.
Nu se poate vorbi despre o contrarietate intre dispozitia referitoare la restituirea in natura a pivnitei aferenta spatiilor comerciale si dispozitia referitoare la restituirea unei cote din restul pivnitei imobilului, cat timp se prevede clar ce suprafata se restituie si ca regimul juridic al partii de imobil ce constituie dependinta este identic cu regimul juridic al partii principale din imobil (spatii comerciale sau de locuit). Acordarea de masuri reparatorii s-a facut pentru partea din pivnita ce corespunde partii din imobil care nu s-a restituit in natura, descrierea imobilului fiind facuta pe larg in raportul de expertiza si decizia din apel.
Fata de aceste considerente, s-a apreciat ca primul motiv din cererea de revizuire formulata de revizuen?ii persoane fizice nu este fondat, el cuprinzand critici de fond care au legatura cu interpretarea probelor si stabilirea situatiei de fapt, iar nu cu o imposibilitate de executare a obligatiei datorata contradictorialitatii dispozitiilor deciziei.
In consecinta, apreciind ca nu sunt incidente dispozitiile art. 322 pct. 1 si 2 C.proc.civ., intrucat criticile de fond care au fost aduse prin cererile de revizuire nu se circumscriu motivelor de revizuire, s-au respins, ca nefondate, cele doua cereri de revizuire intemeiate pe aceste dispozitii legale.
In ceea ce priveste cererea de revizuire formulata de revizuen?ii D.E., F.F., F.L., H.C., M.F. si N.F., intemeiata pe dispozitiile art. 322 pct. 7 C.proc.civ., s-a retinut ca s-a invocat contrarietatea dintre decizia de casare cu trimitere, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, nr.6179/2012 si decizia civila nr. 2095/2014, pronuntata de Curtea de Apel Craiova.
Potrivit art. 323 alin. (2) C.proc.civ., cererea de revizuire intemeiata pe dispozitiile art. 322 pct. 7 C.proc.civ. este de competenta instantei mai mare in grad fata de instantele care au pronuntat hotararile pretins potrivnice. Cum in speta una din deciziile invocate de revizuen?i in sustinerea acestui motiv de revizuire este pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, competenta de solutionare a caii extraordinare de atac apartine instantei supreme, iar nu Curtii de Apel Craiova.
Ca atare, potrivit art. 323 alin. (2) C.proc.civ. raportat la art. 158 C.proc.civ., s-a declinat competenta de solutionare a cererii de revizuire intemeiata pe dispozitiile art. 322 pct. 7 C.proc.civ. catre Inalta Curte de Casatie si Justitie.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs revizuentii Municipiul Craiova prin Primar si Consiliul local al municipiului Craiova prin Primar, criticand-o pentru urmatoarele considerente;
Prin cererea de revizuire formulata de revizuenti, s-a investit instanta cu o cerere care vizeaza retractarea hotararii pronuntate avand drept temei legal dispozitiile art.322 pct.2 C.proc.civ.
Atat norma de reglementare, cat si jurisprudenta au statuat ca, in temeiul art.322 pct.2 C.proc.civ., instanta de solutionare a cererii de retractare apreciaza asupra temeiurilor de drept noi si neinvocate in cursul cailor ordinare de atac nici de catre partile litigante, nici de catre instanta din oficiu.
Conditia de admisibilitate cu privire la reanalizarea unor temeiuri juridice noi este aceea ca legislatia specifica aplicabila spetei sa fie contemporana cu solutionarea litigiului in caile ordinare de atac.
In speta dedusa judecatii, incidenta in dezlegarea pricinii o avea si reglementarea statuata in Legea nr. 1/2009, de modificare si completare a Legii nr. 10/2001, inclusiv H.G. nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitara a Legii nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.
Instanta investita cu solutionarea cererilor a respins, ca nefondate, cererile de revizuire a deciziei civile nr. 2095/2014, pronuntata de Curtea de Apel Craiova formulate de Municipiul Craiova prin Primar si Consiliul local Craiova intemeiate pe dispozitiile art.322 pct.2 C.proc.civ. si a declinat competenta de solutionare a cererii de revizuire intemeiata pe dispozitiile art.322 pct.7 C.proc.civ., formulata de revizuen?ii D.E., M.F., H.C., F.F., F.L. si N.F. in favoarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
Prin hotararea pronuntata, instanta a solutionat atat fondul cererii de revizuire, cat si declinarea de competenta, nesocotind, astfel, regulile de procedura reglementate de art. 322 – 326 C.pr.civ., raportat la art.159 C.pr.civ.
Sub aspectul fondului, s-a aratat ca in speta dedusa judecatii, raportat la caracterul devolutiv al apelului si rolului activ al judecatorului, instanta de apel trebuia sa analizeze contestatia formulata in temeiul Legii nr. 10/2001 si sub aspectul interzicerii concrete de restituire in natura a imobilelor instrainate conform Legii nr. 112/1995, respectiv, art. 1 alin. (5) din Legea nr. 1/2009.
Or, in speta, din intregul material probator administrat in cauza, se constata ca intervenientii sunt beneficiarii Legii nr. 112/1995 si sunt titularii unui drept real asupra constructiilor, ca au un drept de folosinta exclusiva asupra terenului de sub constructie, si ca terenul prin configuratia lui impiedica normala utilizare, inclusiv, accesul la proprietatile dobandite in conformitate cu prevederile Legii nr. 112/1995.
Pe cale de consecinta, nu a fost facuta aplicarea legii speciale care guverneaza restituirea imobilelor preluate in mod abuziv de catre stat.
S-a mai aratat, ca obligatia instantei de a a-si motiva hotararea adoptata este consacrata legislativ in art. 261 C.pr.civ. ?i are in vedere stabilirea in considerentele hotararii a situatiei de fapt expusa in detaliu, incadrarea in drept, examinarea argumentelor partilor si, nu in ultimul rand, rationamentul logico-juridic care a fundamentat solutia adoptata.
Aceste cerinte legale sunt impuse de insasi esenta infaptuirii justitiei iar forta de convingere a unei hotarari judecatore?ti rezida din rationamentul logico-juridic clar explicitat si intemeiat pe considerente de drept.
Or, in cauza, motivarea hotararii instantei de fond nu raspunde acestor exigente, deoarece aceasta nu a examinat efectiv toate cererile revizuen?ilor, astfel incat pe calea controlului judiciar instanta de recurs sa poata analiza justetea acestei hotarari.
Sub aspect procedural, s-a aratat ca instanta a pronuntat o hotarare nelegala in ceea ce priveste modalitatea de solutionare a celor doua cereri de revizuire, respectiv, a respins, ca nefondate, cererile de revizuire a deciziei civile nr. 2095/2014, pronuntata de Curtea de Apel Craiova si a declinat competenta de solutionare a cererii de revizuire intemeiata pe dispozitiile art.322 pct.7 C.pr.civ. formulata de revizuen?ii D.E., M.F., H.C., F.F., F.L. si N.F. in favoarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie intrucat, facand aplicabilitatea art. 158 – 159 C.pr.civ., solutia in dezlegarea pricinii era aceea de disjungere a celor doua cereri, si prin incheiere interlocutorie sa fie declinata competenta in favoarea instantei care are competenta materiala, functionala si teritoriala in dezlegarea cererii de revizuire.
In atare situatie, solutia ce se impune a fi adoptata este aceea de admitere a recursului, casarii hotararii recurate si trimiterii cauzei spre rejudecare Curtii de Apel Craiova, in conformitate cu prevederile art.304 pct.3, 4, 7, 8 si 9 C.proc.civ.
Examinand decizia in limita criticilor formulate de revizuentii Municipiul Craiova prin Primar si Consiliul local al municipiului Craiova prin Primar, ce permit incadrarea in art.304 pct. 5, 7 si 9 C.proc.civ., de catre instanta, potrivit art. 306 alin.(3) C.proc.civ., se constata ca recursul este nefondat, pentru urmatoarele considerente:
In ceea ce priveste criticile formulate de recurentii revizuenti ce se circumscriu motivului de recurs intemeiat pe dispozitiile art. 304 pct. 5 C.proc.civ., se constata ca sunt nefondate, pentru cele ce succed:
Revizuentii au aratat ca, facand aplicarea art. 158 – 159 C.proc.civ., solutia corecta in dezlegarea pricinii era aceea a disjungerii cererilor de revizuire formulate de revizuentii persoane fizice printr-o incheiere interlocutorie si sa se decline competenta de solutionare a cererii de revizuire intemeiata pe dispozitiile art.322 pct.7 C.proc.civ. in favoarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
Prin decizia recurata, instanta, cu privire la cererea de revizuire formulata de revizuentii persoane fizice, a solutionat motivele de revizuire intemeiate pe dispozitiile art. 322 pct.1 si 2 C.proc.civ. si, facand aplicarea dispozitiilor art.158 C.proc.civ., a declinat competenta de solutionare a cererii de revizuire intemeiata pe dispozitiile art.322 pct.7 C.proc.civ. in favoarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
Potrivit art.158 alin.(1) C.proc.civ. „Cand in fata instantei de judecata se pune in discutie competenta acesteia, ea este obligata sa stabileasca instanta competenta, ori, daca este cazul, un alt organ cu activitate jurisdictionala competent”.
Conform acestei dispozitii legale, in speta, competen?a de solutionare a cererii de revizuire intemeiata pe dispozitiile art.322 pct.7 C.proc.civ., avand in vedere ca hotararile pretins a fi contradictorii sunt pronuntate de Curtea de Apel Craiova si de Inalta Curte de Casatie si Justitie, fata de dispozitiile art.323 alin.(2) C.proc.civ., revine Inaltei Curti de Casatie si Justitie, situatie in care corect Curtea de Apel Craiova a pus in discutia partilor exceptia de necompetenta si s-a desesizat prin trimiterea cauzei instantei competente.
Aceasta deoarece art.323 C.proc.civ. cuprinde norme de competenta materiala imperativa de la care nu se poate deroga, iar instanta, avand obligatia de a-si verifica mai intai competenta dupa materie, poate sa invoce chiar din oficiu aceasta exceptie.
In ceea ce priveste masura disjungerii cererii de revizuire intemeiata pe dispozitiile art.322 pct.7 C.proc.civ., reglementata de art.165 C.proc.civ., care, in opinia revizuentilor, s-a fi impus cu prioritate fata de masura declinarii competentei de solutionare a acestei cererii reglementata de art.158 C.proc.civ., se constata ca masura disjungerii se ia de catre instanta de judecata numai in cazul in care solutionarea uneia sau a unor cereri ar fi intrerupta de imposibilitatea solutionarii alteia sau altor cereri, iar aceasta masura are drept scop solutionarea cererilor care sunt in stare de judecata intr-un termen rezonabil.
Mai mult, aceasta masura se dispune in interesul unei bune judecati a cauzelor si a unei mai bune administrari a justitiei, fara a incalca prevederile cu caracter imperativ.
Or, in speta, competenta de solutionare a cererii de revizuire este reglementata prin norme legale cu caracter imperativ, asa cum s-a aratat mai sus, pe de o parte, iar pe de alta parte, revizuentii nu au facut dovada ca solutionarea cererilor de revizuire intemeiate pe dispozitiile art.322 pct.1 si 2 C.proc.civ. a fost intrerupta de imposibilitatea solutionarii cererii de revizuire intemeiata pe dispozitiile art.322 pct.7 C.proc.civ., astfel ca legal Curtea de Apel Craiova a declinat competenta solutionarii acestei cererii prin hotararea recurata.
Fata de considerentele expuse, rezulta ca decizia recurata nu s-a dat cu incalcarea sau aplicarea gresita a dispozitiilor art.158 – 159 C.proc.civ., si, prin urmare, motivul de recurs intemeiat pe dispozitiile art.304 pct.5 C.proc.civ. apare ca fiind neintemeiat, urmand a fi respins in consecinta.
Motivul de recurs intemeiat pe dispozitiile art.304 pct.7 C.proc.civ., este, de asemenea, neintemeiat.
In sustinerea acestui motiv de recurs, revizuentii au aratat ca motivarea deciziei recurate nu raspunde exigentelor art.261 C.proc.civ., deoarece instanta nu a examinat efectiv toate cererile revizuentilor, astfel incat pe calea controlului judiciar instanta de recurs sa poata analiza justetea acestei hotarari.
Folosind sintagma „nu s-au examinat efectiv toate cererile revizuentilor”, acestia s-au referit la faptul ca „instanta avea obligatia de a stabili situatia de fapt expusa in detaliu”, ”de a examina argumentele partilor” si, nu in ultimul rand, ”de a expune rationamentul logico-juridic pe care s-a fundamentat solutia adoptata”.
Dispozitiile art.261 pct.5 C.proc.civ., potrivit carora hotararea se da in numele legii si va cuprinde „motivele de fapt si de drept care au format convingerea instantei, cum si cele pentru care s-au inlaturat cererile partilor” prevad obligatia instantei de judecata de a arata in hotararea pronuntata considerentele de fapt si de drept care au format convingerea instan?ei, precum si cele pentru care au fost inlaturate cererile partilor, ceea ce permite efectuarea controlului judiciar pe calea recursului.
Potrivit art.304 pct.7 C.proc.civ., modificarea unei hotarari se poate cere cand aceasta „nu cuprinde motivele pe care se sprijina sau cand cuprinde motive contradictorii ori straine de natura pricinii”.
Toate cele trei situatii prevazute de acest text de lege vizeaza aceeasi problema de drept, respectiv, lipsa motivarii hotararii ce face obiectul caii de atac cu consecinta imposibilitatii exercitarii controlului judiciar asupra acesteia.
In speta, revizuentii au invocat prima situatie, respectiv, lipsa motivarii.
Or, aceasta critica este neintemeiata, intrucat hotararea recurata cuprinde motivele de fapt si de drept pe care judecatorii si-au intemeiat solutia pronuntata, ceea ce permite efectuarea controlului judiciar pe calea prezentului recurs, avand in vedere obiectul cererii cu care a fost investita instanta de judecata – revizuire, ce reprezinta o cale extraordinara de atac si care poate fi exercitata numai pentru motivele prevazute de art.322 pct.1-9 C.proc.civ.
De fapt, nemultumirea revizuentilor, raportata la acest motiv de recurs, vizeaza faptul ca instanta nu a analizat, prin decizia recurata, criticile formulate de acestia privind modul de solutionare a fondului litigiului prin decizia a carei revizuire s-a solicitat, ceea ce nu poate face obiect de analiza in cadrul caii extraordinare de atac a revizuirii pentru ca daca s-ar proceda astfel s-ar deschide calea recursului la recurs, ceea ce este inadmisibil.
Si motivul de recurs intemeiat pe dispozitiile art.304 pct.9 C.proc.civ. formulat de recurentii revizuenti este nefondat, pentru cele ce succed:
Revizuentii recurenti au invocat ca motiv al cererii de revizuire dispozitiile art.322 pct.2 C.proc.civ., potrivit carora revizuirea unei hotarari ramase definitive in instanta de apel sau prin neapelare, precum si a unei hotarari data de o instanta de recurs atunci cand evoca fondul, „se poate cere daca s-a pronuntat asupra unui lucru care nu s-a cerut sau nu s-a pronuntat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decat s-a cerut”. Cele trei ipoteze prevazute de aceasta dispozitie legala vizeaza inadvertenta dintre obiectul pricinii supuse judecatii si ceea ce a hotarat instan?a.
Prin formularea de la art. 322 pct. 2 C.proc.civ., se face referire la aplicarea principiului disponibilitatii, care nu ingaduie instantei sa depaseasca obiectul actiunii sau al celorlalte cererii accesorii ori incidentale, dar nici nu-i permite sa omita a se pronunta asupra unui capat de actiune.
Ca urmare, acest caz de revizuire priveste numai obiectul actiunii nu si cauza ei, instanta neputand pune in discu?ie pe calea revizuirii temeiurile de drept invocate de parati in apararea formulata in litigiul solutionat prin decizia a carei revizuire se solicita.
In speta, revizuentii recurenti, indicand art.322 pct.2 C.proc.civ., au solicitat revizuirea deciziei nr. 2095/2014, pronuntata de Curtea de Apel Craiova, Sectia I civila, invocand una din ipotezele reglementate de acest text de lege, respectiv, extra petita, in sensul ca instanta de apel a depasit obiectul actiunii si al cererilor precizatoare formulata de contestatori, dispunand restituirea in natura a imobilului fara a avea in vedere dispozitiile art. 10.3 din H.G. nr. 250/2007, potrivit carora sintagma „amenajari de utilitate publica” are in vedere acele suprafete de teren afectate unei utilitati publice, precum si faptul ca situatia terenului in litigiu nu a fost pe deplin lamurita, intrucat restituirea in natura s-a dispus fara a tine cont de normele legale ce reglementeaza procedura in materie.
Aceste critici vizeaza atat sustinerile potrivit carora s-a depasit obiectului actiunii, ceea ce se circumscrie art.322 pct.2 C.proc.civ., cat si cauza actiunii, respectiv, nelegalitatea hotararii a carei revizuire se solicita cu privire la aplicarea dispozitiilor legale incidente in cauza.
Daca, in ceea ce priveste depasirea limitelor investirii instantei, o hotarare judecatoreasca definitiva poate fi retractata in conditiile art.322 pct.2 C.proc.civ., in ceea ce priveste criticile privind cauza actiunii, respectiv, aplicarea gresita a normelor legale ce reglementeaza procedura in materie, se constata ca nu pot fi primite si analizate pe calea extraordinara a cererii de revizuire, intrucat daca s-ar proceda astfel pe calea revizuirii, de fapt, s-ar permite declararea recursului la recurs, ceea ce este inadmisibil. Cu privire la criticile formulate de revizuenti ce se circumscriu art.322 pct.2 C.proc.civ., se constata ca prin decizia a carei revizuire se solicita nu s-a acordat contestatorilor ceea ce nu au cerut, respectiv, ca nu s-a depasit obiectul actiunii, cata vreme acestia pe calea contestatiei formulate, in temeiul Legii nr.10/2001, impotriva dispozitiei nr.7696/2003 emisa de Primarul municipiului Craiova au solicitat restituirea in natura a imobilului in litigiu.
Prin urmare, legal a retinut curtea de apel ca cererea de revizuire a deciziei nr.2095/2014, pronuntata de Curtea de Apel Craiova, Sectia I civila, formulata de recurentii revizuenti in temeiul art.322 pct.2 C.proc.civ. este nefondata, intrucat, prin restituirea in natura a terenului in litigiu, instan?a nu a depasit obiectul actiunii, ci, dimpotriva, a acordat ceea ce s-a solicitat.
In ceea ce priveste criticile potrivit carora Curtea de Apel a dispus restituirea terenului in litigiu fara a stabili pe deplin situatia acestuia, se constata ca vizeaza netemeinicia deciziei atacate, ceea ce nu poate face obiect de analiza in cadrul caii de atac a revizuirii prin prisma motivului de revizuire prevazut de art.322 pct.2 C.proc.civ., deoarece aceasta este o cale extraordinara de atac, de retractare, ce poate fi promovata doar pentru motivele si in conditiile expres si limitativ prevazute de art.322 C.proc.civ.
In ceea ce priveste sustinerea intimatului D.E., cu ocazia dezbaterilor, in sensul ca invoca nelegalitatea deciziei recurate, motivata de faptul ca in dispozitivul hotararii instan?a nu s-a pronun?at si in legatura cu Primarul municipiului Craiova, ci doar cu Municipiul Craiova si Consiliul Local si ca acest motiv poate fi invocat si de intimat se constata urmatoarele:
Desi nu a aratat expres, prin sustinerile sale, asa cum au fost expuse mai sus, intimatul D.E. a sustinut ca aceste critici se constituie intr-un motiv de ordine publica care poate fi invocat de parti, precum si de instanta din oficiu, potrivit art.306 alin. (2) C.proc.civ.
Aceste critici nu pot fi primite si analizate, intrucat nu constituie un motiv de ordine publica care sa poata fi invocat de intimat, pentru cele ce succed:
Faptul ca instanta nu a pronuntat hotararea recurata in contradictoriu cu o parte nu constituie motiv de ordine publica, deoarece prin neregularitatea savarsita instanta produce o vatamare numai partii in contradictoriu cu care nu s-a pronuntat decizia recurata si numai aceasta are interesul sa invoce o asemenea neregularitate, nu si instanta din oficiu sau partile adverse.
Fiind vorba de o nulitate relativa, reglementata de art.105 alin. (2) C.proc.civ., aceasta poate fi invocata in caile de atac numai de partea care a suferit vatamarea prin indeplinirea actului de procedura de catre instan?a, in spe?a, prin pronun?area hotararii ce face obiectul prezentului recurs.
Prin urmare, nefiind vorba de un motiv de ordine publica, aceste critici formulate de partea adversa nu vor fi primite si analizate.
De altfel, Primarul municipiului Craiova, care a fost citat in calitate de revizuent de catre Curtea de Apel Craiova, a avut cunostinta de hotararea recurata, intrucat a semnat recursul pentru recurentele revizuente si, deci, daca s-ar fi considerat vatamat prin faptul ca decizia recurata nu s-a pronuntat si in contradictoriu cu acesta ar fi putut sa invoce aceasta neregularitate pe calea recursului, ceea ce nu a facut.
Pentru considerentele expuse, instanta, in baza art.312 alin. (1) C.proc.civ., a respins, ca nefondat, recursul declarat de revizuentii Municipiul Craiova prin Primar si Consiliul local al municipiului Craiova prin Primar.