Inadmisibilitatea recursului in cazul cererilor evaluabile in bani in valoare de pana la 1.000.000 lei, inclusiv
In cazul pricinilor avand un obiect cu valoare inferioara sumei de 1.000.000 lei, hotararea data in apel este definitiva si, prin urmare, nu poate fi atacata cu recurs. Astfel, conform art. 8 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele masuri pentru degrevarea instantelor judecatoresti, precum si pentru pregatirea punerii in aplicare a Legii nr. 134/2010 privind N.C.P.C., astfel cum a fost modificata prin O.U.G. nr. 62/2015, „in procesele pornite incepand cu data intrarii in vigoare a prezentei legi si pana la data de 31 decembrie 2016, nu sunt supuse recursului hotararile pronuntate (…) in alte cereri evaluabile in bani in valoare de pana la 1.000.000 lei, inclusiv”. Mai mult, in temeiul art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., „sunt hotarari definitive, cele date in apel, fara drept de recurs, precum si cele neatacate cu recurs”. In speta este vorba despre o hotarare pronuntata de instanta de apel, avand un obiect cu valoare inferioara sumei de 1.000.000 lei, asadar, este definitiva si prin urmare, nu poate fi atacata cu recurs. Trebuie mentionat si art. 457 C. proc. civ., care reglementeaza principiul legalitatii caii de atac. In consecinta, o hotarare nu poate fi supusa decat cailor de atac prevazute de lege, astfel ca recursul este respins ca inadmisibil.
R O M A N I A
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
Sectia I civila
Decizia nr. 627/2016
Sedinta din camera de consiliu de la 17 martie 2016
Decizia nr. 627/2016
Asupra cauzei de fata, prin raportare la dispozitiile art. 499 C.proc.eiv., constata urmatoarele:
I. Cererea de recurs
Prin recursul declarat la data de 10 decembrie 2015 impotriva Deciziei civile nr. 1703 din 2 noiembrie 2015, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, sectia a Vl-a civila, reclamanta SC A. SA a solicitat admiterea recursului, casarea in parte a hotararii atacate si trimiterea cauzei spre o noua judecata instantei de apel ca urmare a constatarii faptului ca dreptul material la actiune nu s-a prescris.
Prin motivele de recurs, subsumate dispozitiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a invocat, in sinteza, faptul ca dreptul material la actiune in speta dedusa judecatii, intemeiata pe dispozitiile art. 58 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 136/1995, cand prin Decizia nr. 2114/R/2015, pronuntata in Dosarul nr. x/236/2009, Curtea de Apel Bucuresti, sectia penala, a stabilit ca paratul din cauza de fata se face vinovat de savarsirea infractiunii de ucidere din culpa, urmare a faptei ilicite de conducere a autoturismului, pe drumul public in stare de ebrietate cu o alcoolemie peste limita legala, iar nu la data platii despagubirii catre asigurat.
Dat fiind faptul ca temeiul juridic al cererii deduse judecatii este reprezentat de dispozitiile art. 58 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 136/1995, iar nu de dispozitiile art. 998-999 C. proc. civ., recurentul a concluzionat ca in cauza nu sunt aplicabile dispozitiile art. 8 din Decretul-Lege nr. 167/1958 care reglementeaza momentul de inceput al prescriptiei extinctive, in actiunea in raspundere civila delictuala.
Dosarul a fost inregistrat pe roiul Inaltei Curti de Casatie si Justitie la data de 8 ianuarie 2016,
La data de 21 ianuarie 2016, s-a procedat ia intocmirea raportului asupra admisibilitatii in principiu a recursului, prin raport constatandu-se ca recursul nu este admisibil.
Completul de filtru C5, constatand ca sunt intrunite conditiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezolutia din 21 ianuarie 2016, comunicarea raportului privind admisibilitatea in principiu a recursului catre parti, pentru ca acestea sa depuna punctele de vedere, asa cum prevad dispozitiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Potrivit dovezilor aliate la filele 21-22 din dosarul de recurs, raportul asupra admisibilitatii in principiu a recursului a fost comunicat partilor la data de 28 ianuarie 2016, nefiind depus punct de vedere.
La data de 25 februarie 2016, constatandu-se ca se poate trece la examinarea recursului, s~a fixat termen de judecata pentru data de 17 martie 2016, in temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fara citarea partilor.
2. Analizand recursul formulat, Inalta Curte constata ca este inadmisibil, pentru urmatoarele considerente:
2.1. Cauza de fata are ca obiect o actiune evaluabila in bani, intemeiata pe dispozitiile art. 58 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 136/1995, prin care asiguratorul s-a indreptat impotriva asiguratului, in vederea recuperarii sumei achitate cu titlu de despagubiri.
Prin cererea, inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti, la data de 15 septembrie 2014, sub nr. x/3/2014, reclamanta SC A. SA a chemat in judecata pe paratul B. solicitand obligarea acestuia la plata sumei de 558.686,76 Iei cu titlul de despagubire achitata de catre reclamanta, precum si la plata sumei de 130.264,45 lei, cu titlu de dobanda legala, calculata de la data achitarii despagubirii si pana la achitarea integrala a debitului.
In motivarea cererii s-a aratat ca, prin sentinta penala nr. 514 din 21 aprilie 2010, pronuntata de Judecatoria Giurgiu, Decizia penala nr. 120 din 16 decembrie 2010, pronuntata de Tribunalul Giurgiu si Decizia penala nr. 2114/R din 01 noiembrie 2011, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, reclamanta impreuna cu paratul au fost obligati, in solidar, la plata despagubirilor mentionate in favoarea partilor civile constituite in cauza penala.
Instantele au retinut ca la data de 19 ianuarie 2007, in timp ce conducea autoturismul avand o imbibatie alcoolica peste limita legala, paratul a produs un accident rutier soldat cu decesul pasagerului din autoturism, cauza principala a accidentului, retinuta de aceste instante fiind alcoolemia in sange de 1,65-1,45 gft.
Pentru acest motiv, asiguratorul este indreptatit la recuperarea despagubirilor acordate, raportat la dispozitiile art. 58 Legea nr. 136/1995, intrucat conducatorul auto se afla, la momentul producerii accidentului, sub influenta bauturilor alcoolice, cu o alcoolemie peste limita legala.
Prin sentinta civila nr. 1705 din 3 aprilie 2015, Tribunalul Bucuresti, sectia a VI-a civila, a admis exceptia prescriptiei dreptului material la actiune cu privire la suma de 1.347,97 lei, achitata la 05 august 2011, la suma de 1.233,48 lei, achitata la 07 iunie 2011, la suma de 1.726,68 lei, achitata la 20 aprilie 2011 si la suma de 229.697,64 lei, achitata la 09 martie 2011 si a admis, in parte, cererea formulata, obligand paratul la plata sumei de 324.680,99 lei, cu titlu de despagubiri, precum si la plata dobanzii legale aferente, de la data sesizarii instantei pana la data platii efective,
Prin Decizia nr. 1703 din 2 noiembrie 2015, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, sectia a VI-a civila, a fost admis apelul formulat de apelanta-reclamanta impotriva sentintei civile nr. 1705 din 3 aprilie 2015, pronuntata de Tribunalul Bucuresti, sectia a VI-a civila, a fost schimbata in parte sentinta atacata si pe fond, a fost admisa cererea privind acordarea cheltuielilor de judecata, fiind obligat paratul la plata onorariului de avocat in cuantum de 4.960 lei. Au fost mentinute celelalte dispozitii ale sentintei si a fost respinsa cererea de cheltuieli de judecata in apel.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs reclamantul, la data de 10 octombrie 2015.
2.2. Inalta Curte constata ca potrivit dispozitiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele masuri pentru degrevarea instantelor judecatoresti, precum si pentru pregatirea punerii in aplicare a Legii nr. 134/2010 privind N.C.P.C., publicata in M. Of. din data de 12 februarie 2013, astfel cum a fost modificata prin O.U.G. nr. 62/2015 „in procesele pornite incepand cu data intrarii in vigoare a prezentei legi si pana la data de 31 decembrie 2016, nu sunt supuse recursului hotararile pronuntate (…) in alte cereri evaluabile in bani in valoare depana la 1.000.000 tei inclusiv”.
Cum, in temeiul art. 634 alin, (1) pct. 4 C. proc. civ., „sunt hotarari definitive, cele date in apel, fara drept de recurs, precum si cele neatacate cu recurs”, hotararea pronuntata de instanta de apel, in pricina avand un obiect cu valoare inferioara sumei de 1.000.000 lei, este definitiva si prin urmare, nu poate fi atacata cu recurs.
Principiul legalitatii cailor de atac, inscris in art. 457 C. proc. civ., presupune ca o hotarare judecatoreasca nu poate fi supusa decat cailor de atac reglementate expres de lege, fn afara de caile de atac pe care legea le prevede, nu pot fi folosite alte mijloace procedurale in scopul de a se obtine reformarea sau retractarea unei hotarari judecatoresti.
In concluzie, in raport cu dispozitiile legale anterior mentionate, Decizia civila nr. 1703 din 2 noiembrie 2015 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, sectia a VI-a civila, nu este supusa caii de atac a recursului.
Avand in vedere dispozitiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 493 alin. (1) C. proc. civ., Inalta Curte urmeaza sa respinga, ca inadmisibil, recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de reclamanta SC A. SA impotriva Deciziei civile nr. 1703 din 2 noiembrie 2015 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, sectia a VI-a civila.