Imobile. Finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent

Imobile. Finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor

In interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, trebuie sa se tina seama de termenele prevazute de acest articol, nu si de cele reglementate de art. 32 din Legea nr. 165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in Romania, cu modificarile si completarile ulterioare.

R O M A N I A
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
Completele pentru dezlegarea unor chestiuni de drept

Decizia nr. 35/2016 Dosar nr. 2200/1/2016

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 1023 din 20/12/2016

Ionel Barba – presedintele Sectiei de contencios administrativ si fiscal, presedintele completului
Doina Duican – judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal
Cezar Hincu – judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal
Iuliana Maiereanu – judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal
Veronica Nastasie – judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal
Luiza Maria Paun – judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal
Denisa Angelica Stanisor – judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal
Claudia Emilia Visoiu – judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal
Rodica Florica Voicu – judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ce formeaza obiectul Dosarului nr. 2.200/1/2016 este constituit conform dispozitiilor art. XIX alin. (2) din Legea nr. 2/2013, cu modificarile ulterioare, si ale art. 27⁴ alin. (1) din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare (Regulamentul).

Sedinta este prezidata de domnul judecator Ionel Barba, presedintele Sectiei de contencios administrativ si fiscal a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

La sedinta de judecata participa domnul Aurel Segarceanu, magistrat-asistent la Sectiile Unite, desemnat in conformitate cu dispozitiile art. 27⁶ din Regulament.

Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia in examinare sesizarea formulata de Inalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia de contencios administrativ si fiscal, in Dosarul nr. 24.103/3/2013, privind pronuntarea unei hotarari prealabile pentru dezlegarea urmatoarei chestiuni de drept:

„Daca in aplicarea dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare (Legea nr. 554/2004) trebuie sa se tina seama de termenele prevazute de art. 32 din Legea nr. 165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in Romania, cu modificarile si completarile ulterioare (Legea nr. 165/2013)”

Magistratul-asistent prezinta referatul cu privire la obiectul sesizarii, aratand ca unele instante au comunicat jurisprudenta si puncte de vedere referitoare la problema de drept in discutie, iar la dosar a fost depus raportul intocmit de judecatorul- raportor; potrivit dispozitiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedura civila, raportul a fost comunicat partilor, care nu si-au exprimat punctul de vedere.

In urma deliberarilor, Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ramane in pronuntare asupra sesizarii.

INALTA CURTE,

deliberand asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizata, constata urmatoarele:

I. Titularul si obiectul sesizarii

1. Inalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia de contencios administrativ si fiscal, prin Incheierea din 22 martie 2016, pronuntata in Dosarul nr. 24.103/3/2013, a dispus sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, in temeiul art. 519 din Codul de procedura civila, in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile, prin care sa dea o rezolvare de principiu cu privire la chestiunea de drept sus-mentionata.

II. Expunerea succinta a procesului. Obiectul investirii instantei care a solicitat pronuntarea unei hotarari prealabile. Stadiul procesual in care se afla pricina

2. Prin actiunea inregistrata pe rolul Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal, prin declinare de la Tribunalul Bucuresti, reclamanta G.X.R., prin mandatar, a chemat in judecata pe paratii C.N.C.I. si G.B., in calitate de presedinte al institutiei parate, solicitand obligarea acestuia din urma la plata unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de intarziere, incepand cu data de 15 mai 2013 si pana la data executarii efective a obligatiei stabilite prin Sentinta civila nr. 5.455 din 28 septembrie 2011, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, modificata si ramasa irevocabila prin Decizia civila nr. 608 din 7 februarie 2013 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

3. Prin Sentinta civila nr. 815 din 11 martie 2014, instanta de fond a respins actiunea cu motivarea ca, dupa data pronuntarii Deciziei civile nr. 608 din 7 februarie 2013 a instantei supreme, a intervenit un eveniment legislativ (Legea nr. 165/2013), prin care (art. 16 si 19) a fost modificata procedura de acordare a masurilor reparatorii prin echivalent, in sensul ca evaluarea imobilului pentru care se acorda despagubiri nu mai este realizata pe baza unui raport de evaluare, ci prin aplicarea grilei notariale, iar pentru solutionarea cererii nu mai este emis un titlu de despagubire, ci o decizie de compensare prin puncte. Curtea de Apel Bucuresti a retinut ca, din motive mai presus de vointa paratilor debitori, executarea obligatiei a devenit imposibila in forma in care aceasta a fost stabilita pe cale judiciara, fapt ce justifica respingerea actiunii.

4. Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamanta, invocand motivul prevazut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedura civila. In motivarea recursului s-a aratat, in esenta, ca sentinta nu tine cont de jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului si a Curtii Constitutionale, ca este excesiv de formalista in interpretarea legii si ca nu arata ce motive a impiedicat paratii sa execute in fapt hotararea.

III. Dispozitiile legale supuse interpretarii

5. Legea nr. 554/2004:

„Art. 24. – Obligatia executarii

(1) Daca in urma admiterii actiunii autoritatea publica este obligata sa incheie, sa inlocuiasca sau sa modifice actul administrativ, sa elibereze un alt inscris sau sa efectueze anumite operatiuni administrative, executarea hotararii definitive se face de bunavoie in termenul prevazut in cuprinsul acesteia, iar in lipsa unui astfel de termen, in termen de cel mult 30 de zile de la data ramanerii definitive a hotararii.”

6. Legea nr. 165/2013:

„Art. 32. – (1) Se instituie un termen de decadere in procedura administrativa, de 120 de zile, in care persoanele care se considera indreptatite pot completa cu inscrisuri dosarele depuse la entitatile investite de lege. Termenul curge de la data la care persoanei i se comunica in scris documentele necesare solutionarii cererii sale.

(2) Termenul prevazut la alin. (1) poate fi prelungit la cererea scrisa a persoanei care se considera indreptatita sau a reprezentantului legal, prin decizia conducatorului entitatii investite de lege sau a persoanei imputernicite de catre acesta, o singura data, pentru o perioada de 60 de zile, in situatia in care persoana care se considera indreptatita face dovada efectuarii unor demersuri privind completarea dosarului in raport cu alte institutii.

(3) Cererea de prelungire a termenului se va formula in interiorul termenului prevazut la alin. (1) si va fi insotita de dovada demersurilor intreprinse.

(4) Institutiile detinatoare au obligatia de a elibera, in termen de 30 de zile de la data inregistrarii cererii, actele doveditoare solicitate.”

IV. Punctul de vedere al partilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

7. In opinia intimatului parat, raspunsul la aceasta chestiune de drept trebuie sa fie afirmativ, deoarece Legea nr. 165/2013 instituie o noua procedura de solutionare a cererilor de despagubire, obligatorie pentru autoritatea administrativa. Cu toate acestea, arata intimatul, practica judiciara este neunitara sub acest aspect, asa cum rezulta din Deciziile nr. 4.433 din 20 noiembrie 2014 si nr. 416 din 4 februarie 2015 pronuntate de Inalta Curte de Casatie si Justitie; astfel, din cuprinsul primei decizii mentionate rezulta ca – dupa expirarea perioadei de suspendare instituita prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 4/2012 privind unele masuri temporare in vederea consolidarii cadrului normativ necesar aplicarii unor dispozitii din titlul VII „Regimul stabilirii si platii despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv” al Legii nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente, aprobata cu modificari prin Legea nr. 117/2012 (Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 4/2012) – dispozitiile art. 24 din Legea nr. 554/2004 sunt pe deplin aplicabile in conditiile Legii nr. 165/2013 si conduc la sanctionarea conducatorului autoritatii publice care nu a executat hotararea judecatoreasca, pe cand din cuprinsul celei de-a doua decizii rezulta contrariul, respectiv ca, in conditiile procedurii instituite de Legea nr. 165/2013, nu se poate retine culpa autoritatii publice pentru neexecutarea unei hotarari judecatoresti anterioare.

8. Recurenta-reclamanta nu si-a exprimat opinia cu privire la prezenta sesizare.

V. Punctul de vedere al completului de judecata care a formulat sesizarea

A. Cu privire la admisibilitatea sesizarii

9. Instanta de trimitere a apreciat ca sunt indeplinite cerintele prevazute de art. 519 din Codul de procedura civila, retinand urmatoarele:

– chestiunea de drept este una veritabila, referindu-se, in esenta, la problema raportului dintre Legea nr. 165/2013, care reglementeaza o procedura noua de restituire a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist (noua procedura), si o hotarare judecatoreasca irevocabila (potrivit terminologiei vechiului Cod de procedura civila) pronuntata in conditiile unei proceduri diferite de restituire a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist (cuprinsa in titlul VII din Legea nr. 245/2007), reglementata prin norme abrogate de Legea nr. 165/2013 (vechea procedura); se pune intrebarea ce termene trebuiau respectate, cele stabilite de noua procedura, in cuprinsul art. 32, sau termenul de 30 de zile aratat in cuprinsul hotararii judecatoresti? Vazand ca prin doua hotarari judecatoresti definitive (deciziile nr. 4.433 din 20 noiembrie 2014 si nr. 416 din 4 februarie 2015 pronuntate de Inalta Curte de Casatie si Justitie) chestiunea de drept a primit solutii diferite, considera indeplinita conditia in discutie, existand argumente rezonabile pentru ambele variante;

– celelalte conditii sunt, de asemenea, indeplinite, deoarece chestiunea de drept este ridicata in cursul judecatii in fata unui complet al Inaltei Curti de Casatie si Justitie investit cu solutionarea cauzei in ultima instanta, de lamurirea ei depinde solutionarea pe fond a recursului si este noua, in sensul art. 519 din Codul de procedura civila, nefacand obiectul unui recurs in interesul legii in curs de solutionare si nefiind deja lamurita de Inalta Curte de Casatie si Justitie, printr-o hotarare pronuntata intr-un recurs in interesul legii sau intr-o alta cerere de hotarare preliminara.

B. Cu privire la chestiunea de drept ce formeaza obiectul sesizarii

10. In solutionarea chestiunii de drept in discutie, instanta de trimitere apreciaza ca trebuie sa se tina cont de urmatoarele aspecte:

a) Potrivit dispozitiilor tranzitorii ale art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 „Obligatiile privind emiterea titlurilor de despagubire stabilite prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile la data intrarii in vigoare a prezentei legi se vor executa potrivit art. 21”.

b) Prin Decizia nr. 686 din 26 noiembrie 2014 a Curtii Constitutionale s-a constatat, printre altele, ca dispozitiile art. 21 alin. (5) si (8) din Legea nr. 165/2013 sunt constitutionale „in masura in care nu se aplica deciziilor/dispozitiilor entitatilor investite cu solutionarea notificarilor, emise in executarea unor hotarari judecatoresti prin care instantele s-au pronuntat irevocabil/definitiv asupra calitatii de persoane indreptatite si asupra intinderii dreptului de proprietate” (reamintim ca, in speta, prin Sentinta civila nr. 5.455 din 28 septembrie 2011 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, modificata si ramasa irevocabila prin Decizia civila nr. 608 din 7 februarie 2013 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in speta, C.C.S.D. a fost obligata la emiterea titlului de despagubire, in termen de 30 de zile de la data de 15 mai 2013).

c) Prin deciziile nr. 972 din 21 noiembrie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie 2012, si nr. 460 din 13 noiembrie 2013, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 762 din 9 decembrie 2013, Curtea Constitutionala a statuat, referitor la efectele hotararilor judecatoresti, ca „infaptuirea justitiei, in numele legii, are semnificatia ca actul de justitie izvoraste din normele legale, iar forta lui executorie deriva tot din lege. Altfel spus, hotararea judecatoreasca reprezinta un act de aplicare a legii pentru solutionarea unui conflict de drepturi sau interese, constituind un mijloc eficient de restabilire a ordinii de drept democratice si de eficientizare a normelor de drept substantial. Datorita acestui fapt, hotararea judecatoreasca – desemnand tocmai rezultatul activitatii judiciare – reprezinta, fara indoiala, cel mai important act al justitiei. Hotararea judecatoreasca, avand autoritate de lucru judecat, raspunde nevoii de securitate juridica, partile avand obligatia sa se supuna efectelor obligatorii ale actului jurisdictional, fara posibilitatea de a mai pune in discutie ceea ce s-a stabilit deja pe calea judecatii. Prin urmare, hotararea judecatoreasca definitiva si irevocabila se situeaza in sfera actelor de autoritate publica, fiind investita cu o eficienta specifica de catre ordinea normativa constitutionala. Pe de alta parte, un efect intrinsec al hotararii judecatoresti il constituie forta executorie a acesteia, care trebuie respectata si executata atat de catre cetateni, cat si de autoritatile publice. Or, a lipsi o hotarare definitiva si irevocabila de caracterul ei executoriu reprezinta o incalcare a ordinii juridice a statului de drept si o obstructionare a bunei functionari a justitiei.”

d) Pe cale de consecinta, apreciaza, cu majoritate, instanta de trimitere, autoritatile administrative trebuie sa execute hotararile judecatoresti irevocabile (potrivit Codului de procedura civila din 1865) sau definitive (potrivit Codului de procedura civila din 2010) in termenul aratat in cuprinsul acestora, si nu sa le inlature efectele in temeiul unei legi intrate in vigoare ulterior, solutionarea cererii de hotarare preliminara trebuind sa fie in sensul ca „in aplicarea dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 trebuie sa se tina seama de termenul de executare aratat in cuprinsul hotararii judecatoresti, si nu de termenele prevazute de art. 32 din Legea nr. 165/2013.”

VI. Jurisprudenta instantelor nationale si opiniile exprimate de acestea

11. In jurisprudenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie au fost identificate deciziile nr. 4.433 din 20 noiembrie 2014 si nr. 416 din 4 februarie 2015, pronuntate de Sectia de contencios administrativ si fiscal, mentionate mai sus, care trateaza problema de drept supusa dezlegarii.

12. La solicitarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie, urmatoarele instante au comunicat jurisprudenta si puncte de vedere referitoare la problema de drept in discutie, din analiza carora se desprind urmatoarele orientari:

A. Curtea de Apel Ploiesti a considerat neintemeiata cererea de aplicare a amenzii pentru neexecutare hotarare, retinand ca nerespectarea stricta a termenului legal a fost generata de modificarea cadrului legislativ, respectiv Legea nr. 165/2013, care este aplicabila si pentru obligatiile stabilite prin hotarari judecatoresti, conform dispozitiilor tranzitorii din art. 41 (Sentinta nr. 48 CC din 23 septembrie 2014 – pronuntata de Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal in Dosarul nr. 563/42/2014); de asemenea s-a retinut ca, potrivit Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 4/2012, procedura de emitere a deciziilor reprezentand titlu de despagubire a fost suspendata, iar in aplicarea dispozitiilor art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 s-a solicitat retransmiterea dosarului in regim de urgenta, astfel ca nu se putea, in mod obiectiv, trece la emiterea titlului de despagubire (Sentinta nr. 308 din 20 decembrie 2013 – Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal in Dosarul nr. 539/42/2013);

– in acelasi sens si-au exprimat opinia si Curtea de Apel Iasi si instantele arondate acesteia, Tribunalul Satu Mare – Sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal, Tribunalul Constanta – Sectia contencios administrativ si fiscal, Tribunalul Galati – Sectia de contencios administrativ si fiscal si Judecatoria Galati – Sectia civila, apreciind ca, in aplicarea art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, trebuie sa se tina seama de termenele prevazute de art. 32 din Legea nr. 165/2013, acest din urma act normativ cuprinzand dispozitii speciale, prin care este instituita o noua procedura de solutionare a cererilor de despagubire, obligatorie pentru autoritatea administrativa.

B. Tribunalul Maramures si Tribunalul Prahova opineaza ca, in aplicarea dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, nu trebuie sa se tina seama de termenele prevazute de art. 32 din Legea nr. 165/2013. Se considera ca autoritatile administrative trebuie sa execute hotararile judecatoresti irevocabile sau definitive, dupa caz, in termenul aratat in cuprinsul acestora si nu sa le inlature efectele in temeiul unei legi intrate in vigoare ulterior. Pentru argumentarea acestei opinii se face referire la dispozitiile tranzitorii ale art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013, potrivit carora „Obligatiile privind emiterea titlurilor de despagubire stabilite prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile la data intrarii in vigoare a prezentei legi se vor executa potrivit art. 21”. De asemenea s-a facut referire la Decizia nr. 686 din 26 noiembrie 2014 a Curtii Constitutionale, prin care s-a constatat ca dispozitiile art. 17 alin. (1) lit. a) si art. 21 alin. (5) si (8) din Legea nr. 165/2013 „sunt constitutionale in masura in care nu se aplica deciziilor/dispozitiilor entitatilor investite cu solutionarea notificarilor, emise in executarea unor hotarari judecatoresti prin care instantele s-au pronuntat irevocabil/definitiv asupra calitatii de persoane indreptatite si asupra intinderii dreptului de proprietate”. S-a aratat ca sfera de aplicabilitate a celor doua articole este diferita, astfel ca nu se pune problema ca in aplicarea art. 24 din Legea nr. 554/2004 sa se tina seama de termenele prevazute de art. 32 din Legea nr. 165/2013, cu atat mai mult cu cat hotararile pronuntate in baza Legii nr. 165/2013 pot fi atacate la sectiile civile ale instantelor, iar art. 24 din Legea nr. 554/2004 este aplicabil doar hotararilor pronuntate de instantele de contencios administrativ.

C. Curtea de Apel Galati – Sectia pentru cauze de contencios administrativ si fiscal si-a exprimat punctul de vedere (majoritar), potrivit caruia, pentru angajarea raspunderii juridice, conform art. 24 din Legea nr. 554/2004, trebuie indeplinite cumulativ o serie de conditii, intre acestea fiind o fapta culpabila si vinovatia celui care a cauzat prejudiciul. Neindeplinirea obligatiei de a executa o hotarare judecatoreasca in termenul prevazut de lege se poate circumscrie notiunii de fapta culpabila de natura a antrena aplicarea amenzii si a obliga la plata despagubirilor reglementate de art. 24 din Legea nr. 554/2004. In aceste conditii trebuie analizat, in raport de circumstantele cauzei, daca, in raport cu termenele instituite de art. 32 din Legea nr. 165/2013, se poate considera ca autoritatea publica a avut o atitudine culpabila, de pasivitate, sau vreo intentie, evidenta, de tergiversare a solutionarii dosarului.

D. Tribunalul Valcea are o opinie nuantata, potrivit careia – in aplicarea dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 – trebuie sa se tina seama de termenele prevazute de art. 32 din Legea nr. 165/2013. Dispozitiile acestei legi nu se aplica, insa, si cauzelor in materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instantelor la data intrarii in vigoare a legii, intrucat aceasta ar contraveni principiului neretroactivitatii legii civile, asa cum s-a pronuntat si Curtea Constitutionala prin deciziile nr. 88 din 27 februarie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 281 din 16 aprilie 2014, si nr. 269 din 7 mai 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014, referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 raportate la art. 33 si 34 din Legea nr. 165/2013. In ceea ce priveste hotararile definitive pronuntate de instantele de contencios administrativ se arata ca executarea acestora trebuie sa se faca in termenul prevazut de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, neputand fi intarziata sau amanata prin efectul Legii nr. 165/2013, care se aplica doar proceselor pornite dupa intrarea in vigoare a acesteia, cand competenta nu mai apartine instantei de contencios, ci instantei civile, in acest din urma caz executarea urmand regulile de procedura civila.

VII. Jurisprudenta Curtii Constitutionale

13. Curtea Constitutionala a pronuntat urmatoarele decizii care prezinta relevanta pentru solutionarea problemei de drept a carei dezlegare se solicita:

– Decizia nr. 269 din 7 mai 2014 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la art. 7 alin. (1), art. 11 alin. (1) si (2), art. 16, art. 17 alin. (1) lit. a), art. 21 alin. (6) si (8), art. 31 alin. (5), art. 34 alin. (1), art. 35 alin. (2) si art. 50 lit. b) teza intai din Legea nr. 165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in Romania, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014;

– Decizia nr. 686 din 26 noiembrie 2014 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17 alin. (1) lit. a), art. 21 alin. (5), (8) si (9), precum si a celor ale art. 4 teza intai raportate la cele ale art. 22, art. 23, art. 35 alin. (1) si (2) din Legea nr. 165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in Romania, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 68 din 27 ianuarie 2015;

– Decizia nr. 843 din 10 decembrie 2015 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 21 alin. (5) si (8) si art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in Romania, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 119 din 16 februarie 2016;

– Decizia nr. 898 din 17 decembrie 2015 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 24 si art. 25 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 148 din 26 februarie 2016.

14. Prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, Curtea Constitutionala a statuat urmatoarele:

„27. Or, in conditiile in care un nou text de lege devine aplicabil proceselor in curs de desfasurare, riscul aparitiei unui dezechilibru procesual intre partile din litigiu trebuie inlaturat de instantele de judecata printr-o interpretare a acestuia in respectul exigentelor impuse de Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale prin art. 6 care consacra dreptul la un proces echitabil, in conformitate cu prevederile art. 20 alin. (1) din Constitutie, potrivit carora «Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte».

28. In acest sens, Curtea retine ca, pentru a contracara riscul mentionat al aparitiei unui dezechilibru procesual si pentru a conferi, in acelasi timp, eficacitate masurilor de finalizare a procesului de restituire a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in Romania, instanta de contencios administrativ sesizata anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 165/2013 va trebui sa pronunte – in acord cu dispozitiile art. 18 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 care precizeaza solutiile pe care le poate da instanta – o hotarare prin care sa instituie in sarcina Comisiei Nationale pentru Compensarea Imobilelor obligatia de a verifica existenta dreptului de proprietate asupra imobilului revendicat, de a aprecia cu privire la intinderea acestuia si de a evalua despagubirile cuvenite in cazul in care, dupa examinarea dosarului, aceasta ajunge la concluzia ca solicitantul este titularul dreptului de proprietate, precum si de a emite decizia de compensare in puncte a acestora. Comisia Nationala pentru Compensarea Imobilelor va trebui sa duca la indeplinire obligatiile impuse de instanta in cel mult 30 de zile de la data ramanerii irevocabile a hotararii, astfel cum prevede art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

29. Curtea retine, totodata, ca, prin constatarea constitutionalitatii prevederilor art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 in interpretarea data acestora prin prezenta decizie, se valorifica premisele legale existente pentru solutionarea definitiva, cu celeritate, a cauzelor aflate pe rolul instantelor de contencios administrativ la data intrarii in vigoare a legii. Astfel, potrivit art. 24 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, «Daca in urma admiterii actiunii autoritatea publica este obligata sa incheie, sa inlocuiasca sau sa modifice actul administrativ, sa elibereze un alt inscris sau sa efectueze anumite operatiuni administrative, executarea hotararii definitive si irevocabile se face in termenul prevazut in cuprinsul acesteia, iar in lipsa unui astfel de termen, in cel mult 30 de zile de la data ramanerii irevocabile a hotararii». Ulterior, decizia Comisiei Nationale pentru Compensarea Imobilelor poate fi atacata, potrivit art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, la sectia civila a tribunalului in a carui circumscriptie se afla sediul entitatii, in termen de 30 de zile de la data comunicarii.

30. Prin urmare, se ajunge ca, in principiu, dreptul persoanei care se considera indreptatita sa fie examinat pe fond de instanta civila intr-un termen rezonabil, constituit din termenul pentru emiterea de catre Comisia Nationala pentru Compensarea Imobilelor a deciziei de compensare prin puncte – de cel mult 30 de zile, conform art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 – la care se adauga termenul de 30 de zile de la comunicarea deciziei de compensare in puncte in care aceasta poate fi atacata, in temeiul art. 35 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 care confera instantei civile competenta de a transa litigiul, stabilind ca aceasta se va pronunta asupra existentei si intinderii dreptului de proprietate si va dispune restituirea in natura sau, dupa caz, acordarea de masuri reparatorii in conditiile Legii nr. 165/2013.

31. Prin aceasta succesiune procedurala se ajunge la eficientizarea mecanismului de acordare de masurilor reparatorii si la realizarea scopului declarat al Legii nr. 165/2013, acela de finalizare a procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist.”

15. De asemenea, prin Decizia nr. 898 din 17 decembrie 2015, instanta de contencios constitutional a statuat, in ceea ce priveste solutia legislativa constand in amendarea conducatorului autoritatii publice sau, dupa caz, a persoanei obligate in situatia neexecutarii hotararilor judecatoresti definitive prin care autoritatea publica este obligata sa incheie, sa inlocuiasca sau sa modifice actul administrativ, sa elibereze un alt inscris sau sa efectueze anumite operatiuni administrative, prevazuta de art. 24 alin. (1) si (2) din Legea nr. 554/2004, „ca procedura contenciosului administrativ are un caracter special, fiind derogatorie de la regulile procedurale civile, si da expresie prevederilor art. 52 din Legea fundamentala, oferind cadrul constitutional al protejarii cetatenilor in fata eventualelor abuzuri ale autoritatilor publice. In acest context, legiuitorul a stabilit ca executarea hotararilor judecatoresti definitive si irevocabile prin care s-au instituit obligatii in sarcina autoritatilor publice trebuie sa fie realizata intr-un anumit termen, fie cel precizat in cuprinsul hotararii, fie, in lipsa acestuia, in cel mult 30 de zile de la data ramanerii irevocabile [n.a. definitive] a acesteia”.

VIII. Jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului si Curtii de Justitie a Uniunii Europene

16. In jurisprudenta instantelor europene au fost identificate mai multe hotarari care prezinta relevanta pentru dezlegarea chestiunii de drept ce formeaza obiectul sesizarii, acestea fiind mentionate, la locul potrivit, in cuprinsul prezentei decizii.

IX. Raspunsul Ministerului Public – Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie

17. Prin Adresa nr. 748/C/2.445/III-5/2016 din 18 iulie 2016, Ministerul Public – Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a comunicat ca, la nivelul Sectiei judiciare – Serviciul judiciar civil, nu s-a verificat si nu se verifica, in prezent, practica judiciara, in vederea promovarii unui recurs in interesul legii cu privire la problema de drept ce formeaza obiectul sesizarii.

X. Raportul asupra chestiunii de drept

18. Prin raportul intocmit in cauza, conform art. 520 alin. (7) din Codul de procedura civila, se apreciaza ca, fata de dispozitiile art. 519 din acelasi cod, sunt intrunite conditiile pentru declansarea mecanismului privind pronuntarea unei hotarari prealabile.

19. Pe fondul problemei supuse dezbaterii, prin raport se propune solutia potrivit careia, in aplicarea dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, trebuie sa se tina seama de termenele prevazute de acest articol, nu si de cele reglementate de art. 32 din Legea nr. 165/2013.

XI. Inalta Curte

20. Examinand sesizarea, raportul intocmit de judecatorul- raportor si chestiunea de drept a carei dezlegare se solicita, constata urmatoarele:

A. Asupra admisibilitatii

21. Chestiunea preliminara a admisibilitatii sesizarii Inaltei Curti de Casatie si Justitie se verifica in raport cu cerintele prevazute de art. 519 din Codul de procedura civila, care, in cazul de fata, se apreciaza a fi indeplinite.

22. Conditiile de admisibilitate, cumulative, instituite de legiuitor pentru declansarea acestei proceduri, sunt urmatoarele:

a) existenta unei cauze in curs de judecata;

b) cauza sa se afle in competenta legala a unui complet de judecata al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, al curtii de apel sau al tribunalului investit sa o solutioneze in ultima instanta;

c) ivirea unei chestiuni de drept de a carei lamurire depinde solutionarea pe fond a cauzei in curs de judecata;

d) o chestiune de drept cu caracter de noutate, asupra careia Inalta Curte de Casatie si Justitie sa nu fi statuat si nici sa nu faca obiectul unui recurs in interesul legii in curs de solutionare.

23. Prioritar se impune deci o analiza a existentei acestor conditii de admisibilitate a sesizarii:

a) Cu privire la prima cerinta se constata din actele dosarului ca, in prezent, cauza se afla in curs de judecata in faza procesuala a recursului, nefiind pronuntata pana la acest moment o hotarare definitiva.

b) Actiunea introductiva este un litigiu avand ca obiect aplicarea art. 24 din Legea nr. 554/2004, care se afla in competenta de prima instanta a sectiei de contencios administrativ a curtii de apel, in calitate de instanta de executare, potrivit art. 2 alin. (1) lit. t) din lege; prin urmare, Inalta Curte de Casatie si Justitie judeca pricina in ultima instanta.

c) De lamurirea chestiunii de drept ce face obiectul sesizarii depinde solutionarea pe fond a recursului, intrucat: prin cererea introductiva reclamanta a invocat, in principal, pasivitatea nejustificata a autoritatii parate in executarea unei hotarari judecatoresti definitive, prin sentinta primei instante s-a respins cererea, in considerarea intrarii in vigoare a Legii nr. 165/2013, care a reglementat o noua procedura administrativa, iar in recursul formulat, recurenta-reclamanta a contestat incidenta in cauza a termenelor reglementate de legea noua.

d) Referitor la noutatea chestiunii de drept ce face obiectul sesizarii, din verificarea evidentelor Inaltei Curti de Casatie si Justitie, se constata ca aceasta nu a statuat anterior asupra chestiunii de drept in discutie, nefiind pronuntata o decizie in interesul legii sau o alta hotarare prealabila avand acest obiect. De asemenea, problema de drept care necesita a fi lamurita prezinta o dificultate suficient de mare, in masura sa reclame interventia instantei supreme in scopul rezolvarii de principiu a chestiunii de drept si a inlaturarii oricarei incertitudini care ar putea plana asupra securitatii raporturilor juridice deduse judecatii, cu atat mai mult cu cat a generat deja abordari diferite in practica instantelor de judecata.

B. Cu privire la chestiunea de drept supusa dezlegarii

24. Situatia premisa a aplicarii art. 24 din Legea nr. 554/2004 o constituie existenta unei hotarari judecatoresti pronuntate de instanta de contencios administrativ, care a ramas definitiva, devenind titlu executoriu conform art. 22 din lege, insa nu a fost executata voluntar in termenul prevazut de art. 24 alin. (1).

25. In practica instantelor de judecata, aplicarea acestui text legal a generat solutii diferite, dupa adoptarea Legii nr. 165/2013.

26. Astfel, in cadrul litigiilor de contencios administrativ avand ca obiect aplicarea amenzii pentru neexecutarea hotararii, in examinarea culpei conducatorului autoritatii obligate la finalizarea procedurii administrative prin emiterea deciziei reprezentand titlul de despagubire, s-a pus problema incidentei procedurii administrative si a termenelor reglementate de legea noua, invocate de conducatorul autoritatii parate (iar uneori retinute chiar din oficiu de instante), ca fiind impedimente obiective in executarea hotararii instantei de contencios administrativ, in termenele prevazute de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

27. In sesizarea ce face obiectul analizei, in discutie sunt termenele si, implicit, etapa procedurala reglementate de art. 32 din Legea nr. 554/2004, a caror incidenta a fost invocata de conducatorul autoritatii obligate, ca fiind exoneratoare de orice culpa.

28. Art. 32 din capitolul „Masuri pentru urgentarea solutionarii cererilor de retrocedare” al Legii nr. 165/2013 se refera in general la procedura administrativa care se deruleaza de catre entitatile investite de lege.

29. Intre entitatile investite de lege, art. 3 pct. 4 din Legea nr. 165/2013 a inclus si Comisia Nationala pentru Compensarea Imobilelor infiintata potrivit acestei legi.

30. De asemenea, din interpretarea sistematica a actului normativ rezulta ca art. 32 din Legea nr. 165/2013 ar urma sa isi gaseasca aplicarea, in situatia:

– cererilor formulate potrivit Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare (Legea nr. 10/2001), inregistrate si nesolutionate pana la data intrarii in vigoare a Legii nr. 165/2013, deci pentru care entitatile investite de lege nu au emis inca „decizie de admitere sau de respingere a acestora” (art. 33);

– dosarelor in care s-au emis decizii de admitere sau respingere a cererii, inregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor, dar nesolutionate prin emiterea titlului de despagubire pana la intrarea in vigoare a legii [art. 34 alin. (1)];

– dosarelor care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Nationale ulterior datei intrarii in vigoare a legii [art. 34 alin. (2)].

31. Cu toate acestea, stabilind exceptiile de la regula solutionarii dosarelor in ordinea inregistrarii, legiuitorul arata ca vor fi solutionate cu prioritate, intre altele, dosarele in care Secretariatul Comisiei Nationale a solicitat documente potrivit art. 21 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 (respectiv, pentru clarificari in cadrul verificarii dosarelor „din punctul de vedere al existentei dreptului persoanei care se considera indreptatita la masuri reparatorii”) si dosarele in care deciziile entitatilor investite cu solutionarea notificarilor au fost emise in executarea unor hotarari judecatoresti irevocabile/definitive, prin care s-a constatat dreptul de proprietate si intinderea acestuia.

32. Totodata, dispozitiile tranzitorii cuprinse in art. 41 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 prevad ca „Obligatiile privind emiterea titlurilor de despagubire stabilite prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile la data intrarii in vigoare a prezentei legi se vor executa potrivit art. 21.”

33. Ulterior, prin Decizia nr. 686 din 26 noiembrie 2014, in privinta dispozitiilor art. 21 alin. (5) si (8) din Legea nr. 165/2013, Curtea Constitutionala a decis ca acestea sunt constitutionale doar in masura in care nu se aplica deciziilor/dispozitiilor entitatilor investite cu solutionarea notificarilor, emise in executarea unor hotarari judecatoresti prin care instantele s-au pronuntat irevocabil/definitiv asupra calitatii de persoane indreptatite si asupra intinderii dreptului de proprietate.

34. Pentru aceeasi ratiune a legii, de urgentare a solutionarii cererilor de retrocedare, pentru a nu se mai tergiversa finalizarea procedurii prin repunerea in discutie a existentei dreptului de proprietate (a calitatii de persoana indreptatita) si a intinderii acestuia, in cazul in care cu privire la aceste aspecte a statuat deja irevocabil/definitiv instanta de judecata, trebuie acceptat ca si termenele si procedura reglementate de art. 32 din Legea nr. 165/2013 au aplicabilitate in faza administrativa, pana la momentul in care se emite o decizie initiala de admitere sau respingere a cererii de restituire, iar ulterior emiterii unei astfel de decizii, numai daca aceasta nu a fost data in executarea unei hotarari judecatoresti prin care instanta s-a pronuntat irevocabil/definitiv asupra calitatii de persoane indreptatite si asupra intinderii dreptului de proprietate.

35. In analizarea chestiunii de drept ce face obiectul sesizarii, cu privire speciala asupra situatiei autoritatii obligate prin hotarare judecatoreasca definitiva la emiterea deciziei reprezentand titlul de despagubire, trebuie pornit de la premisa ca, in timp ce Legea nr. 165/2013 are caracter de lege speciala in ceea ce priveste realizarea dreptului la masuri compensatorii, norma cuprinsa in art. 24 din Legea nr. 554/2004 are caracter de lege speciala, derogatorie, in ceea ce priveste mijloacele de constrangere si, dupa caz, sanctionarea persoanei culpabile pentru neexecutarea hotararilor judecatoresti definitive pronuntate de instanta de contencios administrativ, inclusiv a celor pronuntate in materia restituirii imobilelor.

36. De asemenea, un element principal al analizei trebuie sa il constituie respectarea principiului separatiei puterilor in statul de drept.

37. In acest context se apreciaza ca, stabilind in mod definitiv obligatia autoritatii de a emite decizia reprezentand titlul de despagubire, etapa ulterioara emiterii dispozitiei/deciziei/hotararii de admitere a cererii de masuri reparatorii, instanta a recunoscut dreptul la despagubiri/calitatea de persoana indreptatita.

38. Faptul ca instanta constitutionala a statuat cu privire la neconstitutionalitatea unor dispozitii ale Legii nr. 165/2013, in masura in care repun in discutie aspecte transate prin hotarari judecatoresti definitive, referindu-se la calitatea de persoana indreptatita si la intinderea dreptului de proprietate, nu este de natura sa impuna – in aplicarea art. 24 din Legea nr. 554/2004 – a se tine seama de alte termene decat de cele prevazute expres de acest articol de lege, chiar daca prin hotararea instantei de contencios administrativ nu s-a stabilit si valoarea despagubirilor.

39. Intr-adevar, art. 24 reglementeaza nu doar o sanctiune, ci un ansamblu de mijloace de constrangere a debitorului in vederea indeplinirii obligatiei stabilite prin hotarare judecatoreasca.

40. A admite ca ramane la latitudinea autoritatii obligate ca, in executarea unei hotarari judecatoresti definitive, sa se prevaleze de termenele reglementate de art. 32 din Legea nr. 165/2013, intrata in vigoare ulterior ramanerii definitive a hotararii si implinirii termenului legal de executare, echivaleaza cu inlaturarea efectelor hotararii judecatoresti si cu acceptarea faptului ca accesul la justitie al persoanei indreptatite a fost unul iluzoriu si ineficient.

41. Or, cu privire la influentarea cursului procesului prin edictarea de noi reguli procesuale, inexistente la data declansarii acestuia (executarea hotararii judecatoresti fiind considerata si ea o faza a procesului), Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca „principiul preeminentei dreptului si notiunea de proces echitabil consacrate prin art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale se opun – cu exceptia situatiilor cand exista motive imperioase de interes general – ingerintei puterii legislative in administrarea justitiei cu scopul de a influenta deznodamantul judiciar al unui litigiu” (Hotararea din 7 iunie 2011, pronuntata in Cauza Agrati si altii impotriva Italiei – nr. 43.549/08, 6.107/09 si 5.087/09).

42. De asemenea, in jurisprudenta comunitara s-a aratat constant ca „administratia constituie un element al statului de drept, interesul sau fiind identic cu cel al unei bune administrari a justitiei. Pe cale de consecinta, daca administratia refuza sau omite sa execute o hotarare judecatoreasca ori intarzie in executarea acesteia, garantiile art. 6 de care a beneficiat justitiabilul in fata instantelor judecatoresti isi pierd orice ratiune de a fi” (Hotararea din 19 martie 1997, pronuntata in Cauza Hornsby impotriva Greciei – nr. 18.357/91; Hotararea din 24 martie 2005, pronuntata in Cauza Sandor impotriva Romaniei – nr. 67.289/01).”

43. Si Curtea Constitutionala, prin Decizia nr. 972 din 21 noiembrie 2012 (citata mai sus), pronuntata intr-o sesizare privind existenta unui conflict juridic de natura constitutionala intre autoritatea judecatoreasca, reprezentata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, pe de o parte, si autoritatea legiuitoare, reprezentata de Senatul Romaniei, pe de alta parte, a statuat ca „Hotararea judecatoreasca, avand autoritate de lucru judecat, raspunde nevoii de securitate juridica, partile avand obligatia sa se supuna efectelor obligatorii ale actului jurisdictional, fara posibilitatea de a mai pune in discutie ceea ce s-a stabilit deja pe calea judecatii. Prin urmare, hotararea judecatoreasca definitiva si irevocabila se situeaza in sfera actelor de autoritate publica, fiind investita cu o eficienta specifica de catre ordinea normativa constitutionala. Pe de alta parte, un efect intrinsec al hotararii judecatoresti il constituie forta executorie a acesteia, care trebuie respectata si executata atat de catre cetateni, cat si de autoritatile publice. Or, a lipsi o hotarare definitiva si irevocabila de caracterul ei executoriu reprezinta o incalcare a ordinii juridice a statului de drept si o obstructionare a bunei functionari a justitiei”.

44. Cu atat mai mult se impune ca prevederile unei legi noi sa nu fie de natura sa influenteze pana la anihilare efectele unei hotarari judecatoresti ramase definitiva inaintea intrarii in vigoare a acestora.

45. Mai mult, prin Decizia nr. 898 din 17 decembrie 2015 (citata mai sus), Curtea Constitutionala a statuat ca „procedura contenciosului administrativ are un caracter special, fiind derogatorie de la regulile procedural civile, si da expresie prevederilor art. 52 din Legea fundamentala, oferind cadrul constitutional al protejarii cetatenilor in fata eventualelor abuzuri ale autoritatilor publice. In acest context, legiuitorul a stabilit ca executarea hotararilor judecatoresti definitive si irevocabile prin care s-au instituit obligatii in sarcina autoritatilor publice trebuie sa fie realizata intr-un anumit termen, fie cel precizat in cuprinsul hotararii, fie, in lipsa acestuia, in cel mult 30 de zile de la data ramanerii irevocabile [n.a. definitive] a acesteia. (…) De altfel, amenzile cominatorii stabilite la art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 reprezinta o sanctiune procedurala pecuniara aplicata de instanta in scopul asigurarii executarii hotararii. Legiuitorul a considerat necesar sa instituie un astfel de mijloc de constrangere pentru a conferi eficacitate insesi institutiei contenciosului administrativ, a carei finalitate ar fi iluzorie in absenta unei sanctiuni pentru neexecutarea voluntara a hotararilor judecatoresti pronuntate in aceasta materie (…) „

46. In aceeasi ordine de idei, prin Decizia nr. 843 din 10 decembrie 2015 (citata mai sus), instanta de contencios constitutional a statuat ca „(…) In conditiile in care dreptul la obtinerea masurilor reparatorii a fost recunoscut printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila, prin obligarea autoritatii administrative competente sa emita titlu de despagubire, repunerea in discutie a existentei dreptului, de catre Comisia Nationala pentru Compensarea Imobilelor, poate genera imposibilitatea punerii in executare a unei hotarari judecatoresti irevocabile, ceea ce este de natura a contraveni principiilor constitutionale ale separatiei si echilibrului puterilor in stat, neretroactivitatii legii civile si dreptului constitutional la un proces echitabil.”

47. In plus, este evident faptul ca termenele instituite de art. 32 din Legea nr. 165/2013 sunt reglementate in favoarea titularilor cererilor de restituire, astfel ca ele nu ar putea fi opuse tocmai acelor titulari care au inteles sa nu se prevaleze de beneficiul acestor termene, ci – dimpotriva – au recurs la sesizarea instantei de contencios administrativ pentru a fi constransa autoritatea sa execute cu celeritate hotarari judecatoresti ramase definitive inainte de intrarea in vigoare a Legii nr. 165/2013.

48. Nu in ultimul rand trebuie observat faptul ca noua modalitate de evaluare (compensarea prin puncte prin raportare la o grila notariala) nu implica o durata care sa faca imposibil de respectat termenele prevazute de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 805 din 24 noiembrie 2015, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 95 din 8 februarie 2016, s-a apreciat ca „(…) noua modalitate de evaluare, prin utilizarea grilei notariale, nu este de natura sa nesocoteasca principiul separatiei puterilor in stat, intrucat instituirea prin lege a unei alte modalitati de calcul nu impieteaza asupra dispozitiilor imperative ale unei hotarari judecatoresti definitive si irevocabile referitoare la obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor – ale carei atributii si, implicit, obligatii stabilite pe cale judecatoreasca au fost preluate de Comisia Nationala pentru Compensarea Imobilelor – la emiterea unei decizii de compensare prin puncte, conform noii proceduri administrative”.

49. In raport cu toate argumentele expuse rezulta irelevanta termenelor prevazute de art. 32 din Legea nr. 165/2013 in cadrul litigiilor privind aplicarea art. 24 din Legea nr. 554/2004.

50. Aceasta solutie nu contrazice solutia de unificare a practicii, adoptata de Plenul Sectiei de contencios administrativ si fiscal a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, la data de 27 mai 2016, care – referitor la problema culpei in neexecutarea obligatiei, examinata in cadrul litigiilor avand ca obiect aplicarea art. 24 din Legea nr. 554/2004 – a conchis ca „este prezumata culpa conducatorului autoritatii, prezumtia neavand un caracter absolut, ci putand fi rasturnata prin administrarea de dovezi cu privire la existenta unor motive temeinice pentru care nu s-a executat obligatia in termenul legal.”

51. Astfel, urmeaza sa fie examinata conduita conducatorului autoritatii obligate, in raport cu termenele prevazute de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, precum si cu eventualele impedimente de executare a hotararii, invocate de partea interesata, insa pretinsa incidenta a termenelor reglementate de art. 32 din Legea nr. 165/2013 nu va putea fi retinuta ca motiv obiectiv pentru neexecutarea hotararii definitive a instantei de contencios administrativ (spre deosebire de incidenta termenelor prevazute de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 4/2012, pe durata carora s-a suspendat in mod expres derularea procedurilor de solutionare a dosarelor de retrocedare).

52. Pentru considerentele expuse, in temeiul dispozitiilor art. 521, cu referire la art. 519 din Codul de procedura civila,

INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE

In numele legii

D E C I D E:

Admite sesizarea privind pronuntarea unei hotarari prealabile, formulata de Inalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia de contencios administrativ si fiscal, prin Incheierea din 22 martie 2016, pronuntata in Dosarul nr. 24.103/3/2013 si, in consecinta, stabileste ca:

Obligatorie, potrivit dispozitiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedura civila.

Pronuntata in sedinta publica din data de 31 octombrie 2016.

PRESEDINTELE SECTIEI DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL
IONEL BARBA

Magistrat-asistent,
Aurel Segarceanu