Din economia dispozitiilor art. 48 din Legea nr. 85/2006 rezulta ca prin sentinta sau, dupa caz, incheierea avand drept efect ridicarea dreptului de administrare, judecatorul-sindic va da dispozitii tuturor bancilor la care debitorul are disponibil in conturi sa nu dispuna de acestea fara un ordin al administratorului judiciar/lichidatorului, incalcarea dispozitiilor judecatorului-sindic, mentionate la alin. (1), atragand raspunderea bancilor pentru prejudiciul creat, precum si o amenda judiciara de la 4.000 lei (RON) la 10.000 lei (RON).
In cazul in care bancii reclamante i s-au adus la cunostinta masurile dispuse prin hotararea de deschidere a procedurii insolventei impotriva societatii debitoare, anterior ordinelor de plata prin care administratorul special a ordonat plati din conturile societatii, cu depasirea de catre acesta a limitelor prevazute de art. 18 din Legea nr. 85/2006, banca nu se poate absolvi de culpa incalcarii legii prin invocarea faptei tertului.
Astfel, caracterul ilicit al faptei administratorului special este inlaturat, intrucat „victima” prejudiciului ?i-a asumat riscul unei activitati savar?ite de altcineva ?i care ar putea-o prejudicia, acest „consimtamant” al bancii fiind anterior savar?irii faptei astfel ca, in masura in care „victima prejudiciului” a fost de acord, inainte de producerea faptei, ca autorul acestei fapte sa actioneze intr-un anumit mod, de?i exista posibilitatea cauzarii unei pagube, caracterul ilicit al faptei este inlaturat ?i, odata cu el, este inlaturata ?i raspunderea.
Sectia a II-a civila, Decizia nr. 899 din 24 martie 2015
Nota : Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei a fost abrogata de Legea nr. 85/2014 la data de 28 iunie 2014.
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti, Sectia a VI-a civila, la data de 28 martie 2012, reclamanta V.B. SCPA Italia Montebelluna – Sucursala Bucuresti (fosta Banca I.R. S.p.A. Volpago del Montello – Sucursala Bucuresti) a solicitat in contradictoriu cu paratul C.D.A. obligarea acestuia la plata sumei de 582.617,69 lei reprezentand contravaloarea prejudiciului cauzat reclamantei prin efectuarea de catre parat, in calitate de administrator special al SC T. SRL, a unor transferuri de fonduri neaprobate de catre administratorul judiciar.
Prin sentinta civila nr. 6239 din 23 octombrie 2013 a Tribunalului Bucuresti, Sectia a VI-a civila, s-a respins exceptia prescriptiei dreptului material la actiune si s-a admis actiunea asa cum a fost formulata, dispunandu-se obligarea paratului la plata sumei de 582.617,69 lei, cu dobanda legala aferenta, calculata de la data pronuntarii sentintei pana la data achitarii efective, precum si la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 23.813,75 lei.
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut indeplinirea conditiilor raspunderii civile delictuale, prin aceea ca paratul, in calitate de administrator special al SC T. SRL in insolventa a efectuat plati neaprobate de administratorul judiciar, prin intermediul reclamantei.
Ulterior, reclamanta a fost obligata prin hotarare judecatoreasca sa achite aceste sume in contul debitoarei, incercand recuperarea acestora prin promovarea prezentei actiuni.
S-a retinut ca ordonarea de catre parat a acestor plati incalca prevederile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, convertindu-se intr-o fapta ilicita ce a avut drept rezultat direct scoaterea sumelor din patrimoniul societatii in insolventa.
In ceea ce priveste prescriptia s-a retinut ca, potrivit art. 8 din Decretul nr. 167/1958, primul transfer a avut loc la data de 27 martie 2009, astfel ca termenul de prescriptie extinctiva de trei ani se implineste la data de 27 martie 2012, deoarece, potrivit art. 101 alin. (3) C. proc. civ., termenele statornicite pe ani se sfarsesc in ziua anului corespunzatoare zilei de plecare. Cum actiunea reclamantei a fost expediata prin posta la data de 27 martie 2012, reiese ca a fost formulata in termenul general de prescriptie prevazut de art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958.
In baza art. 274 C. proc. civ. paratul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecata reprezentand taxa de timbru, timbru judiciar si onorariu avocatial.
Prin decizia civila nr. 730 din 25 septembrie 2014 a Curtii de Apel Bucuresti, Sectia a V-a civila, s-a respins ca nefondat apelul declarat de paratul C.D.A. impotriva sentintei Tribunalului Bucuresti si s-a dispus, totodata, obligarea apelantului la plata sumei de 10.936,55 lei cheltuieli de judecata.
In considerentele deciziei, raspunzand criticilor din apel, instanta a retinut ca sentinta este motivata si respecta dispozitiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., cuprinzand o analiza temeinica a apararilor si argumentelor ce au influentat solutionarea cauzei si fiind realizata o interpretare corecta a probatoriului administrat in cauza.
S-a retinut, de asemenea, ca prima instanta a constatat in mod corect indeplinirea conditiilor raspunderii civile delictuale, nefiind incidenta institutia raspunderii civile contractuale, intrucat raporturile dintre parti nu au fost guvernate de o conventie.
In speta, nu opereaza puterea lucrului judecat in ceea ce priveste motivele retinute de catre instantele investite cu solutionarea dosarului nr. xx.877/3/2007 in legatura cu pretinsa culpa a bancii care ar fi cauzat o paguba in patrimoniul SC T. SRL, neexistand identitate intre partile si obiectul celor doua litigii.
Un alt argument al instantei de apel se refera la corecta retinere a existentei culpei paratului si depasirea de catre acesta, in calitate de administrator special, a limitelor prevazute de art. 18 din Legea nr. 85/2006. Astfel, apelantul avea dreptul de a administra averea debitorului in timpul procedurii insolventei, insa doar sub supravegherea administratorului judiciar.
Curtea a mai retinut si faptul ca prima instanta a facut o corecta apreciere a probelor administrate din care rezulta ca paratului ii apartine semnatura din anexa la cererea de deschidere a contului persoanei juridice, ca platile au fost facute de o persoana imputernicita de catre parat si ca aceasta plata prin intermediar nu inlatura raspunderea administratorului special care a actionat cu depasirea limitelor prevazute de lege.
Impotriva deciziei pronuntate in apel paratul C.D.A. a declarat recurs, solicitand casarea acesteia, admiterea apelului si, pe fond, respingerea actiunii.
Recurentul a invocat gresita respingere a exceptiei inadmisibilitatii actiunii raportat la incalcarea art. 7201 C. proc. civ. prin incheierea din 30 aprilie 2013.
Subsumat motivului de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticile recurentului se refera la existenta interdictiei bancilor de a efectua plati din conturile debitorului, fara aprobarea administratorului judiciar. Cum in speta banca a confirmat primirea notificarii in acest sens, nr. 272/5 martie 2009, reiese ca reclamanta isi invoca propria culpa.
Recurentul critica modul de solutionare a exceptiei autoritatii lucrului judecat, invocand efectul pozitiv al acesteia raportat la considerentele sentintei nr. 816 din 7 februarie 2011, sustinand, pe de o parte, ca instanta de apel nu s-a pronuntat asupra acestui motiv de apel, iar, pe de alta parte, ca s-au analizat gre?it conditiile impuse de art. 1201 C. civ.
Este criticata gresita interpretare a art. 18 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, sustinandu-se ca nu exista pentru administratorul special o astfel de interdictie, ca judecatorul sindic nu a dispus ridicarea dreptului de administrare al debitoarei SC T. SRL si, in plus, administratorul special avea chiar obligatia legala de a administra activitatea debitoarei, inclusiv de a efectua plati catre creditorii societatii.
Cererea de recurs se intemeiaza ?i pe dispozitiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurentul sustinand existenta unei motivari contradictorii a deciziei recurate, raportat la solutia pronuntata, in sensul ca a apreciat asupra existentei culpei bancii in ceea ce prive?te transferul neautorizat al sumelor de bani din contul debitoarei aflate in insolventa.
Prin intampinare intimata a solicitat respingerea recursului, aratand in aparare faptul ca instanta de apel a retinut corect ca, prin demersurile bancii in vederea solutionarii pe cale amiabila a litigiului, de care recurentul a avut cunostinta, a fost atins scopul urmarit de legiuitor prin prevederile art. 7201 C. proc. civ.
De asemenea, sustinerile recurentului privitoare la efectul pozitiv al autoritatii de lucru judecat raportat la considerentele sentintei nr. 816 din 7 februarie 2011 sunt neintemeiate, in fapt, neexistand tripla identitate ceruta de prevederile art. 1201 C. civ., cum corect au retinut instantele de fond.
Se mai arata, totodata, ca sunt netemeinice criticile din recurs cu privire la interpretarea sau aplicarea gresita de catre instanta de apel a prevederilor art. 998 – 999 C. civ. Sub acest aspect, intimata arata ca intre administratorul special si cel judiciar exista un raport de subordonare in temeiul caruia primul este obligat de a cere celuilalt autorizarea prealabila cu privire la orice act care nu se circumscrie activitatii curente a debitoarei aflate in insolventa.
Apararile intimatei vizeaza si motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., in legatura cu care se arata ca decizia nu cuprinde motive contradictorii, aspectele invocate de recurent fiind, de fapt, o reluare a celor constatate anterior, in cadrul primului litigiu in care banca a fost sanctionata prin hotarare judecatoreasca pentru operarea transferurilor bancare la ordinul administratorului special.
Analizand recursul prin prisma motivelor invocate s-au retinut urmatoarele:
Prin sentinta comerciala nr. 4260 din 31 octombrie 2008 a Tribunalului Bucure?ti, Sectia a VII-a comerciala s-a deschis procedura generala a insolventei impotriva debitoarei SC T. SRL, numindu-se administrator judiciar A.M.D.G.E. IPURL.
Printre masurile dispuse de tribunal s-a dat dispozitie administratorului judiciar de a in?tiinta toate bancile la care debitoarea are disponibil in cont sa nu dispuna de acesta fara un ordin al judecatorului sindic sau al administratorului judiciar.
Conform procesului-verbal al adunarii asociatilor din data de 19 ianuarie 2009, paratul C.D.A. a fost desemnat in calitate de administrator special, in baza art. 18 din Legea nr. 85/2006, potrivit dispozitiilor sentintei de deschidere a procedurii, fapt care i-a fost adus la cuno?tinta reclamantei, prin adresa nr. 9159 din 26 martie 2009.
In perioada 27 martie 2009-10 aprilie 2009, paratul a solicitat bancii reclamante efectuarea mai multor transferuri bane?ti catre diverse societati comerciale, in cuantum de 582.617,69 lei, provenind din conturile debitoarei SC T. SRL, aflata in insolventa.
Prin sentinta comerciala nr. 816 din 7 februarie 2011 a Tribunalului Bucure?ti, Sectia a VII-a comerciala, s-a admis actiunea formulata de SC T. SRL prin lichidator judiciar A.M.D.G.E. SPRL impotriva Bancii I.R. SPA Italia Sucursala Bucure?ti (in prezent V.B. SCPA Italia Montebelluna – Sucursala Bucure?ti), care a fost obligata sa plateasca suma de 582.617,19 lei reprezentand prejudiciu suferit de reclamanta ca urmare a incalcarii de catre parata a dispozitiilor art. 48 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, precum ?i suma de 4.000 lei amenda judiciara, conform art. 48 alin. (2) din Legea nr. 85/2006. Sentinta a ramas irevocabila prin decizia civila nr. 822 din 5 aprilie 2012 a Curtii de Apel Bucure?ti, Sectia a V-a civila, prin care s-a respins ca nefondat recursul paratei Banca I.R. SPA Italia – Sucursala Bucure?ti.
Prin promovarea prezentei actiuni, intemeiata de raspunderea civila delictuala, banca urmare?te recuperarea acestei sume de bani de la administratorul special, afirmand ca fapta sa ilicita consta in nerespectarea obligatiei prevazute la art. 18 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, potrivit careia administratorul special al debitorului aflat in procedura insolventei, dar caruia nu i-a fost ridicat dreptul de administrare, are dreptul de a administra activitatea debitoarei numai sub supravegherea administratorului judiciar.
Actiunea a fost admisa, iar sentinta pronuntata de prima instanta s-a mentinut in apel, instantele de fond retinand indeplinirea cumulativa a conditiilor raspunderii civile delictuale.
Prin cererea de recurs, paratul a sustinut ca judecatorul sindic nu a dispus ridicarea dreptului de administrare al debitoarei SC T. SRL, astfel ca administratorul special avea dreptul ?i obligatia legala de a administra activitatea debitoarei, inclusiv aceea de a efectua plati creditorilor societatii.
Cu privire la aceasta se va retine ca nu se impune reluarea acestui considerent de vreme ce, prin sentinta comerciala nr. 816 din 7 februarie 2011 a Tribunalului Bucure?ti, Sectia a VII-a comerciala, s-a stabilit ca banca ?i-a incalcat obligatiile legale stabilite prin art. 48 alin. (1) din Legea nr. 85/2006. Potrivit considerentelor hotararii evocate, administratorul special nu avea dreptul sa dispuna de conturile din banca. Pe de alta parte, banca a fost notificata prin adresa nr. 272 din 5 martie 2009 despre deschiderea procedurii insolventei ?i ca, potrivit art. 48 din Legea nr. 85/2006, nicio operatiune de decontare prin conturile debitoarei nu se va face in lipsa unui ordin al administratorului judiciar ori a judecatorului sindic.
In ceea ce prive?te critica referitoare la incalcarea de catre banca a obligatiilor legale ?i invocarea propriei culpe, aceasta este fondata.
Din acest punct de vedere se va retine ca reclamantei i s-au adus la cuno?tinta masurile dispuse prin hotararea de deschidere a procedurii insolventei debitoarei SC T. SRL, anterior ordinelor de plata prin care s-au ordonat plati din conturile societatii debitoare. Prin urmare, banca nu se poate absolvi de culpa incalcarii legii prin invocarea faptei tertului. Or, incalcarea obligatiilor legale ale bancii a fost deja stabilita prin sentinta comerciala nr. 816 din 7 februarie 2011 a Tribunalului Bucure?ti, Sectia a VII-a comerciala, ramasa irevocabila prin decizia civila nr. 822 din 5 aprilie 2012 a Curtii de Apel Bucure?ti, Sectia a V-a civila, iar efectul pozitiv al autoritatii lucrului judecat se opune bancii in cel de-al doilea litigiu, in sensul ca anumite aspecte litigioase au fost dezlegate anterior, fara posibilitatea de a se statua diferit, chiar daca in sens procesual, ca exceptie de procedura, conform art. 1201 C. civ. ?i art. 166 C. proc. civ., aceasta sentinta nu imprima autoritate de lucru judecat.
Or, din aceasta perspectiva, caracterul ilicit al faptei paratului este inlaturat, intrucat „victima” prejudiciului ?i-a asumat riscul unei activitati savar?ite de altcineva ?i care ar putea-o prejudicia. Acest „consimtamant” al bancii a fost anterior savar?irii faptei astfel ca, in masura in care „victima prejudiciului”a fost de acord, inainte de producerea faptei, ca autorul acestei fapte sa actioneze intr-un anumit mod, de?i exista posibilitatea cauzarii unei pagube, caracterul ilicit al faptei este inlaturat ?i, odata cu el, este inlaturata ?i raspunderea.
Acestea sunt considerentele pentru care, in temeiul art. 304 pct. 9, art. 312 alin. (1) ?i art. 314 C. proc., recursul paratului a fost admis, fara a se mai impune analizarea celorlalte critici, casandu-se decizia pronuntata in apel, urmand a fi admis apelul paratului impotriva sentintei pronuntate in prima instanta, iar pe fond sa se respinga actiunea, ca neintemeiata, cu mentinerea solutiei privitoare la respingerea exceptiilor inadmisibilitatii ?i prescriptiei dreptului la actiune.
Potrivit art. 18 din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar in materie civila, „Cheltuielile pentru care partea a beneficiat de scutiri sau reduceri prin incuviintarea ajutorului public judiciar vor fi puse in sarcina celeilalte parti, daca aceasta a cazut in pretentiile sale. Partea cazuta in pretentii va fi obligata la plata catre stat a acestor sume”.
Retinand aceste dispozitii legale, precum ?i imprejurarea ca prin incheierea din 10 martie 2015 paratului C.D.A. i s-a admis cererea privind acordarea ajutorului public judiciar in sensul reducerii taxei judiciare de timbru de la suma de 4.969 lei la suma de 500 lei, ?i ca pentru aceasta din urma recurentul nu a solicitat obligarea intimatei la plata, urmeaza ca intimata V.B. SCPA Italia Montebelluna – Sucursala Bucure?ti sa fie obligata la plata sumei de 9.438 lei in favoarea statului.