Hotarare care sa tina loc de contract de cesiune parti sociale. In cazul in care in considerentele sentintei pronuntate de instanta de fond se resping exceptiile invocate de parti, faptul ca aceeasi solutie in legatura cu exceptiile nu se regaseste si in dispozitiv nu poate face obiectul unui motiv de apel sau de recurs, ci a unei cereri de completare a hotararii. Astfel, art. 291 noul C. proc. civ. prevede ca, „completarea hotararii nu poate fi ceruta pe calea apelului sau a recursului, ci numai in conditiile art. 281-281.
vezi si https://avocatalinpaidiu.ro/category/comercial/
R O M A N I A
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
Sectia a II-a civila
Decizia nr. 590/2016
Sedinta publica de la 17 martie 2016
Decizia nr. 590/2016
Asupra recursului de fata;
Din examinarea lucrarilor dosarului constata urmatoarele:
Prin cererea de chemare in judecata inregistrata la Tribunalul Galati sub nr. 2270/113 din 11 iulie 2014 reclamanta SC A. SRL prin lichidator judiciar CI. B. din Galati a solicitat in contradictoriu cu paratii C., D., E. si F. pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de contract de cesiune a partii sociale detinuta de SC A. SRL la G. SRL, cu obligarea paratilor la indeplinirea obligatiei corelative, respectiv la plata sumei de 852.168 euro, reprezentand contravaloarea actiunii detinute la SC G. SA si darea unei hotarari care sa tina loc de act de vanzare-cumparare pentru suprafata de 40 ha-zona sere, 3,50 ha vie tanara DJ-25,11 ha teren pregatire cais si 5,5 ha Ferma H.
Recurenta a invocat trei inscrisuri in sustinerea actiunii sale: actul incheiat intre parti la 24 martie 2008, sentinta civila nr. 264 din 1 aprilie 2013 a Tribunalului Galati si sentinta civila nr. 457/2012 a Tribunalului Galati.
Tribunalul Braila, sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal, prin sentinta nr. 40/F/Civ din 06 martie 2014 a respins actiunea formulata de reclamanta SC A. SRL prin lichidator judiciar CI. B., in contradictoriu cu paratii C., D., E. si F., ca nefondata.
Curtea de Apel Galati, sectia a II-a civila, prin decizia nr. 197/A din 24 iunie 2015, a respins ca nefondat, apelul declarat de reclamanta SC A. SRL prin lichidator judiciar C.I. B. impotriva sentintei civile nr. 40/F/Civ din 06 martie 2015 pronuntata de Tribunalul Braila, sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal.
A respins ca nefondata, cererea formulata de intimatul parat E., de sanctionare a apelantei pentru fapta prevazuta de art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ.
Impotriva deciziei nr. 197/A din 24 iunie 2015 pronuntata de Curtea de Apel Galati, sectia a II-a civila, a declarat recurs reclamanta SC A. SRL prin lichidator judiciar C.I. B., intemeiat in drept pe dispozitiile art. 488 alin. (1) pct. 6 si pct. 8 noul C. proc. civ., criticand-o pentru nelegalitate, solicitand in concluzie admiterea recursului, modificarea deciziei in sensul admiterii apelului, schimbarea sentintei si admiterea actiunii sale astfel cum a fost formulata.
Inalta Curte a procedat la intocmirea raportului asupra admisibilitatii in principiu a recursului, in temeiul art. 493 alin. (2) noul C. proc. civ., prin raport constatandu-se ca recursul este admisibil.
Prin incheierea din camera de consiliu din 28 ianuarie 2016, a fost incuviintat, in unanimitate raportul asupra admisibilitatii in principiu a recursului si s-a dispus comunicarea acestuia partilor conform dispozitiilor art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.
Potrivit dovezilor aflate la dosar se constata ca raportul asupra admisibilitatii in principiu a recursului a fost comunicat partilor la 03 februarie 2016, recurenta si intimatii D. si C. au formulat punct de vedere asupra admisibilitatii in principiu a recursului.
Recurenta reclamanta, prin criticile formulate a sustinut in esenta urmatoarele:
– Invocand motivul de casare prevazut de art. 488 pct. 6 noul C. proc. civ. a sustinut ca decizia recurata este nelegala, intrucat instanta de apel nu a motivat-o cu respectarea conditiilor art. 425 alin. (1) lit. b) noul C. proc. civ., in sensul ca nu sunt aratate motivele de fapt si de drept pe care se intemeiaza solutia, aceasta preluand intocmai motivarea instantei de fond.
– Un prim aspect de nelegalitate consta in aceea ca desi in considerente se resping exceptiile invocate, in dispozitiv instanta nu dispune cu privire la acestea.
A aratat ca desi unicul temei invocat in cauza este cel prevazut de art. 1073 C. civ. privind dreptul de a dobandi indeplinirea exacta a obligatiei, prin decizie s-a retinut ca unica modalitate de transfer a actiunii este cea prevazuta de Legea nr. 31/1990, care in opinia sa contravine dispozitiilor art. 1073 C. civ.
De asemenea, a sustinut ca in privinta motivarii in fapt, motivarea din considerentele sentintei instantei de fond seamana izbitor de bine cu motivarea din sentinta civila nr. 264 din 01 aprilie 2013 din Dosar nr. x/113/2010 al Tribunalului Galati, regasita in decizia nr. 2064 din 05 iunie 2014 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, sectia a II-a civila, aflata la dosarul cauzei, numai ca acolo a fost vorba despre interpretarea data de prima instanta conventiei din 24 martie 2008, cand aceasta a admis in parte cererea constatand valabil incheiata promisiunea bilaterala de vanzare-cumparare, hotarare irevocabila, in timp ce in cauza de fata obiectul este cel aratat in petitul cererii.
Cu privire la considerentele deciziei Inaltei Curti de Casatie si Justitie, cu caracter obligatoriu, apreciaza ca prima instanta, in cauza de fata, trebuia sa retina opinia Inaltei Curti de Casatie si Justitie, care in decizia nr. 2064/2014 a indicat faptul ca beneficiarul promisiunii, reclamant in ambele cauze, este in drept sa ceara instantei pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de contract de vanzare-cumparare.
Prin modul de solutionare a cauzei, se constata ca atat instanta de fond cat si instanta de apel prin solutia adoptata au lipsit de efecte conventia partilor din 24 martie 2008, asupra careia instanta s-a pronuntat prin sentinta nr. 264/2013 in Dosarul nr. x/113/2010, aspect ce il invoca ca motiv de modificare a hotararii de fata, principiu continut de art. 978 C. civ., potrivit caruia conventia se interpreteaza in sensul in care poate produce efecte, iar nu in acela in care nu ar produce niciunul, precum si autoritatea de lucru judecat a sentintei nr. 264/2013 de interpretare a conventiei in raport de dispozitiile art. 430, art. 433, art. 434 si art. 435 C. proc. civ.
– A mai sustinut ca ambele instante au schimbat natura si intelesul lamurit si vadit neindoielnic al actului juridic dedus judecatii.
Recurenta a aratat ca la 11 mai 2012 paratii au fost somati la indeplinirea obligatiei, insa nu s-au conformat, astfel ca instanta de apel s-a limitat sa retina ca reclamanta nu si-a indeplinit propria obligatie si ca odata cu vanzarea ar fi operat revocarea conventiei partilor, aspect ce contravine principiului civil al irevocabilitatii actului juridic.
Cu privire la aspectul revocarii retinut, a aratat ca instanta nu putea din oficiu sa statueze asupra regimului juridic al actului dedus judecatii, aceasta fiind strict limitata la petitul cererii de chemare in judecata, neputand sa constate o alta situatie de fapt.
Sub acest aspect se poate aprecia ca instanta s-a substituit partii acordand ce nu s-a cerut, ca instanta de control investita cu cererea de recurs este chemata sa dea eficienta nu doar intelegerii partilor, dar si hotararilor judecatoresti ulterioare acesteia.
Intimatii parati C., D., E. si F. prin intampinarea formulata au invocat: exceptia lipsei calitatii procesuale active a recurentei reclamante, intrucat nu poti avea calitatea de promitent al unei vanzari Iara sa ai in proprietate obiectul material al obligatiei care legal revine vanzatorului; exceptia autoritatii de lucru judecat cu privire la cel de al doilea contract de vanzare-cumparare, privind diferitele terenuri discretionar individualizate; exceptia prescriptiei, avandu-se in vedere ca termenul de prescriptie ar trebui sa se calculeze din 17 decembrie 2007, situatie in care implinirea termenului de prescriptie este o certititudine si exceptio non adimpleti contractus, care are drept temei obiectiv neindeplinirea de catre recurenta a obligatiei asumate prin actul semnat la 24 martie 2008, iar pe fond au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizand recursul declarat de reclamanta SC A. SRL prin lichidator judiciar CI. B. impotriva deciziei nr. 197/A din 24 iunie 2015 pronuntata de Curtea de Apel Galati, sectia a II-a civila, din perspectiva criticilor formulate si temeiurilor de drept aratate, tinand cont de limitele controlului de legalitate, Inalta Curte a constatat ca acesta este nefondat, pentru urmatoarele considerente:
In ceea ce priveste solutionarea exceptiilor: lipsei calitatii procesuale active a recurentei reclamante, intrucat nu poti avea calitatea de promitent al unei vanzari fara sa ai in proprietate obiectul material al obligatiei care legal revine vanzatorului; exceptia autoritatii de lucru judecat cu privire la cel de al doilea contract de vanzare-cumparare, privind diferitele terenuri discretionar individualizate; exceptia prescriptiei, avandu-se in vedere ca termenul de prescriptie ar trebui sa se calculeze din 17 decembrie 2007, situatie in care implinirea termenului de prescriptie este o certitudine si exceptio non adimpleti contractus, care are drept temei obiectiv neindeplinirea de catre recurenta reclamanta a obligatiei asumate prin actul semnat la 24 martie 2008, invocate de intimatii parati C., D., E. si F. prin intampinare, se retine ca acestea exced cadrului procesual, fiind invocate pentru prima data in recurs, omisso medio, avandu-se in vedere faptul ca desi acestea au fost invocate in apel, la termenul de judecata din 24 iunie 2015, intimatul E. a precizat ca intelege sa nu le mai sustina, astfel cum rezulta din practicaua deciziei nr. 197/A din 24 iunie 2015, situatie in raport de care instanta de apel nu le-a mai examinat.
Cu alte cuvinte, intimatii nu puteau formula prima data in recurs, omisso medio, trecand peste apel, exceptiile asupra carora instanta de apel nu s-a pronuntat.
Potrivit dispozitiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 noul C. proc. civ., casarea unei hotarari poate fi ceruta atunci cand aceasta nu cuprinde motivele pe care se intemeiaza sau cand cuprinde motive contradictorii ori numai motive straine de natura pricinii, iar conform art. 488 pct. 8 noul C. proc. civ., casarea se poate cere atunci cand decizia din apel a fost data cu incalcarea si aplicarea gresita a normelor de drept material.
Inalta Curte, apreciaza motivul de recurs intemeiat pe dispozitiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 noul C. proc. civ. ca nefondat, intrucat contrar sustinerilor recurentei, motivele invocate de parti au facut obiectul examinarii de catre instanta, care a luat in considerare toate solicitarile acestora.
Critica prin care recurenta a sustinut ca desi in considerentele sentintei pronuntate de instanta de fond se resping exceptiile invocate de catre parati, in dispozitiv nu se regaseste solutia de respingere a lor, nu poate fi primita, intrucat solutia este corecta, stiut fiind ca aceasta poate face numai obiectul unei cereri de completare a dispozitivului sentintei, conform art. 291 noul C. proc. civ., care prevede ca, „completarea hotararii nu poate fi ceruta pe calea apelului sau a recursului, ci numai in conditiile art. 281-281″.
Legat de sustinerea recurentei reclamante, privind nemotivarea in fapt si in drept a deciziei recurate (art. 1073 C. civ.), fata de solutia de respingere, ca nefondata, a actiunii sale, se constata ca aceasta este nefondata, intrucat din considerentele hotararii rezulta ca s-a facut trimitere la sentinta nr. 264 din 1 aprilie 2013 a Tribunalului Galati, ramasa irevocabila prin decizia nr. 2064 din 5 iunie 2014 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, sectia a II-a civila.
Totodata, se apreciaza ca instanta de apel a stabilit corect obiectul cererii de chemare in judecata si temeiul de drept, iar faptul ca recurenta reclamanta este nemultumita de modul cum a fost solutionata cauza in fond, nu echivaleaza cu nemotivarea deciziei si nesolutionarea fondului.
Este de retinut ca prin decizia nr. 2064 din 5 iunie 2014, Inalta Curte de Casatie si Justitie, sectia a II-a civila, a stabilit natura juridica a actului din 24 martie 2008, ca fiind promisiune bilaterala de vanzare-cumparare si ca reclamanta SC A. SRL Galati in baza acesteia, este in drept sa ceara instantei pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act autentic de vanzare-cumparare, dar se constata ca in considerentele acestei decizii s-a mai retinut ca impedimentul in transmiterea proprietatii l-a constituit tocmai lipsa consimtamantului la vanzare al promitentei vanzatoare, pe care nu a vrut sa-l mai exprime.
Or, chiar daca Inalta Curte de Casatie si Justitie a aratat ca recurenta reclamanta avea calea unei actiuni prin care sa solicite pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de contract, corect a retinut instanta de apel ca paratii nu pot fi obligati sa plateasca pretul actiunii ce a fost instrainata unui tert, respectiv SC I., prin contractul din 3 mai 2010.
De altfel, se apreciaza ca fiind justa si retinerea instantei de apel, in sensul ca intimatii parati nu pot fi acuzati de rea-credinta cat timp recurenta reclamanta nu si-a indeplinit propria obligatie, astfel ca nu se poate dispune obligarea paratilor la indeplinirea obligatiei asumate prin promisiunea de vanzare-cumparare, respectiv la plata sumei de 852.168 euro cu titlu de contravaloare a actiunii detinute la SC G. SA, in conditiile in care actiunea a fost instrainata catre SC I. si nici la darea unei hotarari care sa tina loc de act de vanzare-cumparare pentru suprafata de 40 ha-zona sere, 3,50 ha vie tanara DJ-25,11 ha teren pregatire cais si 5,5 ha Ferma H.
Fata de aceasta situatie, se constata ca fiind irelevanta din punct de vedere juridic, imprejurarea ca respectiva vanzare a fost desfiintata de judecatorul sindic prin sentinta nr. 457 din 20 martie 2012 pronuntata in Dosar nr. x/121/2010*/a1 al Tribunalului Galati, cu atat mai mult cu cat transmiterea dreptului de proprietate asupra unei actiuni nominative nu poate avea loc decat in cadrul unei proceduri speciale, reglementata de Legea nr. 31/1990, art. 98 alin. (1), astfel ca pretentia recurentei reclamante este lipsita de suport legal.
Asa fiind, nu poate fi retinuta nici sustinerea recurentei reclamante ca prin decizia pronuntata instanta de apel a lipsit de efecte conventia din 24 martie 2008 si ca a schimbat natura si, intelesul lamurit si vadit neindoielnic al acesteia.
Nici critica referitoare la autoritatea de lucru judecat, prin raportare la sentinta nr. 264/2013 a Tribunalului Galati si la prevederile art. 430, art. 433 si art. 435 noul C. proc. civ., nu poate fi primita avandu-se in vedere, neindeplinirea conditiei triplei identitati de obiect, parti si cauza si faptul ca recurenta a facut trimitere la aceasta institutie de drept, fara sa descrie care din conditiile impuse de art. 431 alin. (1) noul C. proc. civ. ar fi indeplinite.
Instanta de apel a solutionat cauza tinand cont de obiectul cererii de chemare in judecata, situatie in care nu sunt intemeiate nici criticile referitoare la faptul ca a fost incalcat principiul civil al irevocabilitatii actului juridic si ca instanta s-a substituit partii acordand ce nu s-a cerut.
Se constata astfel ca hotararea este pronuntata cu respectarea dispozitiilor art. 425 alin. (1) lit. b) si art. 476 alin. (1) noul C. proc. civ., aceasta cuprinzand motivele de fapt si de drept pe care se sprijina si care au format convingerea instantei, cat si cele pentru care au fost inlaturate cererile partilor.
Este indiscutabil faptul ca instanta de apel poate sa-si insuseasca motivarea primei instante, daca situatia de fapt si apararile inaintea ei au ramas neschimbate, cum este cazul in speta. Aceasta intrucat efectul devolutiv al apelului nu face sa dispara hotararea apelata, ci numai da apelantului dreptul de a repune in discutie faptele, instanta de apel fiind obligata la randul sau, in caz de reformare, sa motiveze imprejurarile ce au determinat-o sa schimbe solutia primei instante, ceea ce in cauza nu s-a dispus.
Prin urmare, pentru toate aceste considerente, Inalta Curte apreciaza ca motivele de recurs invocate de recurenta reclamanta SC A. SRL prin lichidator judiciar C.I. B., intemeiate pe art. 488 alin. (1) pct. 6 si 8 noul C. proc. civ., sunt nefondate, astfel ca va respinge recursul acesteia formulat impotriva deciziei nr. 197/A din 24 iunie 2015, pronuntate de Curtea de Apel Galati, sectia a II-a civila.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC A. SRL prin lichidator judiciar C.I. B. impotriva deciziei nr. 197/A din 24 iunie 2015, pronuntate de Curtea de Apel Galati, sectia a II-a civila.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica, astazi 17 martie 2016.