Executare silita. cExecutare silita. Este legal cumulul actualizarii sumei executate cu dobanda
Este legal cumulul actualizarii sumei executate cu dobanda, deoarece numai prin aceasta modalitate se asigura respectarea principiului repararii integrale a prejudiciului consacrat de art. 1084 vechiul Cod civil. Astfel, natura juridica a dobanzii este diferita de natura juridica a actualizarii obligatiei cu rata inflatiei, prima reprezentand o sanctiune (daune moratorii pentru neexecutarea obligatiei de plata – lucrum cessans), iar a doua reprezentand valoarea reala a obligatiei banesti la data efectuarii platii (daune compensatorii – damnum emergens). Diferenta dintre cele doua institutii juridice conduce la concluzia admisibilitatii cumulului acestora, neputandu-se vorbi despre o dubla reparatie, ceea ce ar reprezenta o imbogatire fara justa cauza a creditorului.
R O M A N I A
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
Sectia I civila
Decizia nr. 593/2016
Pronuntata in sedinta publica, astazi 17 martie 2016.
Decizia nr. 593/2016
Asupra recursului civil de fata:
Prin cererea inregistrata in data de 02 septembrie 2011, sub nr. x/3/2011 pe rolul Tribunalului Bucuresti, sectia a VI-a civila, reclamanta SIF A. SA a solicitat obligarea paratei B., in temeiul art. 998-999 C. civ., la plata daunelor-interese in valoare totala de 1.213.348,73 lei, calculate pana la data de 30 iunie 2011, din care suma de 493.889,40 lei reprezinta „damnum emergens”, constituind actualizarea cu indicele de inflatie a sumei executata silit la data de 23 iunie 2006 (1.418.000 lei) in temeiul biletului la ordin, prescris, in valoare de 500.000 dolari SUA, emis de catre SC C. SRL, iar suma de 719.459,33 lei cu titlu de beneficiu nerealizat prin lipsirea, in mod nelegal, de fructele produse de suma executata silit incepand cu data executarii, respectiv 23 iunie 2006, constituind dobanzi aferente contractelor de depozit desfiintate la momentul executarii silite nelegale, pentru plata ambelor categorii de daune solicitandu-se ca paratul sa fie obligat si dupa data de 30 iunie 2011 in continuare, pana la data restituirii integrale a sumei executate silit nelegal, cu cheltuieli de judecata.
La data de 09 februarie 2012 reclamanta si-a precizat actiunea in sensul majorarii pretentiilor la suma totala de 1.267.051,54 lei din care „damnum emergens” in valoare de 483.254,40 lei, calculate pe perioada incepand cu 23 iunie 2006 pana la 27 octombrie 2011, si daune constituind beneficiu nerealizat in suma de 783.797,14 lei calculate pe perioada 23 iunie 2011 – 14 februarie 2012, paratul urmand sa fie obligat la plata in cazul ambelor categorii de daune si ulterior, pana la data restituirii integrale a sumei datorate. De asemenea, reclamanta si-a completat cererea de chemare in judecata in sensul indicarii drept titular al obligatiei de plata si a paratului Statul Roman, prin D.
Prin sentinta civila nr. 7245 pronuntata la data de 17 decembrie 2013 pronunsata de Tribunalul Bucuresti, sectia a VI-a civila, a fost respinsa cererea reclamantei impotriva paratului Statul Roman, prin D., ca inadmisibila si a admis cererea formulata de reclamanta impotriva paratei E. (fosta C.), astfel cum a fost precizata, obligand parata la plata catre reclamanta a sumei de 483.254,40 lei calculata pe perioada 23 iunie 2006 – 27 octombrie 2011 si a sumei de 783.797,14 lei calculata pe perioada 23 iunie 2006 – 14 februarie 2012, reprezentand daune si in continuare pana la restituirea integrala a sumei datorate, precum si la plata cheltuielilor de judecata in suma de 22.392,51 lei.
Pentru a pronunta aceasta sentinta civila, tribunalul a retinut ca, prin cererea formulata, reclamanta a solicitat mai intai obligarea paratei la plata daunelor produse prin insusirea nelegala a sumei executate in temeiul biletului la ordin prescris emis de catre SC C. SRL, in valoare de 483.254,40 lei, reprezentand actualizarea sumei executate cu indicele de inflatie aferent perioadei cuprinse intre data executarii silite, 23 iunie 2006 si data de 27 octombrie 2011, precum si in continuare pana la momentul restituirii integrale a creantei.
Tribunalul a apreciat ca orice creditor este indreptatit la restituirea completa a valorii de care a fost deposedat in mod nelegal, cat si la repararea prejudiciului suferit prin lipsirea de folosinta sumei reprezentand beneficiul nerealizat.
In ceea ce priveste modul de determinare a sumei mentionate la pct. 1 din cererea reclamantei, astfel cum a fost modificatacatimea pretentiilor solicitate, tribunalul a retinut ca obligatia de restituire a sumei executate silit in mod nelegal devine scadenta incepand cu momentul in care contul societatii reclamante a fost debitat cu suma reprezentand contravaloarea biletului la ordin prescris, in temeiul caruia s-a efectuat executarea silita. Astfel, scadensa creantei coincide cu data executarii silite, 23 iunie 2006, iar erodarea produsa de catre inflatie pe perioada 23 iunie 2006-27 octombrie 2011 si in continuare, pana la momentul restituirii integrale a creantei, perioada in care suma s-a aflat in posesia paratei E., prejudiciul urmand a fi suportat de aceasta pentru toata perioada cuprinsaintre data scadensei si data cand suma a fost restituita integral. Prin urmare, tribunalul a constatat ca, diferenta intre valoarea obtinuta prin adaugarea ratei inflatiei si valoarea nominalaexecutata de E. reprezinta eroziunea produsa de catre inflatie asupra sumei executate pe nedrept de catre E., respectiv suma de 483.254,40 lei.
In ceea ce priveste capatul 2 din cerere, astfel cum a fost modificata, tribunalul a apreciat ca, deoarece executarea silita efectuata de catre E. a fost nelegala, parata executand o suma de bani pe care si-a insusit-o si pe care a folosit-o in toata aceasta perioada faraa avea un drept legitim, rezulta ca, prin lipsirea de folosinta acestei sume si, in special, prin lipsirea de fructele produse de suma aflata in depozit la banca s-a produs reclamantei un prejudiciu ce consta in lipsirea de dobanda comerciala negociata, dobanda pe care suma executata in mod nelegal o producea lunar si ar fi produs-o in continuare, daca nu ar fi fost executata in mod abuziv si nelegal de catre parata E.
Avand in vedere ca, intre SIF si tertul poprit exista un contract de depozit bancartribunalul a constatat ca, la data de 14 februarie 2012 prejudiciul produs societatii reclamante, reprezentand dobanda pentru suma de 1.418.000,00 lei aferenta contractelor de depozit desfiintate de catre E., este in valoare de 783.797,14 lei, conform calculului anexat.
In ceea ce priveste cererea formulata in contradictoriu cu paratul Statul Roman, prin D., avand in vedere ca a fost admisa exceptia inadmisibilitatii formularii cererii invocata de acesta, tribunalul a respins cererea formulata in contradictoriu cu acest parat, ca inadmisibila deoarece, litigiul avand caracter comercial fata de prevederile art. 56 C. com., nu s-a dovedit de catre reclamanta indeplinirea conditiilor prevazute de art. 7201 C. proc. civ., relativ la concilierea directa, desi, iar parcurgerea procedurii prealabile era obligatorie, fiind incidente prevederile art. 109 alin. (2) C. proc. civ.
Impotriva acestei sentinte civile a formulat apel parata F. (fosta E.) si apel incident reclamanta SIF A. SA Bacau.
Prin Decizia civila nr. 772 din 9 octombrie 2015 pronunsata de Curtea de Apel Bucuresti, sectia a VI-a civila, aufost respinse apelurile formulate de apelantele F. si SIF A. SA, impotriva sentintei civile nr. 7245 din 17 decembrie 2013 pronuntata de Tribunalul Bucuresti, sectia a VI-a civila, ca nefondate si a respins cererea SIF A. SA de acordare a cheltuielilor de judecata, ca neintemeiata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, Curtea de Apel a retinut urmatoarele:
In ceea ce priveste apelul formulat de F., s-a resinut ca instansa de fond a apreciat judicios asupra intrunirii conditiilor legale pentru atragerea raspunderii civile delictuale a paratei, sens in care au fost apreciate a fi nefondate criticile apelantei relativ la faptul ca nu ar fi savarsit o fapta ilicita.
S-a avut in vedere ca fapta ilicita resinuta in sarcina paratei consta in emiterea ordinului de executare silita prin poprire a sumelor de bani aflate in depozitele bancare detinute de SIF A. SA la SC G. SA in temeiul unui bilet la ordin care reprezinta un titlu executoriu prescris, aspect retinut cu autoritate de lucru judecat prin sentinta civila nr. 6 pronuntata la 19 ianuarie 2010 in Dosarul nr. x/2/2006 de Curtea de Apel Bucuresti, definitiva si irevocabila, in sensul ca executarea silita a fost nelegala, prin aceasta masura fiind incalcate prevederile legale referitoare la prescriptia extinctiva.
In raport cu sentinta civila mentionata s-a apreciat ca nu mai prezinta relevanta faptul ca F. a devenit titular al dreptului de creanta prin girarea biletului la ordin fara sa ii mai incumbe sarcina de a dovedi prezentarea acestuia la plata si nici faptul ca biletul la ordin facea parte din prejudiciul acoperit de Statul Roman in urma falimentului SC H. SA.
Intrucat nimeni nu se poate prevala de necunoasterea legii, nici F. nu poate invoca necunoasterea dispozitiilor legale ce reglementeaza conditiile in care opereaza prescriptia extinctiva.
Faptul pretins de apelanta in sensul ca nu a putut restitui suma executata silit in termen util pentru a evita prejudiciul, a carui reparare o solicita reclamanta, intrucat s-a aflat in imposibilitate fortuita generata de lipsa lichiditatilor in urma popririi propriilor conturi de catre diversi creditori, s-a apreciat ca nu constituie din punct de vedere juridic de natura in masura sa inlature caracterul ilicit al faptei retinute si culpa paratei F. in savarsirea acesteia, respectiv atragerea raspunderii civile delictuale pentru repararea integrala a prejudiciului produs sub forma daunelor efective si a beneficiului nerealizat.
Nu este fondat nici motivul de apel potrivit caruia nu ar fi permis cumulul daunelor-interese moratorii cu cele compensatorii deoarece ar reprezenta o imbogatire fara just temei.
Potrivit dispozitiilor art. 1084 C. civ. daunele-interese ce se cuvin creditorului cuprind in genere pierderea efectiva suferita, precum si beneficiul de care a fost lipsit, iar in conformitate cu dispozitiile art. 1088 C. civ. in cazul obligatiilor constand intr-o suma oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decat dobanda legala, cu exceptia regulilor speciale incidente in materie de comert.
In cazul raspunderii civile delictuale este incident principiul repararii integrale a prejudiciului cauzat printr-o fapta ilicita, respectiv prejudiciul efectiv (daune-interese compensatorii) si beneficiul nerealizat (daune-interese moratorii). In speta, daunele-interese compensatorii privesc actualizarea sumei datorate cu indicele de inflatie pentru repararea prejudiciului intervenit sub aspectul reducerii prin inflatie a valorii fiecareia dintre unitatile monetare ce compun suma respectiva pe perioada cuprinsa intre momentul in care aceasta a devenit scadenta si data platii ei efective, vizand pastrarea valorii reale.
In acelasi timp, daunele-interese moratorii au caracter sanctionator vizand acoperirea prejudiciului cauzat prin lipsirea de „fructele” cuvenite creditorului pe perioada in care se intarzie restituirea sumei datorate.
Prin raportare la temeiul de drept, natura juridica si finalitate, daunele moratorii respectiv daunele compensatorii sunt diferite, acoperind practic parti diferite ale prejudiciului, astfel ca este pe deplin admisibil, chiar necesar cumulul acordarii acestora in vederea unei reparari integrale a prejudiciului produs prin fapta ilicita, fara ca aceasta sa echivaleze cu o imbogatire fara just temei.
Apelanta apreciaza in mod eronat ca actualizarea la valoarea reala a debitului ar constitui daune-interese moratorii, iar nu compensatorii, deoarece se raporteaza la inflatie care se calculeaza sub forma indicelui de inflatie in raport cu trecerea timpului, dar in esenta constituie o devalorizare a sumei datorate, care se impune a fi compensata.
Pe de alta parte, in conditiile in care SIF A. SA, in calitate de comerciant, a dovedit ca pana la executarea silita nelegala si desfiintarea depozitelor bancare detinute la o banca comerciala primea dobanzile comerciale contractate cu aceasta pentru suma executata, este indreptatita sa pretinda repararea prejudiciului constituind beneficiu nerealizat sub forma acelor dobanzi, iar nu a dobanzii legale, numai astfel asigurandu-se integrala reparare a prejudiciului suferit. Prezumtia poate sa priveasca aspectul continuarii contractelor de depozit, iar apelanta nu a facut proba contrara, in sensul ca aceasta (continuarea) nu ar mai fi fost posibila pentru alte motive decat executarea silita nelegala pe care a promovat-o.
Apelanta nu a sustinut in concret sau probat in mod concludent ca daunele trebuie acoperite numai pentru perioada pana la momentul obtinerii de catre creditor a titlului executoriu sau ca, pentru perioada ulterioara ar fi fost acordate de doua ori, astfel ca nici acest motiv de apel nu a fost apreciat a fi fondat. La momentul obtinerii titlului executoriu nu intervine in mod obligatoriu si realizarea efectiva a executarii silite, legea prevazand chiar un termen de prescriere a acesteia pana la implinirea caruia creditorul este prejudiciat in continuare, cu atat mai mult cu cat debitorul poate oricand sa execute benevol propria obligatie.
S-a apreciat a fi neintemeiata si sussinerea apelantei potrivit careia SIF A. SA ar trebui sa-si suporte propriile cheltuieli de judecata deoarece a optat pentru formularea,pe cale separata, a cererii de repararea prejudiciului,instansa apreciind ca sussinerea este lipsita de temei legal, fiind contrara prevederilor art. 274 C. proc. civ.
In ceea ce priveste apelul incident formulat de reclamanta SIF A. SA, apelanta a pretins, pe aceasta cale, schimbarea in parte a sentintei atacate, in sensul ca, in ipoteza admiterii apelului F. sub aspectul respingerii acordarii dobanzilor comerciale contractate pentru depozitele la Banca Transilvania, parata sa fie obligata la plata, cu titlu de daune-interese moratorii a dobanzii legale, solicitata de altfel prin cererea de chemare in judecata, prin capatul de cerere subsidiar. Or, intrucat apelul F. a fost apreciat ca nefondat, inclusiv sub aspectul obligarii partii respective la plata dobanzilor comerciale, fiind respins, drept consecinta a neindeplinirii premisei admiterii apelului respectiv, nici acesta din urma nu a fost apreciat ca fondat.
In consecinta, retinand ca sentinta atacata este temeinica si legala impunandu-se mentinerea acesteia, Curtea de Apel in baza art. 296 C. proc. civ., a respins ambele apeluri, ca nefondate. Totodata, a respins, ca neintemeiata, cererea SIF A. SA de obligare a F. la plata cheltuielilor de judecata in apel, avand in vedere ca nu sunt incidente prevederile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., in sensul ca F. ar fi cazut in pretentii, deoarece la nivelul judecatii in apel (si) apelul SIF A. SA este respins, iar daca s-ar avea in vedere calitatea SIF A. SA de intimata in raport cu apelul formulat de F., ce s-a respins, nu s-ar putea retine formularea de catre SIF A. SA a „pretentiilor” si, corelativ, culpa procesuala a partii adverse.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs parata F., solicitand in temeiul art. 304 pct. 9 si art. 312 alin. (3) C. proc. civ. admiterea recursului, modificarea Deciziei civile nr. 772 din 09 octombrie 2014, admiterea apelului si schimbarea in tot a sentintei civile nr. 7245 din 17 decembrie 2013 pronuntata de Tribunalul Bucuresti, in sensul respingerii cererii de chemare in judecata.
In dezvoltarea motivelor de recurs, incadrate in dispozitiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., parata a sussinut caambele instante au facut o aplicare gresita a prevederilor legale privind raspunderea civila delictuala, deoarece nu sunt intrunite toate condisiile pentru antrenarea raspunderii civile delictuale referitoare la existenta unui prejudiciu;a faptei ilicite;a raportului de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu si a vinovatiei celui ce a cauzat prejudiciul, constand in intentia, neglijenta sau imprudenta cu care a actionat.
Considera ca nu sunt intrunite doua din aceste conditii, respectiv fapta ilicita si vinovatia.
Recurenta pretinde ca nu poate fi resinuta in sarcina sa, drept fapta ilicita, emiterea ordinului de executare silita prin poprire a sumelor de bani aflate in depozitele bancare detinute de reclamanta SIF A. SA, la SC G. SA,deoarece aceasta executare a fost inceputa in temeiul unui bilet la ordin care reprezenta titlu executoriu, fiind titular al dreptului de creante prin girarea biletului la ordin fara sa ii mai incube sarcina de a dovedi prezentarea acestuia la plata si nici faptul ca biletul la ordin facea parte din prejudiciu acoperit de Statul roman in urma falimentului SC H. SA.
Sussine ca, nu a restituit suma executata silit,deoarece nu erau indeplinite conditiile legale, avand o situatie economico-financiara «delicata». Practic din momentul declansarii procedurii de executaresilita din anul 2008 la cererea diferitilor creditori (pagubitii Fondul Nasional de Investisii, dar si alsi creditori), activitatea institutiei a fost ingreunata, in unele perioade de timp, producandu-se chiar o blocare a activitatii, ce exista si in prezent. Precizeaza ca instituirea popririi asupra conturilor, a condus la o lipsa de disponibilitati banesti, fiindu-le poprite chiar si cheltuielile necesare desfasurarii cotidiene a activitatii, aflandu-se in situatia de a nu putea plati utilitatile.
Din aceste considerente apreciaza ca nu se poate retine existenta unei fapte ilicite si nici a culpei acesteia, considerand ca nu se impune atragerea raspunderii delictuale a F., hotararile recurate fiind, din aceasta perspectiva, nelegale.
Un alt motiv de nelegalitate,intemeiat pe dispozitiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se refera la aplicarea gresita a prevederilor legale privind cumulul daunelor interese moratorii cu cele compensatorii, aceasta ducand la o imbogatire fara just temei a reclamantei SIF A. SA.
Potrivit art. 1489 C. civ., la obligatiile care au ca obiect o suma de bani, dobanda este cea convenita de parsi sau, in lipsa, cea prevazuta de lege.
In cazul in care dobanzile sunt cerute in instanta, acestea se calculeaza numai de la data cererii de chemare in judecata. Plata daunelor solicitate, in cazul in care suma de bani a fost actualizata, ar insemna o dubla reparatie, prejudiciul fiind acoperit fie de dobanda legala, fie de diferenta rezultata din actualizarea datoriei.
Cumulul celor doua tipuri de despagubiri determina o imbogatirea fara justa cauza a intimatei, deoarece creanta (debitul principal) se actualizeaza cu indicele de inflatie, in cadrul executarii silite, fiind acoperit astfel, intregul prejudiciu suferit de intimata. Se apreciaza ca nu pot fi admise ambele tipuri de despagubiri, care se exclud reciproc, ci doar unul din ele (ori actualizarea creantei, ori dobanda legala).
Hotararile recurate acorda nelegal o dubla despagubire deoarece suma prevazuta in titlu executoriu de admitere a cererii de intoarcere a executarii silite este actualizata cuindicele de inflatie la momentul platii, in speta, prin intermediul executorului judecatoresc. Apreciaza ca intimata-reclamanta nu poate solicita despagubiri de doua ori, atat actualizarea in cadrul procedurii de executare silita, la care se adauga si cheltuieli de executare, precum si daunele (actualizare si dobanda comerciala), ce fac obiectul prezentului litigiu.
Recurenta sussine ca si obligarea sa la plata dobanzii comerciale ce ar fi fost incasata daca s-ar fi mentinut depozitele bancare, este nelegala, deoarece exista doar o prezumtie relativa ca intimata-reclamantasi-ar fi continuat relatia contractuala cu respectiva banca.
Este criticata si dispozisia referitoare la obligarea sa la plata cheltuielilor de judecata, deoarece nu sunt incidente dispozitiile art. 274 C. proc. civ., intrucatnu i se poate retine nicio culpa procesuala in prezenta cauza.
Intimata reclamanta SIF A. SA a formulat intampinare, solicitand respingerea recursului declarat de parata, aratand ca, motivele de recurs sunt, in fapt, o reiterare a motivelor de apel si a apararilor formulate la instanta de fond, aspecte care au fost solutionate in mod corect si legal.
Analizand decizia recurata, in cadrul controlului de legalitate, in raport de criticile susceptibile de incadrare in art. 304 pct. 9 C. proc. civ. si dispozitiile legale incidente in cauza, Inalta Curte va constata ca recursul este nefondat, urmand a fi respins pentru urmatoarele considerentele:
Cu titlu prealabil, Inalta Curte observa faptul ca recurenta a inteles sa invoce, in dezvoltarea motivelor de recurs, prevederi ale Legii nr. 287/2009 privind C. civ., respectiv art. 1349 si 1489 C. civ. Din aceasta perspectiva, se impune a se sublinia faptul ca, art. 5 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ. stipuleaza ca „dispozitiile C. civ. se aplica tuturor actelor si faptelor incheiate sau, dupa caz, produse ori savarsite dupa intrarea sa in vigoare, precum si situatiilor juridice nascute dupa intrarea sa in vigoare”.
In acelasi timp, relativ la legea aplicabila litigiului de fasa, trebuie avute in vedere normele tranzitarii inscrise in art. 103 din Legea nr. 71/2011, potrivit carora „obligatiile nascute din faptele juridice extracontractuale sunt supuse dispozitiilor legii in vigoare la data producerii ori, dupa caz, a savarsirii lor.” Cu alte cuvinte, raspunderea pentru faptele ilicite cauzatoare de prejudicii (raspunderea civila delictuala) este guvernata de legea in vigoare in momentul savarsirii faptei ilicite.
In acelasi sens, art. 6 alin. (2) C. civ. prevede ca „actele si faptele juridice incheiate ori, dupa caz, savarsite sau produse inainte de intrarea in vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decat cele prevazute de legea in vigoare la data incheierii sau, dupa caz, a savarsirii ori producerii lor.”
Intrucat in cauza se discuta despre o fapta ilicita savarsita inainte de intrarea in vigoare a actualului C. civ., spetei de fata ii sunt aplicabile dispozitiile C. civ. de la 1864. In acest cadru normativ, referirile recurentei la modul de aplicare a dispozisiilorinscrise in art. 1349 si 1489 din N.C.C. nu vor face obiect al analizei, atat timp cat, din punct de vedere a legii aplicabile, textele evocate nu au incidensa.
In privinsa acelor critici circumscrise motivului de nelegalitate prevazut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Inalta Curte va constata ca motivul de recurs nu poate fi resinut pentru a atrage modificarea deciziei atacate.
Premisa de analiza a pretensiilor reclamantei impune verificarea intrunirii condisiilor raspunderii civile delictuale reglementate de dispozisiile art. 998 si urm. C. civ., raspundere care poate fi antrenata doar in ipoteza in care debitorul obligasiei nu isi executa obligasia cu vinovasie sau fara justificare, situasie care reclama ideea de culpa in neexecutarea obligasiei.
Intrucat acordarea despagubirilor solicitate nu poate fi realizata decat prin prisma indeplinirii condisiei care impune existensa unei fapte ilicite, imputabila debitorului obligasiei, in speta, condisia premisa pentru antrenarea raspunderii civile in sarcina paratei-recurente a fost corect retinuta deoarece actiunea acesteia,ce a constat in efectuarea unui act de executare asupra patrimoniului reclamantei SIF A. SA in conditiile in care obligatia sa era prescrisa, are in sensul dispozisiilor legale ce instituie raspunderea civila, natura juridica a unei fapte ilicite, savarsita cu vinovasie.
In privinsa consinutului concret care contureaza fapta ilicita, respectiv demararea nelegala de catre parata a procedurii execusionale prin poprire asupra depozitelor bancare desinute de SIF A. SA, la SC G. SA – Sucursala Bacau, in temeiul unui bilet la ordin care reprezenta un titlu executoriu prescris, instansa de apel in mod corect a dat valensa juridica efectului pozitiv al puterii lucrului judecat al sentinsei civile nr. 6 din 19 ianuarie 2010 pronunsata de Curtea de Apel Bucuresti, secsia a V-a comerciala, irevocabila prin Decizia nr. 3621 din 02 noiembrie 2010 pronunsata de Inalta Curte de Casasie si Justisie in Dosarul nr. x/2/2006, ca urmare a respingerii recursului, prin care a fost admisa contestasia la executare impotriva executarii silite inisiate prin somasia de executare, comunicata in baza biletului la ordin emis la data de 03 iunie 1996 la Piatra Neams si scadent in 03 iunie 1997. Prin aceasta hotarare, instansa a admis excepsia prescripsiei dreptului la executare silita, a anulat executarea silita si a constatat prescris dreptul la executare silita.
Or, in contextul resinerii acestei fapte ilicite in sarcina paratei, ce a vizatinisierea actelor de executare silita cu nerespectarea prevederilorlegale referitoare la urmarirea si recuperarea debitelorde la emitensii biletelor la ordin, respectiv in baza unui bilet la ordin prescris, instansa de apel ainlaturat, ca lipsite de relevansa juridica,alegasiile paratei relativ la modalitatea in care a devenit titular al biletului la ordin ori a situasiei sale economico-financiare si a lipsei lichiditasilor in urma popririi propriilor conturi de catre diversi creditori. Or, reluarea de catre recurenta a acestor sussineri, in contextul considerentelor decisive ale hotararii atacate si in raport de configurarea actuala a acestei cai extraordinare de atac, se constata ca respectivele critici nu pot face obiect de analiza in recurs deoarece acestea nu au legatura cu argumentatia logico – juridica retinuta de instansa de apel in motivarea deciziei pronunsata care a vizat analiza condisiilor cumulative reglementate de art. 998 C. civ., respectiv: fapta ilicita, vinovatia, prejudiciul si legatura de cauzalitate intre acestea.
Esential in privinsa caracterului ilicit al faptei paratei si a culpei acesteia sunt aspectele resinute cu autoritate de lucru judecat prin hotararea judecatoreasca ce au vizat nelegalitatea executarii silite sub aspectul incalcarii prevederilor legale referitoare la prescripsia extinctiva.In aceste circumstanse, instansele de fond si de apel au resinut indeplinita si cea de a doua condisie pentru antrenarearaspunderii civile delictuale in sarcina paratei F., intrucat aceasta a cauzat cu vinovasie, prin fapta sa, un prejudiciu reclamantei, ce trebuie reparat. Or, in contextulfactual determinat si care nu mai poate fi reevaluat in aceasta faza procesuala, in raport de configurasia actuala a art. 304 C. proc. civ., s-a statuat corect asupra faptului ca parata nu poate fi exonerata de la plata prejudiciului cauzat reclamantei,in lipsa unor cauze exoneratoare de raspundere.
Printr-un alt motiv de recurs, parata a sussinut aplicarea gresita a prevederilor legale privind cumulul daunelor interese moratorii cu cele compensatorii, cumul care ar conduce la o imbogatire fara just temei a reclamantei SIF A. SA.
Critica recurentei nu poate fi primita, in condisiile resinerii incidensei dispozitiilorart. 1082 si 1088 C. civ. din 1864 care consacra principiul repararii integrale a prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutarii de catre debitor a obligatiei, prejudiciu care cuprinde atat pierderea efectiv suferita de creditor (damnum emergens), cat si beneficiul de care acesta este lipsit (lucrum cessans).
Or, prin cererea de chemare in judecata, reclamanta a solicitat repararea prejudiciului suferit ca urmare a executarii silite nelegale efectuate de F., prejudiciu reclamat constand in valoarea daunelor interese compensatorii pentru prejudiciul efectiv suferit, reprezentat de actualizarea cu indicele de inflasie a sumei executate, cat si a daunelor interese moratorii, respectiv prejudiciul nerealizat, reprezentat de dobanda contractuala.
Relativ la prejudiciul efectiv solicitat in cauza, contrar sussinerilor recurentei, prin instituirea obligatiei de actualizare a sumei cu rata oficiala a inflatiei este recunoscut reclamantei existenta prejudiciului cauzat prin fapta ilicita, ceea ce conduce, in consecinta, la o reparatie partiala, prin acordarea de daune-interese compensatorii (damnum emergens).
Insa, cum principiul repararii integrale a prejudiciului suferit de reclamanta, ce constituie consecinta directa a faptei ilicite, impune si remedierea celui de-al doilea element constitutiv al prejudiciului, respectiv prin acordarea reclamantei a beneficiului de care a fost lipsita (lucrum cessans), respectiv al daunelor-interese moratoriisub forma dobanzii conventionale asupra sumelor de bani ce au fost desinute de reclamanta in depozite bancare, pana la momentul executarii silite a acestora de catre recurenta.
Sub aspectul problemei ridicata in cauza, trebuie avut in vedere ca, natura juridica a dobanzii este diferita de natura juridica a actualizarii obligatiei cu rata inflatiei, prima reprezentand o sanctiune (daune moratorii pentru neexecutarea obligatiei de plata – lucrum cessans), iar a doua reprezentand valoarea reala a obligatiei banesti la data efectuarii platii (daune compensatorii – damnum emergens). Diferenta dintre cele doua institutii juridice conduce la concluzia admisibilitatii cumulului acestora neputandu-se vorbi despre o dubla reparatie, ceea ce ar reprezenta o imbogatire fara justa cauza a creditorului. Prin urmare, este legal cumulul actualizarii sumei executate cu dobanda, deoarece numai prin aceasta modalitate se asigura respectarea principiului repararii integrale a prejudiciului consacrat de art. 1084 C. civ.
Cat priveste sustinerile legate de aplicarea dobanzii si actualizarea sumelor, acest aspect a fost solutionat corect de instanta de apel in consens cu dispozitiile Deciziei nr. 2/2014 a Inaltei Curti de Casasie si Justisie. Astfel, relativ la chestiunea privind cumulul daunelor interese moratorii cu cele compensatorii, trebuie avut in vedere ca problema de drept in discusie a fost clarificata prin Decizia nr. 2/2014 pronunsata in solusionarea recursului in interesul legii de Inalta Curte de Casasie si Justisiecarea statuat, cu forsa obligatorie, in privinsa naturii sumelor solicitate a fi actualizate cu indicele de inflatie si a posibilitatii cumulului dobanzii legale cu actualizarea acelorasi sume, cu indicele de inflatie.
Recurenta a sustinut nelegalitatea hotararii intrucat s-a acordat nelegal o dubla despagubire deoarece suma prevazuta in titlu executoriu privind admiterea cererii de intoarcere a executarii silite poate fi actualizata cu indicele de inflatie la momentul platii, prin intermediul executorului judecatoresc.
Critica recurentei nu poate fi primitaintrucat, in temeiul principiului constitutional al accesului liber la justitie, creditorul are posibilitatea de a solicita instantei actualizarea obligatiei stabilita in bani prin hotararea judecatoreasca, definitiva si irevocabila, de vreme ce prin sentinta comerciala nr. 41 din 7 aprilie 2011 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, sectia a V-a comerciala, irevocabila prin Decizia civila nr. 3342/2011 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, sectia a II-a civila, s-a dispus doar intoarcerea executarii silite efectuate impotriva reclamantei si restituirea sumelor de bani, iar actualizarea acestora nu s-a dovedit ca a fost ceruta in cadrul procedurii executionale. In aceasta situatie nu se poate retine cu temei ca ar fi fost acordata o dubla despagubire princumulul dintre dobanda si actualizarea respectivelor sume de bani.
In ce priveste critica paratei referitoare la imprejurarea ca dobanda nu poate fi solicitata decat de la data cererii de chemare in judecata, Inalta Curte va retine ca aceasta sustinere constituie o critica „omisso medio”, deoarece se constata ca nu a fost formulata si prin motivele de apel invederate de catre apelanta F. Inacestecircumstante, criticile care nu au fostformulateinapel, la adresasentinteiprimeiinstante, nu mai pot fi formulate, pentru prima datainrecurssi nu pot face obiect al examinarii direct inaceastafazaprocesuala.
Relativ la critica paratului referitoare la modul de solutionare a cererii privind obligarea sa la plata cheltuielilor de judecata, aspect semnalat si in apelul declarat, Inalta Curte se va constata ca apararea este neintemeiata intrucat instansa de fond a efectuat o corecta aplicare a dispozisiilor art. 274 C. proc. civ.
Textul consacra principiul potrivit caruia la baza obligasiei de restituire a cheltuielilor de judecata sta culpa procesuala si ca partea din vina careia s-a purtat procesul trebuie sa suporte cheltuielile facute de partea care a castigat procesul. Intrucat acsiunea reclamantei a fost admisa, in mod corect a fost resinuta culpa procesuala a paratei in aceasta faza procesuala si s-a dispus obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecata, conform art. 274 alin. (1) C. proc. civ., parata fiind in accepsiunea textului legal evocat „partea cazuta in pretensii”.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de parata F. impotriva Deciziei nr. 772 din 9 octombrie 2015 a Curtii de Apel Bucuresti, sectia a VI-a civila.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica, astazi 17 martie 2016.