Articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 1346/2000 al Consiliului din 29 mai 2000 privind procedurile de insolventa trebuie interpretat in sensul ca reprezinta un „drept real” in intelesul acestui articol o garantie constituita in temeiul unei dispozitii de drept national precum cea in discutie in litigiul principal, potrivit careia imobilul debitorului de impozite pe teren este grevat de plin drept de o sarcina publica, iar acest proprietar trebuie sa tolereze executarea silita asupra respectivului imobil a titlului prin care se constata creanta fiscala.
HOTARAREA CURTII (Camera a cincea)
26 octombrie 2016(*)
„Trimitere preliminara – Spatiul de libertate, securitate si justitie – Cooperare judiciara in materie civila – Proceduri de insolventa – Regulamentul (CE) nr. 1346/2000 – Articolul 5 – Notiunea «drepturile reale ale tertilor» – Sarcina publica ce greveaza bunurile imobile si care garanteaza perceperea impozitului pe teren”
In cauza C?195/15,
avand ca obiect o cerere de decizie preliminara formulata in temeiul articolului 267 TFUE de Bundesgerichtshof (Curtea Federala de Justitie, Germania), prin decizia din 12 martie 2015, primita de Curte la 29 aprilie 2015, in procedura
SCI Senior Home, in reorganizare judiciara,
impotriva
Gemeinde Wedemark,
Hannoversche Volksbank eG,
CURTEA (Camera a cincea),
compusa din domnul J. L. da Cruz Vilaça, presedinte de camera, doamna M. Berger (raportor) si domnii A. Borg Barthet, E. Levits si F. Biltgen, judecatori,
avocat general: domnul M. Szpunar,
grefier: domnul M. Aleksejev, administrator,
avand in vedere procedura scrisa si in urma sedintei din 10 martie 2016,
luand in considerare observatiile prezentate:
– pentru guvernul spaniol, de A. Gavela Llopis, in calitate de agent;
– pentru Comisia Europeana, de M. Wilderspin, in calitate de agent,
dupa ascultarea concluziilor avocatului general in sedinta din 26 mai 2016,
pronunta prezenta
Hotarare
1 Cererea de pronuntare a unei hotarari preliminare priveste interpretarea articolului 5 din Regulamentul (CE) nr. 1346/2000 al Consiliului din 29 mai 2000 privind procedurile de insolventa (JO 2000, L 160, p. 1, Editie speciala, 19/vol. 1, p. 143).
2 Aceasta cerere a fost formulata in cadrul unui litigiu intre SCI Senior Home, in reorganizare judiciara, reprezentata de Pierre Mulhaupt, in calitate de administrator judiciar, pe de o parte, si Gemeinde Wedemark (comuna Wedemark, Germania) si Hannoversche Volksbank eG, pe de alta parte, in legatura cu vanzarea silita a unui imobil aflat in proprietatea Senior Home.
Cadrul juridic
Dreptul Uniunii
3 Considerentele (24) si (25) ale Regulamentului nr. 1346/2000 au urmatorul cuprins:
„(24) Recunoasterea automata a unei proceduri de insolventa careia i se aplica in mod obisnuit legea statului de deschidere poate interfera cu normele care reglementeaza tranzactiile desfasurate in […] state[le membre]. Pentru a proteja asteptarile legitime si siguranta tranzactiilor intr?un alt stat membru decat cel de deschidere, ar trebui sa se prevada o serie de exceptii de la norma generala.
(25) In special in cazul drepturilor reale este necesara o derogare speciala de la legea statului de deschidere, deoarece aceste drepturi au o importanta considerabila pentru acordarea creditelor. Justificarea, valabilitatea si intinderea unui astfel de drept real trebuie, prin urmare, sa fie determinate in mod normal de catre legea locului (lex situs) si sa nu fie afectate de deschiderea procedurii de insolventa. Titularul dreptului real ar trebui, prin urmare, sa?si poata valorifica in continuare dreptul de a delimita garantia reala de masa bunurilor. Daca bunurile sunt supuse drepturilor reale in temeiul legii statului unde sunt situate, dar procedura principala se desfasoara in alt stat membru, lichidatorul din cadrul procedurii principale ar trebui sa poata cere deschiderea unei proceduri secundare in jurisdictia in care s?au nascut drepturile reale, in masura in care debitorul are un sediu in statul respectiv. Daca nu este deschisa o procedura secundara, excedentul obtinut din vanzarea bunurilor supuse drepturilor reale trebuie platit lichidatorului din cadrul procedurii principale.”
4 Articolul 4 din Regulamentul nr. 1346/2000, intitulat „Lege aplicabila”, prevede:
„(1) In absenta unei dispozitii contrare in prezentul regulament, legea aplicabila procedurii de insolventa si efectelor acesteia este legea statului membru pe al carui teritoriu este deschisa procedura, denumit in continuare «stat de deschidere».
(2) Legea statului de deschidere determina conditiile pentru deschiderea, desfasurarea si inchiderea procedurii de insolventa. Aceasta determina in special:
[…]
(f) efectele procedurii de insolventa asupra actiunilor individuale intentate de creditori, cu exceptia proceselor in curs de solutionare;
[…]
(i) normele care reglementeaza distribuirea incasarilor rezultate din vanzarea bunurilor, rangul creantelor si drepturile creditorilor care au obtinut o satisfacere partiala dupa deschiderea procedurii insolventei in temeiul unui drept real sau ca efect al unei compensari;
[…]”
5 Articolul 5 din Regulamentul nr. 1346/2000, intitulat „Drepturile reale ale tertilor”, prevede:
„(1) Deschiderea procedurii de insolventa nu aduce atingere drepturilor reale ale unui creditor sau tert asupra bunurilor corporale sau necorporale, mobile ori imobile – atat bunuri individual determinate, cat si constituite in universalitati a caror alcatuire se poate modifica – apartinand debitorului si care se afla pe teritoriul unui alt stat membru la data deschiderii procedurii.
(2) Drepturile mentionate la alineatul (1) includ in special:
(a) dreptul de a executa sau de a solicita executarea bunurilor si de a obtine castiguri materiale dintr?o asemenea executare ori din fructele bunurilor respective, in special in temeiul unui gaj sau ipoteci;
(b) dreptul exclusiv de realizare a unei creante, in special ca urmare a gajarii sau cesionarii creantei cu titlu de garantie;
(c) dreptul de a revendica bunurile si/sau de a cere restituirea acestora din mana oricui le?ar detine sau le?ar folosi impotriva vointei partii indreptatite;
(d) dreptul real de a culege fructele unui bun.
(3) Este asimilat dreptului real dreptul inscris intr?un registru public si opozabil tertilor, in virtutea caruia poate fi dobandit un drept real in sensul alineatului (1).
[…]”
6 Potrivit articolului 39 din Regulamentul nr. 1346/2000, intitulat „Dreptul de inregistrare a cererilor de admitere a creantelor”:
„Orice creditor care isi are resedinta obisnuita, domiciliul sau sediul social intr?un stat membru altul decat statul de deschidere, inclusiv autoritatile fiscale si organismele de asigurari sociale ale statelor membre, au dreptul sa?si inregistreze, in scris, cererile de admitere a creantelor in cadrul procedurii de insolventa.”
Dreptul german
7 Articolul 12 din Grundsteuergesetz (Legea privind impozitul pe teren, denumita in continuare „GrStG”), intitulat „Garantie reala”, are urmatorul cuprins:
„Impozitul pe teren constituie o sarcina publica asupra bunului supus impozitarii.”
8 Articolul 77 alineatul (2) prima teza din Abgabenordnung (Codul fiscal, denumit in continuare „AO”) prevede:
„In situatia unui impozit care greveaza proprietatea imobiliara cu o sarcina publica, proprietarul trebuie sa permita executarea silita a proprietatii imobiliare.”
9 Articolul 10 alineatul (1) din Zwangsversteigerungsgesetz (Legea privind vanzarea silita) prevede:
„In ordinea de mai jos, confera creditorului dreptul de a se indestula din sumele rezultate in urma vanzarii terenului […]:
[…]
3. creantele privind plata sarcinilor publice aferente terenului, provenind din sumele restante din ultimii patru ani; prestatiile periodice, in special impozitul pe teren, dobanzile, majorarile sau prestatiile sub forma de renta […] beneficiaza de acest drept de preferinta numai pentru sumele curente si pentru cele restante din ultimii doi ani […].
[…]”
Situatia de fapt din litigiul principal si intrebarea preliminara
10 Senior Home, societate civila imobiliara de drept francez, este proprietara a unui imobil situat in Wedemark (Germania). Prin decizia din 6 mai 2013, tribunal de grande instance de Mulhouse (Tribunalul de Mare Instanta din Mulhouse, Franta) a dispus reorganizarea ei judiciara.
11 La data de 15 mai 2013, comuna Wedemark a solicitat vanzarea silita a acestui imobil, cu scopul de a obtine recuperarea impozitelor pe teren neplatite, pentru perioada cuprinsa intre 1 octombrie 2012 si 30 iunie 2013, in valoare de 7 471,19 euro, facand dovada unui titlu de creanta fiscala executoriu.
12 Prin decizia din 21 mai 2013, Amtsgericht Burgwedel (Tribunalul Districtual din Burgwedel, Germania) a dispus vanzarea silita a imobilului mentionat. Actiunea formulata de Senior Home impotriva acestei decizii a fost respinsa. Dupa respingerea apelului sau in fata Landgericht Hannover (Tribunalul Regional din Hanovra, Germania), Senior Home, reprezentata de domnul Mulhaupt in calitate de administrator judiciar, a sesizat Bundesgerichtshof (Curtea Federala de Justitie, Germania) pentru a obtine, pe de o parte, anularea deciziei Amtsgericht Burgwedel (Tribunalul Districtual din Burgwedel) care a dispus vanzarea silita si, pe de alta parte, radierea din cartea funciara a inscrierii aferente acesteia.
13 Instanta de trimitere aminteste ca, in conformitate cu articolul 4 din Regulamentul nr. 1346/2000, procedura de insolventa deschisa impotriva Senior Home este supusa dreptului francez. Or, in temeiul acestui drept, deschiderea procedurii de reorganizare judiciara ar impiedica in esenta vanzarea silita in discutie in litigiul principal. In schimb, potrivit articolului 5 alineatul (1) din acest regulament, deschiderea unei proceduri de insolventa nu ar aduce atingere drepturilor reale ale unui creditor sau tert asupra bunurilor apartinand debitorului care se afla pe teritoriul unui alt stat membru.
14 Instanta de trimitere arata ca, in dreptul german, creantele exigibile cu titlu de impozite pe teren constituie, in conformitate cu articolul 12 din GrStG, sarcini publice aferente terenului care sunt drepturi reale, proprietarul imobilului grevat trebuind sa tolereze executarea silita a titlului prin care se constata aceste creante asupra respectivului imobil, in conformitate cu articolul 77 alineatul (2) prima teza din AO. Cu toate acestea, instanta mentionata ridica problema daca aspectul existentei sau inexistentei unui drept real in sensul articolului 5 alineatul (1) din regulamentul amintit trebuie apreciata in temeiul dreptului german sau daca este necesar, dimpotriva, sa se interpreteze in mod autonom notiunea „drept real”.
15 In aceste conditii, Bundesgerichtshof (Curtea Federala de Justitie) a hotarat sa suspende judecarea cauzei si sa adreseze Curtii urmatoarea intrebare preliminara:
„Notiunea de drept real, astfel cum este prevazuta la articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1346/2000, include o reglementare nationala precum cea de la articolul 12 din [GrStG] coroborat cu articolul 77 alineatul (2) prima teza din [AO], potrivit careia, prin lege, creantele provenind din impozitul pe teren greveaza imobilul cu o sarcina publica, iar proprietarul trebuie sa tolereze executarea silita a proprietatii imobiliare?”
Cu privire la intrebarea preliminara
16 Prin intermediul intrebarii formulate, instanta de trimitere solicita, in esenta, sa se stabileasca daca articolul 5 din Regulamentul nr. 1346/2000 trebuie interpretat in sensul ca reprezinta un „drept real” in intelesul acestui articol o garantie constituita in temeiul unei dispozitii de drept national precum cea in discutie in litigiul principal, potrivit careia imobilul debitorului de impozite pe teren este grevat de plin drept de o sarcina publica, iar acest proprietar trebuie sa tolereze executarea silita asupra respectivului imobil a titlului prin care se constata creanta fiscala.
17 In aceasta privinta, trebuie amintit, in primul rand, ca acest regulament se intemeiaza, astfel cum a aratat avocatul general la punctele 21-23 din concluzii, pe un model asa?numit de „universalitate atenuata”, potrivit caruia, pe de o parte, legea aplicabila procedurii principale de insolventa si efectelor sale este cea a statului membru pe al carui teritoriu a fost deschisa aceasta procedura, in timp ce, pe de alta parte, regulamentul mentionat prevede mai multe exceptii de la aceasta regula. Articolul 5 alineatul (1) din acelasi regulament prevede una dintre aceste exceptii.
18 In ceea ce priveste mai precis articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1346/2000, care prevede ca deschiderea procedurii de insolventa nu aduce atingere drepturilor reale ale unui creditor sau tert asupra bunurilor apartinand debitorului si care se afla pe teritoriul unui alt stat membru la data deschiderii procedurii, din jurisprudenta Curtii reiese ca justificarea, valabilitatea si intinderea unui astfel de drept real trebuie sa fie determinate in mod normal de legea locului unde se afla bunul care face obiectul dreptului respectiv. In consecinta, articolul 5 alineatul (1) din acest regulament permite, prin derogare de la regula aplicarii legii statului membru de deschidere, aplicarea in privinta dreptului real al unui creditor sau al unui tert asupra anumitor bunuri care apartin debitorului a legii statului membru pe teritoriul caruia se afla bunul in cauza (a se vedea in acest sens Hotararea din 5 iulie 2012, ERSTE Bank Hungary, C?527/10, EU:C:2012:417, punctele 40-42, si Hotararea din 16 aprilie 2015, Lutz, C?557/13, EU:C:2015:227, punctul 27).
19 In consecinta, in ceea ce priveste cauza principala, problema calificarii dreptului in cauza ca drept „real” in sensul articolului 5 alineatul (1) din regulamentul mentionat se examineaza in raport cu dreptul national, in speta dreptul german.
20 In aceasta privinta, din decizia de trimitere reiese ca sarcinile in discutie in litigiul principal constituie drepturi patrimoniale reale, dat fiind ca proprietarul imobilului grevat trebuie sa tolereze executarea silita asupra respectivului imobil a titlului prin care se constata creanta fiscala. In orice caz, revine instantei de trimitere sarcina sa constate si sa aprecieze situatia de fapt a litigiului cu care este sesizata, precum si sa interpreteze si sa aplice dreptul national (Hotararea din 8 iunie 2016, Hünnebeck, C?479/14, EU:C:2016:412, punctul 36) pentru a stabili daca creanta izvorata din impozitul pe teren in discutie in litigiul principal poate fi considerata un drept real potrivit dreptului german.
21 In al doilea rand, trebuie amintit ca, desi articolul 5 alineatele (2) si (3) din Regulamentul nr. 1346/2000 nu defineste notiunea „drept real”, el precizeaza totusi, prin intermediul unei serii de exemple de drepturi calificate de acest regulament drept „reale”, domeniul de aplicare si, prin urmare, limitele protectiei acordate prin aceasta dispozitie privilegiilor, garantiilor sau altor drepturi ale creditorilor unui debitor insolvabil, prevazute de dreptul intern al statelor membre.
22 Astfel, dupa cum a aratat in esenta avocatul general la punctele 43 si 44 din concluzii, pentru a nu lipsi de efectul sau util limitarea la drepturile „reale” a domeniului de aplicare al articolului 5 din regulamentul mentionat, este necesar sa se considere ca drepturile considerate „reale” de legislatia nationala in cauza trebuie sa indeplineasca anumite criterii pentru a intra sub incidenta articolului 5 amintit mai sus.
23 In speta, in ceea ce priveste un drept precum cel in discutie in litigiul principal, trebuie sa se constate ca, sub rezerva verificarilor pe care trebuie sa le efectueze instanta de trimitere, acesta indeplineste criteriile enumerate la articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1346/2000, intrucat, pe de o parte, constituie o sarcina care greveaza direct si imediat un bun imobiliar impozitat si, pe de alta parte, proprietarul imobilului trebuie sa tolereze executarea sa silita asupra acestuia, in temeiul articolului 77 alineatul (2) prima teza din AO. In plus, astfel cum a aratat avocatul general la punctul 49 din concluzii, in cursul unei proceduri de insolventa, administratia fiscala beneficiaza, in temeiul sarcinii aferente imobilului in discutie in litigiul principal, de calitatea de creditor privilegiat.
24 In al treilea rand, aceasta constatare nu este de natura sa fie repusa in discutie de imprejurarea, aratata de Comisie in observatiile sale, potrivit careia articolul 5 sus?mentionat trebuie interpretat in mod strict intrucat constituie o exceptie de la norma generala consacrata la articolul 4 din acest regulament, asa incat nu ar avea in vedere decat drepturile reale acordate in cadrul unor tranzactii comerciale.
25 Astfel, pe de o parte, desi, potrivit unei jurisprudente constante, o dispozitie derogatorie trebuie interpretata strict, se impune insa a se asigura ca aceasta dispozitie nu este lipsita de efectul sau util (a se vedea in acest sens Hotararea din 13 decembrie 2012, BLV Wohn?und Gewerbebau, C?395/11, EU:C:2012:799, punctul 33 si jurisprudenta citata).
26 Pe de alta parte, nici modul de redactare a dispozitiilor Regulamentului nr. 1346/2000, nici obiectivele urmarite de acesta nu permit sa se interpreteze articolul 5 din regulament in sensul ca nu ar include drepturile reale acordate in afara cadrului unei tranzactii comerciale.
27 Cu privire la textul dispozitiilor in discutie, este necesar sa se arate ca articolul 5 sus?mentionat nu cuprinde niciun element susceptibil sa limiteze domeniul de aplicare al acestui articol in functie de originea dreptului real in cauza sau de natura, de drept public sau de drept privat, a creantei garantate de respectivul drept real.
28 In ceea ce priveste obiectivele urmarite de aceasta dispozitie, din considerentul (24) al Regulamentului nr. 1346/2000 reiese ca exceptiile de la regula generala de desemnare a legii aplicabile, consacrata la articolul 4 din respectivul regulament, urmaresc a „proteja asteptarile legitime si siguranta tranzactiilor intr?un alt stat membru decat cel de deschidere”, caracterul comercial al drepturilor sau al creantelor in cauza fiind, in aceasta privinta, indiferent.
29 In plus, nimic nu permite sa se deduca din considerentul (25) al Regulamentului nr. 1346/2000, potrivit caruia „in special” in cazul drepturilor reale este necesara o derogare speciala de la legea statului de deschidere, aceste drepturi avand o importanta considerabila pentru acordarea creditelor, ca respectiva exceptie nu ar acoperi decat garantiile reale acordate exclusiv in cadrul contractelor comerciale sau de credit. Dimpotriva, reiese ca o limitare a domeniului de aplicare al articolului 5 din acelasi regulament in functie de originea comerciala a dreptului real in cauza ar fi contrara obiectivului, enuntat expres in considerentul (24) al acestui regulament, de a proteja asteptarile legitime si siguranta tranzactiilor.
30 In orice caz, trebuie sa se constate ca o interpretare a articolului 5 din Regulamentul nr. 1346/2000 in sensul ca exceptia pe care o prevede nu ar acoperi decat drepturile reale constituite in cadrul tranzactiilor comerciale sau al creditului ar conduce la un tratament defavorabil al titularilor de drepturi reale acordate in cadrul altor tranzactii decat cele comerciale.
31 Or, asa cum a aratat in esenta avocatul general la punctele 64-67 din concluzii, Regulamentul nr. 1346/2000 se intemeiaza pe principiul egalitatii de tratament a creditorilor si pe cel potrivit caruia dispozitiile sale trebuie aplicate indiferent de natura, comerciala sau de alt tip, a creantelor garantate de drepturile reale. Astfel, in ceea ce priveste posibilitatea creditorilor de a?si inregistra, in scris, cererile de admitere a creantelor in cadrul procedurii de insolventa, articolul 39 din acest regulament exclude orice discriminare din partea autoritatilor fiscale si a organismelor de securitate sociala ale altor state membre decat statul pe al carui teritoriu a fost deschisa procedura de insolventa.
32 In aceste conditii, trebuie sa se raspunda la intrebare ca articolul 5 din Regulamentul nr. 1346/2000 trebuie interpretat in sensul ca reprezinta un „drept real” in intelesul acestui articol o garantie constituita in temeiul unei dispozitii de drept national precum cea in discutie in litigiul principal, potrivit careia imobilul debitorului de impozite pe teren este grevat de plin drept de o sarcina publica, iar acest proprietar trebuie sa tolereze executarea silita asupra respectivului imobil a titlului prin care se constata creanta fiscala.
Cu privire la cheltuielile de judecata
33 Intrucat, in privinta partilor din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanta de trimitere, este de competenta acesteia sa se pronunte cu privire la cheltuielile de judecata. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observatii Curtii, altele decat cele ale partilor mentionate, nu pot face obiectul unei rambursari.
Pentru aceste motive, Curtea (Camera a cincea) declara:
Articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 1346/2000 al Consiliului din 29 mai 2000 privind procedurile de insolventa trebuie interpretat in sensul ca reprezinta un „drept real” in intelesul acestui articol o garantie constituita in temeiul unei dispozitii de drept national precum cea in discutie in litigiul principal, potrivit careia imobilul debitorului de impozite pe teren este grevat de plin drept de o sarcina publica, iar acest proprietar trebuie sa tolereze executarea silita asupra respectivului imobil a titlului prin care se constata creanta fiscala.
Semnaturi