In materia stabilirii competentei teritoriale in caz de divort, notiunea de „locuinta” trebuie inteleasa ca element de identificare a persoanei fizice, interesand, asadar, nu atat locuinta statornica si principala a paratului, cat adresa unde locuieste efectiv. Fata de aceasta, in conformitate cu prevederile art. 915 alin. (1) teza ultima din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., in ipoteza in care sotul parat nu are locuinta in tara si instantele romane sunt competente international, devine competenta judecatoria in circumscriptia careia isi are domiciliul reclamantul.
R O M A N I A
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
Sectia I civila
Decizia nr. 2421/2015 Dosar nr. 581/336/2015
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 29 octombrie 2015.
Asupra conflictului de competenta de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea de chemare in judecata, inregistrata pe rolul Judecatoriei Fagaras, la data de 17 iulie 2014, cu nr. 3184/226/2014, reclamanta G.P., cu domiciliul in Mun. Fagaras, str. D., jud. Brasov, in contradictoriu cu paratul G.G., domiciliat in orasul Viseu de Sus, str. D., jud. Maramures, a solicitat: desfacerea casatoriei incheiate intre parti la data de 23 august 1998 si inregistrata in Registrul de stare civila al loc. Viseu de Sus, jud. Maramures, din culpa paratului; sa se dispuna ca, dupa desfacerea casatoriei, reclamanta sa-si reia numele anterior casatoriei, acela de C.; sa se stabileasca exercitarea in comun a autoritatii parintesti asupra minorelor G.A. si G.A.; stabilirea locuintei minorelor la reclamanta; obligarea paratului la plata unei pensii de intretinere pentru minore in raport de veniturile realizate; sa se pronunte o hotarare care sa indeplineasca acordul paratului in favoarea minorelor pentru deplasarea minorelor in strainatate; cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca s-a casatorit cu paratul in anul 1998 si din casatoria lor au rezultat minorele G.A., nascuta la data de 22 aprilie 2001 si G.A., nascuta la data de 16 iunie 2003.
Initial, intrucat paratul este preot si a primit o parohie in loc. Viseu de Sus – II, partile si-au stabilit domiciliul conjugal in aceasta localitate unde au locuit pana in urma cu cea 2 ani cand reclamanta si minorele au venit la mama sa in Mun. Fagaras unde locuiesc si in prezent, minorele fiind inscrise la scoala in Mun. Fagaras.
Intrucat nu mai putea continua relatia de casatorie, in anul 2013, reclamanta a venit cu minorele in mun. Fagaras la mama sa si si-au stabilit locuinta aici, fiind de acord ca si paratul sa aiba o locuinta comuna in Fagaras numai pentru a nu divorta (desi relatia lor de casatorie nu s-a imbunatatit in nici un mod), imprejurare in care venea periodic la Fagaras pana in urma cu 6 luni cand, nu a mai venit si a aflat de la Protopopiatul Viseu ca a plecat ca preot in SUA, fara a-i cunoaste adresa unde se afla.
Paratul a depus intampinare si actiune reconventionala, prin care a invocat neeompetenta teritoriala a Judecatoriei Fagaras si a solicitat declinarea competentei in favoarea Judecatoriei Viseu de Sus, jud. Maramures, aratand ca, in speta de fata, partea parata are in continuare domiciliul in Viseu de Sus, fiind plecat temporar din tara, efectuand voluntariat ca forma de serviciu in slujba comunitatilor de romani din diaspora.
Prin sentinta civila nr. 344 din 12 martie 2015 pronuntata de Judecatoria Fagaras s-a dispus declinarea solutionarii cauzei, avand ca obiect divort, in favoarea Judecatoriei Viseu de Sus, jud. Maramures, instanta retinand, in esenta, ca paratul este plecat doar temporar din tara, statutul sau in SUA fiind de vizitator, astfel ca domiciliul sau legal este in tara, in circumscriptia judecatoriei unde se afla si ultimul domiciliu comun al partilor.
Prin sentinta civila nr. 1321 din 23 septembrie 2015 pronuntata de Judecatoria Viseu de Sus, s-a admis exceptia de neeompetenta teritoriala a acestei instante, invocata de reclamanta-parata, s-a dispus declinarea competentei de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Fagaras si, constatandu-se ivit un conflict negativ de competenta, s-a dispus sesizarea instantei supreme in vederea pronuntarii regulatorului de competenta.
In considerentele acestei sentinte s-a retinut ca:
Ultimul domiciliu comun al partilor a fost in orasul Viseu de Sus, localitate aflata in circumscriptia Judecatoriei Viseu de Sus, iar, la data introducerii actiunii de divort, respectiv 17 iulie 2014, paratul-reclamant nu mai avea locuinta in circumsciptia acestei instante, fiind plecat din tara in Statele Unite ale Americii, unde slujeste ca preot voluntar la Manastirea Ortodoxa Romana I.D. din Chnton – Michigan, asa cum rezulta din adeverinta din 02 februarie 2015 eliberata de catre Episcopul V. al Episcopiei Ortodoxe Romane din America.
Potrivit inscrisului depus in Dosarul nr. 3184/226/2014 al Judecatoriei Fagaras, viza de sedere a paratului reclamant G.G. a avut valabilitate incepand cu data de 11 iulie 2014 si pana la 05 iunie 2015, in fapt, acesta aflandu-se pe teritoriul Statelor Unite ale Americii la data introducerii actiunii, aspect necontestat.
Viza de sedere pe teritoriul acestui stat i-a fost prelungita paratului reclamant reconventional, anterior expirarii celei vechi, pe o durata de 2 ani, respectiv de la 23 mai 2015 si pana la 11 iunie 2017, in realitate, acesta locuind in continuare in strainatate unde isi desfasoara activitatea de preot voluntar.
Notiunea de locuinta trebuie inteleasa ca element de identificare a persoanei fizice, interesand, asadar, nu atat locuinta statornica si principala, cat adresa unde persoana locuieste efectiv.
Cum paratul reclamant nu locuieste efectiv in Romania, nu poate fi atrasa competenta teritoriala de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Viseu de Sus, chiar daca domiciliul sau legal inscris in actul de identitate se situeaza in circumscriptia teritoriala a acesteia, fiind lipsit de importanta ca viza de sedere este una temporara. Intinderea ei in timp a fost aprobata pentru o durata totala de 2 ani si 6 luni, ceea ce nu are caracterul unei situatii provizorii.
Drept urmare, este valabila ipoteza prevazuta de dispozitiile art. 915 alin. (1) ultima teza, din C. proc. civ. renumerotat, potrivit careia cererea de divort este de competenta judecatoriei in a carei circumscriptie teritoriala locuieste reclamanta, respectiv a Judecatoriei Fagaras.
Examinand conflictul de competenta, Inalta Curte va retine ca, in speta, competenta solutionarii cauzei in prima instanta, revine Judecatoriei Fagaras, pentru considerentele ce succed:
Aceasta instanta a fost sesizata cu o cerere prin care reclamanta G.P., cu domiciliul in Mun. Fagaras, str. D., jud. Brasov, in contradictoriu cu paratul G.G., domiciliat in orasul Viseu de Sus, str. D., jud. Maramures, a solicitat: desfacerea casatoriei incheiate intre parti la data de 23 august 1998 si inregistrata in Registrul de stare civila al loc. Viseu de Sus, jud. Maramures, din culpa paratului; sa se dispuna ea, dupa desfacerea casatoriei, reclamanta sa-si reia numele anterior casatoriei, acela de C.; sa se stabileasca exercitarea in comun a autoritatii parintesti asupra minorelor G.A. si G.A.; stabilirea locuintei minorelor la reclamanta; obligarea paratului la plata unei pensii de intretinere pentru minore in raport de veniturile realizate; sa se pronunte o hotarare care sa indeplineasca acordul paratului in favoarea minorelor pentru deplasarea minorelor in strainatate, cu cheltuieli de judecata.
Din inscrisurile existente la dosarul cauzei rezulta ca: ultimul domiciliu comun al sotilor a fost in orasul Viseu de Sus; nici una dintre partile litigante nu mai locuieste in circumscriptia judecatoriei in care s-a aflat cel din urma domiciliu comun al sotilor; la data introducerii cererii de chemare in judecata reclamanta locuia in Fagaras, iar paratul avea locuinta faptica in SUA.
Potrivit reglementarii din Cartea a VI-a „Proceduri speciale”, Titlul 1. Procedura divortului, astfel cum aceasta este prevazuta de art. 915 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., „cererea de divort este de competenta judecatoriei in circumscriptia careia se afla cea din urma locuinta comuna a sotilor. Daca sotii nu au avut locuinta comuna sau daca niciunul dintre soti nu mai locuieste in circumscriptia judecatoriei in care se afla cea din urma locuinta comuna, judecatoria competenta este aceea in circumscriptia careia isi are locuinta paratul, iar cand paratul nu are locuinta in tara si instantele romane sunt competente international este competenta judecatoria in circumscriptia careia isi are domiciliul reclamantul”.
Textul procedural mai sus evocat stabileste o competenta materiala in solutionarea actiunii de divort, in sensul ca aceasta revine judecatoriei, iar in ceea ce priveste competenta teritoriala, art. 915 alin. (1) din acelasi cod contera o competenta absoluta, speciala, dispozitiile care o reglementeaza fiind imperative si de stricta interpretare.
Cererea de divort este de competenta judecatoriei in circumscriptia careia se afla cea din urma locuinta comuna a sotilor, cu conditia insa, ca la daia sesizarii, cel putin unul dintre soti sa mai locuiasca in acea circumscriptie.
Astfel, ceea ce intereseaza este locuinta partilor la momentul introducerii actiunii, astfel incat instanta legal sesizata devine competenta sa solutioneze cauza si daca, ulterior sesizarii sale, intervin schimbari aie acesteia.
Faptul ca textul reglementat de dispozitiile art. 915 noul C. proc. civ. are in vedere mal multe situatii, nu inseamna ca legiuitorul a prevazut o competenta alternativa, intrucat reclamantul nu are posibilitatea de a alege, in mod aleatoriu, intre mai multe instante deopotriva competente.
In procedura speciala a divortului reclamantul este obligat sa respecte o anumita ordine, stabilita expres de legiuitor. Primul alin. al art. 915 stabileste, in mod prioritar, competenta de solutionare a cererii de divort la instanta in circumscriptia careia se afla cea din urma locuinta comuna a sotilor, insa aceasta competenta opereaza numai daca cel doi soti au avut locuinta comuna si cei putin unui dintre soti mai locuieste in circumscriptia instantei de la ultima locuinta comuna.
Urmatoarea ipoteza reglementata de art. 915 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. este subsidiara celei dintai – mai sus evidentiata – si se refera la situatia in care daca sotii nu au avut locuinta comuna sau daca niciunui dintre soti nu mai locuieste in circumscriptia judecatoriei in care se afla cea din urma locuinta comuna, judecatoria competenta este aceea in circumscriptia careia isi are locuinta paratul, situatie care nu se regaseste in speta.
Notiunea de „locuinta” trebuie inteleasa ca element de identificare a persoanei fizice, interesand, asadar, nu atat locuinta statornica si principala a paratului, cat adresa unde locuieste efectiv, ceea ce inseamna ca in cazul de fata paratul are locuinta faptica in SUA.
De altfel, chiar si sub imperiul vechii reglementari (art. 607 C. proc. civ. de la 1865), doctrina si practica judiciara au determinat intelesul notiunii de „domiciliu”, la care se face referire expresa in materia stabilirii competentei teritoriale in caz de divort ca fiind locul unde sotii locuiesc in chip statornic si efectiv, chiar daca acesta nu corespunde cu domiciliul legal din actele de identitate.
O alta situatie prevazuta de legiuitor – cu incidenta in cauza – are in vedere ipoteza in care sotul parat: nu are locuinta in tara si instantele romane sunt competente international, anume cand instantelor romane le revine competenta internationala, caz in care devine competenta instanta de la domiciliul reclamantului.
Pentru a opera aceasta competenta (judecatoria de la domiciliul reclamantului) este necesara indeplinirea a trei conditii cumulative, dintre care doua sunt expres prevazute de C. proc. civ., respectiv; inexistenta unei locuinte efective a paratului in Romania si din punct de vedere al raporturilor procesuale de drept international privat, competenta sa revina instantelor comune.
Astfel cum s-a retinut, in cauza concreta dedusa judecatii competenta de solutionare revine Judecatonei Fagaras in circumscriptia careia se afla domiciliul reclamantei.
In raport de considerentele sus mentionate, constatand ca in speta sunt incidente prevederile art. 915 alin. (1) teza ultima din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., Inalta Curte va stabili in favoarea Judecatoriei Fagaras competenta de solutionare a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileste competenta de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Fagaras.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 29 octombrie 2015.
sursa: https://www.scj.ro/