Daune morale acordate unei persoane juridice. Conditii de admisibilitate

Daune morale acordate unei persoane juridice. Conditii de admisibilitate

Intrucat domeniul drepturilor nepatrimoniale recunoscute persoanelor juridice este restrans la acele drepturi subiective pe care persoana juridica le poate avea potrivit legii nu este posibila obtinerea de catre persoana juridica a unor daune morale pentru vatamarea oricarui drept nepatrimonial.

Prin urmare, posibilitatea acordarii daunelor morale nu poate fi extinsa artificial pentru a putea analiza indeplinirea cumulativa a cerintelor impuse de art. 998-999 C. civ., intrucat reclamanta – persoana juridica nu poate pretinde un prejudiciu psihic sau vreo suferinta fizica provocata.

Sectia a II-a civila, Decizia nr. 373 din 24 februarie 2016

Nota : Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice ?i persoanele juridice a fost abrogat de Legea nr. 71/2011 la data de 1 octombrie 2011.

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucure?ti, Sectia a VI-a civila sub numar de dosar xx726/3/2011, reclamanta SC A. SRL a chemat in judecata pe parata A.V.A.S. solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna: obligarea paratei la plata de daune-interese compuse din: 1.000.000 Euro daune materiale reprezentand: (i) contravaloarea  dividendelor incasate necuvenit de parata; (ii) contravaloarea dividendelor de care a fost lipsita datorita profitului nerealizat de SC B. SA din cauza gre?itei gestionari ?i administrari a afacerilor ?i bunurilor societatii de catre parata, cat ?i (iii) cheltuielile ocazionate de solutionarea cererilor de rezolu?iune a contractului de vanzare-cumparare de actiuni nr. B 020/2000, promovate de parata cu rea-credinta, prin exercitarea abuziva a drepturilor procesuale, in scopul vadit de a nu-i transmite dreptul de proprietate asupra actiunilor cumparate, toate sumele actualizate cu indicele de infla?ie; dobanda bancara pe intreaga perioada in care a fost lipsita de folosinta sumelor de bani susmentionate ?i pana la data platii; daune morale de 500.000 Euro. Reclamanta a solicitat plata sumelor de mai sus in lei, la cursul BNR din data platii, aratand ca i?i rezerva dreptul ca, in baza concluziilor rapoartelor de expertiza ce vor fi efectuate in cauza, sa i?i majoreze ?i precizeze catimea pretentiilor.

In drept, au fost invocate dispozitiile art. 998 – 999, 1000, 1084 C. civ., art. 723 C. proc. civ.

Prin cererea precizatoare formulata la data de 16.11.2012, reclamanta-parata a aratat ca:  1. reprezentantul legal al societatii este administratorul statutar – C., conform certificatului constatator emis de ORC de pe langa Tribunalul Bucure?ti; 2.evalueaza in lei, primul capat de cerere, in raport de cursul BNR de 4.0858 lei/Euro la data de 20.04.2011 – la suma de 4.085.800 lei (1.000.000 Euro x 4.0858 lei); 3. evalueaza in lei, cel de-al treilea capat de cerere, in raport de cursul BNR de 4.0858 lei/Euro la data de 20.04.2011 – la suma de 2.042.900 lei (500.000 Euro x 4.0858 lei); 4. daunele materiale solicitate sunt compuse din: (i) – dividende neincasate din profit nerealizat datorita decontarii contravalorii unor lucrari care nu au fost executate ?i deci nu au generat venituri, (ii) dividende nerealizate datorita managementului defectuos, (iii) dividende incasate fara drept de parata, nemaiavand calitate de actionar, (iv) cheltuieli de judecata. Detalierea sumelor este prevazuta in anexa denumita „Centralizator daune materiale”; 5. solicita actualizarea debitului cu rata inflatiei de la data de 01.05.2008 pana la data platii; 6. solicita actualizarea sumelor cu dobanda legala incepand cu luna mai 2009 ?i pana la data platii. Calculul dobanzii pana la aprilie 2012 este prevazut in anexa denumita Calcul dobanda de referinta; 7. i?i rezerva dreptul de a actualiza pretentiile la data judecatii.

Prin cererea precizatoare formulata la 04.02.2013, reclamanta-parata a depus in mod defalcat modul de calcul al valorii lucrarilor/materialelor, precum ?i modul de calcul al actualizarii debitului cu rata inflatiei.

Parata AVAS a formulat intampinare prin care a invocat exceptia prescriptiei dreptului material la actiune cu privire la pretentiile solicitate dupa luna mai 2008, iar pe fond a solicitat respingerea actiunii, ca neintemeiata.

Totodata, parata-reclamanta AVAS a formulat cerere reconventionala prin care a solicitat obligarea SC A. SRL la plata urmatoarelor sume reprezentand daune ce izvorasc din contractul de vanzare-cumparare actiuni nr. 20/23.02.2000, astfel: 10.160.617 lei reprezentand actualizare cu indicii inflatiei a sumei de 2.989.859 lei pentru perioada 23.05.2000-30.11.2010; 1.086.650 lei reprezentand dobanda legala calculata pe perioada 14.08.2006 -30.11.2010 la suma de 2.989.859 lei; 1.802.885 lei reprezentand penalitati de intarziere calculate pe perioada 16.05.2006 – 09.01.2008 la suma de 2.989.859 lei; 2.206.420 lei reprezentand diferenta de valoare a actiunilor cumparate, calculata intre data incheierii contractului de vanzare-cumparare actiuni ?i data incasarii efective a diferen?ei de pret.

La data de 10.01.2013, parata-reclamanta a formulat precizari la cererea reconventionala prin care a expus modul de calcul al pretentiilor.

Prin incheierea de ?edinta din 01.04.2013, tribunalul a unit cu fondul exceptia prescriptiei invocata de parata-reclamanta AVAS cu privire la cererea principala, a admis exceptia autoritatii de lucru judecat in ceea ce prive?te cererea reconventionala, cu privire la pretentiile in cuantum de 284.036,59 lei, reprezentand penalitati calculate pentru perioada 14.08.2006 – 18.10.2006 pentru neachitarea diferentei de pret. In temeiul art. 137 C. proc. civ., a unit cu fondul exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, invocata de reclamanta-parata cu privire la cererea reconventionala, pentru restul pretentiilor, calculate pentru perioada anterioara datei de 24.10.2008. A incuviintat reclamantei-parate proba cu inscrisuri ?i interogatoriul paratei-reclamante, iar paratei-reclamante proba cu inscrisuri ?i a respins ca inutile solutionarii cauzei probele cu expertiza contabila ?i expertiza tehnica in constructii, propuse de reclamanta-parata, precum ?i proba cu expertiza contabila propusa de parata-reclamanta.

Prin sentinta civila nr. 5323 din 5.07.2013 pronuntata de Tribunalul Bucure?ti, Sectia a VI-a civila in dosarul nr. xx726/3/211 s-a respins exceptia prescriptiei invocata de parata-reclamanta cu privire la cererea principala, ca neintemeiata. S-a respins cererea principala, astfel cum a fost precizata, formulata de reclamanta-parata SC A. SRL, in contradictoriu cu parata-reclamanta A.A.A.S., ca neintemeiata. S-au respins pretentiile in cuantum de 284.036,59 lei reprezentand penalitati de intarziere calculate pentru perioada 14.08.2006-18.10.2006, din cadrul cererii reconventionale, pentru existenta autoritatii de lucru judecat. S-a respins exceptia prescriptiei invocata de reclamanta-parata cu privire la cererea reconventionala, pentru restul pretentiilor, ca neintemeiata. S-au respins celelalte pretentii din cererea reconventionala ca neintemeiate.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a apreciat ca fiind neintemeiata exceptia prescriptiei invocata de parata-reclamanta privind cererea principala, deoarece termenul general de prescriptie de 3 ani, prevazut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958, incident in cauza nu s-a implinit la momentul introducerii cererii principale.

Astfel, reclamanta-parata a formulat cererea de chemare in judecata la data de 20.04.2011. Actiunea introdusa de reclamanta-parata vizeaza angajarea raspunderii civile a paratei-reclamante A.A.A.S. (fosta A.V.A.S.), astfel incat, in ceea ce prive?te momentul de la care curge termenul de prescriptie sunt incidente prevederile art. 8 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, conform caruia prescriptia dreptului la actiune in repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicita incepe sa curga de la data cand pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca atat paguba, cat ?i pe cel care raspunde de ea.

Or, momentul cunoa?terii pagubei trebuie raportat la cel al solutionarii irevocabile a litigiului dintre SC A. SA ?i A.V.A.S. inregistrat initial sub numar de dosar xx116/3/2007 pe rolul Tribunalului Bucure?ti, Sectia a VI-a comerciala.

Pe fond, tribunalul a retinut caracterul neintemeiat al cererii principale.

Astfel, tinand cont ca reclamanta-parata a invocat drept temei al raspunderii prevederile art. 998-999 ?i 1000 C. civ. referitoare la raspunderea civila delictuala, prima instanta a apreciat ca in cauza nu sunt intrunite cumulativ conditiile raspunderii civile delictuale care se refera la: savar?irea unei fapte ilicite, existenta unui prejudiciu, existenta unei legaturi de cauzalitate intre fapta ilicita ?i prejudiciu, vinovatia autorului faptei ilicite.

S-a retinut ca reclamanta nu a dovedit, prin probele administrate in cauza, existenta unui prejudiciu. Astfel, in ceea ce prive?te daunele materiale reprezentate de contravaloarea dividendelor pretins incasate necuvenit de catre parata, aferente anilor 2007 ?i 2008, tribunalul a constatat ca, potrivit art. 67 din Legea nr. 31/1990, dividendele se cuvin asociatilor (actionarilor) proportional cu cota de participare la capitalul social varsat, daca prin actul constitutiv nu se prevede altfel.

Legea prevede ca singurul organ abilitat sa dispuna distribuirea profitului este adunarea generala a asociatilor; o hotarare prin care instanta ar obliga societatea sa plateasca asociatilor dividende, in ipoteza inexistentei unei hotarari a adunarii generale care sa decida in acest sens, fiind afectata de nelegalitate.

Totodata, potrivit art. 123 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, actionarii indreptatiti sa incaseze dividende, care sa exercite orice drepturi sunt cei inscri?i in evidentele societatii sau in cele furnizate de registrul independent privat al actionarilor. In acela?i timp, conform dispozitiilor art. 238 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, prin derogare de la prevederile Legii nr. 31/1990, identificarea actionarilor care urmeaza a beneficia de dividende sau alte drepturi ?i asupra carora se rasfrang efectele hotararii adunarii generale a actionarilor va fi stabilita de aceasta.

Din interpretarea acestor dispozitii legale rezulta, pe de o parte, ca debitorul obligatiei de plata a dividendelor este societatea (in speta, SC B. SA) iar, pe de alta parte, ca vointa societatii in sensul distribuirii dividendelor este exprimata prin adunarea generala a asociatilor.

Instanta a constatat ca A.V.A.S. era inregistrata ca actionar al societatii in perioada 2007-2008, perioada de distribuire a dividendelor. S-a mai retinut ca reclamanta-parata nu a administrat dovezi concludente din care sa rezulte vointa adunarii generale a actionarilor SC B. SA in sensul distribuirii dividendelor, la dosarul cauzei nefiind depuse hotararile adunarii generale in acest sens.

In ceea ce prive?te daunele materiale pretinse, reprezentand contravaloarea dividendelor de care ar fi fost lipsita reclamanta ca urmare a „gre?itei gestionari ?i administrari a afacerilor ?i bunurilor societatii de catre parata”, tribunalul a retinut ca prejudiciul pretins nu are un caracter cert, in masura in care organul competent sa hotarasca asupra distribuirii dividendelor este adunarea generala a actionarilor a carei vointa nu poate sa fie prefigurata de instanta.

Vointa sociala beneficiaza de o natura deliberativa intrucat ea izvora?te din dezbaterile care se poarta in cadrul unei adunari, consimtamantul actionarului majoritar nefiind suficient pentru a reflecta, in conditiile legii, vointa societatii.

Pe de alta parte, cu privire la aceste pretentii, s-a apreciat ca probele administrate nu sunt de natura a atesta savar?irea unei fapte ilicite de catre parata. Conform inscrisurilor prezentate, A.V.A.S. (in prezent A.A.A.S.) a exercitat prerogativele conferite de lege ?i de actul constitutiv al societatii actionarilor, neavand atributii privind administrarea ?i gestionarea societatii, acestea revenind administratorului/administratorilor societatii care raspund in conditiile art. 73 ?i art. 155 din Legea nr. 31/1990, respectiv art. 138 ?i urm. din Legea nr. 85/2006.

S-a constatat ca reclamanta-parata a solicitat obligarea paratei ?i la plata despagubirilor constand in contravaloarea cheltuielilor ocazionate de solutionarea cererilor de rezolutiune a contractului de vanzare-cumparare de actiuni nr. B020/2000 reprezentate de costuri avocati, fara insa a face dovada efectuarii acestor cheltuieli in conformitate cu prevederile art. 1169 C. civ. din 1864 ?i art. 129 alin. (1) C. proc. civ. Reclamanta nu a precizat numele avocatilor care i-au acordat asistenta juridica ?i nici contractele de asistenta juridica din care ar fi izvorat obligatia SC A. SRL de plata a onorariilor. Nu a fost infati?at niciun inscris care sa ateste suportarea de catre societatea reclamanta a unor costuri provenind dintr-un raport juridic incheiat cu persoane care au calitatea de avocati, in legatura cu solutionarea cererilor de rezolutiune a contractului de vanzare-cumparare de actiuni nr. B020/2000, astfel incat aceste pretentii au fost apreciate ca fiind neintemeiate.

Referitor la capatul de cerere privind obligarea paratei-reclamante la plata daunelor morale, tribunalul a retinut caracterul nefondat al acestuia, in raport de omisiunea probarii unui prejudiciu nepatrimonial.

Prima instanta a aratat ca nu contesta posibilitatea acordarii unor daune morale persoanelor juridice in contextul in care prevederile art. 54 din Decretul nr. 31/1954 nu fac nicio distinctie intre persoanele fizice ?i juridice neimpunand vreo limita cu privire la drepturile nepatrimoniale ocrotite in sensul nerecunoa?terii dreptului persoanei juridice de a obtine reparatii pentru vatamarea unui drept nepatrimonial. S-a retinut ca persoana juridica trebuie, insa, sa dovedeasca prejudiciul patrimonial suferit, in conformitate cu prevederile art. 1169 C. civ. din 1864 ?i art. 129 alin. (1) C. proc. civ.

In cauza de fata, reclamanta-parata s-a limitat la solicitarea unor daune morale fara a preciza in concret care este valoarea (dreptul) nepatrimoniala careia parata i-a adus atingere prin faptele ilicite imputate.

Capetele de cerere privind actualizarea debitului cu rata inflatiei ?i plata dobanzii legale au fost respinse ca neintemeiate, avand in vedere caracterul accesoriu al acestora, in aplicarea principiului „accesorium sequitur principale”.

In raport de prevederile art. 274 C. proc. civ., intrucat cererea principala a fost respinsa, paratei-reclamante neputandu-i fi imputata o culpa procesuala sub acest aspect, instanta de fond a respins ca neintemeiat capatul de cerere referitor la plata cheltuielilor de judecata reprezentate de taxa de timbru ?i timbrul judiciar aferente cererii principale.

Intrucat la termenul din 01.04.2013 instanta a admis exceptia autoritatii de lucru judecat in ceea ce prive?te cererea reconventionala cu privire la pretentiile in cuantum de 284.035,59 lei, reprezentand penalitati calculate pentru perioada 14.08.2006-18.10.2008, aceste pretentii au fost respinse pentru existenta autoritatii de lucru judecat.

S-a retinut ca fiind nefondata exceptia prescriptiei invocata cu privire la cererea reconventionala, referitor la celelalte pretentii. S-a constatat ca exceptia prescriptiei a fost invocata de reclamanta-parata pentru toate sumele solicitate cu titlu de daune, dobanda legala, penalitati, actualizare cu indicele de inflatie, pentru perioada anterioara datei de 24.10.2008.

Cererea reconventionala a fost formulata de parata-reclamanta, inaintata cu adresa nr. P/10390/24.10.2011, a fost inregistrata la instanta la data de 27.10.2011 ?i are ca obiect, inclusiv pretentii izvorate din contractul de vanzare-cumparare de actiuni nr. 20/23.02.2000 reprezentate de actualizarea cu indicii de inflatie, dobanda legala ?i penalitati de intarziere aferente sumei de 2.989,859 lei.

Conform art. 5.2 din contractul de vanzare-cumparare de actiuni diferenta de pret in suma de 29.898.588.500 ROL, urma a fi achitata de cumparator in termen de 90 de zile (calendaristice) de la semnarea contractului, in contul vanzatorului pana la data de 23.05.2000. Potrivit clauzei 5.4 „pentru  nerespectarea termenului de plata prevazut la art. 5.2 cumparatorul va plati vanzatorului o penalitate de 0,3% pentru fiecare zi de intarziere, calculata din valoarea sumei neachitate din pretul de cumparare, pana la data de 07.06.2000 (scadenta plus 15 zile calendaristice cu penalitati)”. Potrivit clauzei 5.5. din conventia analizata, contractul va fi desfiintat de drept, fara nici o somatie, daca cumparatorul nu achita integral suma prevazuta la art. 5.2 cu o penalitate de 0,1% din pretul de cumparare de la data de 07.06.2000 pana la data de 22.07.2000.

Tribunalul a observat ca parata-reclamanta a solicitat penalitati de intarziere in cuantum de 0,1% de intarziere pentru perioada 16.05.2006-09.01.2008, iar pentru perioada 14.08.2006-18-10.2006, tribunalul a admis exceptia autoritatii de lucru judecat. Actualizarea cu indicele de inflatie a fost solicitata pentru perioada 23.05.2000-30.11.2010, iar dobanda legala pentru perioada 14.08.2006-30.11.2010.

Astfel cum au sustinut ambele parti ?i a?a cum s-a retinut cu autoritate de lucru judecat prin decizia comerciala nr. 112/01.03.2010 pronuntata de Curtea de Apel Bucure?ti, Sectia a VI-a comerciala, in dosarul nr. xx116/3/2007, in perioada 21.02.2000-16.05.2006, executarea contractului de vanzare-cumparare de actiuni nr. B020/23.02.2000 a fost suspendata potrivit vointei partilor, ca urmare a existentei pe rol a litigiului avand ca obiect constatarea nulitatii contractului de vanzare-cumparare de actiuni, astfel incat incepand cu data ramanerii irevocabile a deciziei comerciale nr. 585/21.11.2006 a Curtii de Apel Bucure?ti, Sectia a VI-a comerciala incepe sa curga termenul de 90 zile calendaristice prevazut de art. 5.2 din  contract, respectiv la data e  06.02.2007.

Instanta a constatat ca SC A. SRL a emis in favoarea A.V.A.S. ordinul de plata nr. 01 pentru suma de 2.989.859 lei (RON) reprezentand diferenta de pret datorata in conformitate cu dispozitiile art. 5.2 din contractul de vanzare-cumparare de actiuni, parata-reclamanta restituind aceasta suma, manifestandu-?i astfel refuzul de a primi plata pretului (astfel cum rezulta din decizia comerciala nr. 112/01.03.2010 pronuntata in dosarul nr. xx116/3/2007, ramasa irevocabila prin decizia nr. 3461/21.10.2010 pronuntata de Inalta Curte de Casatie ?i Justitie, Sectia comerciala in dosarul  nr. xx21/1/2010).

Diferenta de pret datorata de reclamanta-parata conform art. 5.2 din contractul de vanzare-cumparare de actiuni a fost consemnata la dispozitia A.V.A.S. prin recipisa de consemnare nr. 1968566/1/18.01.2008, fiind parcursa procedura ofertei reale de plata ?i a consemnatiunii.

Prin sentinta civila nr. 12175/27.10.2009 pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucure?ti, in dosarul nr. xx49/299/2008, a fost respinsa cererea formulata de A.V.A.S. in contradictoriu cu SC A. SRL, prin care s-a solicitat instantei sa dispuna anularea ofertei sale de plata ?i a consemnatiunii.

Apelul formulat impotriva acestei sentinte de catre A.V.A.S. a fost respins ca nefondat prin decizia comerciala nr. 14 din 21.06.2010.

Avand in vedere aceste aspecte, dar ?i situatia litigioasa existenta intre parti referitoare la dreptul de proprietate asupra actiunilor ce au facut obiectul contractului de vanzare-cumparare nr. B020/23.02.2000 ?i la desfiintarea acestui contract, in conformitate cu pactul comisoriu prevazut de clauza 5.2, tinand seama de faptul ca pe parcursul acestui litigiu reclamanta-parata a recunoscut in mod constant obligatia sa de plata a diferentei de pret in valoare 2.989.859 lei, tribunalul a apreciat ca in cauza a intervenit intreruperea termenului de prescriptie (general de 3 ani prevazut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958) in conditiile prevazute de art. 16 lit. a) din Decretul nr. 167/1958.

Recunoa?terea neechivoca a debitului principal in legatura cu care au fost calculate penalitatile de intarziere, dobanzile legale ?i actualizarea cu rata inflatiei a avut drept consecinta intreruperea termenului de prescriptie ?i cu privire la debitele accesorii, in raport de principiul „accesorium sequitur principale” ?i astfel cum rezulta din interpretarea „per a contrario” a prevederilor art. 1 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958.

In consecinta, tribunalul a respins ca nefondata exceptia prescriptiei invocata de parata cu privire la pretentiile compuse din penalitati, dobanzi legale ?i actualizarea cu rata inflatiei (mai putin pretentiile in privinta carora a fost admisa exceptia autoritatii de lucru judecat).

Pe fond, referitor la pretentiile afirmate prin cererea reconventionala constand in obligarea la plata penalitatilor, a dobanzilor legale, a actualizarii cu rata inflatiei ?i a diferentei de valoare a actiunilor (cu exceptia celor in privinta carora instanta a retinut existenta autoritatii de lucru judecat) tribunalul le-a apreciat ca neintemeiate, pentru urmatoarele  considerente:

Prin decizia comerciala nr. 112/01.03.2010 pronuntata de Curtea de Apel Bucure?ti, Sectia a VI-a comerciala in dosarul nr. xx116/3/2007 ramasa irevocabila prin decizia nr. 3461/21.10.2010 pronuntata de Inalta Curte de Casatie ?i Justitie in dosarul nr. xx21/1/2010 s-a stabilit cu putere de lucru judecat ca, in perioada 21.02.2000-16.05.2006, executarea contractului de vanzare-cumparare de actiuni nr. B020/23.02.2000 a fost suspendata potrivit  conventiei partilor, ca urmare a existentei pe rol a litigiului avand ca obiect constatarea nulitatii contractului de vanzare-cumparare de actiuni (litigiu solutionat prin decizia comerciala nr. 585/21.11.2006) ?i ca incepand cu data ramanerii irevocabile a deciziei comerciale nr. 585/21.11.2006 a Curtii de Apel  Bucure?ti, Sectia a VI-a comerciala incepe sa curga termenul de 90 de zile calendaristice prevazut de art. 5.2 din contract pentru achitarea  restului de pret al actiunilor, respectiv de la data de 06.02.2007. In cadrul termenului contractual astfel calculat, prin decizia nr. 112/01.03.2010, instanta a retinut ca prin O.P. nr. 01/21.02.2007, SC A. SRL a achitat catre A.V.A.S. suma de 2.989.859 lei reprezentand restul de pret prevazut in contractul de vanzare-cumparare de actiuni, nefiind primita sustinerea apelantei-parate A.V.A.S. in sensul ca termenul contractual de achitare a diferentei de pret de 90 de zile incepe sa curga de la data de 16.05.2006. S-a mai retinut in cuprinsul aceleia?i  decizii ca apelanta-reclamanta SC A. SA a facut dovada achitarii restului de pret prin procedura ofertei reale de plata ?i prin consemnarea sumei la CEC.

Prin decizia nr. 3461 din 21.10.2010 pronuntata de Inalta Curte de Casatie ?i Justitie a fost retinuta buna-credinta a SC A. SRL in achitarea diferentei de pret potrivit OP nr. 1/21.02.2007 emis de Banca X Romania.

Aceste decizii analizate se bucura de autoritate de lucru judecat conform art. 1200 pct. 4 ?i art. 1201 alin. (2) C. proc. civ., dezlegarea irevocabila a problemei de drept referitoare la achitarea in termenul contractual a diferentei de pret in valoare de 29.898.588.500 lei (ROL) fiind necesar sa fie respectata in prezenta cauza, nemaiputand fi contrazisa.

Aceasta intrucat autoritatea de lucru judecat se poate manifesta ca o prezumtie ce are la baza principiul conform caruia solutia cuprinsa intr-o hotarare judecatoreasca exprima adevarul, neputand fi contrazisa de o alta hotarare, efectul pozitiv al lucrului judecat impunandu-se intr-un litigiu ulterior in care, fara a exista o identitate, obiect ?i cauza, sunt invocate aspecte care au fost dezlegate in mod irevocabil in primul litigiu.

In consecinta, in raport de cele constatate irevocabil ?i cu putere de lucru judecat in litigiul la care s-a facut referire anterior, instanta a retinut caracterul nefondat al pretentiilor afirmate prin cererea reconventionala, parata-reclamanta invocandu-?i propria culpa (pentru a obtine plata unor despagubiri pentru o pretinsa indeplinire cu intarziere a obligatiei de plata a diferentei de pret reglementate de art. 5.2 din contractul de vanzare-cumparare de actiuni) in conditiile in care aceasta a refuzat in mod neintemeiat primirea platii efectuate in termenul contractual ?i cu buna-credinta de catre partea contractanta prin O.P. nr. 01/21.02.2007.

In ceea ce prive?te penalitatile de intarziere, tribunalul a constatat ?i imprejurarea ca partile au limitat prin contractul de vanzare-cumparare de actiuni (clauzele 5.4 ?i 5.5)  numarul de zile de intarziere pentru care sunt datorate penalitati (15 zile calendaristice pentru penalitatile reglementate de clauza 5.4, respectiv un numar de 50 zile pentru penalitatile reglementate de clauza 5.5, ce corespund perioadei 07.06.2000-27.07.2000), penalitatile pretinse prin cererea reconventionala fiind calculate pentru un numar de 603 zile de intarziere cu nerespectarea clauzei penale instituite prin contract in acord cu prevederile art. 969 ?i 1066 C. civ.

Tribunalul a retinut caracterul neintemeiat ?i al capatului de cerere referitor la plata dobanzii legale, fata de existenta unei clauze penale in contractul incheiat intre parti prin care s-au stipulat penalitati pentru ipoteza nerespectarii termenului de plata prevazut de art. 5.2. Intrucat partile au evaluat conventional echivalentul prejudiciului suferit de debitor, ca urmare a executarii cu intarziere a obligatiei de plata, parata-reclamanta nu poate pretinde obligarea partii adverse la plata dobanzii legale.

Impotriva acestei sentinte au declarat apel ambele parti, iar prin decizia civila nr. 698 din 29 aprilie 2015 pronuntata de Curtea de Apel Bucure?ti, Sectia a V-a civila a fost respins ca nefondat apelul declarat de parata A.A.A.S. impotriva sentintei civile nr. 5323 din 5 iulie 2013, pronuntata de Tribunalul Bucure?ti, Sectia a VI-a civila, in dosarul nr. xx726/3/2011.

Prin aceea?i decizie a fost admis apelul declarat de reclamanta SC A. SA, a fost schimbata in parte sentinta apelata in sensul ca a fost admisa in parte cererea principala, astfel cum a fost precizata, fiind obligata parata A.A.A.S. la plata sumei de 757.246 lei reprezentand dividende cuvenite pentru perioada 2007-2008 ?i la plata sumei de 322.705 lei reprezentand dobanda legala aferenta, calculata pana in ianuarie 2015 ?i in continuare, pana la achitarea efectiva a debitului.

A fost obligata parata la plata sumei de 97606,29 lei reprezentand cheltuieli de judecata din litigiile anterioare.

A fost obligata parata la plata sumei de 100.000 euro – in echivalent lei la cursul oficial BNR din ziua platii, cu titlu de daune morale.

Au fost respinse celelalte pretentii din cererea principala, ca neintemeiate.

S-au mentinut celelalte dispozitii ale sentintei atacate.

A fost obligata parata la plata catre reclamanta a sumei de 34.565,08 lei cheltuieli de judecata (taxa judiciara de timbru – fond ?i apel, onorariu expert ?i onorariu avocat).

In motivarea hotararii, instanta de control judiciar a retinut ca apelul declarat de parata-reclamanta A.A.A.S. Bucure?ti vizeaza modul de solutionare de catre prima instanta a cererii reconventionale, insa aceasta nu aduce nicio critica de netemeinicie a hotararii atacate.

S-a constatat ca, prin cererea reconventionala, A.V.A.S. Bucure?ti a solicitat obligarea A. la plata urmatoarelor sume, reprezentand daune ce izvorasc din contractul de vanzare-cumparare actiuni nr. 20/23.02.2000: 10.160.617 lei reprezentand actualizare cu indicele de inflatie a sumei de 2.989.859 lei pentru perioada 23.05.2000 – 30.11.2010; 1.086.650 lei reprezentand dobanda legala calculata pe perioada 14.08.2006 -30.11.2010 la suma de 2.989.859 lei; 1.802.885 lei reprezentand penalitati de intarziere calculate pe perioada 16.05.2006 – 09.01.2008 la suma de 2.989.859 lei; 2.206.420 lei reprezentand diferenta de valoare a actiunilor cumparate, calculata intre data incheierii contractului de vanzare-cumparare actiuni ?i data incasarii efective a diferentei de pret. Parata sustine ca suma de 2.989.859 lei, consemnata la CEC in favoarea A.V.A.S. de catre A. in data de 20.08.2010, constituie diferenta de pret ce trebuia achitata de cumparator in temeiul contractului de privatizare 020/2.3.02.2000, reprezentand contravaloarea pachetului de 319.771 de actiuni, pentru care a revenit societatii cumparatoare 91,175% din capitalul social subscris ?i varsat SC B. SA.

Eliberarea sumei mentionate s-a facut urmare a ramanerii definitive ?i irevocabile a deciziei comerciale nr. 112/01.03.2010 pronuntata de Curtea de Apel Bucure?ti, Sectia a VI-a comerciala, in dosarul xx116/3/2007, prin care instanta a constatat ca A. este proprietara unui numar de 319.771 actiuni, numerotate de la numarul 30.507 la numarul 123.182 ?i de la numarul 123.628 la numarul 350.722 inclusiv, libere de orice sarcini, cu o valoare nominala de 2,5 lei fiecare, in suma totala de 799.427,5 lei, reprezentand 91,175% din valoarea capitalului subscris ?i varsat la SC B. SA conform contractului de vanzare-cumparare actiuni nr. B 020/23.02.2000.

Instanta de apel a inlaturat sustinerile A.A.A.S. in sensul ca litigiile derulate intre parti au condus la incidenta principiului rebus sic standibus, astfel ca A. nu poate obliga vanzatorul la acceptarea unui pret stabilit la nivelul anului 2000.

S-a apreciat ca fiind neintemeiate sustinerile apelantei-parate vizand imprejurarea ca aceasta suma trebuie corectata cu indicele inflatiei de la momentul prevazut in contract, la care pretul trebuia achitat (scadenta din anul 2000) ?i pana la data incasarii restului de pret (30.11.2010), precum ?i ca trebuie acordate penalitati de intarziere la plata pretului pentru perioada cuprinsa intre 16.05.2006 (data pronuntarii deciziei nr. 1639 a Inaltei Curti) ?i momentul consemnarii la CEC prin executor judecatoresc D. a sumei reprezentand diferenta pret, respectiv 09.01.2008 (data notificarii A. prin care a invitat parata, in temeiul art. 587 C. proc. civ. la sediul executorului judecatoresc, pentru a i se plati suma de 2.989.859 lei reprezentand contravaloarea actiunilor, conform contractului de vanzare-cumparare actiuni B 020/23.02.2000).

Curtea a constatat ca prin sentinta comerciala nr. 5817/28.06.2006 pronuntata de Tribunalul Bucure?ti, ramasa definitiva ?i irevocabila prin decizia nr. 585/21.11.2006 a Curtii de Apel Bucure?ti, actiunea A.V.A.S. a fost respinsa ca neintemeiata. Prin aceste hotarari judecatore?ti s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat ca, urmare a faptului ca valabilitatea contractului de privatizare a fost pusa in discutie in cauza in care s-a solicitat constatarea nulitatii acestui contract (a?a cum rezulta ?i din adresele reciproce ale partilor), s-a realizat o suspendare conventionala a efectelor contractului de vanzare-cumparare actiuni. Deoarece reclamanta A.V.A.S. nu se putea declara cu certitudine gata sa-?i execute obligatia de a transmite perfect valabil pachetul de actiuni, pentru a putea pretinde cumparatoarei sa achite diferenta de pret, aceasta nu putea face aplicatiunea pactului comisoriu cuprins in art. 5.5 din contract.

In aceste conditii, s-a apreciat ca prima instanta, in mod judicios, a retinut, cu privire la pretentiile solicitate prin cererea reconventionala, constand in obligarea la plata penalitatilor, a dobanzilor legale, a actualizarii cu rata inflatiei ?i a diferentei de valoare a actiunilor (cu exceptia celor in privinta carora instanta a retinut existenta autoritatii de lucru judecat) caracterul neintemeiat al acestora. Aceasta deoarece, prin decizia comerciala nr. 112/01.03.2010 pronuntata de Curtea de Apel Bucure?ti, Sectia a VI-a comerciala, in dosarul nr. xx116/3/2007, irevocabila prin decizia nr. 3461 din 21.10.2010 pronuntata de Inalta Curte de Casatie ?i Justitie in dosarul nr. xx21/1/2010 s-a stabilit cu putere de lucru judecat ca, in perioada 21.02.2000-16.05.2006, executarea contractului de vanzare-cumparare de actiuni nr. B020/ 23.02.2000 a fost suspendata potrivit conventiei partilor, ca urmare a existentei pe rol a litigiului avand ca obiect constatarea nulitatii contractului de vanzare-cumparare de actiuni (litigiu solutionat prin decizia comerciala nr. 585/21.11.2006) ?i ca, incepand cu data ramanerii irevocabile a acesteia, incepe sa curga termenul de 90 de zile calendaristice prevazut de art. 5.2 din contract, pentru achitarea restului de pret al actiunilor, respectiv de la data de 06.02.2007.

In cadrul termenului contractual astfel calculat, in considerentele deciziei nr. 112/01.03.2010 s-a retinut ca prin O.P. nr. 01/21.02.2007, SC A. SRL a achitat catre A.V.A.S. suma de 2.989.859 lei, reprezentand restul de pret prevazut in contractul de vanzare-cumparare de actiuni, nefiind retinuta sustinerea apelantei-parate A.V.A.S. in sensul ca termenul contractual de achitare a diferentei de pret de 90 de zile incepe sa curga de la data de  16.05.2006. S-a constatat, in cuprinsul aceleia?i decizii, ca apelanta-reclamanta SC A. SA a facut dovada achitarii restului de pret prin procedura ofertei reale de plata ?i prin consemnarea sumei la CEC.

Prin decizia nr. 3461 din 21.10.2010 pronuntata de Inalta Curte de Casatie ?i Justitie a fost retinuta buna-credinta a SC A. SRL in achitarea diferentei de pret potrivit OP nr. 1/21.02.2007 emis de Banca X Romania. A?adar, deciziile mai sus aratate se bucura de autoritate de lucru judecat, conform art. 1200 pct. 4 ?i art. 1201 alin. (2) C. proc. civ., dezlegarea irevocabila a problemei de drept referitoare la achitarea in termenul contractual a diferentei de pret in valoare de 29.898.588.500 lei ROL fiind necesar sa fie respectata in prezenta cauza, nemaiputand fi reinterpretata.

Fata de cele expuse, apelul declarat de A.A.A.S. Bucure?ti a fost respins ca nefondat.

In ceea ce prive?te apelul declarat de reclamanta SC A. SRL, s-a constatat ca prin actiunea promovata reclamanta SC A. SRL a solicitat obligarea A.A.A.S. (fosta A.V.A.S.) la plata de daune-interese compuse din: suma de 1.000.000 Euro reprezentand daune materiale (dividende neincasate din profit nerealizat datorita decontarii contravalorii unor lucrari care nu au fost executate ?i deci nu au generat venituri; dividende nerealizate datorita managementului defectuos; dividende incasate fara drept de parat, nemaiavand calitate de actionar; dobanda bancara pe intreaga perioada in care a fost lipsita de folosinta sumelor in bani susmentionate ?i pana la data platii); suma de 500.000 Euro reprezentand daune morale ?i cheltuieli de judecata efectuate in litigiile anterioare.

Instanta de apel a retinut ca, ulterior incheierii contractului de vanzare-cumparare de actiuni nr. B 020/200 ca urmare a ca?tigarii licitatiei publice cu strigare din 02.02.2000, reclamanta a cumparat pachetul majoritar de actiuni detinut de Statul roman la SC B. SA. Dupa perfectarea contractului, parata-reclamanta a formulat doua cereri de chemare in judecata prin care solicita rezolutiunea respectivului contract pentru o pretinsa incalcare a obligatiei de plata a pretului asumat.

Prin sentinta comerciala nr. 5817/28.06.2006, pronuntata de Tribunalul Bucure?ti, definitiva prin Decizia nr. 585/2006 pronuntata de Curtea de Apel Bucure?ti ?i irevocabila prin nerecurare, s-a respins actiunea A.A.A.S. (fosta A.V.A.S.) ?i s-a admis reconventionala reclamantei prin care a solicitat constatarea existentei ?i valabilitatea contractului de vanzare cumparare de actiuni nr. B 020/2000. Astfel, contractul de vanzare-cumparare actiuni ?i-a produs efectele inca de la semnarea sa.

Atitudinea paratei a impiedicat-o pe reclamanta sa se inregistreze la Depozitarul Central ca proprietar al actiunilor B. SA (fiindu-i solicitata dovada platii pretului actiunilor, iar A.V.A.S. refuzand emiterea unei astfel de dovezi) astfel incat aceasta a fost determinata sa formuleze o noua actiune avand ca obiect constatarea dreptului de proprietate asupra actiunilor ?i emiterea de catre A.V.A.S. a dovezii ca a achitat pretul vanzarii. Parata-reclamanta a formulat, la randul ei, cerere reconventionala prin care a solicitat desfiintarea contractului ca efect al pactului comisoriu de grad IV, tot pentru neachitarea pretului in termenul contractual, solicitand ?i daune-interese.

Prin decizia nr. 3461 din 21.10.2010, Inalta Curte de Casatie ?i Justitie a solutionat irevocabil acest litigiu prin admiterea cererii principale ?i respingerea cererii reconventionale a A.V.A.S.

Instanta de apel a retinut ca, astfel cum rezulta ?i din concluziile raportului de expertiza contabila realizat in apel pentru perioada 2007-2008, A.V.A.S. a incasat, in mod necuvenit, dividende in cuantum de 757.246 lei, iar dobanda legala aferenta acestei sume, calculata pana la momentul efectuarii expertizei-ianuarie 2015 (?i, in continuare, pana la achitarea efectiva a debitului), este de 322.705 lei. Perioada avuta in vedere de catre instanta de apel s-a raportat la cererea precizatoare a reclamantei.

Cu privire la sumele solicitate de catre A. cu titlu de cheltuieli de judecata, aferente litigiilor anterioare desfa?urate intre parti, in mod nejustificat a apreciat prima instanta faptul ca reclamanta nu ar fi facut dovada efectuarii acestora. In cadrul probei cu inscrisuri, completata in calea de atac a apelului, s-a prezentat situatia centralizata a cheltuielilor de judecata efectuate de reclamanta; s-au depus contractele de asistenta juridica incheiate de catre toti aparatorii care au reprezentat societatea in multiplele litigii anterioare, precum ?i facturile reprezentand onorariile avocatiale, cuantumul acestora fiind de 97.606,29 lei (suma la care parata-reclamanta va fi obligata).

Cu privire la solicitarea apelantei-reclamante A. SRL de obligare a intimatei-parate A.A.A.S. la plata de daune morale, s-a aratat ca, de?i este unanim acceptat atat in doctrina, cat ?i in jurisprudenta, ca prejudiciul nepatrimonial nu poate fi cuantificat cu precizie in ani, datorita esentei sale neeconomice, instanta poate stabili despagubirea, apeland la anumite criterii (cum ar fi importanta valorilor lezate, rezonanta sociala a consecintelor negative). Este adevarat ca, in lipsa unor criterii legal reglementate, instantele pot intampina dificultati in stabilirea cuantumului despagubirilor, in functie de particularitatile fiecarui caz in parte, ceea ce nu echivaleaza insa, in nici un caz, cu imposibilitatea evaluarii daunei morale solicitate.

Atat jurisprudenta nationala, cat ?i cea a Curtii Europene a Drepturilor Omului sunt constante in a dovedi ca este posibila evaluarea prejudiciului moral, conditia fiind ca sumele acordate cu titlu de despagubiri sa nu fie exagerate ?i sa reprezinte o justa compensare a daunei incercate.

Instanta de control judiciar a retinut posibilitatea acordarii unor daune morale persoanelor juridice, in contextul in care art. 54 din Decretul nr. 31/1954 (in vigoare la momentul introducerii actiunii) nu face nicio distinctie intre persoanele fizice ?i cele juridice ?i nu limiteaza drepturile nepatrimoniale ocrotite.

S-a retinut ca atitudinea abuziva a paratei-reclamante a fost constatata in mod irevocabil prin numeroase hotarari judecatore?ti; ea s-a manifestat prin formularea a numeroase cereri cu obiect similar (dupa ce primele actiuni au fost respinse irevocabil), apoi prin refuzul de a pune in executare decizii civile irevocabile, refuzul de a o inscrie pe reclamanta in Registrul actionarilor, refuzul de a primi plata actiunilor – facuta in termenele contractuale stipulate.

Toate aceste nesfar?ite actiuni ?icanatorii au avut ca efect intrarea reclamantei in procedura insolventei, dupa mai mult de 10 ani de procese in care A.V.A.S., cu toate ca a pierdut in toate instantele, a continuat sa declan?eze noi litigii.

S-a apreciat ca atitudinea paratei a infrant speranta legitima a reclamantei de a se bucura de proprietatea bunului reprezentat de pachetul majoritar de actiuni cumparat in mod valabil de la SC B. SA, incalcand astfel Protocolul nr. 1 la Conventia Europeana, care garanteaza respectarea drepturilor existente asupra unui bun. Abuzul de drept „in forma continuata” manifestat de parata (care, de altfel, nu s-a prezentat la nici un termen de judecata in fond sau apel) a determinat instanta sa aprecieze ca apelantei-reclamante i se poate acorda, cu titlu de daune morale, suma de 100.000 euro – in echivalent lei la data platii, pentru toate neajunsurile pe care societatea le-a suferit ?i care au determinat, in final, insolventa acesteia ?i, probabil, imposibilitatea de a se mai putea reorganiza ?i functiona in mod viabil.

Au fost respinse pretentiile solicitate cu titlu de daune materiale, constand in contravaloarea dividendelor de care a fost lipsita reclamanta, datorita gre?itei gestionari ?i administrari a afacerii ?i bunurilor societatii privatizate de catre parata, intrucat prin probatoriul administrat in ambele faze procesuale nu s-a demonstrat caracterul cert al prejudiciului pretins.

In temeiul dispozitiilor art. 274 C. proc. civ., a fost obligata apelanta-parata la plata sumei de 34.565,08 lei catre apelanta-reclamanta, reprezentand cheltuieli de judecata, constand in taxe judiciare de timbru – fond ?i apel, onorarii expert ?i avocat.

In termen legal, invocand in drept dispozitiile art. 304 pct. 7 ?i 9 C. proc. civ., parata A.A.A.S. (fosta A.V.A.S.) a declarat recurs, solicitand in principal admiterea recursului, casarea deciziei atacate ?i trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de apel. In subsidiar, solicita admiterea recursului cu consecinta modificarii in tot a deciziei atacate, in sensul respingerii apelului formulat de SC A. SA ?i mentinerea ca temeinica ?i legala a sentintei civile nr.5323/05.07.2013 pronuntata de Tribunalul Bucure?ti, iar in tertiar admiterea recursului cu consecinta modificarii in parte a deciziei atacate, in sensul diminuarii pretentiilor solicitate (601.876,00 lei dividende aferente anilor 2007-2008 ?i 274.985,22 lei dobanda legala, reducerii cheltuielilor de judecata acordate) ?i inlaturarii obligatiei de plata a daunelor morale in cuantum de 100.000 Euro. In ceea ce prive?te cererea reconventionala solicita admiterea recursului, modificarea in parte a deciziei atacate in sensul admiterii apelului A.A.A.S. ?i admiterii cererii reconventionale, astfel cum a fost motivata.

Un prim motiv de recurs, arata recurenta, il constituie faptul ca instanta a omis sa motiveze in fapt ?i in drept admiterea capatului de cerere privind obligarea sa la restituirea dividendelor incasate in perioada 2007-2008, motiv ce se circumscrie motivelor de recurs prevazut de art. 304 pct 7 C. proc. civ.

Prin raportare la prevederile art. 261 pct. 5 C. proc. civ. ?i cele ale art. 6 paragraf 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, recurenta apreciaza ca instanta de apel nu ?i-a motivat in drept, in ceea ce prive?te plata dividendelor, a dobanzii legale ?i a cheltuielilor de judecata, motiv pentru care considera ca se impune admiterea acestui motiv de recurs cu consecinta casarii hotararii astfel pronuntate ?i trimiterii cauzei spre rejudecare la instanta de apel.

Al doilea motiv de recurs il constituie interpretarea gre?ita a dispozitiilor art. 67 ?i art. 123 din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale (LSC), motiv ce se circumscrie motivelor de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Astfel, din simpla lectura a prevederilor art. 67 ?i art. 123 din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale ?i ale art. 238 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 privind piata de capital, reiese ca debitorul obligatiei de plata a dividendelor este societatea al carei profit este repartizat sub forma dividendelor, ?i nu actionarii societatii.

Avand in vedere ca in perioada 2007-2008, atat la registrul comertului, cat ?i la registrul independent A.A.A.S. figura ca actionar al SC B. SA; ca nu a fost contestata nicio hotarare a AGA privind distribuirea dividendelor, ca apelanta-reclamanta a devenit actionar al societatii in anul 2010, cel indreptatit in mod legal sa primeasca dividende a fost A.A.A.S, cum in mod corect ?i legal a retinut ?i instanta de fond.

Un alt aspect care nu trebuie neglijat, sustine recurenta, este ?i faptul ca plata diferentei de pret facuta de intimata-reclamanta a fost efectuata dupa implinirea termenului prevazut in contract, acesta fiind ?i motivul pentru care in mod legal recurenta a refuzat sa accepte plata acestei sume la acel moment, nefiind de rea-credinta cum in mod neintemeiat a sustinut intimata-reclamanta, ci doar aplicand principii legale ?i contractuale ce guverneaza prezenta speta.

Contrar celor retinute prin raportul de expertiza omologat in totalitate de instanta, A.A.A.S. nu a incasat dividende in perioada 2007-2008 in valoare de 757.246 lei, ci dividendele efectiv incasate au fost in cuantum de 601.876,00 lei.

In acest sens, daca actualizarea cu indicele de inflatie ?i calculul dobanzii de referinta asupra dividendelor anului 2007 s-au aplicat asupra dividendelor in cuantum de 501.876,00 lei, actualizarea cu indicele de inflatie ?i calculul dobanzii de referinta asupra dividendelor anului 2008 ar fi trebuit sa aiba in vedere valoarea de 100.000,00 lei (?i nu pe cea cuvenita de 255.400,00, de care, in fapt, A.A.A.S. nu a beneficiat ?i pe care nu a incasat-o).

Valoarea dobanzii legale aferenta dividendelor aferente anilor 2007 ?i 2008, conform calculelor ?i raportat la ceea ce s-a mentionat anterior, adica la valoarea dividendelor efectiv incasata de A.A.A.S., este de 274.985,22 lei (compusa din 229.297,20 lei, pentru dividendele anului 2007 ?i respectiv de 45.688,02 lei, pentru dividendele anului 2008), ?i nu de 322.705 lei acordata de instanta.

Fata de cele mentionate, in opinia recurentei, sumele corecte (daca s-ar fi tinut seama de obiectiunile formulate) sunt de 601.876,00 lei dividende aferente anilor 2007-2008 ?i 274.985,22 lei dobanda legala.

A?a fiind, considera ca obligarea sa la restituirea unor sume de bani (intr-un cuantum eronat, de care institutia recurenta nici nu a beneficiat) constituie o imbogatire fara justa cauza a intimatei-reclamante.

Sub acest aspect, solicita instantei de recurs sa dispuna in principal respingerea acestui capat de cerere ca neintemeiat, iar in subsidiar reducerea pretentiilor la suma de 601.876,00 lei dividende aferente anilor 2007-2008 ?i 274.985,22 lei dobanda legala.

Al treilea motiv de recurs, arata recurenta, il constituie interpretarea gre?ita a dispozitiilor art. 112, art. 129, art. 292 C. proc. civ., art. 1169 C. civ., motiv ce se circumscrie motivului de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Capatul de cerere privind obligarea la plata cheltuielilor de judecata a fost respins de instanta de fond ca neintemeiat, intrucat reclamanta nu a facut dovada pretentiilor sale.

Decizia instantei de apel a fost data ?i cu incalcarea prevederilor art. 292 C. proc. civ. ?i ale art. 1169 C. civ.

Totodata, ca expresie a principiului disponibilitatii, cheltuielile de judecata nu se acorda insa din oficiu, ci numai la cerere ?i daca sunt probate, a?a cum prevede, de altfel, ?i art. 274 alin. (1) C. proc. civ.

Instanta de fond a respins acest capat de cerere ca nedovedit, iar instanta de apel s-a pronuntat pe acest capat de cerere numai prin prisma faptului ca apelanta a depus (pentru prima oara, de?i avea obligatia legala de a depune la judecarea fondului) inscrisurile ce fac dovada pretentiilor sale.

Solicita instantei de recurs sa admita acest motiv de recurs, sa modifice decizia atacata in sensul respingerii acestui capat de cerere ca neintemeiat ?i nedovedit in termenul legal.

In subsidiar, daca se va trece peste cele invocate, solicita instantei de recurs sa faca aplicarea dispozitiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ. 1865, in sensul reducerii onorariilor avocatiale.

Al patrulea motiv de recurs il constituie interpretarea gre?ita a dispozitiilor art. 54 din Decretul Lege nr. 31/1954 ?i ale art. 998 C. civ., intrucat instanta a dispus obligarea institutiei parate la plata sumei de 100.000 euro cu titlu de daune morale, motiv ce se circumscrie motivului de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

In dezvoltarea acestui motiv de recurs, avand in vedere dispozitiile art. 54 din Decretul Lege nr. 31/1954, recurenta-parata sustine, in esenta, ca reclamanta nu a facut dovada existentei niciunui prejudiciu moral.

Prejudicial moral cuprinde atat vatamarile aduse persoanei in onoarea, demnitatea, pozitia sociala, creditul, libertatea sau reputatia sa, cat ?i pe acelea care constituie o lezare a sentimentelor sale de afectiune. Prejudiciile morale sunt cele care rezulta din vatamarea unui interes personal nepatrimonial, ele nefiind susceptibile de evaluare baneasca.

Apreciaza ca hotararea pronuntata a fost data cu incalcarea ?i interpretarea gre?ita a prevederilor art. 998 C. civ., pentru a putea fi atrasa raspunderea civila delictuala sub forma obligarii la daune materiale ?i/sau morale trebuie indeplinite cumulativ toate conditiile prevazute de lege: existenta unei fapte ilicite, a unui prejudiciu, raportul de cauzalitate intre fapta ilicita ?i prejudiciu ?i vinovatie.

Or, retinerile instantei sunt nefondate, neexistand nicio fapta ilicita a paratei de natura sa atraga raspunderea civila delictuala.

Apreciaza ca solutia instantei de apel de acordare a daunelor morale este neintemeiata ?i nelegala, motiv pentru care solicita admiterea acestui motiv de recurs cu consecinta inlaturarii obligatiei de plata a sumei de 100.000 euro cu titlu de daune morale.

 Cu privire la respingerea apelului formulat, A.A.A.S. considera ca hotararea a fost data cu incalcarea prevederilor art. 969 C. civ. ?i ale art. 43 C. com., motiv ce se circumscrie motivului de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Intimata-reclamanta SC A. SRL a formulat intampinare prin care a solicitat, in esenta, respingerea recursului, ca nefondat.

Analizand decizia recurata, in limitele controlului de legalitate, in raport de criticile formulate ?i temeiurile de drept invocate, tinand cont ?i de apararile formulate de intimata-reclamanta prin intampinare, Inalta Curte a retinut caracterul fondat al recursului pentru considerentele care succed:

Inalta Curte constata ca solutia instantei de apel este perfect legala sub aspectul prevederilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., decizia recurata fiind amplu motivata, argumentele acesteia constituindu-se intr-o inlantuire logica a faptelor ?i a regulilor de drept pe baza carora s-a fundamentat solutia.

Art. 304 pct. 7 C. proc. civ. invocat de recurenta vizeaza nemotivarea hotararii, precum ?i motivarea contradictorie, dar decizia atacata cuprinde elementele obligatorii prevazute de dispozitiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., respectiv motivele de fapt ?i de drept care au format convingerea instantei, motivarea fiind clara ?i concisa, instanta de control judiciar motivandu-?i hotararea cu argumente pertinente pe aspectul situatiei de fapt retinute, cu repectarea, totodata, a principiului autoritatii de lucru judecat.

Este de retinut ca simpla nemultumire a partii cu privire la solutia pronuntata, neinsu?irea de catre instanta a apararilor formulate de catre parte, sunt aspecte ce nu pot fi asimilate unei nemotivari in sensul textului legal anterior evocat.

Argumentat ?i legal motivat, contrar sustinerilor recurentei-parate, instanta de apel, stabilind situatia de fapt sub toate aspectele sesizate, in raport de probele cauzei, a retinut ca reclamanta este indreptatita la plata sumei de 757.246 lei reprezentand dividende cuvenite pentru perioada 2007-2008 ?i la plata sumei de 322.705 lei reprezentand dobanda legala aferenta, calculata pana in ianuarie 2015 ?i in continuare, pana la achitarea efectiva a debitului.

Este de amintit ca instanta de apel, ca instanta devolutiva, are plenitudine de apreciere in ceea ce prive?te probele administrate in cauza, este suverana in a aprecia asupra oportunitatii administrarii probelor in proces din perspectiva utilitatii, concludentei ?i pertinentei acestora, avand obligatia sa administreze probele necesare ?i utile cauzei, iar instanta de recurs nu poate sa procedeze la reinterpretarea probelor dispuse.

Astfel, schimbarea situatiei de fapt stabilita in cauza nu se poate produce in recurs, ceea ce tinde sa obtina recurenta-reclamanta, inclusiv atunci cand aduce in discutie reaprecierea probelor retinuta de instanta de apel (relevan?a rapoartelor de expertiza etc.), motiv pentru care se impune respingerea de plano a criticilor de netemeinicie, care nu satisfac exigentele impuse de art. 304 C. proc. civ., reaprecierea probelor nemaifiind posibila in aceasta etapa procesuala odata cu abrogarea pct. 11 al art. 304 C. proc. civ. prin O.U.G. nr. 138/2000 ?i ale art. 304 pct. 10 C. proc. civ. prin dispozitiile Legii nr. 219/2005.

Totodata, este de retinut ca principiul autoritatii lucrului judecat corespunde necesitatii de stabilitate juridica ?i ordine sociala, fiind interzisa readucerea in fata instantelor a chestiunii litigioase deja rezolvate ?i nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevazut de art. 6 din CEDO, deoarece dreptul de acces la justitie nu este unul absolut, el poate cunoa?te unele limitari, decurgand din aplicarea unor principii.

Prin urmare, ceea ce se tran?eaza jurisdictional intr-un proces nu poate fi combatut intr-o judecata ulterioara de partile procesului initial, carora hotararea li se opune cu valoare normativa, nesusceptibila de dovada contrara.

In speta, prin decizia comerciala nr. 112/01.03.2010 pronuntata de Curtea de Apel Bucure?ti, Sectia a VI-a comerciala in dosarul nr. xx116/3/2007, irevocabila prin decizia  nr. 3461/21.10.2010 pronuntata de Inalta Curte de Casatie ?i Justitie in dosarul nr. xx21/1/2010 s-a stabilit cu putere de lucru judecat ca, in perioada 21.02.2000-16.05.2006, executarea contractului de vanzare-cumparare de actiuni nr. B020/23.02.2000 a fost suspendata potrivit  conventiei partilor, ca urmare a existentei pe rol a litigiului avand ca obiect constatarea nulitatii contractului de vanzare-cumparare de actiuni (litigiu solutionat prin decizia comerciala nr. 585/21.11.2006) ?i ca incepand cu data ramanerii irevocabile a acesteia, incepe sa curga termenul de 90 de zile calendaristice prevazut de art. 5.2 din contract, pentru achitarea restului de pret al actiunilor, respectiv de la data de 06.02.2007.

In cadrul termenului contractual astfel calculat, in considerentele deciziei nr. 112/01.03.2010 s-a retinut ca prin O.P. nr.01/21.02.2007 SC A. SRL a achitat catre A.V.A.S. suma de 2.989.859 lei, reprezentand restul de pret prevazut in contractul de vanzare-cumparare de actiuni, nefiind retinuta sustinerea apelantei-parate A.V.A.S. in sensul ca termenul contractual de achitare a diferentei de pret de 90 de zile incepe sa curga de la data de  16.05.2006. S-a constatat, in cuprinsul aceleia?i decizii, ca apelanta-reclamanta SC A. SA a facut dovada achitarii restului de pret prin procedura ofertei reale de plata ?i prin consemnarea  sumei la CEC.

Prin decizia nr. 3461 din 21.10.2010  pronuntata de Inalta Curte de Casatie ?i Justitie  a fost retinuta buna-credinta a SC A. SRL in achitarea diferentei de pret potrivit O.P. nr.1/21.02.2007 emis de Banca X Romania.

A?adar, cum in mod legal a constatat ?i instanta de apel, deciziile mai sus aratate se bucura de autoritate de lucru judecat, conform art. 1200 pct. 4 ?i art. 1201 alin. (2) C. proc. civ., dezlegarea irevocabila a problemei de drept referitoare la achitarea in termenul contractual a diferentei de pret in valoare de 29.898.588.500 lei ROL fiind necesar sa fie respectata in prezenta cauza, nemaiputand fi reinterpretata.

Prin urmare, criticile recurentei vizand imprejurarea ca plata diferentei de pret a fost efectuata in afara termenului contractual, incalcarea prevederilor art. 969, respectiv a clauzei prevazuta la art. 5.2 din contract care stipula termenul de achitare a diferentei de pret, precum ?i cele referitoare la incidenta principiului rebus sic standibus, dar ?i cele privind respingerea cererii reconventionale incearca sa infranga tocmai principiul autoritatii de lucru judecat, ceea ce nu este permis.

De asemenea, recurenta se prevaleaza in mod eronat de interpretarea gre?ita a dispozitiilor art. 67 ?i art. 123 din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, intrucat actiunea reclamantei i?i are izvorul in prevederile art. 998-999 C. civ., cauza fiind tran?ata in conformitate cu aceste din urma dispozitii legale, fiind solicitata contravaloarea dividendelor incasate necuvenit de parata, iar nu distribuirea acestora.

Nu pot fi primite nici sustinerile vizand interpretarea gre?ita a dispozitiilor art. 112, art. 129, art. 292 C. proc. civ., art. 1169 C. civ.

Este de necontestat ca instantele au datoria de a se pronunta numai asupra a ceea ce s-a cerut, potrivit art. 129 C. proc. civ., insa, contrar sustinerilor recurentei, principiul disponibilitatii a fost respectat in cauza.

Conform art. 292 alin. (1) C. proc. civ.: „partile nu se vor putea folosi inaintea instantei de apel de alte motive, mijloace de aplicare ?i dovezi decat cele invocate la prima instanta sau aratate in motivarea apelului ori intampinare. Instanta de apel poate incuviinta ?i administrarea probelor a caror necesitate rezulta din dezbateri”.

Prevederile art. 292 C. proc. civ. reglementeaza efectul devolutiv al apelului, care intr-o formula sintetica poate fi definit ca reprezentand o veritabila reeditare a judecatii.

Prin efectul devolutiv al apelului, procesul fiind adus in intregul sau in fata instantei, aceasta din urma instanta poate cerceta ?i judeca toate mijloacele de aparare invocate de parti, din care evident ca face parte ?i cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecata formulata in fata primei instante.

Or, in cadrul probei cu inscrisuri, completata in calea de atac a apelului, cu respectarea prevederilor art. 292 alin. (1) teza a doua ?i a principiului disponibilitatii partilor in procesul civil, s-a prezentat situatia centralizata a cheltuielilor de judecata efectuate de reclamanta; s-au depus contractele de asistenta juridica incheiate de catre toti aparatorii care au reprezentat societatea in multiplele litigii anterioare, precum ?i facturile reprezentand onorariile avocatiale, motiv pentru care, in raport de prevederile art. 1169 C. civ., in mod legal instanta de apel a dat eficienta prevederilor art. 274 C. proc. civ. ?i a obligat parata la plata sumei de 97606,29 lei reprezentand cheltuieli de judecata din litigiile anterioare.

Nu pot fi primite nici sustinerile recurentei privind necenzurarea cheltuielilor de judecata in sensul aplicarii gre?ite de catre instanta de apel a prevederilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

Posibilitatea reducerii cuantumului cheltuielilor de judecata privind onorariul de avocat este o facultate a instantei de judecata, ?i nu o obligatie, aceasta urmand a aprecia de la caz la caz aplicarea prevederilor art. 274 C. proc. civ.

Aprecierea asupra cuantumului cheltuielilor de judecata, respectiv asupra proportionalitatii onorariului cu munca prestata de avocat, valoarea litigiului ?i complexitatea cauzei, nu poate fi facuta in faza procesuala a recursului, fata de actuala configuratie a dispozitiilor art. 304 C. proc. civ., care nu permit reformarea unei hotarari decat pentru motive de nelegalitate.

Inalta Curte constata caracterul fondat al criticilor recurentei-parate referitoare la interpretarea gre?ita a prevederilor art. 54 din Decretul nr. 31/1954 ?i ale art. 998-999 C. civ. avand in vedere urmatoarele considerente:

Sub imperiul vechii reglementari a codului civil (art. 998-999 C. civ. de la 1864), incidenta in prezenta cauza, problema acordarii daunelor morale unei persoane juridice a fost una controversata.

Astfel, in jurisprudenta civila s-a retinut de multe ori ca dispozitiile art. 54 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoane fizice ?i persoane juridice nu fac distinctie intre persoanele fizice sau juridice ?i nici nu limiteaza drepturile nepatrimoniale ocrotite, a?a incat este recunoscut ?i dreptul persoanei juridice de a obtine daune morale pentru vatamarea oricarui drept nepatrimonial.

De?i, in cauza, instanta de apel a adoptat intru-totul aceasta interpretare, recunoscand astfel dreptul persoanei juridice (reclamanta) de a obtine daune morale pentru vatamarea unui drept nepatrimonial, Inalta Curte apreciaza, insa, ca trebuie avut in vedere ?i faptul ca domeniul drepturilor nepatrimoniale recunoscute persoanelor juridice este restrans la acele drepturi subiective pe care persoana juridica le poate avea potrivit legii.

Nu se poate face abstractie de faptul ca existenta daunelor morale a fost recunoscuta pentru a stabili o modalitate de reparare a suferintelor fizice incercate sau a atingerilor aduse onoarei, demnitatii, reputatiei, prestigiului unei persoane.

Dauna morala consta in atingerea adusa valorilor care definesc personalitatea umana, valori care se refera la existenta fizica a persoanei, sanatatea ?i integritatea corporala, la sentimentele de afectiune, la cinste, demnitate, onoare, prestigiu profesional ?i alte valori similare.

Este adevarat ca, de?i aceste atribute sunt in general proprii persoanelor fizice, unele dintre ele pot fi atribuite ?i persoanelor juridice, insa, in aceste cazuri, legiuitorul a recunoscut in mod expres posibilitatea acordarii daunelor morale persoanei juridice – de exemplu pentru fapte de concurenta neloiala (art. 9 din Legea nr. 11/1991). De asemenea, persoana juridica poate invoca nesocotirea dreptului la denumire, sediu, emblema, marca de fabrica.

Prin urmare, raportat la datele concrete ale spetei, posibilitatea acordarii daunelor morale nu poate fi extinsa artificial pentru a putea analiza indeplinirea cumulativa a cerintelor impuse de art. 998-999 C. civ., intrucat reclamanta – persoana juridica nu poate pretinde un prejudiciu psihic sau vreo suferinta fizica provocata.

Prin urmare, in raport de considerentele expuse, constatand incidenta motivului de nelegalitate reglementat de prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., intrucat decizia atacata a fost data cu incalcarea ?i aplicarea gre?ita a prevederilor art. 54 din Decretul nr. 31/1954 ?i ale art. 998-999 C. civ., Inalta Curte, in temeiul dispozitiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a admis recursul declarat de parata A.A.A.S. impotriva deciziei civile nr. 698 din 29 aprilie 2015 pronuntata de Curtea de Apel Bucure?ti, Sectia a V-a civila, a modificat in parte decizia atacata in sensul ca a inlaturat obligarea paratei A.A.A.S. la plata sumei de 100.000 euro cu titlu de daune morale ?i a mentinut restul dispozitiilor deciziei recurate.