Polita de asigurare bunuri. Despagubirea contravalorii bunurilor distruse in incendiu
R O M A N I A
INALTA CURTE DE CASATIE Sl JUSTITIE
SECTIA A II-A CIVILA
Decizia nr. 2686/2013 Dosar nr. 293/32/2012
Sedinta publica de la 18 septembrie 2013
Deliberand, in conditiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului, retine urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Neamt sub nr. 3306/103/2010 din 22 septembrie 2010, reclamanta SC D.D. SRL a chemat in judecata pe parata SC A.T.A. SA – sucursala Neamt pentru a fi obligata la plata sumei de 250.000 lei, cu titlul de despagubiri.
Reclamanta a sustinut ca la data de 5 octombrie 2007 a incheiat cu parata polita de asigurare pentru asigurare bunuri pe o durata de 12 luni, prima de asigurare fiind in suma de 2.041 lei pentru toate riscurile. Ulterior, din cauze independente, la locatia inchiriata a avut loc un incendiu, in care au ars mai multe bunuri. Reclamanta a aratat ca a suferit o paguba totala ce insumeaza 250.000 lei, reprezentand contravaloarea tuturor bunurilor distruse in incendiu, ca asiguratorul a refuzat in mod subiectiv sa-si indeplineasca obligatiile asumate, a demarat procedura prealabila, si cum aceasta nu s-a realizat, intrucat parata nu s-a prezentat la data convocarii, dar a comunicat in scris pozitia sa juridica, a fost nevoita sa promoveze prezenta actiune.
Prin sentinta civila nr. 1264/ Com din 02 decembrie 2011 pronuntata de Tribunalul Neamt, sectia a ll-a civila, de contencios administrativ si fiscal s-au respins exceptiile lipsei calitatii procesuale active si a autoritatii de lucru judecat, invocate de parata SC A.T.A. SA – sucursala Neamt, s-a admis exceptia prescriptiei dreptului la actiune, formulata de parata SC A.T.A. SA – sucursala Neamt si s-a respins actiunea formulata de reclamanta SC D.D. SRL in contradictoriu cu parata SC A.T.A. SA – sucursala Neamt, ca fiind prescrisa.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a retinut urmatoarele:
Avand in vedere efectele pe care le produc, instanta a analizat, mai intai, exceptia de fond a lipsei calitatii procesuale active si de abia apoi a autoritatii de lucru judecat si a prescriptiei, din moment ce admiterea primei exceptii exclude problema autoritatii de lucru judecat si a prescriptiei.
Referitor la exceptia lipsei calitatii procesuale active aceasta a fost gasita nefondata. Astfel, calitatea procesuala activa presupune existenta unei identitati intre persoana reclamantului si persoana care este titular al dreptului in raportul juridic dedus judecatii. Or, in raportul juridic dedus judecatii, titular al dreptului este reclamanta SC D.D. SRL, care a incheiat contractul de asigurare cu parata, respectiv polita din 05 octombrie 2007 privind asigurarea de bunuri apartinand persoanelor juridice, pentru cladiri, in cazul asigurarii de bunuri, contractantul (reclamanta) este si beneficiar al asigurarii.
Cu privire la exceptia autoritatii de lucru judecat, s-a retinut ca intrucat cauza nu a fost solutionata pe fond, (in Dosarul nr. 1852/291/2009 al Judecatoriei Roman, reclamanta a renuntat la judecata, iar in Dosarul nr. 4162/103/2009 al Tribunalului Neamt, actiunea a fost anulata, ca insuficient timbrata ), in speta nu sunt indeplinite conditiile exceptiei autoritatii de lucru judecat.
Cu privire la exceptia prescriptiei dreptului la actiune al reclamantei s-au retinut urmatoarele:
Potrivit dispozitiilor art. 54 din contract – polita de asigurare: „dreptul de a ridica pretentii fata de asigurator se stinge in termen de 2 ani de la data producerii evenimentului asigurat”. Or, evenimentul asigurat – incendiul – s-a produs in data de 24 iulie 2008, iar reclamanta a introdus actiunea de fata la data de 22 septembrie 2010, cu depasirea termenului de 3 ani prevazut de textul de lege mentionat (in realitate se refera la termenul de 2 ani, dar din eroare dactilo s-a mentionat 3 ani-sublinierea noastra).
Apararea reclamantei ca termenul de 2 ani a fost suspendat pe perioada cercetarilor penale, finalizate prin rezolutia din 27 ianuarie 2009 a Parchetului de pe langa Judecatoria Roman, prin care s-a dispus neinceperea urmaririi penale fata de M.D. pentru inselaciune si distrugere, nu poate fi primita.
Potrivit dispozitiilor art. 13 din Decretul nr. 167/1958, cazurile de suspendare a cursului prescriptiei extinctive sunt: forta majora, cazurile in care creditorul si debitorul face parte din fortele armate ale Romaniei, iar acestea sunt pe picior de razboi si introducerea unei reclamatii administrative cu privire la despagubiri sau restituiri in temeiul unui contract de transport sau de prestare a serviciilor de posta sau telecomunicatii, iar conform art. 14 din acelasi decret, cazurile de suspendare sunt: cazurile in care dreptul la actiune exista intre parinti sau tutore si cei care se afla sub ocrotirea lor, cazurile persoanelor lipsite de capacitate de exercitiu si a celor cu capacitate de exercitiu restransa si cazurile in care dreptul la actiune apartine unui sot impotriva celuilalt sot.
Or, in cauza nu s-a retinut ca fiind incident vreunul dintre cazurile mentionate in dispozitiile legale evocate, pentru a opera suspendarea cursului prescriptiei si a fost gasit ca fiind prescris dreptul la actiune al reclamantei SC D.D. SRL.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamanta SC D.D. SRL, sustinand ca a sesizat evenimentele asiguratorului la 28 iulie 2008 si a solicitat sa-i plateasca suma conform politei de asigurare, acesta formuland la 10 octombrie 2008 plangere penala care s-a solutionat prin rezolutia din 27 ianuarie 2009. Ca a parcurs procedura concilierii si la 11 septembrie 2009 a sesizat Tribunalul Bacau, cauza facand obiectul Dosarului nr. 4162/103/2009 actiunea fiind respinsa ca insuficient timbrata la 26 octombrie 2009, iar ulterior a formulat actiunea pendinte.
De asemenea, a aratat ca hotararea apelata este netemeinica, deoarece impotriva asiguratorului a formulat actiune in despagubire imediat dupa incendiu, ca acesta ar fi achiesat la cererea sa, ca dupa epuizarea cercetarilor penale actiunea a fost promovata in termenul de 2 ani, actiunea initiala ce a fost respinsa ca insuficient timbrata, ca dupa acordarea ajutorului judiciar a promovat prezenta actiune, iar cu privire la aceasta sunt incidente dispozitiile art. 13 lit. a) din Decretul nr. 167/1958, respectiv forta majora, ca a intervenit un incendiu, iar ulterior s-au stabilit de catre organele judiciare cauze independente de apelanta; a mai sustinut si faptul ca nu putea formula actiunea fiind o imposibilitate morala, acesta fiind tinut de rezultatul cercetarilor penale.
Prin Decizia nr. 74 din 16 octombrie 2012 pronuntata de Curtea de Apel Bacau, sectia a ll-a civila, de contencios administrativ si fiscal, s-a respins ca nefondat apelul formulat de reclamanta SC D.D. SRL impotriva sentintei civile nr. 1264/ Com din 2 decembrie 2011 a Tribunalului Neamt, sectia civila, de contencios administrativ si fiscal.
In motivarea acestei decizii s-a retinut ca potrivit art. 54 din contractul partilor, dreptul la actiune se naste de la data producerii riscului asigurat, in cauza, termenul de 2 ani curge de la data de 24 iulie 2008, termenul de prescriptie curgand de la aceiasi data la care s-a produs riscul asigurat.
Termenului de prescriptie ii sunt incidente dispozitiile prevazute de Decretul nr. 167/1958 referitoare la suspendarea si intreruperea cursului prescriptiei.
Potrivit art. 13 alin. (1) lit. a) din Decretul nr. 167/1958 prescriptia se suspenda pe perioada fortei majore. Or, forta majora este orice eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil si inevitabil; plangerea penala formulata de asigurator nu poate fi asimilata unei forte majore si in consecinta aceasta nu poate avea ca efect suspendarea cursului prescriptiei. Nu are acest efect nici coroborat cu faptul ca a formulat doua actiuni impotriva apelantei, la judecata uneia renuntand, iar cealalta fiind anulata de instanta, neglijenta apelantului reclamant in valorificarea pretinselor sale drepturi nu poate fi asimilata fortei majore.
Prin cererea de apel sunt invocate cauze de intrerupere a curgerii prescriptiei insa in fapt nu sunt realizate conditiile prevazute de art. 16 din Decretul nr. 167/1958; desi sustine ca i-ar fi fost recunoscut dreptul de catre asigurator in momentul in care l-a instiintat de realizarea riscului asigurat, apelanta nu face dovada celor sustinute, pe de o parte, iar pe de alta parte, si in raport cu data sesizarii intimatei de apelanta, 28 iulie 2008 conform sustinerilor apelantei, termenul de prescriptie de 2 ani era implinit. in ceea ce priveste formularea unor cereri de chemare in judecata succesive acestea nu produc efectul intreruptiv daca s-a pronuntat incetarea procesului, daca cererea de chemare in judecata sau executare a fost respinsa, anulata sau daca s-a perimat, ori daca cel care a facut-o a renuntat la ea.
Avand in vedere ca apelanta nu a facut dovada promovarii actiunii in termenul de prescriptie si nici nu a invocat imposibilitatea promovarii unei astfel de actiuni si cu obligatia corelativa de a solicita repunere in termenul de formularea actiunii, instanta de apel a retinut ca prima instanta a pronuntat o hotarare legala si temeinica si in temeiul art. 296 C. proc. civ. a respins apelul ca nefondat.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta S C D.D. SRL Roman, fara a-l incadra in drept.
In motivarea recursului, recurenta a aratat ca parata SC A.T.A. SA – sucursala Neamt a facut propriile cercetari si a sustinut ca dupa terminarea cercetarilor penale impotriva numitului M.D. pentru savarsirea infractiunilor de inselaciune si distrugere, va despagubi integral societatea pentru paguba suferita, ulterior stabilindu-se ca nu acesta a provocat incendiul si ca acest eveniment a avut cauze exterioare.
Parchetul de pe langa Judecatoria Roman, a facut cercetari prin organele de Politie ale municipiului Roman si prin rezolutia din 27 ianuarie 2009, conjugate cu cele de specialitate ale Detasamentului de pompieri Roman, acestea au confirmat propunerea organelor de polite de a nu se incepe urmarirea penala fata de recurenta, in cauza fiind aplicabile dispozitiile art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru faptele sesizate.
In aceste conditii sustine ca suferit o paguba totala ce insumeaza 250.000 lei reprezentand contravaloarea tuturor bunurilor distruse in incendiu, suma pe care societatea parata a agreat-o initial.
Cum ulterior asiguratorul a refuzat in mod subiectiv sa-si indeplineasca obligatiile de plata, asumate, reclamanta a demarat procedura prealabila, aceea a concilierii ce s-a consumat in conditiile neprezentarii asiguratului.
La data de 28 iulie 2008, dupa producerea evenimentului recurenta l-a sesizat pe asigurator, solicitand sa ia act de evenimentul produs mai precis incendiul ce a avut loc la data de 24 iulie 2008 si in conditiile si termenii politei de asigurare sa plateasca prejudiciul produs, lucru recunoscut de catre acesta si la care a achiesat, dovada fiind actele comunicate catre Tribunalul Neamt, cand a formulat prima actiune impotriva asiguratorului (Dosar nr. 4162/103/2009 a Tribunalului Neamt).
Dupa comunicarea rezolutiei de catre Parchetul de pe langa Judecatoria Roman, din 27 ianuarie 2009, prin care s-a dispus neinceperea urmaririi penale impotriva societatii reclamante pentru infractiunile reclamate, asiguratorul a refuzat sa-i achite despagubirile, aceasta parcurgand procedura de conciliere cu asiguratorul la data de 11 septembrie 2009, dupa care a sesizat de indata Tribunalul Neamt in vederea judecarii cauzei, formand obiectul Dosarului nr. 4162/103/2009, actiune respinsa ca insuficient timbrata la 26 ianuarie 2010.
De asemenea, reclamanta a introdus o noua actiune ce formeaza obiectul Dosarului cu nr. 3306/103/2010 al Tribunalului Neamt, in care s-a acordat ajutor judiciar – plata taxa timbru, care si aceasta a fost respinsa, invocandu-se exceptia prescriptiei dreptului la actiunea formulata de aceasta impotriva paratului asigurator, acela de 2 ani de zile prevazut in mod expres in polita de asigurare. A apelat incheierea din 18 noiembrie 2011 prin care instanta s-a pronuntat in acest sens, apreciind ca aceasta este nelegala si netemeinica.
Si la aceasta din urma sesizare a instantei, apreciaza ca a respectat in totul conditiile legii, motivand instantei de fond, ca este incidenta situatia prevazuta de art. 13 lit. a) din din Decretul nr. 167/1958, si anume aceea a fortei majore, intrucat, pe de o parte pe timpul derularii contractului de asigurare, s-a produs un incendiu din cauze exterioare si independente de societatea reclamanta si ca urmare verificarilor dispuse de catre Parchetul de pe langa Judecatoria Roman s-a statuat ca acesta nu ii este imputabil, confirmand sustinerile acesteia si contrazicand sesizarile facute de asigurator si proprietarii spatiului inchiriat.
Pe de alta parte, sustine ca nici nu se putea formula aceasta actiune in pretentii in alte conditii, ca acelea aratate de instanta, fiind o imposibilitate legala, intrucat existau cercetarile penale dispuse, precum si faptul ca exercitarea si respectiv executarea obligatiilor de catre asigurator, care trebuiesc exercitate cu buna credinta si cu privire la care asiguratorul a achiesat la inceput,- arata legiuitorul in mod expres in art. 970 C. civ.,- nu puteau fi executate din aceste motive( cercetarea penala dispusa si derulata intrerupand cursul prescriptiei).
Asa fiind, recurenta -reclamanta arata ca acest termen de 2 ani trebuie sa curga de la data incheierii acestor cercetari penale in mod definitiv.
In consecinta, solicita admiterea recursului, modificarea deciziei atacate si pe fond, trimiterea dosarului spre rejudecare la instanta de fond in vederea judecarii cauzei in pretentii formulata initial.
Parata SC A.T.A. SA – sucursala Neamt, desi legal citata, nu a formulat intampinare si nu s-a prezentat la data judecarii recursului.
Inalta Curte analizand actele si lucrarile dosarului, in raport de motivele de recurs constata urmatoarele:
La data de 05 octombrie 2007 intre parti s-a incheiat polita de asigurare pentru cladire si bunuri mobile, cu valabilitate pe timp de 12 luni, incepand cu data de 06 octombrie 2007 pana la data de 05 octombrie 2008, iar la data de 24 iulie 2008 a avut loc un incendiu, dupa care la data de 28 iulie 2008 reclamanta a solicitat paratei despagubiri in cuantum de 250.000 lei reprezentand contravaloarea bunurilor distruse in incendiu, in temeiul politiei de asigurare.
Parata a formulat intampinare (fila 61 dosar fond) sustinand ca urmare a cererii de despagubire formulata de reclamanta, i-a comunicat ca in temeiul art. 7.27 coroborat cu art. 23 si 51 din Conditiile asigurare nu beneficiaza de despagubire pentru pagubele produse ca urmare a incendiului, deoarece potrivit raportului de expertiza tehnica efectuat in Dosarul nr. 3348/P/2008 al Parchetului de pe langa Judecatoria Roman, incendiul s-a datorat supracurentilor in cablurile electrice, provocati de conectarea de consumatori peste puterea normala calculata si fara proiect pentru reteaua respectiva; modificarile si adaptarile instalatiei electrice au fost executate fara calculul puterii absorbite si nerespectarea formalitatilor prevazute in „Normativul de siguranta la foc a constructiilor”.
De asemenea, in intampinare parata precizeaza ca „in ceea ce priveste termenul de plata a despagubirilor de catre asigurator au fost avute in vedere dispozitiile art. 43 din aceleasi conditii de asigurare respectiv: Asiguratorul are dreptul sa amane plata despagubirilor daca, in legatura cu dauna a fost instituita impotriva asiguratului o ancheta sau procedura penala, pana la finalizarea anchetei sau procedurii. Ori, in legatura cu incendiul din data de 26 iulie 2008 a existat o urmarire penala (ca urmare a plangerii formulate la data de 10 octombrie 2008 chiar de parata), finalizata prin Rezolutia Parchetului de pe langa Judecatoria Roman, din data de 27 ianuarie 2009, cu propunerea de neincepere a urmaririi penale fata de M.D., administratorul SC D.D. SRL, care potrivit plangerii penale ar fi provocat incendiul, in vederea incasarii asigurarii”.
Dupa finalizarea cercetarilor penale, incepute ca urmare a plangerii paratei, la data de 27 ianuarie 2009 reclamanta a introdus actiunea care formeaza obiectul dosarului.
Potrivit art. 54 din contractul de asigurare „dreptul de a ridica pretentii fata de asigurator, privind plata unei despagubiri se stinge in termen de 2 ani de la data producerii evenimentului asigurat (asa cum stipuleaza expres si dispozitiile art. 3 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva.
La patru zile dupa producerea incendiului respectiv la data de 28 iulie 2008 reclamanta a solicitat paratei despagubiri in temeiul politei de asigurare, insa parata nu numai ca a refuzat plata ci a formulat plangere penala, la data de 10 august 2008 impotriva administratorului reclamantei, acuzandu-l de producerea incendiului in vederea incasarii despagubirii conform politei de asigurare.
Dupa introducerea plangerii, parata se prevaleaza de art. 43 din contractul de asigurare (precitat), care permite asiguratorului sa nu achite despagubirea pana la finalizarea anchetei penale.
Astfel fiind, rezulta fara putinta de tagada ca termenul de prescriptie in speta incepe sa curga de la data finalizarii anchetei penale, cum sustine chiar parata in intampinare si in consecinta, in raport de data rezolutiei privind neinceperea urmaririi penale – 27 ianuarie 2009, rezulta ca introducerea actiunii la data de 22 septembrie 2010, s-a facut inlauntrul termenului legal de 2 ani, potrivit art. 54 din contractul de asigurare.
In raport de considerentele expuse, este evident ca prescriptia dreptului de a introduce actiunea s-a intrerupt ca urmare a efectuarii cercetarii penale, declansata chiar de parata care si-a intemeiat, de altfel, refuzul de a achita despagubirea pana la finalizarea cercetarii penale.
Referitor la acest aspect, se impun doua precizari:
1. Potrivit art. 970 C. civ. de la 1864 conventiile trebuie executate cu buna – credinta.
2. Parata a uzat de dreptul sau, necontestat, de a sesiza organele de urmarire penala, cu plangere impotriva administratorului societatii, dupa care a invocat art. 43 din contract in temeiul caruia era indreptatita sa nu achite despagubirea pana la finalizarea cercetarii penale, pentru ca ulterior sa invoce prescriptia dreptului material la introducerea actiunii, de rea – credinta, avand in vedere ca datorita plangerii penale formulata de ea insasi, a avut temei legal sa nu achite despagubirea pana la finalizarea anchetei penale.
Cu alte cuvinte, parata intelege sa-si exercite drepturile conferite de contract si actele normative incidente in speta, pentru ca ulterior sa opuna reclamantei – neintroducerea actiunii inlauntrul termenului de prescriptie, care a fost depasit ca urmare a demersurilor paratei.
Astfel fiind, Inalta Curte constata ca, chiar in situatia in care termenul de prescriptie ar fi fost depasit, in speta sunt incidente dispozitiile art. 19 din Decretul nr. 167/1958 care stipuleaza expres ca instanta judecatoreasca poate, in cazul in care constata ca fiind temeinic justificate cauzele pentru care termenul de prescriptie a fost depasit, sa dispuna chiar din oficiu judecarea sau rezolvarea actiunii.
In lumina textului de lege precitat, este evident ca in speta, chiar daca termenul de prescriptie ar fi fost depasit, aceasta depasire se datoreaza conduitei procesuale a paratei, care a inteles sa-si exercite drepturile legale, dupa care, constatand ca acest demers nu a avut rezultatul scontat, sa invoce, nelegal,prescriptia dreptului reclamantei de a formula actiunea si in consecinta,chiar daca au apreciat ca termenul de prescriptie s-a implinit.tribunalul si curtea de apel trebuiau sa faca aplicarea art. 19 din Decretul nr. 167/1958 si sa solutioneze cauza pe fond,deoarece parata invoca prescriptia intervenita ca urmare a conduitei sale.
Fata de considerentele expuse, Inalta Curte constata ca motivele de recurs sunt fondate si in temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. urmeaza sa dispuna admiterea recursului, modificarea deciziei, admiterea apelului formulat de reclamanta impotriva sentintei civile nr. 1264/ Com din 02 decembrie 2011 cu consecinta anularii acestei sentinte si trimiterii cauzei spre rejudecare la tribunal, pe fondul pricinii, pentru a asigura partilor dreptul la un proces echitabil, cu respectarea gradelor de jurisdictie prevazute de C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta SC D.D. SRL Roman impotriva Deciziei nr. 74 din 16 octombrie 2012 pronuntata de Curtea de Apel Bacau, sectia a ll-a civila, de contencios administrativ si fiscal.
Modifica decizia recurata.
Admite apelul declarant de apelanta – reclamanta SC D.D. SRL impotriva sentintei civile nr. 1264/ Com din 02 decembrie 2011 pronuntata de Tribunalul Neamt, sectia a ll-a civila, de contencios administrative si fiscal.
Anuleaza sentinta si trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Neamt, sectia a ll-a civila, de contencios administrative si fiscal.
Pronuntata in sedinta publica, astazi 18 septembrie 2013.