Accident auto soldat cu decesul sotului si nepoatelor. Daune morale vs daune materiale.

Accident auto soldat cu decesul sotului si nepoatelor. Daune morale vs daune materiale.

R O M A N I A

INALTA CURTE DE CASATIE Sl JUSTITIE

SECTIA A II-A CIVILA

Decizia nr. 2129/2013                                                      Dosar nr. 6165/108/2010**

 Sedinta publica de la 30 mai 2013

Asupra recursului de fata;

Prin cererea inregistrata sub nr. 6185/108/2010 pe rolul Tribunalului Arad, reclamantii C.N., C.S. si D.L. au chemat in judecata pe parata SC A.R.A. SA prin Sucursala Arad solicitand instantei ca prin sentinta ce o va pronunta sa o oblige pe parata la plata a cate 150.000 euro, daune morale.

La acest dosar au fost conexate Dosarele nr. 6166/108/2010 si nr. 6167/108/2010 ale aceluiasi tribunal.

Prin sentinta comerciala nr. 966 din 25 mai 2011 pronuntata de Tribunalul Arad in Dosar nr. 6165/108/2010 s-a admis in parte actiunea comerciala in pretentii formulata de reclamanti si s-a dispus:

– Obligarea paratei la plata sumei de 70.000 euro sau echivalentul in RON la cursul Bancii Nationale a Romaniei de la data producerii accidentului, 13 februarie 2010, catre reclamantul C.S.,

– Obligarea paratei la plata sumei de 70.000 euro sau echivalentul in RON la cursul Bancii Nationale a Romaniei de Ia data producerii accidentului, 13 februarie 2010, catre reclamantul C.N.:

– Obligarea paratei la plata sumei de 5.000 euro sau echivalentul in RON la cursul Bancii Nationale a Romaniei de la data producerii accidentului, 13 februarie 2010, catre reclamanta D.L.

Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca fiicele reclamantilor C.N., C.S., pasagere in autoturism, au decedat in urma accidentului din data de 13 februarie 2010, cauzat de asiguratul paratei, D.S.S., decedat si el in accident, iar reclamanta D.L., pasagera si ea in aceeasi masina, a suferit vatamari corporale grave, fiind spitalizata timp de 3 luni si i s-a implantat o tija in picior, din cauza accidentului fiind mutata de la locul initial de munca la un alt Ioc din cadrul aceluiasi departament, pentru a putea sa-si desfasoare activitatea si de pe scaun. De asemenea, conform expertizei medico-legale, pentru leziunile suferite au fost necesare 150 de zile de ingrijiri medicale.

Dupa aflarea vestii decesului nepoatei sale, mama reclamantului C.N. a suferit un atac cerebral, decedand la 5 zile dupa decesul nepoatei sale.

Decesul fiicelor a produs reclamantilor un prejudiciu de ordin moral. Moartea violenta a copiilor a provocat membrilor familiei o suferinta de ordin afectiv, pentru pierderea unei persoane apropiate. De asemenea, in ceea ce o priveste pe reclamanta D.L. aceasta a suferit, in afara socului cauzat de accident si suferinte de ordin fizic.

Pe de alta parte, sumele de bani care se acorda cu titlu de daune morale trebuie sa aiba efecte compensatorii, sa poata fi calificate numai ca despagubiri si sa nu se constituie in venituri nejustificate.

Conform art. 998 C. civ. in persoana asiguratului paratei erau intrunite elementele raspunderii civile delictuale: fapta ilicita de a provoca accidentul prin incalcarea regulilor de circulatie, vinovatia sub forma culpei, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciul produs, acesta din urma constand in decesul fiicelor reclamantilor si leziunile cauzate prin accident, reclamantei D.L.

Art. 49 din Legea nr. 136/1995 prevede ca asiguratorul acorda despagubiri, in temeiul contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asiguratii raspund fata de terte persoane pagubite prin accidente de autovehicule.

Prin art. 51 din ordinul nr. 113.133/2006 emis de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor se prevede ca in caz de vatamare corporala si deces, daunele morale se stabilesc in conformitate cu legislatia si jurisprudenta din Romania.

In temeiul art. 24 din ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor, despagubirile se raporteaza la cursul Bancii Nationale a Romaniei de la data producerii accidentului.

Impotriva acestei hotarari au declarat apel reclamanta D.L. si parata SC A.R.A. SA Bucuresti, prin sucursala Arad.

Reclamanta-apelanta D.L. a solicitat admiterea apelului, schimbarea, in parte, a hotararii apelate, in sensul majorarii daunelor morale ale apelantei la suma de 70.000 euro.

In faza cercetarii judecatoresti s-a efectuat o expertiza medico-legala care a concluzionat pe marginea leziunilor acesteia si a consecintelor pe termen lung.

In drept a invocat art. 298 C. proc. civ.

Parata SC A.R.A. SA Bucuresti, prin sucursala Arad, a solicitat admiterea apelului in sensul diminuarii daunelor morale acordate reclamantilor C.N. si C.S., la cate 10.000 euro pentru fiecare.

In motivare a aratat ca nu a contestat vinovatia asiguratului sau, D.S.S., care a detinut asigurare de raspundere civila valabila Ia data accidentului, 13 februarie 2010. In baza acestei polite societatea de asigurare achita despagubiri materiale si morale in limitele stabilite de ordinul nr. 21/2009 al Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor, dat in aplicarea Legii nr. 136/1995 privind asigurarile in Romania.

Cu toate ca norma legala nu stabileste limite si criterii in sfera despagubirilor morale, repararea integrala a prejudiciului in domeniul daunelor morale trebuie sa urmareasca realizarea unei compensari materiale cu efect in sfera morala, fara a genera venituri nejustificate in beneficiul victimelor indirecte ale accidentului.

In speta s-a facut dovada crearii unui prejudiciu moral parintilor supravietuitori, fapt ce ii indreptateste la acordarea daunelor morale, dar nu si la cuantumul acordat, raportat Ia cazul concret. Apelanta a apreciat ca suma acestora, prin prisma doctrinei si a jurisprudentei in materie, este exagerata.

Apelanta a apreciat ca acordarea despagubirilor morale in cuantum de cate 10.000 euro, achitabili in RON, la cursul din data accidentului, fiecarui reclamant, C.N. si C.S., ar constitui o justa reparatie morala si o baza rezonabila materiala, pe viitor, pentru comemorarea victimelor.

Prin decizia comerciala nr. 272 din 8 decembrie 2011 a Curtii de Apel Timisoara, sectia comerciala, a fost admis apelul reclamantei D.L., a fost schimbata, in parte, sentinta apelata fiind obligata parata la plata sumei de 15.000 euro sau echivalentul in RON la cursul Bancii Nationale a Romaniei, catre reclamanta, a fost respins apelul paratei, fiind mentinuta, in rest, sentinta apelata.

Pentru a se pronunta astfel, instanta de apel a retinut urmatoarele:

Relativ la apelul reclamantei, instanta de apel a constatat ca suma de 5.000 euro sau echivalentul in RON Ia cursul Bancii Nationale a Romaniei de la data producerii accidentului rutier, acordata de prima instanta cu titlu de daune morale acestei reclamante, nu satisface pe deplin cerintele prevederilor art.1084 C. civ., care statueaza asupra principiului repararii integrale a prejudiciului, in sensul ca „Daunele-interese ce sunt debite creditorului cuprind in genere pierderea ce a suferit si beneficiul de care a fost lipsit (…)”.

Aceste prevederi trebuie sa insoteasca nu numai regimul juridic al raspunderii civile statuat de dispozitiile dreptului comun (art. 998 si urm. C. civ.), in privinta raspunderii civile delictuale, respectiv art. 1073 si urm. C. civ., relativ Ia raspunderea civila contractuala, ci si regimul juridic special instituit de legislatia asigurarilor pentru accidente de autovehicule, reprezentat de prevederile art. 41-44, art. 49-51, art. 55 si art. 57 alin. (1) din Legea nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania.

In cauza, reclamanta a afirmat ca prin accidentul rutier produs din culpa asiguratului, contractant al paratei, a suferit un prejudiciu moral constand in vatamarea sa corporala grava, soldata cu un numar de 150 de zile de ingrijiri medicale, implantarea unei tije femur drept si dobandirea unei usoare limitari a ortostatismului si mersului, (a se vedea Raportul de prima expertiza medico-legala „completat”, Dosar nr. 6165/108/2010 nr. vechi 1555/II).

De asemenea, din scrisoarea medicala rezulta ca reclamanta a fost spitalizata in perioada imediat urmatoare accidentului, 13 februarie 2010-16 martie 2010, cu diagnosticul: 1. fractura a sectiunii intertrohanteriene a femurului; 2. fractura a claviculei; 3. fractura a pubisului. Respectiv ca a fost reinternata pentru interventie chirurgicala si practicarea osteosintezei cu tija K si alezaj a fracturii de femur.

Epicriza a relevat, dupa investigatii, ca reclamanta a prezentat politraumatism fracturi costale IX-X-XI, fractura femur drept ram ilio pubian, fractura clavicula.

Dupa externare, reclamanta a dobandit o dizabilitate locomotorie temporara, avand nevoie pentru deplasare de carje, iar in continuare va necesita o noua spitalizare pentru extractia tijei K si a materialului de osteosinteza. Raportul de prima expertiza medico-legala din 8 februarie 2011 concluzioneaza ca medicul legist nu se poate pronunta asupra unor eventuale sechele, decat dupa epuizarea mijloacelor terapeutice recomandate, de principiu dupa iuna iunie 2011, in situatia ca este extras materialul de osteosinteza.

Prin consecinta, in acord cu expresia „prejudiciu suferit” relevata de art. 1084 C. civ., iar nu de „beneficiu de care a fost lipsit” creditorul, instanta de apel a apreciat ca reclamanta a fost nevoita sa intampine suferinte, atat fizice, datorita supunerii sale Ia vatamarile corporale expuse si Ia procedurile medicale de refacere a integritatii corporale si a sanatatii, cat si psihice, constand in afectiunile resimtite de reclamanta ca urmare a pierderii partiale a integritatii starii de sanatate, a dobandirii, chiar si temporare, a unor dizabilitati de locomotie, precum si a necesitatii, pe un termen incert, de a purta asupra corpului sau materiale de osteosinteza, inclusiv de a ramane cu sechele locomotorii pe toata durata vietii.

Aceste suferinte s-au repercutat, neindoielnic, asupra urmatoarelor drepturi ale reclamantei: dreptul Ia integritate corporala si la sanatate; dreptul de a desfasura activitati sociale, economice, culturale, familiale si de agrement potrivit aptitudinilor fizice, cognitive si afective corespunzatoare varstei sale si preocuparilor pe care Ie confera unei persoane tinere starea de deplina sanatate si disponibilitate.

Atingerea acestor drepturi cauzeaza titularului lor un prejudiciu moral a carui dezdaunare se realizeaza prin acordarea, cu titlu de compensatie a suferintelor incercate, a unor daune morale, in masura sa ofere persoanei prejudiciate, in mod justificat o satisfactie pecuniara sau/si de alta natura, astfel incat incalcarea dreptului titularului, pe de o parte, si prejudiciul moral cauzat de faptuitor, pe de alta parte, sa nu ramana in afara protectiei juridice a drepturilor lezate, respectiv, a obligatiei generate de acoperire a prejudiciului unor astfel de drepturi.

Identificarea drepturilor lezate si a continutului acestora, precum si determinarea in concreto a prejudiciului moral, sunt atribute exclusive ale instantei de judecata, in conditiile in care asiguratorul, subrogat in obligatiile persoanei asiguratului, responsabil de cauzarea unui astfel de prejudiciu, nu decide, in temeiul contractului de asigurare sa dezdauneze victima prejudiciului.

Existenta prejudiciului moral rezultand din atingerea grava a pturilor reclamantei, mai sus expuse, nu a fost contestata de parata asigurator. Ceea ce a comportat critici din partea reclamantei apelante si opuneri din partea paratei asigurator se refera la intinderea acestui prejudiciu si, implicit, la suma daunelor morale acordate de prima instanta, ca o compensatie a acestuia.

Instanta de apel a apreciat ca suma de 5.000 euro sau echivalentul in RON acordata de prima instanta reclamantei cu titlu de daune morale, nu acopera integral, in expresie pecuniara, intreaga intindere a prejudiciului moral suferit de reclamanta, si nu este de natura a reflecta dezdaunarea integrala a reclamantei pentru gravele atingeri aduse drepturilor sale nepatrimoniale, cum sunt dreptul Ia integritatea corporala si a sanatatii, respectiv dreptul de a dispune asupra modului sau obisnuit de viata, potrivit varstei, starii depline de sanatate si pregatirii profesionale.

Prima instanta nu a oferit partilor nici un criteriu obiectiv, de natura a putea fi verificat, inclusiv de instanta de control judiciar, in raport de care sa se retina, pe de o parte, ca fiind justificata suma daunelor morale in cuantumul acordat, iar pe de alta parte, sa permita aprecierea ca orice daune morale acordate in plus s-ar constitui intr-o imbogatire fara justa cauza a reclamantei.

In raport de criteriul obiectiv al retinerii consecintelor integrate prejudiciului moral cauzat reclamantei, instanta de apel a constatat ca se impune acordarea unor daune morale in cuantum superior celui dispus de prima instanta, si anume de 15.000 euro sau echivalentul in RON, de natura a reprezenta o justificata compensare pentru prejudiciul moral incercat de reclamanta.

Pentru aceleasi considerente, a parut excesiva cererea reclamantei de a i se acorda daune morale in suma de 70.000 euro sau echivalentul in RON, in raport de datele cauzei, asa cum au fost descrise. Nici durata ingrijirilor medicale, nici categoria abordarilor terapeutice efectuate, la care se alatura lipsa unei constatari medicale a prezentei sau iminentei comportarii unor sechele rezultate din politraumatismul resimtit de reclamanta, nu au oferit instantei de apel elemente suplimentare pentru a considera justificat acest cuantum al daunelor morale.

Critica apelantei-parate a fost gasita nefondata.

Sub acest aspect instanta de apel a retinut ca nu constituie criterii obiective pentru comensurarea dimensiunii prejudiciului moral, nici a cuantumului daunelor morale, aspectele invocate de parata asigurator, si anume: doctrina si jurisprudenta in materie; cadrul compensatoriu-reparator al raspunderii civile auto prin efectul legii; interdictia imbogatirii fara justa cauza a reclamantilor; situatia inechitatii dintre parintii autorului accidentului si parintii victimelor.

Instanta de apel a retinut ca si in privinta daunelor morale, definite ca obiect al obligatiei de dezdaunare pentru prejudiciul moral cauzat prin incalcarea, nesocotirea sau atingerea unor drepturi nepatrimoniale instanta de judecata trebuie sa recurga, in vederea identificarii ?i evaluarii acestei categorii de daune, la criterii obiective, singurele in masura sa ofere caracterul justificat al daunelor si natura controlata a acestora.

Astfel de criterii obiective trebuie sa raspunda principiului repararii integrale a prejudiciului cauzat, fie acesta de natura nepatrimoniala, morala.

Intinderea unui astfel de prejudiciu, cu reflectarea sa in campul daunelor morale, nu se comporta identic nici macar in cauzele ce comporta consecinte identice, decesul victimei accidentului.

In aceasta cauza, suferintele psihice resimtite de parintii celor doua victime, in circumstantele proprii, specifice, relevate de datele cauzei, si anume pierderea tragica a vietii fiicelor lor, Ia o varsta a victimelor de numai 20 de ani, in conditiile in care datorita acestui eveniment, Ia un interval de 5 zile a decedat si bunica victimei, C.S.N., iar pentru victima C.A.S., tatal acesteia, C.S., se pregatea sa-i organizeze casatoria, au relavat suficiente considerente, avand temeiuri obiective, care au condus la constatarea suferintelor psihice incercate de reclamanti, ca urmare a pierderii vietii fiintelor dragi.

Prin urmare reclamantilor Ie-a fost cauzat un prejudiciu moral sever reprezentat de lipsirea acestora pentru totdeauna de afectiunea si sprijin moral de care ar fi beneficiat din partea fiicelor lor.

Este adevarat ca dreptul la viata apartine exclusiv titularului sau. Insa, de acest drept se bucura, datorita raporturilor stranse de rudenie, afectiune si sprijin reciproc, si persoanele aflate in legatura directa cu aceste raporturi, asa cum sunt parintii fata de copiii lor.

Prin urmare stingerea dreptului la viata a oricaruia dintre acesti subiecti afecteaza negativ, iremediabil si incomensurabil dreptul la familie si Ia un mod de viata armonizat unui cadru de familie obisnuit, al persoanelor supravietuitoare, fie acestea parinti sau copii.

In aceste imprejurari atingerea dreptului la viata a victimei genereaza stingerea unor drepturi inseparabil legate de persoana supravietuitoare, cum sunt dreptul de a avea si a pastra o familie; dreptul de a acorda si a primi sprijin material si/sau moral la/de la membrii familiei; dreptul de a desfasura impreuna cu membrii familiei, parinti si copii, activitati domestice fie acestea organizatorice, de socializare sau de agrement familial.

Dimensiunea prejudiciului moral si a pretium dolores se raporteaza, totodata, la anterioritatea raporturilor dintre subiectii raportului de familie.

Astfel, in lipsa unor probe contrarii, instanta de apel a retinut ca intre reclamanti si fiicele lor decedate au existat, fara echivoc, raporturi stranse de afectiune, de respect al relatiilor de familie, precum si de participare activa, reciproca la modul lor de viata, in familie si in particular, ceea ce agraveaza severitatea dezdaunarii reclamantilor, deoarece in aceste conditii pierderea celor doua fiice denota incetarea intempestiva, pentru totdeauna, a acestor raporturi, cu consecinta resimtirii altor suferinte psihice de catre aceeasi reclamanti.

Prin incheierea nr. 83 din 8 martie 2012 a Curtii de Apel Timisoara, sectia a II-a civila, a fost admisa cererea de completarea a dispozitivului deciziei comerciale nr. 272 din 8 decembrie 2011 a Curtii de Apel Timisoara si s-a dispus completarea acestui dispozitiv in sensul obligarii paratei la plata sumei de 15.000 euro sau echivalentul in RON Ia cursul Bancii Nationale a Romaniei de la data producerii accidentului, 13 februarie 2010 catre reclamanta D.L.

Impotriva deciziei comerciale nr. 272 din 8 decembrie 2011 parata-recurenta SC A.R.A. SA prin sucursala Arad a declarat recurs aducandu-i urmatoarele critici:

1. Cu toate ca a statuat ca instanta de judecata trebuie sa recurga la criterii obiective pentru comensurarea dimensiunii prejudiciului moral suferit instanta de apel a considerat ca doctrina si jurisprudenta nu pot constitui un criteriu obiectiv, desi acest lucru este prevazut, in mod expies in ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor nr. 21/2009, dat in aplicarea Legii nr. 136/1995.

2. Hotararea instantei de apel a fost data cu incalcarea cadrului compensatoriu-reparator al raspunderii civile prin efectul legii, avand in vedere faptul ca repararea prejudiciului, in privinta cuantumului daunelor morale acordate, trebuie sa se faca intr-un cuantum decent, care sa aiba rolul de a alina suferintele incercate prin pierderea unei persoane dragi.

3. Instanta de apel a inlaturat, in mod nejustificat, critica privind imbogatirea fara just temei, avand in vedere faptul ca partile vatamate au solicitat sume imense, in totala discordanta cu realitatea.

In acordarea acestor despagubiri trebuie sa se tina cont si de realitatile economico-sociale, pentru a se evita discrepantele intre sumele mari acordate si veniturile pe care partile vatamate nu le-ar fi obtinut in intreaga viata de munca.

4. In ce priveste despagubirile acordate reclamantei D.L., parata-recurenta a aratat ca, in mod nelegal, instanta de apel a concluzionat ca stabilirea cuantumul despagubirilor morale este atributul exclusiv al instantei de judecata, in conditiile in care asiguratorul nu a decis sa desdauneze victima accidentului, desi asiguratorul si-a manifestat disponibilitatea acordarii tuturor despagubirilor materiale concrete, probate cu documente justificative, insa acest fel de despagubiri nu au fost solicitate, fiind solicitate, in schimb, daune morale in cuantum foarte ridicat.

La data de 14 ianuarie 2013 reclamantii au depus intampinare prin care au solicitat respingerea recursului.

Analizand decizia recurata, prin raportare la criticile formulate, Inalta Curte a constatat ca recursul este fondat, pentru urmatoarele considerente:

In primul rand, instanta de apel a facut o gresita aplicare a dispozitiilor legale care reglementeaza acordarea daunelor morale, ce deriva din aplicarea Legii nr. 138/1995.

Astfel, atat din cuprinsul art. 51 pct. 1 lit. f) al Normelor de aplicare a Legii nr. 136/1995, aprobate prin ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor nr. 113.133/2006, cat si al art. 49 pct. 1 lit. f) al Normelor de aplicare a aceleiasi legi, aprobate prin ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor nr. 21/2009, se arata, in mod expres, faptul ca Ia stabilirea despagubirilor in cazul vatamarilor corporale sau a deceselor unor persoane, in ce priveste daunele morale, trebuie avuta in vedere legislatia si jurisprudenta din Romania.

Prin urmare, sustinerea instantei de apel ca aceste criterii nu trebuie avute in vedere este nelegala.

De asemenea, este gresita trimiterea facuta de catre instanta de apel la prevederile art. 1084 C. civ., relativ la regimul juridic special instituit de legislatia asigurarilor.

Desi instanta de apel face referire la necesitatea raportarii, in determinarea cuantumului daunelor morale, la criterii obiective, aceasta face, in fapt, referire la criterii obiective in ce priveste determinarea cuantumului unor eventuale daune materiale, insa acest tip de daune nu a fost solicitat de catre partile vatamate, mai ales de catre reclamanta D.L., care desi putea face dovada daunelor materiale pe care Ie-a suferit, a preferat sa ceara daune morale in cuantum foarte mare, gandindu-se, probabil, ca acestea vor acoperi si daunele morale.

Intr-adevar, de principiu, persoanele vatamate in urma unor accidente ele circulatie, pentru care asiguratorul are obligatia de desdaunare, ar trebui sa primeasca, in primul rand, despagubiri materiale, dar si daune morale, insa, in masura, in care este cazul.

Prin urmare, acordarea daunelor morale trebuie facuta intr-un cuantum adecvat, fara a suplini daunele materiale, pe criterii obiective, criterii ce sunt relevate de actele normative sus amintite, desi, este adevarat, intr-un mod destul de imprecis.

Totusi, acele texte de lege fac trimitere la legislatia si jurisprudenta din Romania, or, potrivit dispozitiilor constitutionale, tratatele pe care Romania le-a semnat si adoptat, fac parte din legislatia romaneasca, avand chiar prioritate in fata acesteia, in acest context atat jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene cat si a C.E.D.O.fiind obligatorie pentru instantele din Romania.

Ca atare, instanta de apel avea obligatia, in stabilirea cuantumului despagubirilor morale (celelalte aspecte, privind dreptul partilor vatamate de a pretinde aceste daune, fiind lamurite), sa procedeze la examinarea jurisprudentei curtilor sus amintite, pentru ca, pe de o parte, partile vatamate sa fie just despagubite, dar pe de alta parte, aceasta despagubire sa nu constituie o imbogatire fara just temei.

Cuantumul daunelor morale trebuie sa asigure doar repararea prejudiciului moral, nu si a celui material, pe care partile vatamate puteau sa-l pretinda in mod separat, tinandu-se cont, asa cum s-a aratat mai sus, de criteriile stabilite de actele normative respective, dar si de contextul economico social in care partile vatamate se afla, stabilirea cuantumului despagubirilor morale fiind, intr-adevar, atributul instantei de judecata, insa nu pe criterii subiective, ci pe criteriile obiective aratate mai sus, care trebuie sa fie relevate si justificate.

In aceasta ordine de idei, prin prisma celor aratate mai sus, considerentele deciziei recurate conduc Ia concluzia unei cercetari nedepline a fondului cauzei, astfel ca, in baza art. 312 alin. (5) C. proc. civ., astfel cum a fost republicat si modificat, se impune casarea deciziei recurate si trimiterea cauzei la aceeasi instanta de apel, pentru rejudecarea cauzei, urmand ca instanta de apel sa aiba in vedere cele relevate de catre instanta de recurs.

 PENTRU ACESTE MOTVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de parata SC A.R.A. SA Bucuresti prin sucursala Arad impotriva deciziei comerciale nr. 272 din 8 decembrie 2011, pronuntata de Curtea de Apel Timisoara, sectia comerciala, caseaza decizia recurata si trimite cauza spre rejudecare aceleiasi instante.

Irevocabila.

Pronuntata, in sedinta publica, astazi, 30 mai 2013.