Acceptarea si executarea unui legat prin revendicare nu poate fi refuzat de autoritatile unui stat membru de vreme ce acest refuz este întemeiat pe motivul ca acest legat se refera la dreptul de proprietate asupra unui imobil situat în acest stat membru, în a carui legislatie nu este prevazuta institutia legatului cu efect real direct la data deschiderii succesiunii
Articolul 1 alineatul (2) literele (k) si (l), precum si articolul 31 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 al Parlamentului European si al Consiliului din 4 iulie 2012 privind competenta, legea aplicabila, recunoasterea si executarea hotararilor judecatoresti si acceptarea si executarea actelor autentice în materie de succesiuni si privind crearea unui certificat european de mostenitor se opun refuzului recunoasterii de catre o autoritate dintr-un stat membru a efectelor reale ale unui legat „prin revendicare, prevazut în dreptul aplicabil succesiunii, pentru care a optat un testator în conformitate cu articolul 22 alineatul (1) din acelasi regulament, de vreme ce acest refuz este întemeiat pe motivul ca acest legat se refera la dreptul de proprietate asupra unui imobil situat în acest stat membru, în a carui legislatie nu este prevazuta institutia legatului cu efect real direct la data deschiderii succesiunii
12.10.2017 CURIA – Documents
Editie provizorie
HOTARAREA CURTII (Camera a doua) 12 octombrie 2017(*)
„Trimitere preliminara – Spatiul de libertate, securitate si justitie – Regulamentul (UE) nr. 650/2012 – Succesiuni si certificat european de mostenitor – Domeniu de aplicare – Bun imobil situat într?un stat membru care nu prevede legatul «prin revendicare» – Refuzul recunoasterii efectelor reale ale unui asemenea legat”
În cauza C?218/16, avand ca obiect o cerere de decizie preliminara formulata în temeiul articolului 267 TFUE de S?d Okr?gowy w Gorzowie Wielkopolskim (Tribunalul Regional din Gorzów Wielkopolski, Polonia), prin decizia din 8 martie 2016, primita de Curte la 19 aprilie 2016, în procedura initiata de Aleksandra Kubicka cu participarea: Przemys?awa Bac, actionand în calitate de notar CURTEA (Camera a doua), compusa din domnul M. Ileši?, presedinte de camera, domnul A. Rosas, doamnele C. Toader (raportor) si A. Prechal si domnul E. Jaraši?nas, judecatori, avocat general: domnul Y. Bot, grefier: domnul M. Aleksejev, administrator, avand în vedere procedura scrisa si în urma sedintei din 1 martie 2017, luand în considerare observatiile prezentate:
– pentru doamna Przemys?awa Bac, actionand în calitate de notar, de M. Margo?ski, zast?pca notarialny;
– pentru guvernul polonez, de B. Majczyna, de M. Nowak si de S. ?yrek, în calitate de agenti;
– pentru guvernul german, de T. Henze, de J. Möller, de M. Hellmann si de J. Mentgen, în calitate de agenti;
– pentru guvernul elen, de E. Tsaousi si de A. Magrippi, în calitate de agenti;
– pentru guvernul spaniol, de V. Ester Casas si de S. Jiménez García, în calitate de agenti;
– pentru guvernul maghiar, de M. Z. Fehér, de G. Koós si de M. Tátrai, în calitate de agenti;
– pentru Comisia Europeana, de M. Wilderspin si de A. Stobiecka?Kuik, în calitate de agenti, dupa ascultarea concluziilor avocatului general în sedinta din 17 mai 2017, pronunta prezenta
Hotarare
1 Cererea de decizie preliminara priveste interpretarea articolului 1 alineatul (2) literele (k) si (l), precum si a articolului 31 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 al Parlamentului European si al Consiliului din 4 iulie 2012 privind competenta, legea aplicabila, recunoasterea si executarea hotararilor judecatoresti si acceptarea si executarea actelor autentice în materie de succesiuni si privind crearea unui certificat european de mostenitor (JO 2012, L 201, p. 107).
2 Aceasta cerere a fost formulata în cadrul unei proceduri initiate de doamna Aleksandra Kubicka în fata unui notar cu sediul în S?ubice (Polonia), pentru întocmirea unui testament autentic care sa prevada un legat „prin revendicare”.
Cadrul juridic Dreptul Uniunii
3 Considerentele (7), (8), (15), (18), (19) si (37) ale Regulamentului nr. 650/2012 au urmatorul cuprins: „(7) Functionarea corespunzatoare a pietei interne ar trebui facilitata prin eliminarea obstacolelor din calea liberei circulatii a persoanelor care se confrunta în prezent cu dificultati în exercitarea propriilor drepturi în contextul unei succesiuni cu elemente de extraneitate. În spatiul european de justitie, cetatenii trebuie sa îsi poata organiza din timp succesiunea. Trebuie garantate într?un mod eficient drepturile mostenitorilor si legatarilor, ale altor persoane apropiate defunctului, precum si ale creditorilor succesiunii. (8) Pentru a atinge obiectivele respective, prezentul regulament ar trebui sa reuneasca dispozitii privind competenta, legea aplicabila, recunoasterea – sau, dupa caz, acceptarea –, forta executorie si executarea hotararilor judecatoresti, a actelor autentice si a tranzactiilor judiciare si privind crearea unui certificat european de mostenitor. […]
(15) Prezentul regulament ar trebui sa permita constituirea sau transferul prin succesiune al unui drept asupra unor bunuri imobile sau mobile, astfel cum prevede legea aplicabila succesiunii. Totusi, regulamentul nu ar trebui sa aduca atingere numarului limitat («numerus clausus») al drepturilor reale cunoscute în dreptul national al anumitor state membre. Unui stat membru nu ar trebui sa i se solicite sa recunoasca un drept real referitor la bunuri situate în respectivul stat membru daca dreptul real în cauza este inexistent în dreptul sau. […] (18) Cerintele privind înscrierea într?un registru a unui drept asupra unor bunuri imobile sau mobile ar trebui excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament. Ar trebui deci ca legea statului membru în care este tinut registrul (pentru bunurile imobiliare, lex rei sitae) sa fie aceea care stabileste în ce conditii juridice si în ce mod trebuie efectuata înscrierea si care sunt autoritatile, cum ar fi oficiile cadastrale sau notarii, responsabile de verificarea îndeplinirii tuturor cerintelor si a faptului ca documentatia prezentata sau întocmita este suficienta sau contine informatiile necesare. În special, autoritatile pot verifica daca dreptul defunctului la bunurile succesorale mentionate în documentul prezentat spre înregistrare este un drept înscris ca atare în registru sau care este altfel dovedit în conformitate cu legea statului membru în care este tinut registrul. Pentru a evita duplicarea documentelor, autoritatile responsabile cu înregistrarea ar trebui sa accepte astfel de documente întocmite de catre autoritatile competente din alt stat membru, a caror circulatie este prevazuta în prezentul regulament. În special, certificatul european de mostenitor emis în temeiul prezentului regulament ar trebui sa constituie un document valabil pentru înregistrarea bunurilor succesorale într?un registru al unui stat membru. Acest lucru nu ar trebui sa excluda posibilitatea ca autoritatile implicate în operatia de înregistrare sa?i ceara persoanei care solicita înscrierea sa furnizeze astfel de informatii sau documente suplimentare, necesare în temeiul legii statului membru în care este tinut registrul, de exemplu informatii sau documente referitoare la plata obligatiilor fiscale. Autoritatea competenta poate indica persoanei care solicita înscrierea cum sa furnizeze informatiile sau documentele lipsa. (19) Efectele înscrierii unui drept într?un registru ar trebui de asemenea excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament. Prin urmare, legea statului membru unde este tinut registrul ar trebui sa fie cea care determina daca înregistrarea are, de exemplu, efect declarativ sau constitutiv. Prin urmare, atunci cand, de exemplu, dobandirea unui drept asupra unor bunuri imobile determina înscrierea într?un registru în temeiul legii statului membru pe teritoriul caruia este tinut registrul, pentru garantarea efectului erga omnes al registrelor sau protejarea tranzactiilor juridice, momentul în care are loc dobandirea ar trebui sa faca obiectul legii respectivului stat membru. […] (37) Pentru a permite cetatenilor sa profite, în conditii de securitate juridica, de avantajele oferite de piata interna, prezentul regulament ar trebui sa le permita cunoasterea din timp a legii aplicabile succesiunii lor. Ar trebui introduse norme armonizate privind conflictele de legi, pentru evitarea rezultatelor contradictorii. Regula principala ar trebui sa asigure ca succesiunea este reglementata de o lege previzibila, cu care succesiunea are legaturi stranse. Din motive de securitate juridica si pentru a evita fragmentarea succesiunii, acea lege ar trebui sa reglementeze succesiunea în ansamblul sau, adica totalitatea bunurilor care fac parte din patrimoniul succesoral, indiferent de natura acestora si indiferent daca ele sunt situate într?un alt stat membru sau într?un stat tert.”
4 Conform articolului 1 din acest regulament: „(1) Prezentul regulament se aplica succesiunilor privind patrimoniile persoanelor decedate [a se citi „succesiunilor pentru cauza de moarte”]. Regulamentul nu se aplica în materie fiscala, vamala sau administrativa.
(2) Sunt exceptate din domeniul de aplicare al prezentului regulament: […] (k) natura drepturilor reale si (l) orice înscriere într?un registru al drepturilor de proprietate [a se citi «a unor drepturi»] asupra unor bunuri imobile sau mobile, inclusiv cerintele legale pentru o astfel de înscriere, precum si efectele înregistrarii sau ale lipsei înregistrarii unor astfel de drepturi într?un registru.”
5 Articolul 3 alineatul (1) litera (a) din regulamentul mentionat defineste „succesiune[a]” ca fiind „succesiunea privind patrimoniul unei persoane decedate [a se citi „succesiunea pentru cauza de moarte”] si [care] acopera orice forma de transfer de bunuri, drepturi si obligatii pentru cauza de moarte, fie ca este vorba de un act voluntar de transfer, sub forma unei dispozitii pentru cauza de moarte, fie de un transfer sub forma succesiunii ab intestat”.
6 Articolul 22 din Regulamentul nr. 650/2012, intitulat „Alegerea legii”, prevede la alineatul (1) primul paragraf: „O persoana poate sa aleaga ca legea care sa se aplice succesiunii sale în ansamblu sau sa fie legea statului a carui cetatenie o detine în momentul alegerii legii sau la data decesului.”
7 Articolul 23 din acest regulament, intitulat „Domeniul de aplicare al legii aplicabile”, prevede la alineatul (1) si la alineatul (2) literele (b) si (e): „(1) Legea stabilita în temeiul articolelor 21 sau 22 reglementeaza succesiunea în ansamblul sau. (2) Aceasta lege reglementeaza, în special: […] (b) vocatia succesorala a beneficiarilor, stabilirea cotelor?parti ce le revin acestora, a obligatiilor care le pot fi impuse de catre defunct, precum si a altor drepturi privind succesiunea, inclusiv drepturile succesorale ale sotului sau ale partenerului supravietuitor; […] (e) transferul catre mostenitori si, dupa caz, catre legatari al bunurilor, drepturilor si obligatiilor din care se compune patrimoniul succesoral, inclusiv conditiile si efectele acceptarii succesiunii sau a unui legat sau ale renuntarii la acestea.”
8 Potrivit articolului 31 din regulamentul mentionat, intitulat „Adaptarea drepturilor reale”: „În situatia în care o persoana invoca un drept real la care este îndrituita în temeiul legii aplicabile succesiunii, iar în legislatia statului membru unde este invocat dreptul real nu este prevazut dreptul real în cauza, respectivul drept se adapteaza, daca este necesar si în masura în care acest lucru este posibil, la cel mai apropiat drept real echivalent în temeiul legislatiei statului respectiv, luand în considerare obiectivele si interesele urmarite de dreptul real specific si efectele acestuia.”
9 Capitolul VI din Regulamentul nr. 650/2012, intitulat „Certificatul european de mostenitor?, este compus din articolele 62-73 din acesta. Articolul 62 din regulament prevede: „(1) Prezentul regulament creeaza un certificat european de mostenitor (denumit în continuare «certificatul»), care este emis spre utilizare într?un alt stat membru si care produce efectele enumerate la articolul 69. (2) Utilizarea certificatului nu este obligatorie. (3) Certificatul nu înlocuieste documentele interne utilizate în scopuri similare în statele membre. Cu toate acestea, un certificat emis în scopul utilizarii într?un alt stat membru produce efectele enumerate la articolul 69 si în statul membru ale carui autoritati au eliberat certificatul în temeiul prezentului capitol.”
10 Articolul 63 din acest regulament, intitulat „Scopul certificatului”, prevede la alineatele (1) si (2): „(1) Certificatul este destinat utilizarii de catre mostenitori, de catre legatari cu drepturi directe la succesiune […] care trebuie sa îsi dovedeasca într?un alt stat membru statutul sau sa îsi exercite dreptul respectiv de mostenitor sau legatar […] (2) Certificatul poate fi utilizat, în special, pentru a proba unul sau mai multe dintre urmatoarele: (a) statutul si/sau drepturile fiecarui mostenitor sau, dupa caz, ale fiecarui legatar mentionat în certificat si cotele?parti respective din patrimoniul succesoral; (b) atribuirea unui bun anume sau a anumitor bunuri care fac parte din patrimoniul succesoral mostenitorului/mostenitorilor sau, dupa caz, legatarului mentionat (legatarilor mentionati) în certificat; […]”
11 Articolul 68 din regulamentul mentionat, care reglementeaza continutul certificatului, prevede: „Certificatul cuprinde urmatoarele informatii, în masura în care acestea sunt necesare în scopul pentru care se elibereaza certificatul: […] (m) lista drepturilor si/sau a bunurilor care revin unui anumit legatar; […]”
12 Articolul 69 din acelasi regulament, intitulat „Efectele certificatului”, prevede: „(1) Certificatul produce efecte în fiecare stat membru fara a fi necesara nicio procedura speciala.
(2) Se prezuma ca certificatul probeaza cu exactitate elementele stabilite în temeiul legii aplicabile succesiunii sau în temeiul oricarei alte legi aplicabile elementelor specifice. Se prezuma ca persoana mentionata în certificat drept mostenitor, legatar, […] are statutul mentionat în certificat si/sau este titular al drepturilor sau al puterilor stipulate în certificat, fara alte conditii si/sau restrictii aferente acelor drepturi sau puteri decat cele stipulate în certificat. […] (5) Certificatul constituie un titlu valabil pentru înscrierea bunurilor succesorale în registrul corespunzator al unui stat membru, fara a aduce atingere articolului 1 alineatul (2) literele (k) si (l).” Dreptul polonez Codul civil
13 Articolul 9811 alineatul 1 din Kodeks Cywilny (Codul civil) prevede: „Testatorul poate stabili, prin intermediul unui testament notarial, ca o anumita persoana sa dobandeasca obiectul legatului la momentul deschiderii succesiunii (legat «prin revendicare»).”
14 Potrivit alineatului 2 punctul 2 al articolului 9811, obiectul acestui legat poate fi printre altele cota de proprietate asupra unui imobil, care constituie un drept patrimonial care poate fi înstrainat.
15 Articolul 968 din Codul civil priveste „legatul prin obligatie”, în care testatorul poate alege orice forma testamentara licita, inclusiv testamentul olograf. Pentru acest tip de legat, mostenitorul are obligatia sa transfere legatarului dreptul asupra bunului, acesta din urma putand de asemenea sa ceara mostenitorului executarea legatului. Codul notarial
16 Potrivit articolului 81 din Prawo o notariacie (Legea de introducere a Codului notarial) din 14 februarie 1991 (Dz. U. nr. 22, pozitia 91), astfel cum a fost modificata prin Legea din 13 decembrie 2013 (Dz. U din 2014, pozitia 164) (denumita în continuare „Legea activitatii notariale”), notarul este obligat sa refuze îndeplinirea unui act notarial ilicit.
17 Din articolul 83 alineatul 2 din Legea activitatii notariale rezulta ca persoana careia i s?a refuzat îndeplinirea unui act notarial de catre un notar poate introduce o cale de atac împotriva acestui refuz. Aceasta din urma face mai întai obiectul examinarii de catre notarul care a refuzat îndeplinirea actului, care, în cazul în care considera ca respectiva cale de atac este fondata, va îndeplini actul notarial care îi fusese solicitat. În schimb, în cazul în care notarul nu admite calea de atac, aceasta este examinata de S?d Okr?gowy (Tribunalul Regional, Polonia) de la locul sediului notarului.
Situatia de fapt din litigiul principal si întrebarea preliminara
18 Doamna Kubicka, resortisant polonez care locuieste în Frankfurt an der Oder (Germania), este casatorita cu un cetatean german. În urma acestei casatorii s?au nascut doi copii, care sunt înca minori. Sotii sunt coproprietari fiecare asupra unei jumatati a unui teren situat în Frankfurt an der Oder, pe care este construita casa lor. Pentru a?si întocmi testamentul, doamna Kubicka s?a adresat unui notar care îsi desfasoara activitatea la S?ubice.
19 Doamna Kubicka doreste sa includa în testamentul sau un legat „prin revendicare”, permis de dreptul polonez, în favoarea sotului sau, referitor la cota?parte asupra careia este proprietara din imobilul comun situat în Frankfurt an der Oder. Pentru restul bunurilor din care se compune patrimoniul sau succesoral, doreste sa se mentina ordinea succesorala legala, în virtutea careia sotul si copiii sai mostenesc cote egale.
20 Ea a exclus în mod expres utilizarea unui legat simplu (legat „prin obligatie?) prevazut la articolul 968 din Codul civil, în masura în care acesta ar determina dificultati legate de reprezentarea copiilor sai minori, care au vocatie succesorala, precum si costuri suplimentare.
21 La 4 noiembrie 2015, reprezentantul notarului a refuzat sa întocmeasca un testament care sa cuprinda legatul „prin revendicare? dorit de doamna Kubicka pentru motivul ca întocmirea unui testament care sa cuprinda un asemenea legat este contrara legislatiei si jurisprudentei germane privind drepturile reale si registrul funciar, de care ar trebui sa se tina seama în temeiul articolului 1 alineatul (2) literele (k) si (l), precum si al articolului 31 din Regulamentul nr. 650/2012, si ca, în consecinta, un asemenea act este ilicit.
22 El a precizat ca în Germania înscrierea legatarului în cartea funciara nu se poate realiza decat pe baza unui act notarial care cuprinde un contract de transfer al dreptului de proprietate asupra imobilului, încheiat între mostenitori si legatar. Legatele „prin revendicare” straine fac în Germania obiectul unei adaptari ca legate „prin obligatie?, în temeiul articolului 31 din Regulamentul nr. 650/2012. Aceasta interpretare ar reiesi din considerentele legii germane de modificare a dreptului intern în conformitate cu Regulamentul nr. 650/2012 [Internationales Erbrechtsverfahrensgesetz (Legea privind procedurile în materia dreptului succesoral international) din 29 iunie 2015 (BGBl. I, p. 1042)].
23 La 16 noiembrie 2015, doamna Kubicka a introdus în temeiul articolului 83 din Legea activitatii notariale, în fata notarului sesizat, o cale de atac împotriva deciziei de refuz al întocmirii unui testament care sa cuprinda respectivul legat „prin revendicare”. Ea a sustinut ca dispozitiile Regulamentului nr. 650/2012 trebuiau sa primeasca o interpretare autonoma si în esenta ca niciuna dintre dispozitiile acestuia nu justifica restrictionarea legii aplicabile succesiunii într?un mod care ar legitima nerecunoasterea efectelor reale ale legatului „prin revendicare”.
24 Întrucat calea de atac introdusa de doamna Kubicka în fata notarului nu a fost admisa, ea a formulat o actiune în fata S?d Okr?gowy w Gorzowie Wielkopolskim (Tribunalul Regional din Gorzowie Wielkopolskim, Polonia).
25 Instanta de trimitere considera ca, în temeiul articolului 23 alineatul (2) literele (b) si (e), precum si al articolului 68 litera (m) din Regulamentul nr. 650/2012, legatul „prin revendicare” tine de sfera legii aplicabile succesiunii, dar ridica problema masurii în care legea aplicabila locului unde este situat bunul care face obiectul legatului poate sa comporte o limitare a efectelor reale ale unui legat „prin revendicare” prevazut de legea succesorala care a fost aleasa.
26 Avand în vedere ca, în temeiul articolului 1 alineatul (2) litera (k) din Regulamentul nr. 650/2012, „natura drepturilor reale? este exclusa din domeniul de aplicare al acestui regulament, legatul „prin revendicare? prevazut de legea succesorala nu ar putea constitui drepturi asupra unui bun care nu sunt prevazute de lex rei sitae a bunului care face obiectul legatului. Cu toate acestea, este necesar sa se stabileasca daca aceeasi dispozitie exclude din domeniul de aplicare al acestui regulament si temeiurile posibile ale dobandirii de drepturi reale. În aceasta privinta, instanta de trimitere apreciaza ca problema dobandirii de drepturi reale pe calea unui legat „prin revendicare” tine exclusiv de legea aplicabila succesiunii. Doctrina poloneza în materie ar
sustine aceeasi pozitie, în timp ce expunerea de motive a proiectului de lege privind dreptul succesoral international si de modificare a dispozitiilor referitoare la certificatul de mostenitor si a altor dispozitii [Gesetzesentwurf der Bundesregierung, BT?Drs. 17/5451 din 4 martie 2015] prevedea ca nu este obligatoriu, în cadrul Regulamentului nr. 650/2012, ca dreptul german sa recunoasca un legat „prin revendicare? în baza unui testament întocmit potrivit dreptului unui alt stat membru.
27 Referindu?se la articolul 1 alineatul (2) litera (l) din acelasi regulament, instanta de trimitere ridica de asemenea problema daca legea aplicabila registrelor de drepturi asupra unor bunuri imobile sau mobile poate avea un efect asupra consecintelor succesorale ale legatului. În aceasta privinta, ea precizeaza ca, desi se recunoaste ca legatul produce efecte reale în materie succesorala, legea statului membru în care este tinut un asemenea registru ar guverna numai mijlocul de proba a efectelor dobandirii prin succesiune si nu ar putea avea efect în ceea ce priveste dobandirea în sine.
28 În consecinta, aceasta instanta considera ca interpretarea articolului 31 din Regulamentul nr. 650/2012 depinde si de facultatea de care dispune sau nu dispune statul membru de la locul unde este situat bunul care face obiectul legatului de a repune în discutie efectul real al acestui legat, care rezulta din legea succesorala care a fost aleasa.
29 În aceste conditii, S?d Okr?gowy w Gorzowie Wielkopolskim (Tribunalul Regional din Gorzów Wielkopolski, Polonia) a hotarat sa suspende judecarea cauzei si sa adreseze Curtii urmatoarea întrebare preliminara: „Articolul 1 alineatul (2) literele (k) si (l) sau articolul 31 din Regulamentul nr. [650/2012] trebuie interpretate în sensul ca permit refuzul recunoasterii efectelor reale ale unui legat «prin revendicare» (legatum per vindicationem), prevazut de legea aplicabila succesiunilor, atunci cand acest legat se refera la dreptul de proprietate asupra unui imobil situat într?un stat membru în a carui legislatie nu este prevazuta institutia legatului care sa permita invocarea unui efect real direct?”
Cu privire la întrebarea preliminara Cu privire la admisibilitate
30 Guvernele german si maghiar contesta admisibilitatea întrebarii preliminare pentru motivul ca aceasta este ipotetica.
31 Potrivit unei jurisprudente constante, procedura prevazuta la articolul 267 TFUE este un instrument de cooperare între Curte si instantele nationale care le confera acestora din urma responsabilitatea sa aprecieze, luand în considerare particularitatile fiecarei cauze, atat necesitatea unei decizii preliminare pentru a fi în masura sa pronunte propria hotarare, cat si pertinenta întrebarilor pe care le adreseaza Curtii (a se vedea în acest sens Hotararea din 3 aprilie 2014, Weber, C?438/12, EU:C:2014:212, punctul 34, precum si Hotararea din 2 martie 2017, Pérez Retamero, C?97/16, EU:C:2017:158, punctul 20 si jurisprudenta citata).
32 Astfel, Curtea poate refuza sa se pronunte asupra unei întrebari preliminare adresate de o instanta nationala daca este evident ca interpretarea solicitata a dreptului Uniunii nu are nicio legatura cu realitatea sau cu obiectul litigiului principal, atunci cand problema este de natura ipotetica sau atunci cand Curtea nu dispune de elementele de fapt si de drept necesare pentru a raspunde în mod util întrebarilor care i?au fost adresate (a se vedea în special Hotararea din 3 aprilie 2014, Weber, C?438/12, EU:C:2014:212, punctul 35, precum si Hotararea din 2 martie 2017, Pérez Retamero, C?97/16, EU:C:2017:158, punctele 21 si 22, precum si jurisprudenta citata).
33 Guvernul german considera ca din decizia instantei de trimitere nu reies în mod clar motivele pentru care întocmirea unui testament notarial în temeiul dreptului polonez ales de testator, care prevede un legat „prin revendicare? asupra unui imobil situat în Germania, ar fi ilicita.
34 În aceasta privinta, trebuie sa se sublinieze ca, astfel cum arata instanta de trimitere, articolul 81 din Legea activitatii notariale prevede ca notarul este obligat prin lege sa refuze îndeplinirea unui act notarial ilicit. În plus, astfel cum s?a amintit în sedinta, instantele poloneze ar fi considerat ilicite dispozitiile testamentare care prevad un legat „prin revendicare? care, în considerarea structurii lor juridice, ar fi lipsite de efect.
35 Or, în procedura principala, testatoarea, care a ales legea succesorala poloneza în temeiul articolului 22 alineatul (1) prima teza din Regulamentul nr. 650/2012, doreste sa instituie în testamentul sau un legat „prin revendicare? asupra unui imobil situat în Germania, stat membru în care efectele reale ale legatului respectiv nu sunt recunoscute.
36 Astfel, din cererea de decizie preliminara rezulta în mod clar ca interpretarea articolului 1 alineatul (2) literele (k) si (l), precum si a articolului 31 din Regulamentul nr. 650/2012 este necesara pentru solutionarea litigiului principal. Astfel, revine instantei de trimitere sarcina sa verifice, din perspectiva acestui regulament, temeinicia refuzului notarului de a îndeplini actul notarial solicitat de reclamanta din litigiul principal, pentru motivul ca acesta ar fi contrar legislatiei germane.
37 Guvernul maghiar arata, în sustinerea inadmisibilitatii întrebarii preliminare, ca aceasta întrebare priveste un litigiu care nu a luat înca nastere, întrucat testatoarea nu a decedat, iar autoritatea germana responsabila de tinerea registrului funciar nu a fost sesizata în legatura cu imobilul respectiv.
38 În aceasta privinta, este suficient sa se constate ca, astfel cum rezulta din considerentul (7) al Regulamentului nr. 650/2012, acesta vizeaza sa permita cetatenilor sa îsi organizeze din timp succesiunea. Asadar, simpla împrejurare ca în procedura principala succesiunea nu este înca deschisa nu poate sa confere întrebarii adresate un caracter ipotetic.
39 Tinand seama de cele ce preceda, trebuie sa se considere ca întrebarea preliminara este admisibila. Cu privire la fond
40 Prin intermediul întrebarii formulate, instanta de trimitere solicita în esenta sa se stabileasca daca articolul 1 alineatul (2) literele (k) si (l), precum si articolul 31 din Regulamentul nr. 650/2012 trebuie interpretate în sensul ca se opun refuzului recunoasterii de catre o autoritate dintr?un stat membru a efectelor reale ale unui legat „prin revendicare?, prevazut în dreptul aplicabil succesiunii, pentru care a optat un testator în conformitate cu articolul 22 alineatul (1) din acelasi regulament, din moment ce acest refuz este întemeiat pe motivul ca acest legat se refera la dreptul de proprietate asupra unui imobil situat în alt stat membru, în a carui legislatie nu este prevazuta institutia legatului cu efect real direct la data deschiderii succesiunii.
41 Trebuie amintit cu titlu introductiv ca, potrivit articolului 1 alineatul (1) prima teza din Regulamentul nr. 650/2012, aceasta se aplica succesiunilor pentru cauza de moarte. Articolul 3 alineatul (1) litera (a) din regulamentul mentionat prevede ca aceste succesiuni acopera „orice forma de transfer de bunuri, drepturi si obligatii pentru cauza de moarte, fie ca este vorba de un act voluntar de transfer, sub forma unei dispozitii pentru cauza de moarte, fie de un transfer sub forma succesiunii ab intestat”. 42 Nu se contesta ca situatia de fapt din litigiul principal priveste o succesiune testamentara.
43 Din textul articolului 22 alineatul (1) din Regulamentul nr. 650/2012 rezulta ca testatorul poate sa aleaga ca legea aplicabila succesiunii sale în ansamblu sa fie legea statului a carui cetatenie o detine. Trebuie sa se precizeze de asemenea ca acest regulament consacra la articolul 23 alineatul (1) principiul unitatii legii aplicabile succesiunii.
44 Astfel, legiuitorul Uniunii a precizat, dupa cum rezulta din considerentul (37) al regulamentului mentionat, ca, din motive de securitate juridica si pentru a evita fragmentarea succesiunii, acea lege ar trebui sa reglementeze succesiunea în ansamblul sau, si anume totalitatea bunurilor care fac parte din patrimoniul succesoral, indiferent de natura acestora si indiferent daca ele sunt situate într?un alt stat membru sau într?un stat tert. Astfel, aceasta lege reglementeaza în conformitate cu articolul 23 alineatul (2) din Regulamentul nr. 650/2012 în special transferul catre mostenitori si, dupa caz, catre legatari al bunurilor din care se compune patrimoniul succesoral.
45 În aceasta privinta, articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul nr. 650/2012 enumera diverse materii care sunt excluse din domeniul de aplicare al acestui regulament, printre care figureaza la litera (k) a acestei dispozitii „natura drepturilor reale”, iar la litera (l) a acesteia „înscrierea într?un registru al drepturilor de proprietate [a se citi «a unor drepturi»] asupra unor bunuri imobile sau mobile, inclusiv cerintele legale pentru o astfel de înscriere, precum si efectele înregistrarii sau ale lipsei înregistrarii unor astfel de drepturi într?un registru”.
46 În ceea ce priveste, în primul rand, aspectul daca articolul 1 alineatul (2) litera (k) din Regulamentul nr. 650/2012 trebuie interpretat în sensul ca se opune refuzului recunoasterii în Germania a efectelor reale ale legatului „prin revendicare” prevazut de dreptul polonez, trebuie sa se observe ca aceasta dispozitie exclude din domeniul de aplicare al acestui regulament „natura drepturilor reale”.
47 Aceasta dispozitie priveste, dupa cum reiese din expunerea de motive a Propunerii de regulament al Parlamentului European si al Consiliului privind competenta, legea aplicabila, recunoasterea si executarea hotararilor judecatoresti si a actelor autentice în materie de succesiuni si privind crearea unui certificat european de mostenitor [COM(2009) 154 final, p. 5], calificarea bunurilor si a drepturilor si determinarea prerogativelor titularului unor asemenea drepturi.
48 Pe de alta parte, existenta si numarul drepturilor reale din ordinea juridica a statelor membre („numerus clausus?) sunt de asemenea incluse în domeniul de aplicare al acestei dispozitii. Astfel, considerentul (15) al Regulamentului nr. 650/2012 precizeaza în aceasta privinta ca regulamentul mentionat nu aduce atingere numarului limitat (numerus clausus) al drepturilor reale cunoscute în dreptul national al anumitor state membre, iar unui stat membru nu ar trebui sa i se solicite sa recunoasca un drept real referitor la bunuri situate în respectivul stat membru daca dreptul real în cauza este inexistent în dreptul sau.
49 În speta, atat legatul „prin revendicare?, prevazut de dreptul polonez, cat si legatul „prin obligatie”, prevazut de dreptul german, constituie modalitati de transfer al proprietatii unui bun, mai precis, astfel cum a subliniat avocatul general la punctele 46 si 47 din concluzii, al unui drept real, prevazut în ambele sisteme juridice în discutie. Astfel, transferul direct al unui drept de proprietate pe calea unui legat „prin revendicare” priveste numai modalitatile de transfer al acestui drept real la momentul decesului testatorului, pe care Regulamentul nr. 650/2012 tocmai urmareste sa îl permita, potrivit considerentului (15), în conformitate cu legea aplicabila succesiunii.
50 Or, asemenea modalitati de transfer nu sunt vizate de articolul 1 alineatul (2) litera (k) din Regulamentul nr. 650/2012.
51 Asadar, trebuie sa se constate ca articolul 1 alineatul (2) litera (k) din Regulamentul nr. 650/2012 trebuie interpretat în sensul ca se opune refuzului recunoasterii într?un stat membru al carui sistem juridic nu prevede institutia legatului „prin revendicare” a efectelor reale produse de un asemenea legat la
data deschiderii succesiunii, în temeiul legii succesorale care a fost aleasa de testator.
52 În al doilea rand, în ceea ce priveste aspectul daca articolul 1 alineatul (2) litera (l) din Regulamentul nr. 650/2012 trebuie interpretat în sensul ca se opune refuzului recunoasterii efectelor reale ale legatului „prin revendicare”, trebuie subliniat ca, potrivit acestei dispozitii, orice înscriere într?un registru a unor drepturi asupra unor bunuri imobile sau mobile, inclusiv cerintele legale pentru o astfel de înscriere, precum si efectele înregistrarii sau ale lipsei înregistrarii unor astfel de drepturi într?un registru, sunt excluse din domeniul de aplicare al acestui regulament.
53 Considerentul (18) al Regulamentului nr. 650/2012 precizeaza în acest sens ca ar trebui ca „legea statului membru în care este tinut registrul (pentru bunurile imobiliare, lex rei sitae) sa fie aceea care stabileste în ce conditii juridice si în ce mod trebuie efectuata înscrierea [unui drept real]?. În plus, potrivit considerentului (19) al acestui regulament, atunci cand „dobandirea unui drept asupra unor bunuri imobile determina înscrierea într?un registru în temeiul legii statului membru pe teritoriul caruia este tinut registrul, pentru garantarea efectului erga omnes al registrelor sau protejarea tranzactiilor juridice, momentul în care are loc dobandirea ar trebui sa faca obiectul legii respectivului stat membru”.
54 Rezulta ca, dupa cum a subliniat avocatul general în esenta la punctul 60 din concluzii, din moment ce articolul 1 alineatul (2) litera (l) din Regulamentul nr. 650/2012 vizeaza numai înscrierea într?un registru a unor drepturi asupra unor bunuri imobile sau mobile, inclusiv cerintele legale pentru o astfel de înscriere, precum si efectele înregistrarii sau ale lipsei înregistrarii unor astfel de drepturi într?un registru, conditiile în care sunt dobandite asemenea drepturi nu figureaza printre materiile excluse din domeniul de aplicare al acestui regulament în temeiul acestei dispozitii.
55 Aceasta interpretare este confirmata de principiul unitatii legii succesorale prevazut la articolul 23 din Regulamentul nr. 650/2012 si în special la alineatul (2) litera (e) al acestuia, care prevede ca legea succesorala reglementeaza „transferul catre mostenitori si, dupa caz, catre legatari al bunurilor, drepturilor si obligatiilor”.
56 O asemenea interpretare raspunde totodata finalitatii urmarite prin Regulamentul nr. 650/2012, mentionata în considerentul (7) al acestuia, în temeiul careia acesta urmareste sa faciliteze functionarea corespunzatoare a pietei interne prin eliminarea obstacolelor din calea liberei circulatii a persoanelor care doresc sa îsi exercite drepturile care au luat nastere în urma unei succesiuni transfrontaliere. Potrivit aceluiasi considerent, în spatiul european de justitie, cetatenii trebuie sa îsi poata organiza din timp succesiunea.
57 În acest context, a admite ca articolul 1 alineatul (2) litera (l) din Regulamentul nr. 650/2012 permite sa se excluda din domeniul de aplicare al acestui regulament dobandirea proprietatii unui bun printr?un legat „prin revendicare? ar antrena o fragmentare a succesiunii, care este incompatibila cu modul de redactare a articolului 23 din acest regulament si cu obiectivele acestuia din urma.
58 Prin urmare, articolul 1 alineatul (2) litera (l) din Regulamentul nr. 650/2012 trebuie interpretat în sensul ca se opune refuzului recunoasterii într?un stat membru al carui sistem juridic nu prevede institutia legatului „prin revendicare? a efectelor reale produse de un asemenea legat la data deschiderii succesiunii, în temeiul legii succesorale care a fost aleasa.
59 Pe de alta parte, trebuie adaugat ca Regulamentul nr. 650/2012 prevede crearea unui certificat care trebuie sa permita fiecarui mostenitor, legatar sau avand-cauza mentionat în acest certificat, sa probeze în alt stat membru calitatea sa si drepturile sale, în special atribuirea unui bun determinat legatarului mentionat în certificatul respectiv.
60 Potrivit articolului 69 alineatul (1) din acest regulament, certificatul produce efecte în fiecare stat membru, fara a fi necesara nicio procedura speciala. Alineatul (2) al acestui articol prevede ca se prezuma ca persoana mentionata în certificat drept legatar are calitatea mentionata în certificat si este titular al drepturilor stipulate în certificat, fara alte conditii si/sau restrictii aferente acelor drepturi decat cele stipulate în certificat.
61 În al treilea rand, în ceea ce priveste interpretarea articolului 31 din Regulamentul nr. 650/2012, trebuie amintit ca, potrivit prevederilor acestui articol, „[î]n situatia în care o persoana invoca un drept real la care este îndrituita în temeiul legii aplicabile succesiunii, iar în legislatia statului membru unde este invocat dreptul real nu este prevazut dreptul real în cauza, respectivul drept se adapteaza, daca este necesar si în masura în care acest lucru este posibil, la cel mai apropiat drept real echivalent în temeiul legislatiei statului respectiv, luand în considerare obiectivele si interesele urmarite de dreptul real specific si efectele acestuia?.
62 În speta, trebuie sa se constate ca dreptul real pe care doamna Kubicka doreste sa îl transmita pe calea legatului „prin revendicare” este dreptul de proprietate asupra cotei sale parti din imobilul situat în Germania. Or, este cert ca dreptul de proprietate pe care legatarul l?ar dobandi în acest mod în temeiul dreptului polonez este prevazut în dreptul german.
63 Articolul 31 din Regulamentul nr. 650/2012 nu priveste modalitatile de transfer al drepturilor reale, modalitati printre care se numara si legatele „prin revendicare” sau „prin obligatie”, ci numai respectarea continutului drepturilor reale, stabilit de legea aplicabila succesiunii (lex causae), si receptarea acestora în ordinea juridica a statului membru în care sunt invocate (lex rei sitae).
64 În consecinta, întrucat dreptul real transmis prin legatul „prin revendicare? este dreptul de proprietate, care este recunoscut în dreptul german, nu era necesar sa se realizeze adaptarea prevazuta la articolul 31 din Regulamentul nr. 650/2012.
65 Rezulta ca articolul 31 din Regulamentul nr. 650/2012 trebuie interpretat în sensul ca se opune refuzului recunoasterii într?un stat membru al carui sistem juridic nu prevede institutia legatului „prin revendicare? a efectelor reale produse de un asemenea legat la data deschiderii succesiunii, în temeiul legii succesorale care a fost aleasa.
66 Avand în vedere consideratiile precedente, trebuie sa se raspunda la întrebarea adresata ca articolul 1 alineatul (2) literele (k) si (l), precum si articolul 31 din Regulamentul nr. 650/2012 trebuie interpretate în sensul ca se opun refuzului recunoasterii de catre o autoritate dintr?un stat membru a efectelor reale ale unui legat „prin revendicare?, prevazut în dreptul aplicabil succesiunii, pentru care a optat un testator în conformitate cu articolul 22 alineatul (1) din acelasi regulament, de vreme ce acest refuz este întemeiat pe motivul ca acest legat se refera la dreptul de proprietate asupra unui imobil situat în acest stat membru, în a carui legislatie nu este prevazuta institutia legatului cu efect real direct la data deschiderii succesiunii.
Cu privire la cheltuielile de judecata
67 Întrucat, în privinta partilor din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanta de trimitere, este de competenta acesteia sa se pronunte cu privire la cheltuielile de judecata. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observatii Curtii, altele decat cele ale partilor mentionate, nu pot face obiectul unei rambursari.
Pentru aceste motive, Curtea (Camera a doua) declara:
Articolul 1 alineatul (2) literele (k) si (l), precum si articolul 31 din Regulamentul (UE) nr. 650/2012 al Parlamentului European si al Consiliului din 4 iulie 2012 privind competenta, legea aplicabila, recunoasterea si executarea hotararilor judecatoresti si acceptarea si executarea actelor autentice în materie de succesiuni si privind crearea unui certificat european de mostenitor trebuie interpretate în sensul ca se opun refuzului recunoasterii de catre o autoritate dintr-un stat membru a efectelor reale ale unui legat „prin revendicare?, prevazut în dreptul aplicabil succesiunii, pentru care a optat un testator în conformitate cu articolul 22 alineatul (1) din acelasi regulament, de vreme ce acest refuz este întemeiat pe motivul ca acest legat se refera la dreptul de proprietate asupra unui imobil situat în acest stat membru, în a carui legislatie nu este prevazuta institutia legatului cu efect real direct la data deschiderii succesiunii.
Mai multe despre mosteniri, succesiuni <AICI>