Uzucapiune de lunga durata. Bun fara stapan. Calitatea procesuala pasiva a unitatii administrativ teritoriale

Uzucapiune de lunga durata. Bun fara stapan. Calitatea procesuala pasiva a unitatii administrativ teritoriale

 

Din interpretarea dispozitiilor art. 1847 si urmatoarele si a art. 1890 Cod civil rezulta ca prescriptia achizitiva trebuie opusa doar fostului proprietar al imobilului in litigiu, in considerarea efectului juridic al uzucapiunii de sanctiune civila fata de titularul nediligent care a permis iesirea bunului din patrimoniul sau. In masura in care, insa, nu este posibila identificarea fostului proprietar al terenului ce face obiectul cererii, ori a altor persoane care ar fi interesate in contestarea uzucapiunii sau acesta a decedat si nu s-a dezbatut succesiunea vacanta, calitatea procesuala pasiva se prezuma, prin dispozitiile legii, ca apartine unitatii administrativ – teritoriale, in a carei raza teritoriala se afla imobilul, ca titulare ale patrimoniului imobiliar. Prin urmare, legitimare procesuala pasiva a unitatii administrativ teritoriale nu decurge, in mod arbitrar, din faptul neidentificarii unui alt parat, ci se intemeiaza pe dispozitiile art. 26 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, relative la caracterul potential de bun fara stapan al terenului in litigiu. Altfel, s-ar putea ajunge, in situatia particulara a inexistentei unei persoane care sa pretinda un drept de proprietate asupra nemiscatorului, in calitate de proprietar sau de mostenitor al proprietarului initial al terenului, la respingerea actiunii in constatarea dobandirii dreptului de proprietate, prin efectul prescriptiei achizitive, desi sunt indeplinite conditiile legale pentru a uzucapa, pe considerentul ca unitatea administrativ – teritoriala este lipsita de legitimare procesuala pasiva, ceea ce ar echivala cu lipsirea reclamantului de orice posibilitate de valorificare a dreptului sau.

 

 I.C.C.J., Sectia I civila, decizia nr. 1513 din 15 iulie 2020

 

  1. Obiectul cererii de chemare in judecata: Prin cererea de chemare in judecata, inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti la data de 25 august 2016, reclamantii A. si B. au chemat in judecata pe paratii C., Municipiul Bucuresti, prin primar general, Statul Roman, prin Ministerul Finantelor Publice, solicitand instantei ca, prin hotararea ce se va pronunta, sa se dispuna constatarea dreptului de proprietate prin efectul uzucapiunii de 30 de ani, asupra imobilului teren situat in Bucuresti, in suprafata masurata de 363 mp, precum si inscrierea dreptului in cartea funciara.
  2. Hotararile pronuntate in prima instanta: Prin sentinta civila nr. 22423 din 09 decembrie 2016, pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, a fost admisa exceptia necompetentei materiale si a fost declinata competenta de solutionare a cauzei, in favoarea Tribunalului Bucuresti. Dosarul a fost inregistrat pe rolul Tribunalului Bucuresti – Sectia a V-a civila, la data de 9 ianuarie 2017. Prin sentinta civila nr. 355 din 10 martie 2017, Tribunalul Bucuresti -Sectia a V-a civila a admis exceptia lipsei capacitatii procesuale de folosinta a paratului C.; a respins cererea formulata de reclamantii A. si B., in contradictoriu cu paratul C., ca fiind indreptata impotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuala de folosinta; a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratilor Municipiul Bucuresti, prin primar general, si Statul Roman, prin Ministerul Finantelor Publice, si a respins cererea formulata de reclamanti, in contradictoriu cu paratii Municipiul Bucuresti, prin primar general, si Statul Roman, prin Ministerul Finantelor Publice, ca fiind formulata impotriva unor persoane fara calitate procesuala pasiva.
  3. Decizia pronuntata in apel: Impotriva sentintei tribunalului au declarat apel reclamantii, solicitand admiterea apelului, anularea sentintei apelate si admiterea cererii de chemare in judecata. Prin decizia civila nr. 10.53 A din 25 iunie 2019, Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a IV-a civila a admis apelul declarat de apelantii-reclamanti, in contradictoriu cu intimatii-parati Municipiului Bucuresti, prin primarul general, Statul Roman, prin Ministerul Finantelor Publice, si C.; a anulat, in parte, sentinta apelata si, rejudecand, a dispus respingerea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a Municipiului Bucuresti, prin primar general; a admis actiunea in contradictoriu cu paratul Municipiului Bucuresti, prin primar general; a constatat ca apelantul-reclamant a dobandit dreptul de proprietate asupra terenului de 363 mp, situat in Bucuresti, delimitat prin punctele 1, 2, 3, 4, 5, 6, prin raportul de expertiza topografica intocmit de expert X., prin efectul uzucapiunii de 30 de ani; a omologat raportul de expertiza topografica intocmit de expert X., avizat la OCPI prin procesul verbal de receptie nr. 644/2019; a dispus inscrierea in cartea funciara a dreptului de proprietate asupra terenului de 363 mp, situat in Bucuresti, delimitat prin punctele 1, 2, 3, 4, 5, 6, prin raportul de expertiza topografica intocmit de expert X.; a pastrat sentinta civila cu privire la admiterea exceptiei lipsei capacitatii procesuale de folosinta a paratului C. si respingerea actiunii ca fiind indreptata impotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuala de folosinta; a pastrat sentinta civila cu privire la admiterea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a Statului Roman, prin Ministerul Finantelor Publice, si respingerea actiunii fata de Statul Roman, prin Ministerul Finantelor Publice, ca fiind formulata impotriva unor persoane fara calitate procesuala pasiva.
  4. Calea de atac exercitata in cauza: Impotriva deciziei civile nr. 1053 A/2019, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a IV-a civila, a declarat recurs paratul Municipiul Bucuresti, prin primarul general, cu a carui solutionare a fost investita Inalta Curte de Casatie si Justitie. Prin cererea de recurs, intemeiata pe dispozitiile art. 488 alin. 1 pct.8 Cod procedura civila, recurentul-parat a solicitat admiterea recursului, casarea hotararii atacate, admiterea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a Municipiului Bucuresti, prin primarul general, iar pe fond, admiterea recursului, casarea hotararii atacate si mentinerea, ca temeinica si legala, a hotararii instantei de fond. In dezvoltarea motivelor de recurs, s-au sustinut urmatoarele: Uzucapiunea, ca mod de dobandire a proprietatii, reprezinta sanctiunea indreptata impotriva adevaratului proprietar, respectiv proprietarului nediligent, care, prin pasivitate, s-a desesizat de bun. Asadar, pentru ca reclamantul sa poata solicita constatarea dreptului de proprietate, prin uzucapiune, trebuie sa faca, mai intai, dovada ca Municipiul Bucuresti este proprietarul nediligent al imobilului in litigiu si terenul apartine domeniului privat al statului sau al unitatii administrativ-teritoriale. Nu se poate stabili calitatea procesuala a unei parti pentru simplul motiv ca nu a fost identificat un alt parat, cu precizarea faptului ca s-a retinut ca reclamantul a achizitionat imobilul in litigiu in baza inscrisului sub semnatura privata, intitulat „chitanta de donatie”, de la numitul C. Din actele depuse la dosarul cauzei, inclusiv situatia juridica, nu s-a facut dovada apartenentei la domeniul privat al municipalitatii a imobilului in litigiu, dimpotriva, rezulta ca terenul a fost dobandit de catre reclamant de la paratul C., in schimbul sumei de 3700 lei, prin act sub semnatura privata, figurand ca proprietate particulara a unor terte persoane. Mai mult, din evidentele fiscale, rezulta faptul ca reclamantul A. figureaza cu rol fiscal pentru suprafata de 250 mp si pentru constructie. Calitatea procesuala pasiva a Municipiului Bucuresti nu poate fi retinuta, in lipsa dovezii unui certificat de vacanta succesorala, care sa-i atribuie calitatea de proprietar. Pe fondul cauzei, recurentul a invocat critici cu privire la incalcarea normelor de drept material privind uzucapiunea, art. 1846, 1847, 1890 Cod civil vechi, precum si art. 36 din Legea nr. 18/1991. In acest sens, a aratat ca, pentru ca uzucapiunea lunga sa-si produca efectele, trebuie indeplinite urmatoarele conditii: posesia utila, implinirea termenului de 30 de ani si existenta unui lucru susceptibil de a fi uzucapat. De asemenea, potrivit art.1847 din Codul civil, posesia trebuie sa fie continua, neintrerupta, netulburata, publica si sub nume de proprietar. Prin inscrisul sub semnatura privata, reclamantul a dobandit suprafata de 250 mp, suprafata pentru care plateste impozit, pentru diferenta de 113 mp, pana la suprafata de 363 mp, nu este indeplinita conditia „sub nume de proprietar”, intrucat reclamatul nu si-a asumat elementul intentional, animus, ce consta in intentia de a stapani pentru sine, ca un adevarat proprietar. Pentru aceasta suprafata, nu s-a facut dovada prerogativelor dreptului de proprietate, chiar daca ar s-ar fi intrunit elementul material, corpus. In ceea ce priveste elementul material, corpus, nici posesia materiala a terenului nu a fost dovedita in cauza. Din situatia juridica a imobilului, rezulta ca suprafata de 363 mp este o sectiune dintr[1]o suprafata mai mare de 2500 mp, fara a se preciza situatia juridica a suprafetei de 250 mp, a suprafetei de 113 mp, solicitata in plus de catre reclamant, fata de terenul achizitionat prin inscrisul sub semnatura privata, si a intregii suprafete de teren de 2500 mp, suprafata de 363 mp, fiind parte integranta din aceasta. Astfel, situatia juridica detaliata pentru fiecare dintre cele 3 imobile este necesara, intrucat terenul uzucapat ar putea sa se suprapuna cu alte terenuri, cu regimuri juridice proprii. In plus, terenul este afectat de elemente de sistematizare, retele de alimentare cu apa, cu gaze si canalizare, iar cel putin, pe acest perimetru, fiind vorba de utilitati publice, terenul nu poate fi uzucapat. In mod gresit a interpretat instanta de apel dispozitiile art. 36 din Legea nr. 18/1991. Astfel, trecerea in proprietatea comunelor, oraselor ori municipiilor este conditionata de existenta, in prealabil, a terenului in proprietatea statului si in administrarea primariilor, la data prezentei legi, or, terenul in cauza nu era, la momentul intrarii in vigoare a legii, in proprietatea statului si nici in administrarea primariei.

5. Apararile formulate in cauza: La data de 22 octombrie 2019, in termen legal, intimatii-reclamanti au depus intampinare, prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat, si mentinerea ca legala si temeinica a deciziei atacate; iar cu privire la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, invocata de recurent, au solicitat respingerea, intrucat primaria, ca organ al administratiei publice locale, are calitate procesuala pasiva in prezenta cauza. 6. Solutia si considerentele Inaltei Curti de Casatie si Justitie: Examinand decizia recurata, prin prisma criticilor formulate si prin raportare la dispozitiile legale relevante in aceasta materie, Inalta Curte constata ca recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmeaza a fi expuse: Sub un prim aspect, din continutul incheierii, pronuntate de Inalta Curte de Casatie si Justitie la data de 3 iunie 2020, rezulta ca, analizand admisibilitatea in principiu a recursului declarat de paratul Municipiul Bucuresti, prin primar general, impotriva deciziei civile nr. 1053A/2019, pronuntate de Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a IV-a civila, completul de filtru a considerat ca exclusiv criticile privind absenta calitatii procesuale pasive a Municipiului Bucuresti, prin primar general, astfel cum au fost dezvoltate in motivele de recurs, se circumscriu motivului de casare reglementat de art. 488 pct. 5 Cod procedura civila si vor fi analizate din aceasta perspectiva. In consecinta, aceste aprecieri fiind statuate printr-o incheiere interlocutorie, limitele analizei in recurs au fost determinate in mod definitiv si au fixat obiectul controlului de legalitate in recurs. Celelalte critici de ordin generic, invocate in continutul cererii de recurs, privind suprafetele terenului in litigiu, indeplinirea elementului material sau intentional al posesiei, nefiind sustinute de argumente de nelegalitate si privind exclusiv reaprecierea probelor si a situatiei de fapt, stabilite de instanta de apel, incompatibile cu actuala structura a recursului, cale de atac extraordinara ce poate fi exercitata exclusiv pentru motive de nelegalitate, natura consacrata in mod expres prin dispozitiile art. 483 alin. 3 Cod procedura civila, nu se impun a fi analizate. Tot astfel, desi, in etapa procesuala a apelului, a fost administrata proba cu inscrisuri privind situatia juridica a terenului litigios, precum si proba cu expertiza topografica, avand ca obiectiv identificarea terenului in de 363 mp, situat in Bucuresti, delimitat prin punctele 1, 2, 3, 4, 5, 6, prin raportul de expertiza topografica intocmit de expert X. nefiind identificate elemente de sistematizare, retele de alimentare cu apa, cu gaze si canalizare, recurentul invoca, prin intermediul recursului, existenta pe terenul in litigiu a unor utilitati publice, in absenta oricaror probe care sa rastoarne situatia de fapt stabilita de instanta de apel, intr-o cale de atac devolutiva, si in absenta formularii unor obiectiuni realiste la acest raport, ceea ce atrage, de asemenea, calificarea lor ca fiind critici de netemeinicie, iar nu de nelegalitate a deciziei recurate, inadmisibile in recurs. Procedand in continuare la analiza motivului de recurs privind gresita solutionare a exceptiei procesuale de fond, absolute, peremptorii a lipsei calitatii procesuale pasive a Municipiului Bucuresti, prin primarul general, din perspectiva motivului de recurs reglementat de art. 488 pct. 5 Cod procedura civila (cand, prin hotararea data, instanta a incalcat regulile de procedura a caror nerespectare atrage sanctiunea nulitatii), instanta de recurs retine urmatoarele: Obiectul actiunii deduse judecatii si asupra caruia au statuat instantele de fond poarta asupra recunoasterii dreptului de proprietate al reclamantilor, ca fiind dobandit prin prescriptia achizitiva de 30 ani, exclusiv cu privire la un teren in privinta caruia nu exista cereri de reconstituire si asupra caruia nu s-a reconstituit dreptul de proprietate, in favoarea niciunei alte persoane. Potrivit art. 36 din Codul de procedura civila, calitatea procesuala rezulta din identitatea de parti si subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecatii. Existenta sau inexistenta drepturilor si a obligatiilor afirmate constituie o chestiune de fond. Din interpretarea acestui text legal, rezulta ca raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decat intre subiectele ce rezulta din raportul de drept material dedus judecatii; in ipoteza mostenirii vacante, legitimarea procesuala pasiva se raporteaza exclusiv la acea vocatie reziduala a statului de a dobandi mostenirile vacante, in absenta mostenitorilor legali sau testamentari, in timp ce sfera bunurilor fara stapan nu este limitata la mostenirile vacante, ci includ si bunurile in privinta carora fostii proprietari s-au desistat voluntar sau nu sunt cunoscuti. In cauza, s-a stabilit de catre instantele fondului ca reclamantul a achizitionat imobilul in litigiu, in baza inscrisului sub semnatura privata, intitulat „chitanta de donatie”, de la numitul C. care este, in prezent, decedat si cu privire la care a fost admisa exceptia lipsei capacitatii procesuale de folosinta, solutie ce nu a fost atacata prin prezentul recurs. Tot astfel, s-a stabilit, pe baza probelor administrate in cauza, ca bunul imobil nu face obiectul legilor speciale de reparatie. Asa fiind, instanta de recurs apreciaza, contrar sustinerilor recurentului parat, conform carora nu se i poate stabili calitatea procesuala in cauza, pentru simplul motiv ca nu a fost identificat un alt parat, ca, in ipoteza particulara a cauzei deduse judecatii, aceasta legitimare procesuala pasiva a Municipiului Bucuresti nu decurge, in mod arbitrar, din faptul neidentificarii unui alt parat, ci se intemeiaza pe dispozitiile art. 26 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, relative la caracterul potential de bun fara stapan al terenului in litigiu. In mod evident, din interpretarea dispozitiilor art. 1847 si urmatoarele si a art. 1890 Cod civil, rezulta ca prescriptia achizitiva trebuie opusa doar fostului proprietar al imobilului in litigiu, in considerarea efectului juridic al uzucapiunii de sanctiune civila fata de titularul nediligent care a permis iesirea bunului din patrimoniul sau. Astfel, legea nu exclude posibilitatea ca fostul proprietar sa fie indicat drept persoana interesata in a paraliza efectul prescriptiei achizitive invocate de catre reclamanti, daca este identificat ori este posibila identificarea sa. In masura in care, insa, nu este posibila identificarea fostului proprietar al terenului ce face obiectul cererii, ori a altor persoane indicate de catre reclamant ca fiind interesate in contestarea uzucapiunii sau acesta a decedat si nu s-a dezbatut succesiunea vacanta, calitatea procesuala pasiva se prezuma, prin dispozitiile legii, ca apartine unitatilor administrativ – teritoriale, ca titulare ale patrimoniului imobiliar, fara a mai fi necesara prezentarea vreunui inscris constatator al existentei dreptului de proprietate in patrimoniul paratului. Cum, in evidentele oficiale ale recurentului parat si ale celorlalte institutii, nu a fost identificat un proprietar actual al terenului in litigiu, iar bunul imobil se afla pe raza municipiului Bucuresti si exista prezumtia ca face parte din domeniul privat al unitatii administrativ – teritoriale, recurentul parat Municipiul Bucuresti este singurul in masura sa conteste eventualul drept de proprietate al reclamantilor asupra imobilului litigios, astfel ca este justificata retinerea calitatii procesuale pasive a acestui parat. In sens contrar, s-ar putea ajunge, in situatiile particulare a inexistentei unei persoane care sa pretinda un drept de proprietate asupra nemiscatorului, in calitate de proprietar sau de mostenitor al proprietarului initial al terenului, la respingerea actiunii in constatarea dobandirii dreptului de proprietate, prin efectul prescriptiei achizitive, desi sunt indeplinite conditiile legale pentru a uzucapa, pe considerentul ca unitatea administrativ – teritoriala este lipsita de legitimare procesuala pasiva (legitimatio ad causam), ceea ce ar echivala cu lipsirea reclamantilor din astfel de cauze de orice posibilitate de valorificare a drepturilor lor, in situatia in care chiar Curtea Europeana a Drepturilor Omului a retinut existenta unui drept protejat de Primul Protocol aditional la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, rezultat din situatii de fapt cu mare persistenta in timp, de care legea leaga producerea unor efecte juridice (a se vedea, in acest sens, par. 89 din Decizia nr. 24/2017, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni prealabile si cauza Sfintele Manastiri contra Greciei, hotararea din 9 decembrie 1994). Pentru considerentele expuse, Inalta Curte, in temeiul art. 496 Cod procedura civila, a respins, ca nefondat, recursul declarat de paratul Municipiul Bucuresti, prin primar general, impotriva deciziei civile nr. 1053 A din 25 iunie 2019, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a IV-a civila

sursa Înalta Curte de Casație și Justiție a României (iccj.ro)