Termenul de solutionare de catre organul fiscal a contestatiei privind durata efectuarii inspectiei.Consecinte

Nu are relevanta daca un contribuabil formuleaza sau nu contestitie in privinta duratei efectuarii inspectiei fiscale, organul fiscal este obligat de norma imperativa cuprinsa in art. 70 alin. 1 C. proc. fisc. sa solutioneze cererea contribuabilului in 45 de zile de la inregistrare si, finalmente, ii revine organului fiscal obligatia sa demonstreze ca a solutionat deconturile TVA cu respectarea reglementarilor in vigoare, inclusiv in privinta termenelor pe care aceste reglementari le fixeaza in sarcina autoritatilor competente.

O M A N I A
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
Sectia de Contencios Administrativ si Fiscal
Decizia nr. 2058/2016
Sedinta publica de la 21 iunie 2016
Asupra recursului de fata,
Din examinarea lucrarilor cauzei, constata urmatoarele:
1.Cererea de chemare in judecata
Prin cererea inregistrata pe rolul Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a Contencios Administrativ si Fiscal, la data de 18.12.2012 sub dosar nr. 9476/2/2012, reclamanta SC A SRL a solicitat, in contradictoriu cu parata Agentia Nationala de Administrare Fiscala – Directia Generala de Administrare a Marilor Contribuabili :
(i) anularea Deciziei de solutionare a contestatiei nr. 5/16.11.2012;
(ii) anularea in parte a deciziei de respingere nr. 1055687/29.08.2012;
(iii) recunoasterea dreptului societatii de a beneficia de dobanzi in suma de 2.035.591,69 lei calculate de la data expirarii termenului legal de solutionare a decontului cu suma negativa de TVA aferent lunii iulie 2007, inregistrat sub nr. D88C79DE71C24AF3AB0D68B48320BE5F din data de 24.08.2007, prelungit cu perioada cuprinsa intre solicitarea de documente nr. 85924/30.08.2007 si comunicarea acestora de catre societate prin adresa nr. 14.11.2007 si pana la data rambursarii efective a sumei de 29.935.172 lei reprezentand TVA admis la rambursare prin decizia de impunere nr. 244/30.10.2009;
(iv) recunoasterea dreptului societatii de a beneficia de dobanzi in suma de 1.746.593,53 lei, calculate de la data expirarii termenului legal de solutionare a decontului cu suma negativa de TVA aferent lunii martie 2009, inregistrat sub nr. 4ECB3CF129B14FC3B94C0E5A45C330F7/ 24.04.2009 si pana la data rambursarii efective a sumei de 10.334.873 lei, reprezentand TVA admis la rambursare prin decizia de impunere;
(v) obligarea DGAMC la achitarea efectiva a sumei de 2.035.591,69 lei, cu titlu de dobanda pentru nerambursarea in termen legal a sumei aprobate la rambursare in cuantum de 29.935.172 lei si a sumei de 1.746.593,53 lei cu titlu de dobanda pentru nerambursarea in termen legal a sumei aprobate la rambursare in cuantum de 10.334.873 lei;
(vi) obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
2.Hotararea instantei de fond
Prin sentinta civila nr.2791 din 29 octombrie 2015, Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a de contencios administrativ ?i fiscal a admis in parte cererea formulata de reclamanta S.C. A S.R.L. si, in consecinta,a anulat decizia nr. 5/16.11.2012 emisa de ANAF – DGAMC si in parte decizia nr.1055687/29.08.2012 emisa de ANAF – DGAMC.
A obligat parata ANAF – DGAMC la plata catre reclamanta cu titlu de dobanzi fiscale a sumelor de 2.035.591,69 lei, aferent decontului de TVA pentru luna iulie 2007, si de 1.746.593,53 lei, aferent decontului de TVA pentru luna martie 2009.
A mai obligat parata la plata catre reclamanta a sumei de 15.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, respectiv taxa judiciara de timbru si timbru judiciar, onorariu de expert si onorariu de avocat, acesta din urma redus in conditiile art. 274 alin. 3 C.pr.civ. (1865).
Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut ca, prin decizia inregistrata sub nr. 1055687/29.08.2012 la ANAF – DGAMC si sub nr. 4290/06.09.2012 la partea reclamanta, Agentia Nationala de Administrare Fiscala – Directia Generala de Administrare a Marilor Contribuabili (ANAF – DGAMC) a respins cererea de acordare dobanzi formulata de reclamanta, societatea A SRL.
Contestatia fiscala formulata de partea reclamanta impotriva deciziei de respingere a cererii de acordare a dobanzilor a fost respinsa de asemenea de ANAF – DGAMC prin decizia nr. 5/16.11.2012.
Curtea a aratat ca termenul de 45 de zile de la inregistrarea cererii, prevazut de art. 70 din O.G. nr. 92/2003, nu este unul de recomandare, ci obliga autoritatea publica la conformare, constituind o garantie a unei bune administratii, inclusiv in domeniul fiscal, reglementarea neprezentand un caracter facultativ, ci dimpotriva.
Art. 124 alin. 1 si 2 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, in variante de redactare similare in perioada relevanta pentru cauza de fata, prevede ca pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobanda din ziua urmatoare expirarii termenului prevazut la art. 70, acordarea dobanzilor facandu-se la cererea contribuabililor, cu mentiunea ca dobanda datorata era reglementata in perioada de referinta la nivelul majorarii de intarziere, respectiv in cuantum de 0,1% pentru fiecare zi de intarziere.
Dreptul Uniunii Europene in materie, astfel cum a fost interpretat in jurisprudenta CJUE, impune ca rambursarea tarzie a taxei pe valoare adaugata, inclusiv atunci cand aceasta intervine din cauza solutionarii administrative cu depasirea termenelor prevazute, sa dea dreptul la o reparare integrala a prejudiciului suferit, caci principiul neutralitatii sistemului fiscal al TVA ului impune ca pierderile financiare astfel generate, in detrimentul persoanei impozabile, prin indisponibilizarea sumelor de bani in cauza sa fie compensate prin plata unor dobanzi de intarziere.
Regula generala de drept comun este ca incumba organului fiscal sa procedeze la solutionarea decontului negativ de TVA cu optiune de rambursare in cel mult 45 de zile de la data inregistrarii cererii, doar necesitatea obtinerii de informatii suplimentare putand sa justifice o prelungire a termenului mentionat.
In plus, fata de reglementarea expresa a punctului 5 din Sectiunea C a Cap. 2 din Anexa 1 la Ordin ANAF nr. 1857/2007, in maximum 35 de zile calendaristice de la data depunerii decontului de TVA, compartimentul cu atributii de inspectie fiscala transmite compartimentului de specialitate dosarul solicitarii, impreuna cu raportul de inspectie fiscala, astfel ca, din coroborarea acestui text cu cel de la art. 70 din O.G. nr. 92/2003, rezulta ca in cazul unei astfel de inspectii fiscale durata de 45 de zile nu este prelungita cu intervalul de 3 luni prevazut de 104 alin. 1 din acelasi act normativ.
In ce priveste decontul aferent lunii iulie 2007, fata de dispozitiile Codului de procedura fiscala si ale Ordinului MFP nr. 967/2005, este cert ca solutionarea de catre organul fiscal trebuia sa intervina in 45 de zile de la data la care partea reclamanta, societatea A SRL, prezenta in integralitate si complet documentatia necesara.
Parata ANAF nu contesta incidenta termenului de 45 de zile, divergentele de abordare dintre parti existand raportat la momentul de la care incepe sa curga termenul mentionat, reclamanta sustinand ca data relevanta este 14.11.2007 cand a depus toate documentele solicitate de ANAF, inclusiv balanta de verificare aferenta lunii iulie 2007, in timp ce paratul pretinde ca data relevanta este 17.01.2008, cand i-ar fi fost transmisa prin fax acea balanta, omisa a fi fost atasata la 14.11.2007.
Analizand probele administrate in cauza, Curtea a retinut ca, la data de 14.11.2007 sub nr. 208973 s-a inregistrat la ANAF – DGAMC adresa formulata de reclamanta A SRL prin care, efect al adresei nr. 85924/30.08.2007 a organului fiscal, intelegea sa comunice atasat: «1. Balanta de verificare analitica intocmita pentru luna iulie 2007; 2. Provenienta pe activitati a TVA de rambursat; 3. Explicatii aferente sumelor din decontul de TVA inscrise la rubrica „Regularizari”; 4. Declaratia pe propria raspundere; 5. Dovada privind calitatea de reprezentant legal al societatii; 6. Situatia privind punctele de lucru detinute de SC A SRL; 7. Adresa privind contul si societatea bancara unde urmeaza a se efectua restituirea taxei pe valoare adaugata» (fila 49 dosar).
Nu rezulta ca ANAF – DGAMC sa fi emis nici la momentul inregistrarii acestei adrese si nici ulterior vreo atentionare a partii reclamante in sensul ca documentatia nu ar fi completa sau ca ar fi fost omisa spre atasare balanta de verificare.
De altfel, solicitand partii parate sa transmita in integralitate ceea ce a primit de la reclamanta potrivit adresei nr. 208973/14.11.2007, in fotocopie si in original, balanta de verificare si balanta de verificare analitica au filele numerotate 12 si 13 – 15 imediat precedent filei adresei de inregistrare (16), in timp ce restul inscrisurilor comunicate poarta o numerotare anterioara (1-11). In aceste conditii, in masura in care balantele in discutie nu ar fi fost atasate inca de la inceput adresei nr. 208973/14.11.2007, numerotarea filei imediat anterioare adresei de inregistrare ar fi trebuit sa apartina unui alt inscris decat balantele in discutie.
Varianta sustinuta de organul fiscal, cum ca balanta de verificare nu ar fi fost depusa la 14.11.2007, ci transmisa prin fax la 17.01.2008 (iar nu 28.01.2008 cum eronat a retinut instanta de recurs in decizia de casare), este insuficient argumentata spre a fi verosimila.
Astfel, organul fiscal nu a aplicat la data inregistrarii adresei nr. 208973/14.11.2007 nicio viza/rezolutie in sensul ca documentatia atasata ar fi fost incompleta, dupa cum nu a prezentat nici vreo alta adresa din al carei continut sa rezulte ca a cerut din nou A ca documentatia sa fie completata cu balanta de verificare.
In aceste conditii, din moment ce partea parata nu a demonstrat faptul ca balanta de verificare in litigiu nu fusese atasata adresei nr. 208973/14.11.2007, nu se poate concluziona decat in sensul ca la data de 14.11.2007 documentatia aferenta decontului TVA era completa, incumband organului fiscal obligatia de a il solutiona in termen de 45 de zile, adica cel mai tarziu la 24.12.2007.
Cum data rambursarii efective a fost la 29.02.2008 (filele 91, 230 si 231 dosar nr. 9476/2/2012), observand si raportul de expertiza contabila efectuat in primul ciclul procesual (filele 261 si urmatoarele dosar nr. 9476/2/2012), ca a existat o intarziere in rambursarea TVA din partea ANAF – DGAMC de 68 de zile, ceea ce determina un cuantum al dobanzii cuvenite partii reclamante de 2.035.591,69 lei, adica 29.935.172 (TVA aprobat la rambursare – filele 230 si 231 dosar nr. 9476/2/2012) * 0,1% * 68 de zile.
In ce priveste decontul TVA aferent lunii martie 2009, dupa cum deja a concluzionat mai sus din interpretarea coroborata a dispozitiilor OG nr. 92/2003 si ale Ordinului nr. 1857/2007, acesta trebuia sa fi fost solutionat in termen de 45 de zile de la inregistrarea cererii, care intervenise la 24.04.2009, adica cel mai tarziu la 08.06.2009, observand si raportul de expertiza contabila efectuat in primul ciclul procesual (filele 261 si urmatoarele dosar nr. 9476/2/2012).
Cum data rambursarii efective a fost la 25.11.2009 (filele 92, 233 si urmatoarele dosar nr. 9476/2/2012), observand si raportul de expertiza contabila efectuat in primul ciclul procesual (filele 261 si urmatoarele dosar nr. 9476/2/2012), a existat o intarziere in rambursarea TVA din partea ANAF – DGAMC de 169 de zile, ceea ce determina un cuantum al dobanzii cuvenite partii reclamante de 1.746.593,53 lei, adica 10.334.873 lei (TVA aprobat la rambursare – filele 232 si 233 dosar nr. 9476/2/2012) * 0,1% * 169 de zile.
Referatul pe baza caruia a fost schimbata incadrarea in categoria de risc fiscal mare aferenta societatii A SRL a fost intocmit ulterior implinirii termenului legal de 45 de zile pentru solutionarea decontului TVA, inscrisurile emise in aceste sens de ANAF fiind datate 16.06.2009 – 29.06.2009 (filele 64 si urmatoarele dosar nr. 9476/2/2012*).
In plus, dupa cum s-a aratat deja, simpla efectuare a inspectiei fiscale nu era de natura a determina o prelungire a termenului de solutionare cu intervalul necesar efectuarii acesteia, fata de dispozitiile Ordinului ANAF nr. 1857/2007, Cap.2 lit. C pct. 5 din Metodologie, unde se prevede ca in termenul de 45 de zile este inclusa si durata inspectiei fiscale, iar in cauza organul fiscal nu a demonstrat ca ar fi solicitat informatii suplimentare spre a deveni incident art. 70 alin. 2 din OG nr. 92/2003.
3.Calea de atac exercitata
Impotriva sentintei nr.2791 din 29 octombrie 2015 a Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a de contencios administrativ ?i fiscal a declarat recurs parata Agentia Nationala de Administrare Fiscala, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In esenta, parata Agentia Nationala de Administrare Fiscala a aratat urmatoarele:
Sentinta civila recurata este in parte lipsita de temei legal, fiind data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii – art. 304 pct.9 Cod procedura civila.
Instanta de fond retine in mod eronat ca termenul de 45 de zile prevazut de art. 70 din OG nr. 92/2003 pentru solutionarea cererii intimatei nu este de recomandare ci obliga autoritatea publica la conformare.
In ceea ce priveste decontul de TVA pentru luna iulie 2007, instanta de fond si-a insusit in totalitate sustinerea intimatei, concluzionand ca aceasta a depus intreaga documentatie la data de 14.11.2007 (inclusiv balanta de verificare).
Instanta de fond nu a tinut cont de apararile formulate de parata in acest sens si nu a aratat argumentele pentru care acestea au fost inlaturate.
In fapt, intimata a depus la Directia Generala de Administrare a Marilor Contribuabili decontul de TVA aferent lunii iulie 2007 cu suma negativa cu optiune de rambursare in cuantum de 30.845.477 lei.
Pentru decontul aferent lunii iulie 2007 depus in 24.08.2007, intimata a fost notificata cu adresa nr. 85924/30.08.2007 sa prezinte documentele necesare, in vederea efectuarii analizei cererii de rambursare.
Documentele solicitate au fost depuse in original la registratura Directiei Generate de Administrare a Marilor Contribuabili, in data de 14.11.2007, cu adresa nr. 208973, cu exceptia balantei de verificare aferenta lunii iulie 2007 care a fost transmisa prin fax in data de 17.01.2008.
In acest sens a fost depus la dosarul cauzei trimiterea prin fax a balantei de verificare din data de 17.01.2008, insa instanta de fond a ales sa dea crezare intru-totul sustinerilor intimatei in dauna probei administrate.
Ca urmare a analizarii documentatiei, proiectul deciziei de rambursare a TVA a fost aprobat la data de 28.01.2008, valorificarea acesteia prin restituire efectuandu-se in termenul legal, respectiv in data de 25.02.2008 prin nota nr. 838.
In urma depunerii la Directia Generala de Administrare a Marilor Contribuabili a decontului de TVA aferent lunii martie 2009 cu suma negativa cu optiune de rambursare in cuantum de 10.778.802 lei in data de 24.04.2009, precum si a deconturilor aferente lunilor iulie 2008, octombrie 2008 si februarie 2009 intimata a fost incadrata in categoria de risc fiscal mare iar deconturile cu suma negativa cu optiune de rambursare au fost supuse inspectiei fiscale anticipate.
Inspectia fiscala astfel efectuata a fost finalizata prin intocmirea raportului de inspectie fiscala, in baza caruia a fost emisa decizia de impunere nr. 244/30.10.2009 care reprezinta decizie de rambursare in sensul cap. 2 lit. A. pct. 5.3 din OMEF nr 1857/2007.
Din sumele aprobate la rambursare au fost compensate obligatiile de plata restante ale societatii in suma de 151.960 lei, suma de 86.791.870 lei a fost restituita in data de 06.11.2009, iar diferenta in suma de 26.224.678 lei a fost restituita la data de 24.11.2009 conform Selectiei nationale de solutionare a deconturilor cu sume negative cu optiune de rambursare.
Mai mult decat atat, intimata nu a formulat contestatii in privinta duratei efectuarii inspectiei fiscale pentru a se putea stabili daca termenul legal a fost depasit sau daca au existat suspendari ce trebuie incluse in calculul duratei.
Prin cererea inregistrata la Directia Generala de Administrare a Marilor Contribuabili sub nr. 1027600/22.12.2009, reclamanta a solicitat recunoasterea dreptului de a beneficia de dobanzi pentru nerambursarea in termenul legal a taxei pe valoarea adaugata solicitata a fi restituita prin deconturile de TVA aferente lunilor iulie 2007 si martie 2009.
Directia Generala de Administrare a Marilor Contribuabili, prin adresa nr. 1055687/29.08.2012, a solutionat cererea de dobanzi in sensul respingerii acesteia ca neintemeiata.
In concluzie, solutionarea deconturilor de TVA cu optiune de rambursare aferente lunilor iulie 2007 si martie 2009 s-a facut cu respectarea termenelor legale, avand in vedere prevederile legale incidente – cap. 1 pct. 9 si cap. 2 din OMFP nr. 1899/2004; pct. 6, lit. B, cap. I, pct. 1.1, lit. A si cap. 3 din OMEF nr. 1857/2007; art. 70 alin. 1 si 2 si art. 104 din OG 92/2003.
Fata de obligarea ANAF la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 15.000 lei, instanta de fond trebuia sa analizeze indeplinirea conditiilor impuse de art. 451 – 453 Cod procedura civila.
Pornind de la prevederile legale mentionate, conditia cuantumului rezonabil al cheltuielilor de judecata nu este indeplinita in aceasta cauza.
Prezenta cauza nu prezinta o complexitate deosebita atat in pregatirea apararii din partea avocatilor, cat si in solutionarea pricinii de catre instanta de judecata astfel incat sa se impuna obligarea ANAF la plata cheltuielilor intr-un cuantum atat de mare.
Mai mult decat atat, in conditiile in care speta dedusa judecatii nu prezinta un fenomen social nou in realitatea romaneasca iar actele administrative fiscale atacate prezinta un grad de complexitate mediu, in mod gresit instanta de fond a acordat cheltuielile de judecata in cuantum de 15000 lei.
4. Analiza motivelor de casare
Recursul este nefondat.
O prima critica formulata de catre recurenta Agentia Nationala de Administrare Fiscala se refera la opinia instantei de judecata cu privire la caracterul termenului de 45 de zile prevazut de art. 70 din OG nr. 92/2003. Conform recurentei aceste termen este un termen de recomandare.
Inalta Curte apreciaza ca este neintemeiata critica, fiind vorba de un termen imperativ de solutionare a cererilor contribuabililor de catre organele fiscale.
Textul legal precitat are urmatorul continut:
„(1) Cererile depuse de catre contribuabil potrivit prezentului cod se solutioneaza de catre organul fiscal in termen de 45 de zile de la inregistrare.
(2) In situatiile in care, pentru solutionarea cererii, sunt necesare informatii suplimentare relevante pentru luarea deciziei, acest termen se prelungeste cu perioada cuprinsa intre data solicitarii si data primirii informatiilor solicitate.”
Din modul de formulare al articolului rezulta cu certitudine ca este vorba de un termen imperativ , din moment ce, intr-o formulare categorica, se spune ca cererile contribuabililor „se solutioneaza” in termenul indicat in textul legal in discutie. Tocmai regula de exceptie din alin.2 al aceluiasi articol consolideaza ideea ca termenul de 45 de zile este unul imperativ. Astfel, in alin.2 se permite prelungirea termenului, insa acest lucru nu este permis in orice conditii , nu este lasat la aprecierea organului fiscal, ci solutionarea cererilor cu depasirea celor 45 de zile este permisa doar in ipoteza strict reglementata in aceasta prescriptie normativa. Mai exact, prelungirea poate interveni doar atunci cand sunt necesare informatii suplimentare relevante pentru luarea deciziei, iar depasirea termenului este admisa doar pentru perioada cuprinsa intre data solicitarii informatiilor relevante si data primirii acestora. Modul de formulare al alin.2 nu lasa nici un dubiu in privinta strictetii conditiilor in care poate avea loc depasirea celor 45 de zile la care se refera alin.1 al art. 70, ceea ce intareste convingerea privitoare la caracterul imperativ al termenului.
Inalta Curte precizeaza ca in jurisprudenta sa a statuat in mod repetat asupra naturii imperative a termenului reglementat in art. 70 din OG nr. 92/2003. Cu titlu de exemplu a se vedea deciziile nr. 3492/06.11.2015, nr.1393/22.02.2013, nr.3743/10.10.2014, nr.5422/24.05.2013.
In ceea ce priveste decontul de TVA pentru luna iulie 2007 recurenta critica hotararea instantei de fond pentru ca a fost insusita opinia reclamantei SC A SRL, in sensul ca intreaga documentatie a fost depusa la 14.11.2007, concluzionandu-se eronat ca, prin raportare la data de 25.02.2008 cand a avut loc restituirea taxei pe valoarea adaugata, acest lucru s-a facut cu depasirea termenului prevazut de art. 70 alin.1 din OG nr. 92/2003. Conform recurentei, documentele solicitate au fost depuse de reclamanta la registratura Directiei Generale de Administrare a Marilor Contribuabili in data de 14.11.2007 cu adresa nr. 208973, mai putin balanta de verificare aferenta lunii iulie 2007, transmisa prin fax abia in data de 17.01.2008.
Inalta Curte constata ca in mod corect judecatorul fondului a retinut ca SC A SRL la data de 14.11.2007 a depus documentatia completa aferenta decontului TVA pentru luna iulie 2007, ca organul fiscal avea obligatia ca pana la 24.12.2007 sa solutioneze cererea reclamantei si ca termenul amintit a fost depasit avand in vedere ca rambursarea taxi s-a realizat abia la data de 29.02.2008. Inalta Curte observa ca prima instanta a examinat atent sustinerile partilor si apoi pe baza inscrisurilor aflate la dosarul cauzei a tras concluzia corecta ca in privinta acestui decont organele fiscale nu au respectat dispozitiile imperative ale art. 70 din OG nr. 92/2003. Astfel, Curtea de apel a constatat „ca balanta de verificare si balanta de verificare analitica au filele numerotate 12 si 13 – 15 imediat precedent filei adresei de inregistrare (16), in timp ce restul inscrisurilor comunicate poarta o numerotare anterioara (1-11). In aceste conditii, in masura in care balantele in discutie nu ar fi fost atasate inca de la inceput adresei nr. 208973/14.11.2007, numerotarea filei imediat anterioare adresei de inregistrare ar fi trebuit sa apartina unui alt inscris decat balantele in discutie”. Mai mult, judecatorul fondului a cercetat meticulos si varianta sustinuta de organul fiscal, in sensul ca balanta de verificare ar fi fost transmisa prin fax in cursul anului 2008 si nu ar fi fost depusa cu celelalte documente la 14.11.2007. Pe buna dreptate, instanta a tras concluzia ca sustinerea acestui punct de vedere este insuficient argumentata si, pe cale de consecinta, nu este verosimila. Judecatorul cauzei a constatat ca la data inregistrarii adresei nr. 208973/14.11.2007 organul fiscal nu a facut nicio mentiune in sensul ca documentatia expediata de reclamanta cu adresa respectiva nu ar fi completa si nu a initiat la momentul respectiv nici un demers ca reclamanta sa expedieze si documentul lipsa. De asemenea, existenta faxului din 17.01.2008 nu demonstreaza ca documentul in discutie nu ar fi fost depus odata cu celelalte inscrisuri in data de 14.11.2007. Sub acest aspect , s-a retinut ca ANAF nu a demonstrat ca „indicativul propriu trimiterii faxului ar apartine partii reclamante, iar nu unul propriu unei trimiteri interne din cadrul ANAF, «#4015» neavand forma unui numar specific sistemului de telefonie/date folosit in Romania”.
Inalta Curte considera corect rationamentul judecatorului fondului si observa ca ANAF nu a reusit sa combata in cadrul recursului concluzia la care a ajuns judecatorul ,in sensul ca reclamanta a facut dovada depunerii balantei de verificare la 14.11.2007. Pana la urma parata nu a facut decat sa repete varianta pe care a sustinut-o la fond, fara sa demonteze rationamentul primei instante , limitandu-se sa afirme doar ca instanta si-a insusit sustinerea reclamantei , fara sa tina cont de apararile formulate de catre ANAF. Or, observa Inalta Curte, dimpotriva, judecatorul fondului a facut o ampla analiza a sustinerilor partilor si o temeinica motivare a concluziei la care a ajuns, careia recurenta nu i-a opus argumente care sa sustina opinia contrara.
Inalta Curte , in privinta decontului TVA aferent lunii martie 2009, in deplin acord cu instanta de fond, observa ca cererea reclamantei ar fi trebuit solutionata, potrivit art. 70 alin.1 din OG nr. 92/2003, pana la 8.06.2009, in conditiile in care cererea fusese inregistrata la organul fiscal la data de 24.04.2009. Rambursarea efectiva a avut loc la data de 25.11.2009, prin urmare cu o intarziere de 169 de zile, ceea ce justifica acordarea de dobanzi reclamantei, in cuantumul stabilit de catre prima instanta.
Cat priveste incadrarea reclamantei in categoria de risc fiscal mare, acest fapt este lipsit de orice relevanta juridica in privinta decontului TVA aferent lunii martie 2009, avand in vedere ca referatul in baza caruia s-a produs schimbarea de incadrare a fost intocmit dupa expirarea termenului de 45 de zile in care organul fiscal avea obligatia da solutioneze cererea privind decontul de TVA din martie 2009 ( a se vedea filele 64 si urmatoarele din dosarul 9476/2/2012* , documentele intocmite de catre ANAF fiind datate 16.06.2009, 29.06.2009). Apoi, pe buna dreptate s-a retinut ca efectuarea inspectiei fiscale nu poate ava drept consecinta prelungirea termenului de solutionare a cererii, cu intervalul in care este efectuata inspectia, in raport de ordinul ANAF nr, 1857/2007, act infralegislativ care precizeaza ca in termenul reglementat de art. 70 alin.1 din OG nr. 92/2003 se include si durata inspectiei fiscale. In plus, organul fiscal nu a solicitat informatii relevante suplimentare, care sa activeze norma cuprinsa in alin.2 al aceluiasi text legal.
Cat priveste sustinerea recurentei ANAF ca reclamanta nu a formulat contestatie in privinta duratei efectuarii inspectiei fiscale pentru a se putea stabili daca termenul legal a fost depasit sau daca au existat suspendari ce trebuie incluse in calculul duratei, Inalta Curte considera ca acest lucru este irelevant. Indiferent ca un contribuabil formuleaza sau nu o astfel de contestatie, organul fiscal este obligat de norma imperativa cuprinsa in art. 70 alin.1 sa solutioneze cererea contribuabilului in 45 de zile de la inregistrare si , finalmente, ii revine organului fiscal obligatia sa demonstreze ca a solutionat deconturile TVA cu respectarea reglementarilor in vigoare, inclusiv in privinta termenelor pe care aceste reglementari le fixeaza in sarcina autoritatilor competente.
Cat priveste insiruirea de reglementari legale din cuprinsul memoriului de recurs fie cu privire la metodologia de solutionare a deconturilor, sau la durata inspectiei fiscale, fie la modul de calcul al dobanzii cuvenite pentru sumele restituite sau rambursate cu depasirea termenului legal, nu sustin pozitia recurentei, in sensul ca, in concret, in cauza de fata ANAF a solutionat cele doua deconturi cu respectarea termenului de 45 de zile prevazut de art. 70 alin.1 din OG nr. 92/2003.
In fine, critica privitoare la cheltuielile de judecata, de asemenea, nu este fondata. In privinta acestor cheltuieli, instanta de fond a facut o ampla analiza (fila 12 a sentintei recurate), in final , obligand parata la plata sumei de 15.000 lei, prin reducerea onorariului de avocat in conditiile prescrise de art. 274 alin.3 din Codul de procedura civila din 1865, aplicabil in speta, cererea de chemare in judecata fiind adresata instantei in cursul anului 2012. In aceasta chestiune, recurenta se afla in eroare invocand art. 451-453 din Noul Cod de procedura civila.

Fata de cele ce preced, Inalta Curte, in temeiul dispozitiile art. 312 Cod procedura civila, va respinge ca nefondat recursul formulat de parata Agentia Nationala de Administrare Fiscala. Vazand ca au fost solicitate cheltuieli de judecata, va fi obligata parata la plata catre intimata S.C. A S.R.L., a sumei de 10.303 lei cu titlul de cheltuieli de judecata.

PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E:

Respinge recursul declarat de parata Agentia Nationala de Administrare Fiscala impotriva sentintei nr.2791 din 29 octombrie 2015 a Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a de contencios administrativ ?i fiscal, ca nefondat.
Obliga recurenta la plata, catre intimata S.C. A S.R.L., a sumei de 10.303 lei cu titlul de cheltuieli de judecata.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica, astazi 21 iunie 2016.