Dreptului asiguratorului la actiunea in regres pentru recuperarea despagubirilor de la cel raspunzator de producerea prejudiciului deriva din lege (in speta, art. 22 din Legea nr. 136/1995) si din contractul de asigurare, iar subrogarea asiguratorului in drepturile asiguratului, in limita indemnizatiei platite, poate fi valorificata in conditiile dreptului comun, asiguratorului neputand a-i fi opuse prevederile speciale reglementate de contractul incheiat intre asigurat si tertul care a provocat dauna, intrucat intre asigurator si acest tert nu a existat o relatie contractuala.
In mod gresit instantele au solutionat litigiul avand in vedere conditiile raspunderii civile contractuale, in timp ce temeiul juridic al actiunii este cel al raspunderii civile delictuale, asa incat prin respingerea actiunii reclamantei ca inadmisibila, instantele anterioare au solutionat procesul fara a intra in cercetarea fondului cauzei, adica fara a analiza indeplinirea conditiilor legale ale raspunderii civile delictuale, intemeiata pe dispozitiile art. 998 – 999 C. civ. In consecinta, Inalta Curte a admis recursul, a casat decizia atacata si sentinta pronuntata de tribunal si a trimis cauza spre rejudecare in fond la tribunal.