Proprietate. Contract de asociere. obligarea paratei de a transmite in proprietatea reclamantei un apartament in suprafata de 90-95 mp sau plata de daune-interese

Proprietate. Contract de asociere. obligarea paratei de a transmite in proprietatea reclamantei un apartament in suprafata de 90-95 mp sau plata de daune-interese

obligarea paratei de a transmite in proprietatea reclamantei un apartament in suprafata de 90-95 mp, la un etaj inferior (maxim 4) si un loc de parcare aferent, intr-un imobil similar, respectiv clasa A, cu cel la care se refera contractul de asociere autentificat sub nr. 1489 din 06 aprilie 2005 de B.N.P. C., intr-o zona similara, respectiv zona 1-2 din Bucuresti, iar in conditiile in care nu-si indeplineste obligatia in termen de 30 de zile de la pronuntarea sentintei, obligarea paratei la plata sumei de 146.000 euro, in echivalent lei la cursul B.N.R. din ziua platii, reprezentand daune-interese

R O M A N I A
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
Sectia a II-a civila

Decizia nr. 1944/2016

Sedinta publica de la 17 noiembrie 2016

Decizia nr. 1944/2016

Asupra recursului, din examinarea lucrarilor din dosar, constata urmatoarele:

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 30 octombrie 2012, sub nr. x/93/2012, reclamanta Fundatia A. Bucuresti a chemat in judecata pe parata SC B. SRL, solicitand: obligarea paratei de a transmite in proprietatea reclamantei un apartament in suprafata de 90-95 mp, la un etaj inferior (maxim 4) si un loc de parcare aferent, intr-un imobil similar, respectiv clasa A, cu cel la care se refera contractul de asociere autentificat sub nr. 1489 din 06 aprilie 2005 de B.N.P. C., intr-o zona similara, respectiv zona 1-2 din Bucuresti, iar in conditiile in care nu-si indeplineste obligatia in termen de 30 de zile de la pronuntarea sentintei, obligarea paratei la plata sumei de 146.000 euro, in echivalent lei la cursul B.N.R. din ziua platii, reprezentand daune-interese, constand in contravaloarea apartamentului si a locului de parcare, cu cheltuieli de judecata.

Prin sentinta civila nr. 683 din 20 martie 2013, pronuntata de Tribunalul Ilfov, sectia civila, a fost admisa exceptia necompetentei materiale a acestei instante si a fost declinata competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Bucuresti.

Tribunalul Bucuresti, sectia a VI-a civila, prin sentinta civila nr. 4245 din 23 mai 2013, pronuntata in Dosarul nr. x/3/2013, a admis exceptia de necompetenta teritoriala a acestei instante si a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Ilfov. A constatat ivit conflict negativ de competenta si a inaintat dosarul la Curtea de Apel Bucuresti pentru a hotari asupra conflictului.

Prin sentinta civila nr. 74 de la 03 iulie 2013, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, sectia a VI-a civila, in Dosarul nr. x/2/2013, s-a stabilit competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Ilfov, unde cauza a fost inregistrata sub acelasi numar de dosar.

Prin sentinta civila nr. 660 de la 03 martie 2015, Tribunalul Ilfov a respins cererea formulata de reclamanta Fundatia A. Bucuresti, ca nefondata.

Impotriva acestei sentinte reclamanta Fundatia A. Bucuresti, a formulat apel, inregistrat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti, sectia a V-a civila, sub acelasi numar unic x/93/2012.

Prin decizia civila nr. 1689 de la 23 octombrie 2015, Curtea de Apel Bucuresti, sectia a V-a civila, a admis apelul formulat de apelanta-reclamanta Fundatia A. Bucuresti, impotriva sentintei civile nr. 660 din 03 martie 2015, in contradictoriu cu intimata-parata SC B. SRL. A schimbat sentinta apelata in sensul ca: a admis in partea cererea de chemare in judecata. A fost obligata intimata-parata sa transmita in proprietatea apelantei-reclamante un apartament in suprafata de 90-95 mp, la un etaj inferior (maxim 4) si un loc de parcare aferent, intr-un imobil similar, respectiv clasa A, cu cel la care se refera contractul de asociere-autentificat sub nr. 1489 din 06 aprilie 2005 de B.N.P. C., intr-o zona similara, respectiv zona 1-2 din Bucuresti, in termen de 6 luni de la data ramanerii definitive a prezentei hotarari. A fost obligata intimata-parata ca, in cazul neexecutarii acestei obligatii in termenul prevazut anterior, sa plateasca apelantei suma de 100.720 euro, cu titlu de dezdaunari.

Pentru a hotari astfel, instanta a retinut, in esenta, urmatoarele:

In ceea ce priveste neaplicarea art. 225 din vechiul C. proc. civ., daca partea, fara motive temeinice, refuza sa raspunda la interogatoriu, instanta poate socoti aceste imprejurari ca o marturisire deplina sau numai ca un inceput de dovada in folosul partii potrivnice.

Raspunsul la interogatoriul administrat persoanei juridice trebuie dat de catre reprezentantul legal, neexistand institutia reprezentarii, modalitatea in care s-a raspuns la interogatoriu echivaland cu un refuz. Insa aplicarea art. 225 din vechiul C. proc. civ. nu se face automat, la simpla cerere a partii adverse. Asa cum indica si textul legal, este la aprecierea judecatorul de a echivala refuzul de a raspunde la interogatoriu cu o marturisire deplina sau numai ca un inceput de dovada, retinand si restul probelor din dosar.

In aceste conditii, critica privind neaplicarea art. 225 din vechiul C. proc. civ., prin sine insasi nu poate duce la admiterea apelului, urmand ca aceste aspecte sa fie valorificate in analiza cai de atac, daca este necesar, pentru lamurirea situatiei de fapt.

Instanta de apel a retinut ca, in ceea ce priveste modalitatea de interpretare a art. 4 al actului aditional nr. 5 autentificat sub nr. 1551 din 25 mai 2009 de B.N.P. C., acesta stipula expres ca: „Prin semnarea prezentului act aditional Asociatul beneficiar renunta la toate pretentiile financiare si/sau actiunile si/sau demersurile pe care le-ar putea initia in fata autoritatilor si/sau instantelor competente impotriva Asociatului Investitor in legatura cu transferul partial al dreptului de proprietate asupra imobilelor, conform art. 1 din prezentul act aditional si art. 1 din actul aditional nr. 4 autentificat sub nr. 1168 din 03 iulie 2008 de B.N.P. D. si prin incheierea prezentului act aditional.”

Curtea a apreciat ca textul conventional nu privea renuntarea beneficiarului la drepturile izvorate din actul aditional nr. 4. la contractul de asociere nr. 1489 din 06 aprilie 2005, ci trebuie inteles in sensul ca pentru transferul partial efectuat, apelantul nu va mai emite alte pretentii, respectiv in legatura cu apartamentele nr. 1-8 si 11 si locurile de parcare 46, 49, 62 92, 93, 96 si 97, situate in Calea x nr. 213-217.

Instanta de apel a considerat ca aceasta concluzie este sustinuta si de probele dosarului, respectiv inscrisurile intocmite ulterior actului aditional nr. 5 autentificat sub nr. 1551 din 25 mai 2009. Astfel, ca urmarea a notificarii nr. 197/2012, prin care parata-intimata era incunostintata inclusiv de pretentia care face obiectul litigiului, aceasta din urma a emis notificarea nr. 153 din 13 iunie 2012, prin care a contestat nu existenta obligatiei de transfer, ci termenul in care angajamentul trebuia realizat. Totodata la data de 28.02.2012, s-a incheiat un nou act aditional, autentificat sub nr. 735, prin care s-a transmis dreptul de proprietate asupra a doua noi locuri de parcare, ultimul act fiind incheiat ulterior primelor notificari din anul 2011 ale partii apelante si in contextul in care se pretinde ca s-a renuntat la orice drept prin incheierea actului aditional nr. 5 la data 25.05.2009.

A aratat instanta de apel ca solicitarea paratei de interpretare a contractului conform art. 983 din vechiul C. civ. nu poate duce la o alta concluzie, pentru ca aceasta regula alaturi de restul dispozitiilor legale de interpretarea a unei conventii alcatuiesc un tot indisolubil, aplicabil impreuna in interesul deslusirii intelesului exact al contractului. Or, retinand prioritatea vointei reale a partilor si regula interpretarii coordonate a clauzelor contractuale, a fost inlaturata teza intimatei, sub acest aspect solutia tribunalului fiind eronata, prin interpretarea gresita a intelegerii partilor.

In ceea ce priveste scadenta, curtea de apel a retinut ca, din actul aditional nr. 4, rezulta ca obligatia a fost asumata pentru un apartament ce urma a fi construit de catre parata in urmatoarele 30 de luni de la finalizarea Proiectului E. in Bucuresti, termen ce putea fi prelungit.

Conform alin. (1) art. 1 parag. 3 din actul aditional nr. 4 la contractul de asociere nr. 1489 din 06 aprilie 2005, „in cazul in care in termen de 24 de luni de la finalizarea proiectului E., SC B. SRL nu obtine autorizarea de construire pentru noul proiect, aceasta se obliga sa achizitioneze pe numele Fundatiei A. Bucuresti, la pretul pietei imobiliare, un apartament echivalent si un loc de parcare in Bucuresti, intr-o zona similara”.

Actiunea introductiva priveste obligatia cuprinsa in parag. 3 al art. 1 din actul aditional, care intervenea in conditiile neobtinerii unei noi autorizatii pentru dezvoltarea unui nou proiect imobiliar in termen de 24 de luni de la finalizarea primului proiect.

Potrivit mentiunilor din actul aditional nr. 5, lucrarile au fost finalizate la data de 25.03.2008, termenul implinindu-se la la data de 25.03.2010, nefiind depuse inscrisuri care sa probeze ca intimata a obtinut o noua autorizatie de construire pentru un proiect imobiliar, pentru a se pretinde ca este aplicabil termenul de 30 de luni prelungit.

Referitor la prelungirea termenului cu o perioada de 24 de luni prin adresa aflata la dosarul instantei de fond, instanta de apel a constatat ca intimata nu a depus propria solicitare, pretinzand in cuprinsul intampinarii ca prelungirea privea doar dezvoltarea unui nou proiect imobiliar.

Or, prelungirea termenului priveste obligatia cuprinsa in paragraful nr. 1, respectiv termenul de 30 luni pentru dezvoltarea unui nou proiect rezidential, nefiind depuse dovezi in sensul ca in perioada 30 de luni initiale din contract, la care se adauga 24 luni prelungire (respectiv 25.11.2012) s-ar fi dezvoltat un nou proiect imobiliar in zona 1-2, care sa poata duce la neaplicarea paragrafului 3 si la paralizarea pretentiilor.

Referitor la dreptul de reprezentare al persoanei semnatare a acordului de prelungire a termenului, instanta de apel a retinut ca reclamanta-apelanta a efectuat toate formalitatile de publicitate pentru a aduce la cunostinta publica schimbarile produse in cadrul conducerii sale, intimata neputand in aceste conditii sa invoce inopozabilitatea acestor modificari.

A apreciat instanta ca apararile intimatei, referitoare la exceptia de neexecutare, nu pot fi primite, plecand chiar de la esenta acestui mijloc de aparare, efect specific al contractelor sinalagmatice, avand la baza principiul reciprocitatii si interdependentei obligatiilor cuprinse in astfel de contracte.

Nu se justifica invocarea acestor aparari, cat timp obligatia de transmitere a unui apartament cuprinsa in actul aditional nr. 4 la contractul de asociere in participatiune este pusa de catre parti in interdependenta cu obligatia de acordare a dreptului de superficie asupra suprafetei aditionale de 76 m, obligatie indeplinita.

Nu se poate accepta interpretarea in sensul ca neindeplinirea oricarei obligatii contractuale poate fi opusa in cadrul exceptiei de neexecutare, ci doar o obligatie corelativa, partea intimata nereusind sa demonstreze corelativitatea si interdependenta aspectelor invocate in cadrul exceptiei de neexecutare si propria obligatie. Instanta a constatat ca nu s-a dovedit de ce tulburarea posesiei, imprejmuirea pretins ilegala, amplasare bornelor alegata de intimata au o relatie cu propria obligatie supusa judecatii.

Neintelegerile privind generatorul electric si amplasare sa, nu rezulta ca au fost asumase in legatura cu contractul ce face obiectul prezentului litigiu, adresa asociatiei de proprietari, facand referire la amplasarea generatorului pe un lot de teren care facea parte din Lotul 1, proprietatea reclamantei.

In ceea ce priveste exceptia de neexecutare prin raportare la obligatia de dezmembrarea celor 23 de locuri de parcare, dezmembrarea lotului s-a realizat prin actul de dezmembrare autentificat sub nr. 471 din 21 martie 2008, dreptul de superficie fiind acordat prin actul aditional nr. 3 autentificat sub nr. x din 03.07.2008. Nu exista obligatia de dezmembrarea individuala a fiecarui loc de parcare sau asupra terenului afectat parcarii supraterane, ci obligatia indicata anterior, precum si aceea de constituire a dreptului de superficie permanent asupra terenului de parcare.

Instanta de apel a considerat ca, pe de alta parte, nu se poate ignora ca apelanta-parata a realizat deja dezmembrarea locurilor de parcare supraterana, ceea ce contrazice chiar sustinerea sa privind partea in sarcina careia exista obligatia.

In ceea ce priveste termenul de 30 de zile in care se solicita realizarea obligatiei de catre intimata-parata, instanta a apreciat ca acesta este insuficient, apreciind ca o perioada de timp 6 luni este corespunzatoare primului petit al cererii.

Retinand ca, potrivit dispozitiilor legale, partea care nu reuseste sa beneficieze de indeplinirea intocmai a unei obligatii are dreptul la dezdaunari.

In ceea ce priveste valoarea dezdaunarilor, instanta de apel s-a raportat la suma stabilita conform celui de-al doilea raport de expertiza, tinand cont doar de coeficientul de 10%, scazut pentru un imobil in litigiu.

Impotriva acestei decizii, recurenta-parata SC B. SRL a declarat recurs, pentru urmatoarele motive:

Un prim motiv de recurs, intemeiat pe dispozitiile art. 304 pct. 8 din vechiul C. proc. civ., vizeaza faptul ca instanta de apel a interpretat gresit actele juridice deduse judecatii, respectiv contractul de asociere si actele aditionale si a schimbat intelesul lamurit si vadit neindoielnic al acestora, aplicand gresit principiul vointei reale a partilor la incheierea actelor.

Recurenta a aratat, de asemenea si ca instanta de apel a pronuntat decizia cu incalcarea si aplicarea gresita a legii, fiind astfel incident si motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 din vechiul C. proc. civ., instanta de apel trecand peste dispozitiile contractului de asociere in participatiune, autentificat sub nr. 1489 din 06 aprilie 2005 de B.N.P. C., care este un contract de societate, incheiat in baza prevederilor art. 1491-1531 din vechiul C. civ.

Privitor la acest motiv de recurs, recurenta arata ca instanta de apel a retinut gresit ca ar putea fi aplicabil art. 225 din vechiul C. proc. civ., pronuntandu-se evaziv si neconcludent asupra echivalarii raspunsului sau la interogatoriu cu o marturisire deplina sau ca un inceput de dovada.

Motivele eronate ale instantei de apel au fost intemeiate pe faptul ca interogatoriul ce o privea pe recurenta-parata SC B. SRL a fost administrat la termen prin avocat, care a fost imputernicit expres pentru a depune raspunsurile la intrebarile interogatoriului, motiv pentru care apreciaza ca nu se poate echivala raspunsul la interogatoriu cu un refuz.

Arata, de asemenea ca domiciliul tuturor asociatilor, cat si al administratorului, era in strainatate in perioada respectiva, si, din acest motiv, recurenta a optat pentru institutia reprezentarii prin avocat pentru depunerea inscrisurilor privind raspunsurile la interogatoriu, fapt care nu este contrar dispozitiilor art. 225 din vechiul C. proc. civ.

Apreciaza ca instanta a utilizat o expresie vaga pe acest capat de cerere, fara sa se pronunte daca aplica sau nu sanctiunea prevazuta de textul de lege mai sus mentionat.

Recurenta apreciaza ca, in mod gresit si nelegal, instanta de apel a considerat ca art. 4 al actului aditional nr. 5 autentificat sub nr. 1551 din 25 februarie 2009 de B.N.P. C. nu reprezinta o renuntare a beneficiarului la drepturile izvorate din actul aditional nr. 4 la contractul de asociere nr. 1489 din 06 aprilie 2005.

Art. 4 al actului aditional nr. 5 stipula expres ca „Prin semnarea prezentului act aditional, Asociatul beneficiar renunta la toate pretentiile financiare si/sau actiunile si/sau demersurile pe care le-ar putea initia in fata autoritatilor si/sau instantelor competente impotriva Asociatului investitor in legatura cu transferul partial al dreptului de proprietate asupra imobilelor, conform art. 1 din prezentul act aditional si art. 1 din actul aditional nr. 4 autentificat sub nr. 1168 din 03 iulie 2008 de B.N.P. D.”

In mod gresit, curtea de apel a apreciat ca actul aditional nu privea renuntarea beneficiarului la drepturile izvorate din actul aditional nr. 4 al contractului de asociere sus-mentionat, interpretand art. 4 in sensul ca pentru transferul partial efectuat, apelantul nu va mai emite alte pretentii, respectiv in legatura cu apartamentele nr. 1-8 si 11 si locurile de parcare 46,49, 62, 92, 93, 96 si 97, situate in Calea x nr. 213-217.

Considera ca instanta de apel a aplicat eronat principiul vointei reale a partilor la incheierea actului de asociere si a actelor aditionale ulterioare.

Potrivit art. 1266 C. civ., contractele se interpreteaza dupa vointa concordanta a partilor, iar nu dupa sensul literal al termenilor, iar aceasta vointa este cea de la incheierea actului juridic, in speta contractul de asociere si actele aditionale. De asemenea, dispozitiile art. 1267 din acelasi cod prevad ca toate clauzele se interpreteaza unele prin altele, dand fiecareia intelesul ce rezulta din ansamblul contractului. In speta, contractul de asociere trebuie interpretat in intregul sau, alaturi de actele aditionale incheiate ulterior.

Art. 4 din actul aditional nr. 5 trebuie interpretat la data incheierii acestuia, avandu-se in vedere celelalte acte anterioare, prin acest articol intimata Fundatia A. Bucuresti fiind de acord cu modificarea actului aditional nr. 4 si, mai mult decat atat, intelegand sa renunte in mod expres la orice pretentii rezultand din obligatiile asumate de parti prin acest act aditional.

Art. 4 din actul aditional nr. 5, nu poate fi izolata de contextul in care a fost plasata, adica de intregul ansamblu contractual si de sensul logic al efectelor care se desprind din acest ansamblu.

Prin actul aditional nr. 5 autentificat sub nr. 1551 din 25 mai 2009 s-a transmis dreptul de proprietate catre asociatul beneficiar asupra a zece apartamente si a opt locuri de parcare, acesta declarand expres, ca renunta la toate pretentiile financiare si/sau actiunile si/sau demersurile pe care le-ar putea initia in fata autoritatilor si/sau instantelor competente impotriva asociatului investitor in legatura cu transferul partial al dreptului de proprietate asupra imobilului mentionat in actul aditional nr. 4.

Actul aditional nr. 4 vizeaza un singur apartament, imobil ce face obiectul prezentei cauze, intimata renuntand la contraprestatia din partea recurentei.

Considera recurenta ca, in mod gresit, instanta de apel a apreciat ca termenul presupusei obligatii in sarcina sa de a transmite un imobil in proprietatea Fundatiei A. Bucuresti s-a implinit la data de 25.03.2010.

Initial, partile au prevazut in actul aditional nr. 4 faptul ca termenul de transmitere a imobilului sus-mentionat va fi de 30 zile de la finalizarea Proiectului E., termen ce a fost ulterior prelungit conventional cu 24 de luni, pentru obtinerea autorizatiei de construire privind dezvoltarea unui nou proiect. In acelasi act aditional se mentioneaza ca se va putea prelungi termenul de 30 de luni prevazut mai sus „numai din cauze neimputabile Asociatului Investitor”, in speta recurenta.

Termenul de care beneficia recurenta era de 54 de luni, calculate de la 25.03.2008.

Termen de 24 de luni este cel de obtinere a autorizatiei noi de construire, si nu de a transmite imobilul in proprietatea Fundatiei A. Bucuresti.

Prelungirea conventionala, din motive neimputabile recurentei, a termenului pentru dezvoltarea noului proiect, ce implica o autorizatie de construire, presupune si prelungirea termenului de incercare a obtinerii respectivei autorizatii, astfel incat sa poata depune toate diligentele, intr-o perioada rezonabila, pentru indeplinirea obligatiilor.

Apreciaza recurenta, de asemenea, ca in mod gresit, instanta de apel a respins apararile sale referitoare la exceptia de neexecutare.

Astfel, instanta de apel nu a identificat corelativitatea si interdependenta dintre aspectele invocate in cadrul exceptiei de neexecutare si obligatia supusa judecatii – aceea de transmitere a unui imobil catre intimata Fundatia A. Bucuresti.

Arata, in acest sens ca actul de asociere reprezinta un tot unitar ce este alcatuit din mai multe drepturi si obligatii, in stransa legatura, trasatura specifica a contractului sinalagmatic constand in caracterul reciproc si interdependent al obligatiilor asumate de partile contractante.

In mod gresit, instanta de apel a apreciat ca intimata Fundatia A. Bucuresti putea solicita indeplinirea obligatiei de transmitere in proprietatea sa a unui apartament conform prevederilor actului aditional nr. 4.

Arata recurenta, de asemenea, ca instanta de apel a admis in mod gresit capatul de cerere accesoriu, care priveste dezdaunarea intimatei Fundatia A. Bucuresti, in cazul in care recurenta nu ar proceda la indeplinirea obligatiei, intrucat in sarcina sa nu exista o asemenea obligatie.

Intre intimata-reclamanta Fundatia A. Bucuresti, in calitate de asociat beneficiar si SC B. SRL, in calitate de asociat investitor s-a incheiat contractul de asociere autentificat sub nr. 1489 din 06 aprilie 2005 de B.N.P. C., prin care intimata-reclamanta s-a angajat sa participe la asociere cu un teren de 2.100 mp, situat in Bucuresti, Calea x, nr. 213-217, sector 4, iar recurenta-parata s-a angajat sa participe la asociere cu contravaloarea tuturor cheltuielilor necesare edificarii constructiei, amenajarii si functionarii imobilului, pentru birouri si locuinte in suprafata totala construita de minim 3.500 mp, urmand ca, la finalizarea lucrarilor si darea in folosinta a constructiei, intimatei-reclamante sa ii revina 20% din constructie, iar recurentei sa ii revina 80% din constructie.

Prin actul aditional nr. 1, autentificat sub nr. 2133 din 19 iulie 2006 B.N.P.A. F., la contractul de asociere din data de 6.04.2005, se prevede ca asociatul investitor s-a obligat sa obtina toate permisele si autorizatiile necesare intr-un termen de 150 de zile de la semnarea contractului de asociere.

Conform aceluiasi act aditional, recurenta ar fi trebuit sa fie numai titulara unui drept de superficie permanent asupra terenului de parcare de la sol dar, iar Fundatia A. Bucuresti era obligata sa faca dezmembrarea si sa inscrie in cartea funciara dreptul de superficie asupra celor 23 de locuri de parcare.

Dreptul recurentei asupra celor 23 de locuri de parcare, rezulta si din planul de situatie vizat spre neschimbare la 25.05.2006, ce face parte integranta din autorizatia de construire nr. 731/66864 din 05.10.2006, denumit bilant proiect locuinte colective

La data de 26.10.2006 s-a incheiat contractul de novatie autentificat sub nr. 3666 din 26 octombrie 2006 B.N.P. C., intre Fundatia A. Bucuresti, in calitate de beneficiar asociat si SC B. SRL, in calitate de investitor asociat si SC B. SRL, prin care recurenta, in calitate de nou investitor asociat, a dobandit toate drepturile si obligatiile investitorului asociat initial, preluand asupra sa toate obligatiile ce decurgeau din contractul de asociere cu exceptia care erau deja executate de catre investitorul asociat.

La data de 09.11.2006 s-a incheiat actul aditional nr. 1, autentificat sub nr. 1834 din 09.11.2006 de B.N.P. D., la contractul de novatie mentionat mai sus, in sensul ca i-au fost transmise de catre investitorul asociat initial toate drepturile si obligatiile ce decurgeau din „Permis” – autorizatia de construire nr. 731/66864 din 05.10.2006.

Prin actul aditional nr. 2, autentificat sub nr. 2354 din 12.11.2007 de acelasi birou notarial, la contractul de asociere nr. 1489 din 6 aprilie 2005, s-a modificat suprafata de teren la care se facea vorbire in contractul de asociere, din 2.100 mp in 2.176 mp.

Prin actul aditional nr. 3, autentificat sub nr. 1169 din 03 iulie 2008 de acelasi birou notarial, la contractul de asociere s-a prevazut ca dreptul de superficie asupra terenului s-a acordat de catre intimata-reclamanta cu titlu gratuit si pe durata de existenta a cladirii.

Prin actul aditional nr 4 s-a prevazut ca investitorul sa transmita, in plus, catre asociatul beneficiar dreptul de proprietate asupra unui apartament in suprafata de 90-95 mp, la un etaj inferior (maxim 4) si a unui loc de parcare aferent, intr-un imobil de apartamente/birouri similar, respectiv clasa A, cu cel la care se refera contractul de asociere, imobil ce urma a fi dezvoltat de catre asociatul investitor in urmatoarele 30 de luni, calculate de la finalizarea Proiectului E., intr-o zona similara, respectiv zona 1-2.

Partile au agreat ca termenul de 30 de luni prevazut mai sus poate fi prelungit numai din cauze neimputabile asociatului investitor.

In cazul in care in 24 de luni de la finalizarea Proiectului E., asociatul investitor nu obtinea autorizarea de construire pentru noul proiect, acesta se obliga sa achizitioneze pe numele asociatului beneficiar, la pretul pietei imobiliare, un apartament echivalent si un loc de parcare in Bucuresti intr-o zona similara.

Prin actul aditional nr. 5, autentificat sub nr. 1551 din 25 mai 2009, s-a transmis dreptul de proprietate catre asociatul beneficiar asupra a zece apartamente si a opt locuri de parcare, potrivit art. 4 – Dispozitii finale, asociatul beneficiar Fundatia A. Bucuresti renuntand la toate pretentiile financiare si/sau actiunile si/sau demersurile pe care le-ar putea initia in fata autoritatilor si/sau instantelor competente impotriva asociatului investitor in legatura cu transferul partial al dreptului de proprietate asupra imobilelor, conform art. 1 din prezentul act aditional si art. l din actul aditional nr. 4.

Cu privire la exceptia de neexecutare a contractului, recurenta arata ca intimata-reclamanta nu si-a respectat clauzele asumate prin contract si actele aditionale aferente, respectiv, cu titlu de exemplu:

– nu a respectat si nu respecta dreptul de superficie permanent asupra terenului de parcare de la sol;

– nu a efectuat dezmembrarea si inscrierea in cartea funciara a dreptului de superficie asupra celor 23 de locuri de parcare de la sol;

– a tulburat posesia – atat cea detinuta de catre recurenta, precum si de catre actualii dobanditori ai dreptului de proprietate asupra apartamentelor si locurilor de parcare de la imobilul situat in Calea x, nr. 213-217;

– a obtinut o autorizatia de imprejmuire ilegala, ce a dus la imposibilitatea exercitarii dreptului de superficie de catre recurenta si actualii dobanditori ai dreptului de superficie;

– a amplasat borne de delimitare, avand drept consecinta afectarea hidroizolatiei subsolului, aducandu-i recurentei grave prejudicii;

– a solicitat mutarea generatorului electric ce deserveste cladirea E., ulterior recurenta fiind nevoita sa reamplaseze generatorul pe terenul pe care a fost amplasat initial.

Sustine recurenta, totodata, ca in toata aceasta perioada si pana in prezent intimata-reclamanta nu a predat si nici nu i-a transmis posesia pentru cele 13 locuri de parcare aflate la sol (din cele 23 existente), in timp ce Fundatia A. Bucuresti s-a folosit de acestea, inchiriindu-le chiar, cu toate ca nu aveau acest drept.

Recurenta apreciaza ca, in mod gresit, instanta de apel a retinut in sarcina sa plata cheltuielilor de judecata, intrucat culpa procesuala nu ii apartine, si totodata, ca eronat, a obligata la plata tuturor cheltuielilor de judecata, in suma de 16.112,5 lei.

In drept, recursul a fost intemeiat pe dispozitiile art. 304 pct. 8 si pct. 9 din vechiul C. proc. civ.

Prin intampinarea formulata, intimata-reclamanta a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizand motivele de recurs invocate, Inalta Curte constata ca recursul este nefondat, pentru urmatoarele considerente:

Motivul de recurs intemeiat pe dispozitiile art. 304 pct. 8 din vechiul C. proc. civ., care vizeaza interpretarea gresita a contractului de asociere incheiat intre parti si a actelor aditionale la acesta, instanta de apel schimband intelesul lamurit si neindoielnic al acestora si aplicand gresit principiul vointei reale a partilor la incheierea actelor, este nefondat.

In esenta, recurenta considera ca in mod gresit instanta de apel a interpretat ca art. 4 al actului aditional nr. 5 autentificat sub nr. 1551 din 25 februarie 2009 de B.N.P. C. nu reprezinta o renuntare a intimatei-reclamante la drepturile izvorate din actul aditional nr. 4 la contractul de asociere nr. 1489 din 06 aprilie 2005.

Inalta Curte constata ca, prin art. 1 din actul aditional nr. 4 la contractul de asociere nr. 1489 din 06 aprilie 2005, act aditional autentificat sub nr. 1168 din 03 iulie 2008 de B.N.P. D., partile au convenit ca, in plus fata de cele prevazute la art. 4.4 din actul aditional nr. 1 la contractul de asociere, recurenta s-a obligat sa transmita intimatei-reclamante dreptul de proprietate asupra unui apartament in suprafata de 90-95 mp, la un etaj inferior (maxim 4) si a unui loc de parcare aferent, intr-un imobil de apartamente-birouri similar, respectiv clasa A, cu cel la care se refera contractul de asociere, imobil ce urma a fi dezvoltat de catre asociatul investitor SC B. SRL in urmatoarele 30 de luni, calculate de la finalizarea Proiectului E. in Bucuresti, intr-o zona similara, respectiv zona 1-2.

Partile au convenit in mod expres prin art. 1 alin. (3) din actul aditional nr. 4 la contractul de asociere nr. 1489 din 06 aprilie 2005, ca in cazul in care in termen de 24 de luni de la finalizarea proiectului E., SC B. SRL nu obtine autorizarea de construire pentru noul proiect, aceasta va fi obligata sa achizitioneze pe numele Fundatiei A. Bucuresti, la pretul pietei imobiliare, un apartament echivalent si un loc de parcare in Bucuresti, intr-o zona similara.

Prin actul aditional nr. 5 la contractul de asociere, act aditional autentificat sub nr. 1551 din 25 mai 2009 de B.N.P. C., in art. 4, partile au convenit ca, prin semnarea actului aditional asociatul beneficiar Fundatia A. Bucuresti renunta la toate pretentiile financiare si/sau actiunile si/sau demersurile pe care le-ar putea initia in fata autoritatilor si/sau instantelor competente impotriva asociatului investitor SC B. SRL in legatura cu transferul partial al imobilelor, conform art. 1 din prezentul act aditional si art. 1 din actul aditional nr. 4 autentificat sub nr. 1168 din 03 iulie 2008.

Conform art. 1 din actul aditional nr. 5 la contractul de asociere, s-a transmis dreptul de proprietate catre asociatul beneficiar Fundatia A. Bucuresti asupra a zece apartamente si a opt locuri de parcare.

Potrivit dispozitiilor art. 977 din vechiul C. civ. „Interpretarea contractelor se face dupa intentia comuna a partilor contractante, iar nu dupa sensul literal al termenilor.”

Interpretarea sistematica este stabilita de art. 982 din acelasi cod, potrivit caruia toate clauzele conventiilor se interpreteaza unele prin altele, dandu-se fiecareia intelesul ce rezulta din actul intreg, cand este indoiala, conventia interpretandu-se in favoarea celui care se obliga (art. 983 din Codul civil).

Relevant in cauza este si art. 984 din acelasi cod, conform caruia „Conventia nu cuprinde decat lucrurile asupra carora se pare ca partile si-au propus a contracta, oricat de generali ar fi termenii cu care s-a incheiat.”

Inalta Curte constata ca, raportat la textele legale mai sus mentionate, curtea de apel a realizat o interpretare corecta a art. 4 al actului aditional nr. 5 la contractul de asociere, in sensul ca renuntarea expresa a intimatei-reclamante Fundatia A. Bucuresti viza in exclusivitate transferul partial al dreptului de proprietate asupra imobilelor identificate la art. 1 din acest act aditional.

Aceasta concluzie se desprinde si din faptul ca, din preambulul actului aditional nr. 5, reiese ca transmiterea dreptului de proprietate, raportat la prevederile contractului de asociere autentificat sub nr. 1489/2005 si modificat, inclusiv prin actul aditional nr. 4, este una partiala. Asa cum, in mod corect a interpretat instanta de apel, numai cu privire la acest transfer partial, intimata-reclamanta Fundatia A. Bucuresti a renuntat in mod expres la a mai emite alte pretentii.

Raportat la aceste considerente, argumentul recurentei, in sensul ca intimata-reclamanta a renuntat in mod expres la toate pretentiile financiare si/sau actiunile si/sau demersurile pe care le-ar putea initia in fata autoritatilor si/sau instantelor competente impotriva sa in legatura cu dreptul de proprietate asupra imobilului mentionat in actul aditional nr. 4, apare ca nefondata.

Alegatia recurentei ce vizeaza faptul ca in mod gresit instanta de apel a apreciat ca termenul privind obligatia acesteia de a transmite dreptul de proprietate asupra imobilului mentionat in actul aditional nr. 4 s-a implinit la data de 25.03.2010 va fi, de asemenea, inlaturata.

Inalta Curte constata ca partile au convenit in mod expres prin art. 1 alin. (3) din actul aditional nr. 4 la contractul de asociere nr. 1489 din 06 aprilie 2005, ca in cazul in care in termen de 24 de luni de la finalizarea proiectului E., SC B. SRL nu obtine autorizarea de construire pentru noul proiect, aceasta s-a obligat sa achizitioneze pe numele Fundatiei A. Bucuresti, la pretul pietei imobiliare, un apartament echivalent si un loc de parcare in Bucuresti, intr-o zona similara.

Termenul de 30 de luni prevazut de art. 1 alin. (1) din acelasi act aditional, devenea aplicabil numai in cazul in care recurenta construia in acest interval (de 30 de luni de la finalizarea proiectului E. Bucuresti) un nou imobil.

Raportat la faptul ca proiectul E. Bucuresti a fost finalizat la data de 25.03.2008, interpretatea instantei de apel in sensul ca termenul privind obligatia acesteia de a transmite dreptul de proprietate asupra imobilului mentionat in actul aditional nr. 4 s-a implinit la data de 25.03.2010 este corecta.

Inalta Curte constata ca, in ceea ce priveste exceptia de neexecutare invocata de catre recurenta aceasta face un istoric al relatiilor contractuale derulate cu intimata-reclamanta, sustinerile sale vizand in exclusivitate aspecte de fapt, asadar motive de netemeinicie.

Prealabil, se impune observatia ca, in ierarhia cailor de atac, recursul este o cale de atac extraordinara ce are ca obiect decizia prin care s-a solutionat calea de atac a apelului impotriva sentintei instantei de fond si este limitat numai la motivele de nelegalitate ale deciziei instantei de apel enumerate de art. 304 din vechiul C. proc. civ.

Simpla reluare a situatiei de fapt a cauzei si prezentarea din nou a apararilor analizate in apel nu raspund exigentelor cerute de art. 3021 alin. (1) lit. c) din vechiul C. proc. civ., care impun invocarea unor critici ce pot fi incadrate in motivele de nelegalitate prevazute de art. 304 din acelasi cod.

Motivul de recurs intemeiat pe dispozitiile art. 304 pct. 9 din vechiul C. proc. civ. vizeaza gresita interpretare si aplicare a dispozitiilor art. 225 din vechiul C. proc. civ.

Inalta Curte retine ca, in cadrul motivelor de apel, apelanta-reclamanta Fundatia A. Bucuresti a invocat omisiunea instantei de fond de a se pronunta pe aplicarea dispozitiilor art. 225 din vechiul C. proc. civ., ca urmare a refuzului paratei de a raspunde la interogatoriu.

Curtea de apel a retinut ca dispozitiile art. 225 C. proc. civ. sunt dispozitive si nu imperative, fiind lasate la aprecierea judecatorului, aplicarea acestui articol nefacandu-se automat la cererea partii adverse.

Raportat la aceste considerente, instanta de apel a apreciat ca motivul invocat, privind neaplicarea prevederilor legale mai sus mentionate nu poate duce la admiterea apelului, urmand ca aceste aspecte sa fie valorificate in analiza caii de atac, daca este necesar, pentru lamurirea situatiei de fapt.

Inalta Curte retine ca marturisirea, fiind un act personal, poate fi facuta numai de parte, in cazul persoanei juridice raspunsul la interogatoriu trebuind sa fie dat de catre reprezentantul legal.

In acest sens, potrivit dispozitiilor art. 222 din vechiul C. proc. civ., statul si celelalte persoane juridice de drept public, precum si persoanele juridice de drept privat, vor raspunde in scris la interogatoriul ce li se va comunica, exceptie facand societatile comerciale de persoane, ai caror asociati cu drept de reprezentare vor fi citati personal la interogatoriu.

De la regula instituita de legiuitor exista o exceptie, prevazuta de art. 223 din acelasi cod, ce vizeaza situatia in care partea care are domiciliul in strainatate, cand aceasta va putea fi interogata prin cel care o reprezinta in judecata.

In speta, Inalta Curte constata ca recurenta-parata este o persoana juridica romana si ca, raportat la prevederile legale mai sus enuntate, in mod corect instanta de apel a retinut ca aceasta avea obligatia de a raspunde la interogatoriu prin reprezentantul sau legal, raspunsul prin intermediul avocatului echivaland cu un refuz care nu este sustinut de motive temeinice.

Fiind in prezenta unei prezumtii judiciare simple, care este opera judecatorului, Inalta Curte constata ca instanta de apel a aplicat in mod corect dispozitiile art. 225 din vechiul C. proc. civ., retinand ca refuzul de a raspunsul de a raspunde la interogatoriu urmeaza sa fie valorificat in analiza caii de atac, daca este necesar, pentru lamurirea situatiei de fapt.

Argumentul recurentei in sensul ca, in mod gresit, instanta de apel a retinut in sarcina sa plata cheltuielilor de judecata, intrucat culpa procesuala nu ii apartine, si ca, eronat, a obligat-o la plata tuturor cheltuielilor de judecata, in suma de 16.112,5 lei, va fi inlaturat.

Potrivit dispozitiilor art. 274 alin. (1) din vechiul C. proc. civ., „Partea care cade in pretentiuni va fi obligata la cerere, sa plateasca cheltuielile de judecata”.

Asadar, partea care pierde procesul va fi obligata la plata cheltuielilor de judecata, fundamentul acordarii acestora constituindu-l culpa procesuala, care se prezuma chiar prin admiterea cererii formulate de partea adversa, in situatia in care pretentiile partii au fost incuviintate numai in parte, instanta de judecata urmand sa aprecieze in ce masura fiecare dintre parti poate fi obligata la plata cheltuielilor de judecata, raportat la prevederile art. 276 din vechiul C. proc. civ.

Avand in vedere cele retinute mai sus, Inalta Curte, in temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul declarat de recurenta-parata SC B. SRL.

In temeiul art. 274 C. proc. civ. va obliga recurenta-parata la plata sumei de 2.000 lei, catre intimata-reclamanta Fundatia A. Bucuresti, cu titlu de cheltuieli de judecata – onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-parata SC B. SRL impotriva deciziei civile nr. 1689 din 23 octombrie 2015, pronuntate de Curtea de Apel Bucuresti, sectia a V-a civila, ca nefondat.

Obliga recurenta-parata SC B. SRL la plata sumei de 2.000 lei, catre intimata-reclamanta Fundatia A. Bucuresti, cu titlu de cheltuieli de judecata – onorariu de avocat.

Irevocabila.

Pronuntata in sedinta publica, astazi 17 noiembrie 2016.