Pretentii. Civil. Daune materiale si morale solicitate ca urmare a anularii unei decizii de impunere si a procesului verbal de contraventie
Noul Cod de procedura civila, art. 135, art. 457, art. 483, art. 634
Potrivit dispozitiilor art.135 alin.(4) din Noul Cod de procedura civila, hotararea judecatoreasca prin care a fost solutionat un conflict de competenta, este definitiva, nefiind supusa niciunei cai de atac. Ca atare, recursul declarat impotriva unei astfel de hotarari este inadmisibil.
Sectia I civila, decizia nr.763 din 5 martie 2014
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Ialomita data de 23.04.2013, reclamanta K.C. S.R.L. a chemat in judecata pe paratii Ministerul Economiei si Finantelor Publice, Directia Generala a Finantelor Publice Ialomita, Administra?ia Finan?elor Publice Ialomi?a, S.A. si L.G., solicitand obligarea paratilor la plata, in solidar, a sumelor in cuantum de 611.644,49 lei si 338.700 euro, reprezentand daune materiale si a dobanzii aferente pana la momentul platii efective, respectiv a sumei de 10.000 lei, reprezentand daune morale si a dobanzii aferente pana la momentul platii efective.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca D.G.F.P. Ialomi?a – Activitatea de Control Fiscal, in urma unui control efectuat la aceasta, a emis la data de 28.11.2007 decizia de impunere nr. 403xx pentru suma de 28.502 lei, iar la data de 26.11.2007 procesul verbal de contraventie nr.l1xx pentru suma de 1.000 lei; dupa parcurgerea fazei contestarii acestora in procedura prealabila, a formulat actiune la Tribunalul Ialomita, actiune care a fost solutionata in mod irevocabil prin decizia Curtii de Apel Bucuresti in sensul ca a fost admisa, in parte, cererea de chemare in judecata si a fost obligata parata D.G.F.P. Ialomi?a la plata sumei de 4.104,03 lei.
In drept, cererea de chemare in judecata a fost intemeiata pe dispozi?iile art. 998, 999 si 1000 din Codul civil de la 1865 (1349 Noul Cod civil – coroborat cu art. 723 alin. 2 Noul Cod de procedura civila, art. 1357Noul Cod civil, art. 1373, art. 1382 si art. 1385 Noul Cod civil), art. 60 si urm. C.pr.civ., art. 112 C.pr.civ., art. 274 C.pr.civ., Legea nr. 29/1990 si art. 35 din Decretul nr. 31/1954.
Dosarul a fost inregistrat ini?ial la Completul 6 Contencios Administrativ, care prin sentin?a civila nr. 1849/F din 28.05.2013, in baza art. 132 alin. (3) raportat la art. 136 alin. (4) C.pr.civ., a declinat competen?a de solu?ionare a pricinii in favoarea Completului 3 – Civil.
La randul sau, Tribunalul Ialomi?a, Sec?ia civila, prin sentin?a nr.l981/F din 13 iunie 2013 a declinat competen?a de solu?ionare a cauzei in favoarea completului specializat in materie de contencios administrativ si, in baza art. 136 alin. (4) C.pr.civ., constatand ivit conflictul negativ de competen?a, 1-a inaintat spre solu?ionare Cur?ii de Apel Bucuresti.
Curtea de Apel Bucuresti, Sec?ia a IV-a civila, investita cu solu?ionarea conflictului de competen?a ivit intre completul specializat in materie de contencios administrativ si completul specializat in materie civila ale Tribunalului Ialomi?a, prin sentin?a nr.58 F din 23 septembrie 2013, a stabilit competen?a de solu?ionare a cauzei in favoarea Tribunalului Ialomi?a, Sec?ia civila.
Impotriva sentin?ei nr.58 F din 23 septembrie 2013, pronun?ata de Curtea de Apel Bucuresti au declarat recurs parata Direc?ia Generala Regionala a Finan?elor Publice Ploiesti – Administra?ia Jude?eana a Finan?elor Publice Ialomi?a, in nume propriu si pentru Ministerul Finan?elor Publice si paratele S.A. si L.G.
Pe rolul Inaltei Cur?i de Casa?ie si Justi?ie dosarul a fost inregistrat la data de 24.10.2013.
Dupa comunicarea motivelor recursurilor si a intampinarilor la recursuri, instan?a a dispus, in temeiul art.493 alin.(2) din Legea nr. 134/2010, cu modificarile si completarile ulterioare, intocmirea raportului asupraadmisibilita?ii in principiu a recursului.
In raport s-a re?inut, fa?a de dispozi?iile art. 135 alin.(4) coroborate cu art.430 alin.(1) C.pr.civ. ?i art.634 alin. (1) pct. 1 C.pr.civ., ca hotararea pronun?ata in solu?ionarea conflictului de competen?a este definitiva si are, de la pronun?are, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea transata. Prin urmare, fata de dispozi?iile art. 248 alin.(1) raportat la art. 493 alin. (1) C.pr.civ., urmeaza a se dispune asupra admisibilita?ii recursurilor declarate impotriva unei hotarari care nu este supusa caii de atac a recursului.
Raportul a fost comunicat par?ilor care, in temeiul art.493 alin.(4) C.pr.civ., au formulat puncte de vedere asupra raportului.
Intimata-reclamanta SC K.C. SRL a sus?inut ca recursurile nu sunt admisibile, ca hotararea pronun?ata in solu?ionarea conflictului de competen?a este definitiva, in raport de dispozi?iile art.135 alin. (4) C.pr.civ., coroborate cu dispozi?iile art. 430 alin. (1) C.pr.civ. si ca sentin?a nr.58F din 23 septembrie 2013 a Cur?ii de Apel Bucuresti nu este supusa niciunei cai de atac; in temeiul art.493 alin. (2) si (5) C.pr.civ., a solicitat anularea acestora.
Recurentele-parate S.A. si L.C. au sus?inut ca recursurile sunt admisibile si ca este eronata interpretarea conform careia hotararea pronun?ata in condi?iile art.135 alin.(4) C.pr.civ. este „definitiva” in sensul dispozi?iilor art.634 alin.(1) pct. 1 din acelasi cod (hotarare care nu este supusa nici apelului si nici recursului), cu atat mai mult cu cat legiuitorul nu a prevazut explicit ca o asemenea hotarare „nu este supusa niciunei cai de atac”, asa cum este cazul spre exemplu, hotararilor prevazute de art. 132 alin.(3), art. 143 alin.(2) sau art.493 alin.(5) C.pr.civ.
Au aratat aceste recurente ca intrucat la art.135 alin.(4) C.pr.civ. legiuitorul nu utilizeaza o asemenea exprimare iar, pe de alta parte, nici nu distinge (in sensul ca hotararea pe care o pronun?a completul investit cusolu?ionarea conflictului de competenta este „definitiva” fie de la data pronun?arii ei, fie de la data expirarii termenului de exercitare a caii de atac), hotararea recurata se incadreaza intre cele prevazute de dispozi?iile art.634alin.(1) pct.2 C.pr.civ., fiind o hotarare data in prima instan?a, fara drept de apel, dar cu drept de recurs.
Recurentele au solicitat totodata sesizarea Cur?ii Constitu?ionale cu excep?ia de neconstitu?ionalitate a dispozi?iilor art.135 alin.(4) C.pr.civ., in masura in care interpretarea lor ar fi in sensul ca hotararea supusa controlului judiciar este data fara calea de atac a recursului deoarece incalca prevederile art. 21 alin.(1)-(2) din Constitu?ia Romaniei, respectiv prevederile art.6 pct. l teza I si art. 13 din Conven?ia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Liberta?ilor Fundamentale.
Prin incheierea pronun?ata la data de 5 martie 2014, Inalta Curte, constatand ca sunt intrunite condi?iile prevazute de art. 29 alin. (1), (2) si (3) din Legea nr. 47/1992, republicata, conform alin. (5) al aceluiasi articol, a sesizat Curtea Constitu?ionala cu solu?ionarea excep?iei de neconstitu?ionalitate a dispozi?iilor art.135 alin. (4) C.pr.civ., invocata de recurentele-parate S.A. si L.C.
Analizand in condi?iile art. 493 alin. (5) Cod de procedura civila recursurile formulate, Inalta Curte a constatat ca sunt inadmisibile pentru urmatoarele considerente:
Curtea de Apel Bucuresti, Sec?ia a IV-a civila, investita cu solu?ionarea conflictului de competen?a ivit intre completul specializat in materie de contencios administrativ si completul specializat in materie civila ale Tribunalului Ialomi?a, prin sentin?a nr.58 F din 23 septembrie 2013, a stabilit competen?a de solu?ionare a cauzei in favoarea Tribunalului Ialomi?a, Sec?ia civila.
In dispozitivul sentin?ei s-a men?ionat „Cu recurs in termen de 5 zile de la comunicare”.
Potrivit dispozi?iilor art.135 alin.(4) C.pr.civ., „Instan?a competenta sa judece conflictul va hotari, in camera de consiliu, fara citarea par?ilor, printr-o hotarare definitiva”.
Conform dispozi?iilor art. 457. alin. (1) C.pr.civ., „Hotararea judecatoreasca este supusa numai cailor de atac prevazute de lege, in condi?iile si termenele stabilite de aceasta, indiferent de men?iunile din dispozitivul ei ” iar potrivit alin. (2) „Men?iunea inexacta din cuprinsul hotararii cu privire la calea de atac deschisa contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevazuta de lege.”
Art.634 alin.(1 ) C.pr.civ. stipuleaza ca: „Sunt hotarari definitive: (1) hotararile care nu sunt supuse apelului si nici recursului; (2) hotararile date in prima instan?a, fara drept de apel, neatacate cu recurs; (…)”.
Potrivit dispozi?iilor art. 483 alin. (1) C.pr.civ., pot fi recurate hotararile date in apel, cele date, potrivit legii, fara drept de apel, precum si alte hotarari in cazurile expres prevazute de lege.
O hotarare judecatoreasca nu poate fi atacata pe alte cai decat cele expres prevazute de lege sau, cu alte cuvinte, caile de atac a hotararilor judecatoresti nu pot exista in afara legii.
Regula are valoare de principiu constitu?ional, dispozi?iile art. 129 din Constitu?ie prevazand ca mijloacele procesuale de atac a hotararii judecatoresti sunt cele prevazute de lege, iar exercitarea acestora se realizeaza in condi?iile legii.
Fa?a de dispozi?iile legale anterior men?ionate, sentin?a civila nr.58 F din 23.09.2013 pronun?ata de Curtea de Apel Bucuresti, impotriva careia paratele Direc?ia Generala Regionala a Finan?elor Publice Ploiesti – Administra?ia Jude?eana a Finan?elor Publice Ialomi?a, in nume propriu si pentru Ministerul Finan?elor Publice, S.A. si L.G. au declarat recurs, nu este supusa caii de atac a recursului.
Pentru considerentele expuse, Inalta Curte a respins recursurile, ca inadmisibile.