Partaj – posibilitatea partajarii datoriilor comune ale sotilor
Avand in vedere ca reclamantul a solicitat ca, in ipoteza in care instanta apreciaza ca
nu se poate dispune preluarea de catre parata, in mod exclusiv, a obligatiilor de plata ce decurg din contractul de credit ipotecar nr. X/02.07.2008, sa se respinga cererea de chemare in judecata in ansamblul ei, instanta urmeaza a analiza, cu prioritate, in ce masura se poate proceda la partajarea datoriilor comune ale sotilor in cadrul unei actiuni de partaj.
Instanta retine, in primul rand, ca notiunea de ”regularizare a datoriilor” prevazuta
de art. 357 alin. (1) și (2) C.civ., nu se include in notiunea de partaj, intrucat partajul vizeaza sistarea starii de coproprietate asupra bunurilor comune, aspect ce rezulta din art. 669 alin. (2) C.civ.. Prin urmare, numai bunurile asupra carora partile au un drept de coproprietate pot constitui obiect al partajului, iar nu creantele sau datoriile.
Datoriile comune nu pot fi impartite intre sotii debitori pe calea partajului judiciar, cu
atat mai mult cu cat nu este posibila modificarea raportului juridic obligational dintre sotii debitori şi tertul creditor, prin intermediul unei hotarari judecatorești.
Astfel, calea judiciara nu este prevazuta de lege ca exceptie de la principiul fortei
obligatorii a actelor juridice reglementat de art. 969 C.civ. anterior (aplicabil in cauza fata de data incheierii contractului de credit).
Partile (sotii debitori și tertul creditor) aveau posibilitatea de a incheia o preluare de
datorie in sensul art. 1599 lit. a) C.civ. actual, iar instanta putea dispune in acest sens in
ipoteza in care creditorul și-ar fi exprimat in mod expres acordul cu privire la aceasta,
potrivit art. 1605 C.civ. Or, prin intampinarea formulata, creditorul și-a exprimat in mod expres dezacordul cu privire la cererea de atribuire a obligatiilor rezultate din contractul de credit in mod exclusiv catre parata.
Totodata, instanta va retine ca intemeiat argumentul paratei GB SA referitor la faptul
ca contractul de credit incheiat da dreptul bancii de a urmari pe oricare dintre parti pentru plata intregii datorii, aceasta deoarece in temeiul art. 1039 C.civ. anterior și al acestui contract, foștii soti sunt obligati in solidar fata de banca, iar dispunand in maniera solicitata de reclamant, banca nu ar mai putea urmari pe oricare dintre codebitori pentru totalitatea prestatiei ce alcatuiește obiectul obligatiei, astfel cum partile au convenit initial.
Sentinta civila nr. 596/03.02.2020, definitiva
Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 2
București sub nr. X/300/2018 la data de 08.10.2018, reclamantul TR a chemat in judecata pe parata RG, pentru ca, prin hotararea ce se va pronunta, sa se dispuna lichidarea comunitatii dintre parti și pe cale de consecinta partajarea bunului comun dobandit in timpul casatoriei, respectiv imobilul situat in București, str. S., ap. 2, sector 2, prin atribuirea acestuia catre parata, atribuirea catre parata a obligatiei de plata a pretului restant pentru imobil, obligarea paratei la plata catre reclamant a 50% din suma achitata cu titlu de avans al pretului pentru imobil, cu cheltuieli de judecata.
In motivare, a aratat ca partile s-au casatorit la data de 08.08.2005, iar prin sentinta
civila nr. X/09.10.2015 pronuntata de Judecatoria Sector 2 București a fost desfacuta casatoria incheiata intre parti. In timpul casatoriei, la data de 02.07.2008, partile au dobandit dreptul de proprietate asupra imobilului situat in București, str. S., ap. 2, suma de 156.000 USD fiind obtinuta astfel: suma de 44.040,77 USD a fost achitata din economiile reclamantului cu privire la care este de acord sa fie aplicata prezumtia contributiei egale, diferenta fiind achitata printr-un credit ipotecar in valoare de 122.000 USD.
A aratat ca fiecare parte a avut o contributie de 50% la dobandirea bunului comun,
precum și ca de la momentul divortului parata a avut folosinta exclusiva a imobilului, acesta fiind inchiriat, cu suma obtinuta achitand ratele creditului ipotecar.
A apreciat ca se impune ca parata sa iși asume singura obligatia de plata a acestui
credit, avand in vedere modalitatea in care a solicitat efectuarea partajului.
De asemenea, a invederat faptul ca nu are nicio pretentie asupra diferentei de bani
platita cu titlu de pret, deși aceasta a fost achitata din fructele imobilului, respectiv chiria
obtinuta din inchirierea acestuia.
In final, a precizat ca anterior formularii prezentei cereri, a incercat solutionarea pe
cale amiabila a partajului, insa partile nu s-au inteles asupra sumei ce urma sa fie platita
reclamantului cu titlu de sulta, aceasta propunand o suma reprezentata de ½ din valoarea neta a imobilului, calculata prin scaderea din valoarea de piata a imobilului a diferentei de pret ramase de achitat.
In drept, a invocat prevederile art. 357 C.civ.
In probatiune, a solicitat incuviintarea probei in inscrisuri, interogatoriu.
Prin incheierea din data de 14.12.2018 pronuntata in dosarul nr. X/300/2018/a1,
instanta a admis cererea de acordare a facilitatilor la plata taxei judiciare de timbru in cuantum de 9.719 lei, dispunandu-se eșalonarea acesteia in 48 de rate lunare a cate 202,47 lei fiecare.
La data de 01.02.2019, parata a formulat intampinare, prin care a solicitat repunerea
in dreptul de a formula intampinare, iar pe fondul cererii, admiterea in partea a acesteia,
respectiv ieșirea din indiviziune a partilor cu privire la imobilul situat in București, str. S., ap.2, sector 2 și atribuirea acestuia in proprietate exclusiva catre parata, precum și respingerea in rest a cererii, cu cheltuieli de judecata.
Cu privire la capatul de cerere vizand atribuirea catre parata a obligatiei de plata a
pretului restant, a aratat ca acesta este inadmisibil intrucat, pe de o parte, potrivit art. 4 și 5 din contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. X/02.07.2008 de BNPA DMG și PD incheiat intre parti in calitate de cumparatori și vanzatori, pretul vanzarii a fost stabilit la suma de 156.000 UDS, ce a fost achitat integral, astfel: suma de 36.318 USD cu titlu de avans și suma de 119.682 USD prin creditul bancar accesat la DC IFN SA, iar pe de alta parte, intrucat reclamantul nu poate solicita obligare paratei la plata unei sume catre un tert.
A invederat ca suma achitata cu titlu de avans a fost de 36.318 USD, iar nu de
44.040,77 USD, precum și ca suma a provenit, de fapt, din economiile comune ale partilor.
A precizat ca deși ambele parti figureaza in contractul de credit, avand in mod egal
obligatia de plata a ratelor de credit, parata a fost singura care le-a achitat incepand cu data de 22.04.2015 și pana in prezent. Ca urmare, a apreciat ca din suma de 30.322,79 USD achitata de parata, suma de 15.161,395 USD achitata in numele paratului trebuie scazuta din suma de 18.159 USD pretinsa de reclamant ca reprezentand 50% din avansul achitat. A aratat și ca la data de 15.09.2016 a achitat in numele reclamantului suma de 355 lei reprezentand partea sa din impozitul aferent bunului imobil. De asemenea, a aratat ca a achitat singura cheltuielile de intretinere ale imobilului catre asociatia de proprietari.
Cu privire la cererea de obligare a sa la cheltuielile de judecata, a solicitat respingerea
acesteia, precizand ca din anul 2016 și pana in prezent s-a incercat in nenumarate randuri
solutionarea pe cale amiabila a litigiului, insa reclamantul nu a fost niciodata consecvent.
In drept, a invocat prevederile art. 186, 205, 453 C.proc.civ.
In probatiune, a solicitat incuviintarea probei in inscrisuri.
La data de 03.04.2019, reclamantul a depus precizari, prin care a invederatul faptul ca
suma achitata cu titlu de avans a fost de 36.318 USD, diferenta de 119.682 USD fiind achitata prin creditul bancar accesat la DC IFN SA.
La data de 08.05.2019, parata a depus note scrise, prin care a aratat ca se impune
introducerea in cauza a creditorului ipotecar GB SA (in urma fuziunii cu DC IFN SA),
intrucat hotararea de partaj nu ii va fi opozabila creditorului, dreptul de proprietate al
reclamantului nu va putea fi radiat din cartea funciara, iar parata nu va putea justifica calitatea de proprietar exclusiv in fata tertilor, ceea ce presupune ca aceasta, pentru o eventuala vanzare a imobilului sau pentru o eventuala cesiune a contractului de credit, pe langa acordul creditorului, va avea nevoie și de acordul reclamantului.
A apreciat ca reclamantul urmarește crearea unei situatii juridice favorabile acestuia,
respectiv obtinerea sumei de 18.159 USD reprezentand 50% din avans, precum și obtinerea unui titlu executoriu impotriva paratei in situatia in care aceasta ar ajunge in incapacitatea de a-și onora obligatiile de plata decurgand din contract.
A precizat ca deși ambele parti figureaza in calitate de debitori in contractul de credit,
parata intampina dificultati in comunicarea cu banca, precum și ca reclamantul figureaza ca titular al contului bancar aferent creditului, parata neavand dreptul de a efectua operatiuni de retrageri/inchidere cont/renegociere a contractului, ci doar de a depune numerar și de a solicita extrase de cont, situatie ce nu s-ar schimba in cazul in care prezenta actiune s-ar judeca fara introducerea in cauza a creditorului.
In final, a aratat ca este de acord cu atribuirea imobilului catre aceasta, precum și cu
achitarea in continuarea a ratelor de credit, insa dorește ca situatia juridica a imobilului sa fie clarificata definitiv, astfel incat aceasta sa poata justifica calitatea de proprietar exclusiv. A invederat faptul ca este de acord cu plata cotei de 50% din avansul achitat, respectiv suma de 18.159 USD, eșalonata in 6 rate anuale ce vor fi achitate incepand cu anul 2020 in ipoteza in care este introdus in cauza și creditorul ipotecar, iar in caz contract, cata vreme reclamantul va figura in contractul de credit ca debitor și in cartea funciara drept coproprietar, plata celor 6 rate o va face incepand cu anul urmator achitarii integrale a creditului.
La termenul de judecata din data de 10.05.2019, instanta a apreciat ca nu se impune
introducerea fortata din oficiu a creditorului ipotecar, fata de temeiul de drept invocat de catre parata, art. 78 C.proc.civ.
La data de 06.11.2019, reclamantul a formulat cererea modificatoare a cererii de
chemare in judecata, prin care a solicitat introducerea in cauza, in calitate de parat, a GB SA.
In motivare, a aratat ca numai in acest mod hotararea pronuntata cu privire la partaj va
fi opozabila și creditorului, in conditiile in care comunitatea de bunuri contine in pasivul sau o datorie comuna a partilor fata de banca, iar partile inteleg sa imparta nu doar activul, ci și pasivul patrimoniului.
La data de 14.11.2019, parata a depus note de ședinta prin care a aratat ca este de
acord cu modificarea cererii de chemare in judecata peste termenul prevazut de art. 204 alin. 1 C.proc.civ.
La data de 12.12.2019, parata GB SA a depus intampinare, prin care a aratat ca nu se
opune cererii de partaj judiciar in scopul sistarii starii de indiviziune, solicitand insa a se
observa ca dreptul de ipoteca constituit asupra imobilului se mentine.
A solicitat respectarea contractelor de credit și ipoteca, invocand principiul pacta sunt
servanda instituit de art. 969 C.civ., precizand totodata ca clauzele contractuale pot fi
modificate doar prin acordul partilor contractante, iar nu impuse printr-o hotarare
judecatoreasca. Prin urmare, orice intelegere intre parti sau obligatie stabilita de instanta cu privire la plata datoriilor comune urmeaza a-și produce efectele numai intre foștii soti,
intelegerea acestora neputand fi opusa bancii.
Partajarea creditului imobiliar fara acordul bancii nu poate avea nici un efect, intrucat
banca este parte contractuala și nu poate fi obligata sa modifice contractul de credit in sensul de a pierde unul dintre codebitori.
A aratat ca intre banca și parti exista raporturi de creditare și garantare care s-au nascut
in temeiul contactului de credit, iar partile sunt tinute solidar fata de banca sa ramburseze integral creditul.
Divortul partilor și partajarea bunurilor comune intre parti nu poate schimba calitatea
de codebitori solidari pe care o detin acestea in contractul de credit, acestea urmand a avea in continuare calitatea de codebitori solidari.
Cu privire la cererea de atribuire a obligatiilor rezultate din contractul de credit in mod
exclusiv paratei, a aratat ca orice intelegere intre parti sau obligatie stabilita de instanta cu privire la plata datoriilor comune ramane sa iși produca efectele numai intre foștii soti, invocand dispozitiile art. 1050-1055 C.civ. cu privire la solidaritatea dintre debitori.
A concluzionat ca in situatia atribuirii exclusive a datoriei rezultate din contractul de
credit in sarcina unui dintre soti s-ar interveni nepermis in raporturile contractuale dintre parti, considerand ca impartirea datoriei se poate realiza doar in natura și doar cu efecte intre foștii soti, urmand ca aceștia sa ramana raspunzatori fata de Garanti Bank SA in conditiile prevazute prin clauzele contractului de credit.
In drept, a invocat prevederile art. 205 C.proc.civ.
In probatiune, a solicitat incuviintarea probei in inscrisuri.
In cauza a fost administrata proba cu inscrisuri.
Analizand materialul probator administrat in cauza, retine urmatoarele:
In fapt, partile s-au casatorit la data de 08.08.2007, iar prin sentinta civila nr. X/09.10. 2015 pronuntata de Judecatoria Sector 2 București in dosarul nr.X/300/2015 a fost
desfacuta casatoria incheiata intre parti prin acordul acestora (f.24-25).
Conform contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr. X/02.07.2008 de BNPA
DMG și PD (f.9-13) partile au dobandit dreptul de proprietate asupra imobilul situat in
Bucureşti, str. S., ap. 2, sector 2, inscris in CF nr. X a municipiului Bucureşti – Sectorul 2 – f. 8-13.
Conform mentiunilor din contract, pretul integral de vanzare cumparare al
apartamentului a fost stabilit la suma de 156.000 USD, achitat astfel: suma de 36.318 USD la data incheierii contractului, iar suma de 119.682 USD prin creditul acordat partilor cumparatori de catre SC DC IFN S.A.
Prin contractul de credit ipotecar nr. X/02.07.2008 (f.89-93) incheiat intre SC DC IFN
S.A in calitate de creditor şi TR și RG, in calitate de debitori, creditoarea a acordat o un
imprumut in valoare de 122.000 USD pe o durata de 30 de ani, destinat achizitionarii
imobilului situat in Bucureşti, str. S., ap. 2, sector 2.
Prin contractul de ipoteca nr. X autentificat sub nr. X0/02.07.2008 de BNPA DMG și
PD (f. 14-18) incheiat intre SC DC IFN S.A in calitate de creditor ipotecar şi TR și RG, in calitate de debitori ipotecari, s-a constituit in favoarea creditorului ipotecar o ipoteca, precum și interdictii de instrainare, grevare și inchiriere asupra imobilului situat in Bucureşti, str. S., ap. 2, sector 2, in scopul garantarii indeplinirii de catre debitorii ipotecari a obligatiilor asumate prin contractul de credit ipotecar nr. X/02.07.2008, respectiv a platii sumei de 122.000 USD, reprezentand capital, la care se adauga accesoriile.
Avand in vedere ca reclamantul a solicitat ca, in ipoteza in care instanta apreciaza ca
nu se poate dispune preluarea de catre parata, in mod exclusiv, a obligatiilor de plata ce
decurg din contractul de credit ipotecar nr. X/02.07.2008, sa se respinga cererea de chemare in judecata in ansamblul ei, instanta urmeaza a analiza, cu prioritate, in ce masura se poate proceda la partajarea datoriilor comune ale sotilor in cadrul unei actiuni de partaj.
Instanta retine, in primul rand, ca notiunea de ”regularizare a datoriilor” prevazuta de
art. 357 alin. (1) și (2) C.civ., nu se include in notiunea de partaj, intrucat partajul vizeaza sistarea starii de coproprietate asupra bunurilor comune, aspect ce rezulta din art. 669 alin. (2) C.civ.. Prin urmare, numai bunurile asupra carora partile au un drept de coproprietate pot constitui obiect al partajului, iar nu creantele sau datoriile.
Datoriile comune nu pot fi impartite intre sotii debitori pe calea partajului judiciar, cu
atat mai mult cu cat nu este posibila modificarea raportului juridic obligational dintre sotii debitori şi tertul creditor, prin intermediul unei hotarari judecatorești.
Astfel, calea judiciara nu este prevazuta de lege ca exceptie de la principiul fortei
obligatorii a actelor juridice reglementat de art. 969 C.civ. anterior (aplicabil in cauza fata de data incheierii contractului de credit).
Partile (sotii debitori și tertul creditor) aveau posibilitatea de a incheia o preluare de
datorie in sensul art. 1599 lit. a) C.civ. actual, iar instanta putea dispune in acest sens in
ipoteza in care creditorul și-ar fi exprimat in mod expres acordul cu privire la aceasta, potrivit art. 1605 C.civ. Or, prin intampinarea formulata, creditorul și-a exprimat in mod expres dezacordul cu privire la cererea de atribuire a obligatiilor rezultate din contractul de credit in mod exclusiv catre parata.
Totodata, instanta va retine ca intemeiat argumentul paratei GB SA referitor la faptul
ca contractul de credit incheiat da dreptul bancii de a urmari pe oricare dintre parti pentru plata intregii datorii, aceasta deoarece in temeiul art. 1039 C.civ. anterior și al acestui
contract, foștii soti sunt obligati in solidar fata de banca, iar dispunand in maniera solicitata de reclamant, banca nu ar mai putea urmari pe oricare dintre codebitori pentru totalitatea prestatiei ce alcatuiește obiectul obligatiei, astfel cum partile au convenit initial.
Instanta nu poate modifica clauzele contractului intervenit intre soti și tert, caci o atare
modificare ar echivala cu o nesocotire a principiului fortei obligatorii prevazut de art. 969 C.civ. anterior, in conditiile in care nu exista o autorizare legala in acest sens, raportat la alin. (2) al aceluiași articol.
Dispozitiile art. 678 și 679 C.civ. invocate de catre reclamant sunt neaplicabile in
prezenta cauza, intrucat privesc cazul creditorilor personali ai unuia dintre coproprietari, in vreme ce parata GB SA este creditor al ambelor parti. Pe de alta parte, operatiunea de
partajare a unui bun comun reprezinta o operatiune distincta și independenta de calitatea de codebitori a partilor ce rezulta dintr-un contract de credit incheiat de aceștia, fie și in vederea achizitionarii acelui bun comun.
In consecinta, sistarea starii de coproprietate asupra bunurilor comune nu afecteaza
natura comuna a datoriilor, acestea urmand a-și pastra acest caracter și, prin urmare, cererea vizand partajarea datoriilor comune are caracter inadmisibil.
Avand in vedere dezlegarea data acestui capat de cerere, tinand seama de principiul
disponibilitatii prevazut de art. 9 C.proc.civ. in raport de solicitarea de solutionare a cauzei formulata de reclamant, instanta va respinge cererea de chemare in judecata, ca neintemeiata.
Sursa: BULETINUL JURISPRUDENTEI JUDECATORIEI SECTORULUI 2