Imbogatirea fara justa cauza vs. raspunderea civila delictuala. Conditii de admisibilitate
Pentru a fi in prezenta imbogatirii fara justa cauza care sa dea nastere raportului juridic de obligatii si creditorul sa aiba dreptul la actiunea in restituire (conform art. 1345 C. civ.), care sa fie admisibila, trebuie indeplinite cumulativ anumite conditii, inclusiv aceea ca, creditorul sa nu aiba la dispozitie o alta actiune in justitie pentru realizarea dreptului sau de creanta.
R O M A N I A
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
Sectia a II-a civila
Decizia nr. 200/2018
Sedinta publica din data de 31 ianuarie 2018
Asupra cererii de recurs de fata
Din examinarea lucrarilor dosarului, constata urmatoarele:
Prin actiunea inregistrata initial pe rolul Tribunalului Timis la data de la data de 20 martie 2015, sub nr. x/30/201, reclamanta Asocierea A. SA – B. SRL – C. SRL, prin liderul de asociere A. SA, in insolventa, in contradictoriu cu parata Compania Nationala de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania SA – prin Directia Regionala Drumuri si Poduri Timisoara, solicita ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna: obligarea paratei Ia plata sumei de 33.752.214,72 RON reprezentand sume datorate de aceasta conform facturilor fiscale nr. x din 24 septembrie 2010, 13763 din 24 septembrie 2010, 13764 din 24 septembrie 2010, 13765 din 24 septembrie 2010, 13766 din 24 septembrie 2010, 13767 din 24 septembrie 2010, 13768 din 24 septembrie 2010, 13769 din 24 septembrie 2010, 13770 din 24 septembrie 2010, 13771 din 24 septembrie 2010, 13772 din 24 septembrie 2010, 13773 din 24 septembrie 2010, 13774 din 24 septembrie 2010 cu cheltuieli de judecata.
Prin Sentinta civila nr. 423/NLP/PI din 14 aprilie 2016, pronuntata de Tribunalul Timis in Dosarul nr. x/2015 a fost respinsa actiunea formulata, astfel cum a fost completata de reclamanta Asocierea SC A. SA – B. SRL – C. SRL prin liderul de asociere SC A. SA – in insolventa – prin administrator judiciar D. SPRL in contradictoriu cu parata Compania Nationala de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania SA prin Directia Regionala de Drumuri si Poduri Timisoara. De asemenea, a fost respinsa cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecata.
Impotriva Sentintei civile nr. 423/NLP/PI din 14 aprilie 2016, pronuntata de Tribunalul Timis in Dosarul nr. x/2015 a declarat apel reclamanta A. SA – B. SRL – C. SRL prin liderul de asociere SC A. SA, in insolventa, prin administrator judiciar D. SPRL Arad solicitand admiterea apelului, modificarea in tot a sentintei atacate cu consecinta admiterii actiunii, precum si obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata.
Prin Decizia civila nr. 753/A din data de 11 octombrie 2016 pronuntata de Curtea de Apel Timisoara, sectia a II-a civila, a fost respins apelul declarat de reclamanta Asocierea A. SA – B. SRL – C. SRL prin liderul de asociere SC A. SA, in insolventa, prin administrator judiciar D. SPRL Arad impotriva Sentintei civile nr. 423/NLP/PI din 14 aprilie 2016 pronuntata de Tribunalul Timis in Dosar nr. x/2015.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs Asocierea SC A. SA – B. SRL – C. SRL.
Examinandu-se cererea de recurs, in cadrul procedurii de regularizare a cererii, in baza art. XVII alin. (3) raportat la art. XV alin. (2) din Legea nr. 2/2013 si art. 486 C. proc. civ. s-a constatat ca, cererea de recurs indeplineste cerintele de forma prevazute la art. 486 C. proc. civ.
In raport de dispozitiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., s-a constatat ca recurenta este scutita de la plata taxei judiciare de timbru avand in vedere ca este in insolventa.
Recursul este formulat in cadrul termenului procedural prevazut de art. 485 alin. (1) C. proc. civ. avand in vedere ca decizia atacata a fost comunicata la 9 noiembrie 2016 iar recursul a fost declarat la 7 decembrie 2016.
La data de 13 februarie 2017, in conformitate cu dispozitiile art. 490 alin. (2) teza I, cu referire la art. 471 alin. (5) C. proc. civ. s-a dispus comunicarea recursului catre intimata cu mentiunea de a depune la dosarul cauzei intampinare in termen de cel mult 30 de zile.
La data de 28 martie 2017 s-a constatat ca intimata Compania Nationala de Administrare a Infrastructurii Rutiere SA prin Directia Regionala de Drumuri si Poduri Timisoara a depus intampinare in termenul prevazut de lege, prin care a solicitat respingerea recursului si mentinerea ca legala si temeinica a deciziei civile atacate.
In conformitate cu dispozitiile art. 490 alin. (2) teza I, cu referire la art. 471 alin. (6) din Legea nr. 134/2010 – noul C. proc. civ., raportat la art. XVII alin. (3) si art. XV alin. (4) din Legea nr. 2/2013, s-a dispus comunicarea intampinarii formulate, punandu-i-se in vedere recurentei obligatia de a depune raspuns la intampinare, in termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicarii.
Fata de dispozitiile art. 490 alin. (2) teza I C. proc. civ., raportat la art. XVII alin. (3) si art. XV alin. (4) din Legea nr. 2/2013, s-a constatat ca recurenta a formulat raspuns la intampinare prin care a invocat exceptia tardivitatii recursului.
In baza art. XVII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, coroborat cu art. 493 alin. (2) C. proc. civ., s-a dispus intocmirea raportului asupra admisibilitatii in principiu a recursului, fiind desemnata persoana in vederea intocmirii raportului.
Prin incheierea din camera de consiliu de la data de 21 iunie 2017 potrivit dispozitiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilitatii in principiu a recursului.
Prin incheierea din camera de consiliu de la data de 8 noiembrie 2017, a fost admis in principiu recursul si a fost acordat termen la 31 ianuarie 2018 in vederea solutionarii recursului.
Motivele de nelegalitate pe care se intemeiaza recursul si dezvoltarea lor
Recurenta invoca motivul de nelegalitate prevazut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ. in conformitate cu care casarea unei hotarari se poate cere atunci cand hotararea nu cuprinde motivele pe care se intemeiaza sau cand cuprinde motive contradictorii ori numai motive straine de natura cauzei. In acest sens se arata ca, desi in mod formal motivata, decizia recurata este in mod vadit criticabila deoarece instanta nu a analizat argumentele recurentei dar nici apararile intimatei ci a dezvoltat argumentatia instantei de fond referitoare la existenta unui abuz de drept fara insa a indica in clar abuzul, cine l-a realizat, respectiv norma legala incalcata.
Calea actiunii pentru imbogatire fara just temei a fost exercitata ca o consecinta a respingerii actiunii principale – actiunea pe temei contractual, obiect al Dosarului nr. x/2012. Rezulta neclar din motivare ca actiunea nu ar fi admisibila avand in vedere caracterul subsidiar al acestei actiuni in rem verso. Or, raportat la indicarea expresa a Dosarului nr. x/2012, devine evident ca instanta de control judiciar a omis in mod nejustificat sa indice care ar fi totusi calea principala ce trebuia or putea fi urmarita de reclamanta raportat la situatia concreta iar nu una generala si abstracta. Astfel, desi instanta indica temeiul de drept pe care isi intemeiaza hotararea, aceasta nu reprezinta o motivare in sensul propriu, care sa fie lamuritoare pentru parti cu privire la argumentele care au fost avute in vedere la luarea respectivei hotarari.
Cu privire la incidenta dispozitiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ. respectiv atunci cand hotararea a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a normelor de drept material, desi instanta indica temeiul de drept pe care isi intemeiaza hotararea, aceasta nu reprezinta o motivare in sensul propriu, care sa fie lamuritoare pentru parti cu privire la argumentele care au fost avute in vedere la luarea respectivei hotarari.
Recurenta invoca aceasta critica raportat la modul in care instanta a inteles sa solutioneze chestiunea existentei datoriei – in sensul prevazut de art. 1345 C. civ., inclusiv prin raportare la modul in care s-a pronuntat Curtea de Apel asupra autoritatii de lucru judecat relativ la starea de fapt dedusa judecatii si la hotararile definitive relevante in acest litigiu. Astfel, pentru argumente oculte partilor, sustine recurenta, instanta a decis ca nu exista autoritate de lucru judecat pentru ca instantele care s-au pronuntat in Dosarul nr. x/2012 nu au analizat facturile din acest litigiu, intrucat au apreciat ca sunt emise in afara contractului.
Or, chestiunea autoritatii de lucru judecat nu a vizat taramul legislativ sub care s-a promovat actiunea, ci dimpotriva, autoritatea de lucru judecat priveste tocmai chestiunea existentei datoriei raportat la realizarea prestatiei generatoare a respectivei datorii. Iar din acest punct de vedere, hotararea definitiva pronuntata in dosarul mai sus indicat este neechivoca – realitatea prestatiilor nu mai poate fi contestata, intrucat la dosar au fost depuse inscrisuri emanate de la debitoarea-parata si in acest dosar prin care aceasta recunoaste cantitatile lucrarilor pretinse la plata si calitatea lor.
Cata vreme cu caracter definitiv si irevocabil a fost statuat de catre instantele de judecata ca prestatiile invocate de catre reclamanta nu mai pot fi sub semnul incertitudinii, apreciaza recurenta ca dezlegarea data de catre instanta este gresita.
Sustine recurenta ca la fel de gresita este si rezolvarea pe care instanta o aduce chestiunii asa-ziselor proceduri pe care partile nu le-ar fi respectat la momentul comandarii lucrarilor in litigiu. Prin maniera de motivare, desi instanta nu isi construieste in realitate, solutia pe acest argument, se induce, prin considerente, teza conform careia culpa pentru nerealizarea respectivelor proceduri – aflate exclusiv in sarcina paratei – ar fi imputabila reclamantei si deci, aceasta ar trebui sa suporte si consecintele ei.
Inalta Curte, analizand cererea de recurs prin prisma motivelor invocate constata ca recursul este nefondat pentru considerentele ce succed.
Recurenta invoca motivul de nelegalitate prevazut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ. sens in care arata ca, desi in mod formal motivata, decizia recurata este criticabila deoarece instanta nu a analizat argumentele recurentei dar nici apararile intimatei ci a dezvoltat argumentatia instantei de fond.
Critica este nefondata.
Motivul de nelegalitate prevazut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ. poate fi invocat atunci cand hotararea nu cuprinde motivele pe care se intemeiaza sau cand cuprinde motive contradictorii ori numai motive straine de natura cauzei.
Pentru a indeplini aceasta obligatie de a motiva hotararea pronuntata instanta judecatoreasca nu este tinuta sa examineze si sa discute in mod special argumentele invocate de parti ci este suficient sa arate motivele de fapt si de drept ce au determinat hotararea, enuntand probele care au condus la convingerea instantei si exprimand considerentele care au impus aplicarea dispozitiilor legale pe care si-a intemeiat hotararea pronuntata.
In acest sens, din considerentele deciziei atacate rezulta ca instanta de apel a retinut ca nu sunt indeplinite conditiile imbogatirii fara justa cauza, avand in vedere natura raporturilor juridice dintre parti cu motivarea ca obligatia de restituire a imbogatirii fara temei legitim apare ca un mijloc de aparare a dreptului de proprietate privata, in conditiile in care nu exista alte mijloace juridice pentru apararea acestor drepturi subiective insa recurenta nu a aratat in ce baza a executat lucrari, cata vreme parata nu avea dreptul sa contracteze astfel de lucrari in afara cadrului legal reglementat de dispozitiile O.U.G. nr. 34 din 19 aprilie 2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publica, a contractelor de concesiune de lucrari publice si a contractelor de concesiune de servicii.
Asadar, instanta a motivat esenta respingerii actiunii pentru imbogatire fara just temei fiind astfel respectate dispozitiile art. 425 C. proc. civ.
Nu este fondata nici critica prin care se sustine ca nu rezulta clar din motivare ca actiunea nu ar fi admisibila avand in vedere caracterul subsidiar al actiunii de in rem verso, desi instanta de apel a mentionat expres Dosarul nr. x/2012 si faptul ca nu au fost avute in vedere facturile care formeaza obiectul prezentului dosar pe motiv ca exced cadrului procesual.
Contrar sustinerilor recurentei, instanta de apel a aratat ca faptul ca facturile in cauza nu au fost luate in considerare in Dosarul nr. x/2012 deoarece, fiind anterioare incheierii celor doua contracte, s-a considerat ca exced cadrului procesual stabilit prin insasi actiunea introductiva a reclamantei.
In aceste conditii este evident ca neluarea in considerare a facturilor in Dosarul nr. x/2012 nu deschide calea actiunii de in rem verso ca actiune subsidiara intrucat instanta a respins cererea avand in vedere cadrul procesual stabilit de reclamanta. Faptul ca recurenta nu a indicat un temei legal apt sa determine admiterea cererii privind facturile emise in afara cadrului contractual nu implica o obligatie a instantei sa ofere consultanta cu privire la cea mai adecvata cale de urmat de catre reclamanta sau sa indice care ar fi calea principala ce trebuia or putea fi urmarita de reclamanta raportat la situatia concreta.
Recurenta invoca motivul de nelegalitate prevazut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. respectiv atunci cand hotararea a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a normelor de drept material, raportat la modul in care instanta a inteles sa solutioneze problema existentei datoriei, in sensul prevazut de art. 1345 C. civ., retinand ca nu exista autoritate de lucru judecat pentru ca instantele care s-au pronuntat in Dosarul nr. x/2012 nu au analizat facturile din acest litigiu, intrucat au apreciat ca sunt emise in afara contractului.
Inalta Curte, retine faptul ca instanta de apel nu a statuat asupra existentei sau nu a datoriei rezultate din facturile emise in afara cadrului contractual ci a punctat faptul ca din analiza textului art. 1345 C. civ., rezulta ca pentru a fi in prezenta imbogatirii fara justa cauza care sa dea nastere raportului juridic de obligatii si creditorul sa aiba dreptul la actiunea in restituire, care sa fie admisibila, trebuie indeplinite cumulativ anumite conditii, inclusiv aceea ca, creditorul sa nu aiba la dispozitie o alta actiune in justitie pentru realizarea dreptului sau de creanta.
Conform art. 1348 C. civ., cererea de restituire nu poate fi admisa, daca cel prejudiciat are dreptul la o alta actiune pentru a obtine ceea ce ii este datorat prin urmare domeniul imbogatiri fara justa cauza este restrans datorita caracterului subsidiar al actiunii de in rem verso.
Or, in conditiile in care recurenta reclamanta are la indemana o actiune in pretentii intemeiata pe raspunderea civila delictuala pentru facturile emise in afara cadrului contractual, actiunea intemeiata pe imbogatirea fara justa cauza nu intruneste conditiile de admisibilitate, cum in mod corect au retinut instantele.
Pentru toate aceste considerente, Inalta Curte, in temeiul art. 497 C. proc. civ. constatand ca motivele de nelegalitate nu sunt fondate, va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamanta Asocierea SC A. SA – B. SRL – C. SRL prin liderul de Asociere SC A. SA – in insolventa – prin administrator judiciar D. SPRL impotriva Deciziei civile nr. 753/A din 11 octombrie 2016 pronuntata de Curtea de Apel Timisoara, sectia a II-a civila.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica, astazi 31 ianuarie 2018.