Executare silita. Obligatia de plata a cautiunii in cadrul cererilor de suspendare (inclusiv provizorie) a executarii silite reprezinta o restrictie a dreptului de acces la instanta, care urmeaza a se analiza in functie de principiile care decurg din jurisprudenta Curtii in aceasta materie
Reclamantul a contestat la instanta obligatia de a consemna suma cu titlu de cautiune, invocand restictionarea dreptului sau de acces la instanta si absenta oricarei cai procedurale la nivel intern pentru a putea obtine o diminuare, o esalonare sau scutire de la plata cautiunii.
A. Circumstantele cauzei
La data de 29 octombrie 2007, reclamanta a incheiat cu banca C. un contract prin care a obtinut un credit in valoare de 275.000 de euro (EUR).
Intrucat societatea reclamanta nu a respectat obligatiile contractuale, banca s-a adresat unui executor judecatoresc cu scopul de a incepe executarea silita a creantei rezultate din contract.
La data de 17 mai 2010, executorul judecatoresc a informat compania reclamanta ca a dispus confiscarea sumelor de bani disponibile in contul sau ?i a altor valori mobiliare ale acesteia, pana la concurenta sumelor pe care le datoreaza bancii C., adica echivalentul a 454.723,85 lei (RON – circa 108.000 de euro).
Societatea reclamanta a formulat in fata instantelor nationale, doua actiuni impotriva executarii – respectiv o contestatie la executare la care a alaturat o cerere de suspendare a executarii silite, precum ?i o cerere de suspendare provizorie a executarii silite.
1. Contestatia la executare, insotita de o cerere de suspendare a executarii silite
La o data nespecificata in anul 2010, societatea reclamanta a sesizat Judecatoria Targu-Mure? cu o contestatie la executare, insotita de o cerere de suspendare a executarii silite. A invocat caracterul abuziv al clauzelor contractuale din titlul executoriu.
Printr-o hotarare din 13 octombrie 2010, contestatia la executare a fost respinsa pentru lipsa platii de catre reclamanta, a taxei de timbru.
Partile nu au depus aceasta hotarare la CEDO si nu au informat Curtea daca aceasta decizie a facut obiectul unui recurs.
2. Cererea de suspendare provizorie a executarii
La data de 18 iunie 2010, invocand articolul 403 alin. (4) Cpc, in vigoare la acel moment, societatea reclamanta a solicitat judecatoriei sa suspende provizoriu executarea silita initiata impotriva sa de catre banca C., pana la solutionarea cererii de suspendare a executarii silite alaturate contestatiei la executare.
In motivare, a sustinut ca anumite clauze ale contractului reprezentand titlu executoriu, erau contrare Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti ?i consumatori. Aceasta a adaugat ca, din aceleasi motive, a introdus, de asemenea, o actiune in anularea contractului de credit, intemeiata pe dispozitiile aceleiasi legi, precum si o contestatie la executare, iar procedurile judiciare aferente se aflau pendinte pe rolul instantelor nationale. A mai aratat ca, in aplicarea articolului 6 din Legea nr. 193/2000, clauzele declarate ca fiind abuzive nu produc niciun efect in privinta consumatorului. In continuare, a sustinut ca, in cazul in care banca C. ar proceda la executarea activelor sale in conditiile contractului, aceasta ar suferi prejudicii grave ?i ireversibile ?i ar ajunge intr-o situatie de incapacitate de plata.
In ceea ce prive?te obligatia de a consemna o cautiune de 10% din suma care urmeaza sa fie executata, obligatie impusa in sarcina sa de instanta, societatea reclamanta a sustinut ca aceasta constituia o restrictie a dreptului sau de acces la justitie ?i ca dreptul intern nu ii permite sa obtina o reducere, scutire sau amanare a platii.
A sustinut ca „justitiabilii care au o astfel de suma pot folosi procedura prevazuta de articolul 403 alin. (4) Cpc, in timp ce justitiabili care nu au o astfel de suma, nu ar putea obtine suspendarea provizorie a executarii silite„.
Reclamantul a solicitat instantei sa faca o aplicare directa a normelor de drept al Uniunii Europene ?i a articolului 6 din Conventia EDO ?i sa constate ca o prevedere legala care a impune o valoarea a cautiunii de 10% din valoarea creantei executate silit, fara nici o posibilitate de a se obtine o reducere, scutire sau amanare la plata, incalca dreptul de acces la o instanta. De asemenea, a invocat printre altele, o cauza interna in care o alta instanta nationala, sesizata fiind cu o cerere similara int-un alt judet al Romaniei, ar fi acordat o reducere a cautiunii, invocand principiile care reies din jurisprudenta Curtii EDO in aplicarea articolului 6 § 1 din Conventie.
La data de 21 iunie 2010, instanta de judecata a respins ca neintemeiata cererea reclamantei care viza obtinerea reducerii valorii cautiunii prevazute la articolul 403 Cpc.
Instanta a solicitat reclamantei sa consemneze pana la urmatorul termen de judecata din 24 iunie 2010, cu titlu de cautiune, suma de de 45.472.385 lei (aproximativ 10.800 de euro), in intregime.
Reclamanta nu a depus dovada consemnarii cautiunii.
Printr-o hotarare din 24 iunie 2010, dupa ce a constatat ca societatea reclamanta nu a consemnat cautiunea, instanta a respins cererea de suspendare provizorie a executarii silite, formulate de catre reclamanta.
Reclamanta nu a depus la dosar in fata Curtii EDO, nici copia cererii de sesizare a instantei pentru suspendarea provizorie a executarii silite, nici documentele privind situatia sa financiara. In mod similar, nu au fost depuse la dosar copii ale documentelor referitoare la contestatia la executare sau copii de pe pretinsele actiuni pentru anularea contractului de credit.
Plangere:
Intemeindu-se pe articolul 6 § 1 din Conventie, reclamantii s-au plans de o incalcare a dreptului lor de acces la instanta
1. Argumentele partilor
a) Guvernul
Admitand ca decizia instantei de judecata prin care s-a respins cererea de suspendare provizorie a executarii silite a restrans dreptul de acces la instanta al societatii reclamante, Guvernul a sustinut ca aceasta limitare a fost prevazuta de lege, ?i anume articolul 403 alin. (4) Cpc, iar acest text legal era destinat sa protejeze pe creditor impotriva relei-credinte a debitorului.
In ceea ce prive?te necesitatea acestei limitari intr-o societate democratica, Guvernul a afirmat, printre altele, ca hotararea referitoare la suspendarea provizorie a executarii silite nu transa fondul litigiului privind executarea silita, acesta urmand a fi trantat in cadrul contestatiei la executare, al carei obiect il constituia.
Guvernul a aratat ca instanta s-a pronuntat cu celeritate asupra cererii de suspendare provizorie a executarii silite, fara citarea partilor, ceea ce justifica, pentru echilibrarea raportului dintre parti, ca legea sa impuna unele conditii care sa il protejeze pe creditor.
Referindu-se la exemple de jurisprudenta din dreptul intern, Guvernul a sustinut ca societatea reclamanta a avut la dispozitie o modalitate eficienta de a solicita ?i de a obtine o amanare sau de scutire de la plata cautiunii.
Apoi, a aratat ca solicitantul nu a prezentat nicio dovada privind o eventuala insuficienta a mijloacelor financiare pentru plata cautiunii.
Guvernul, in cele din urma, a invocat si comportamentul reclamantului din actiunea principala, respectiv contestatia la executare. In aceasta privinta, Guvernul afirma ca reclamantul a ridicat problema validitatii clauzelor contractului de credit numai in cadrul acestei proceduri, la cativa ani dupa incheierea contractului, in timp ce, potrivit acestuia, statutul sau profesional in materie comerciala ?i contractuale l-ar fi obligat sa actioneze cu mai multa diligenta. De asemenea, guvernul a aratat ca actiunea privind contestatia la executare a fost respinsa pentru lipsa platii taxei de timbru, taxa al carei cuantum era rezonabil.
b) Reclamanta
Potrivit societatii reclamante, dispozitiile legale aplicabile in acest domeniu, respectiv articolul 403 alin. (4) Cpc, pleaca de la o singura ipoteza, respectiv cea a creditorului de buna-credinta, posesor al unui titlu executoriu valabil, care ar putea fi impiedicat sau intarziat in recuperarea creantei sale, de catre un debitor de rea-credinta.
Or, in opinia reclamantei, statul ar trebui sa protejeze, de asemenea, si pe debitor impotriva actelor de executare in cazul in care procedura de executare este abuziva sau atunci cand aceste acte sunt efectuate pe baza titlurilor executorii care pot fi anulate.
Reclamanta sustine ca valoarea cautiunii stabilite prin lege in cuantum de 10% din valoarea creantei este foarte mare pentru debitorii care nu dispun de fonduri suficiente pentru a o achita. Mai arata ca argumentele sale pe care le-a prezentat in fata instantei de judecata pentru a justifica neplata cautiunii, nu au fost examinate.
2. Opinia Curtii EDO
Curtea invoca principiile generale care reglementeaza dreptul de acces la instanta, amintind cauza Stanev v. Bulgaria [GC] (nr 36760/06, §§ 229 ?i 230, CEDO 2012; a se vedea, de asemenea, Cudak v Lituania [GC], nr 15869/02, §§ 54 ?i 55, CEDO 2010).
Curtea reaminte?te ca, in timp ce articolul 6 § 1 din Conventie garanteaza oricui dreptul la o instanta, care sa examineze drepturile ?i obligatiile sale civile, acest „drept la o instanta” nu este absolut, ci se preteaza la limitari implicit admise, care pot fi, de asemenea, de natura financiara.
Curtea nu a exclus niciodata ca interesul bunei administrari a justitiei poate justifica impunerea unei restrictii financiare privind accesul unei persoane la un tribunal (Reuther c. Germaniei (dec.), nr.74789/01 5 iunie 2003 ?i Tolstoi-Miloslavsky c. Regatul Unit, la 13 iulie 1995 §§ 61 ?i urmatoarele, seria A nr 316-B). Valoarea taxelor, analizata in functie de circumstantele concrete ale unui caz particular – inclusiv solvabilitatea reclamantului ?i stadiul procedurii in care se impune restrictia in cauza – este un factor care trebuie luat in considerare pentru a determina daca persoana in cauza a beneficiat de dreptul de acces la instanta sau daca, din contra, din cauza cuantumului acestei sume, accesul sau la instanta a fost limitat intr-o asemenea masura incat a fost afectata chiar substanta dreptului de acces la instanta (a se vedea, de exemplu, Tolstoi-Miloslavsky, citata mai sus, §§ 63-67, ?i Weissman ?i altii c. Romania, nr 63945/00, § 37, CEDO 2006-VII (extrase)).
In speta, Curtea a constatat ca instanta de judecata a respins cererea de suspendare provizorie a executarii silite, depuse de catre solicitant, din cauza neplatii sumei reprezentand cautiune, care s-a ridicat la aproximativ 10.800 de euro.
Aceasta constituie o ingerinta in dreptul de acces al solicitantului la o instanta.
Aceasta constatare a existentei unei ingerinte nu a fost contestata de parti.
Curtea observa ca ingerinta a fost prevazuta de lege, ?i anume articolul 403 alin. (4) Cpc. De asemenea, observa ca aceasta ingerinta urmareste un scop legitim, deoarece vizeaza protejarea intereselor creditorului impotriva relei-credinte a debitorului.
In ceea ce prive?te necesitatea ingerintei intr-o societate democratica, Curtea observa in primul rand ca suma pretinsa drept garantie a fost stabilita prin lege ?i ca aceasta a reprezentat un procent din suma pe care societatea reclamanta o datora creditorului sau din procedura de executare silita. Modalitatea de stabilire a valorii cautiunii e justificata, in opinia Curtii, de circumstantele particulare ale cauzei, ?i anume lipsa de citare a partilor in ?edinta, imposibilitatea creditorului de a prezenta punctul sau de vedere ?i celeritatea procedurii.
Curtea observa ca reclamantul a contestat la instanta obligatia de a consemna suma cu titlu de cautiune, invocand restictionarea dreptului sau de acces la instanta ?i absenta oricarei cai procedurale la nivel intern pentru a putea obtine o diminuare, o esalonare sau scutire de la plata cautiunii.
Curtea observa in aceasta privinta, potrivit inscrisurilor din dosar, ca de?i reclamanta a contestat necesitatea consemnarii cautiunii ?i valoarea acesteia in cadrul cererii de suspendare provizorie a executarii, aceasta a justificat solicitarea prin argumente de ordin general, nu prin elementele care sa vizeze situatia sa financiara concreta. Astfel de argumente au fost destinate sa demonstreze ca executarea contractului care reprezenta titlu executoriu, iar nu plata cautiunii, ar avea un impact asupra situatiei sale financiare.
Curtea mai observa, de asemenea ca, in cadrul ?edintei din 21 iunie 2010, instanta de judecata a respins ca vadit nefondata cererea solicitantului de diminuare a cuantumului cautiunii, ?i efectuat o analiza de fond a acestei cereri. Mai mult decat atat, este clar din exemplele din jurisprudenta interna, ca instantele nationale au competenta de a efectua o analiza de fond asupra cererilor de scutire de la plata cautiunii, actiuni intemeiate pe articolul 403 alin. (4) Cpc.
In acest caz, fara sa speculeze cu privire la motivele care au determinat instanta de judecata sa respinga cererea de mai sus, depusa de reclamanta, Curtea nu poate decat sa constate ca reclamanta avea la dispozitie o cale de atac eficienta pentru a pune in discutie situatia sa financiara ?i pretinsa sa incapacitate de a plati.
In plus, Curtea observa ca Guvernul a demonstrat, prin prezentarea unor exemple de jurisprudenta relevanta, ca la data faptelor, dreptul intern oferea o posibilitate pentru partile interesate sa ceara ?i sa obtina, in cazul in care sprijineau cererea lor pe elemente concrete, o reducere, scutire sau amanare a platii cautiunii, prin depunerea unei cereri separate, in baza OUG nr. 51/2008.
In sfar?it, Curtea constata ca suspendarea provizorie a executarii silite a avut ca scop protejarea intereselor patrimoniale ale societatii reclamante pana la solutionarea cererii de suspendare a executarii silite, alaturate contestatiei la executare – actiunea principala.
Curtea nu poate ignora faptul ca respectiva contestatie la executare a fost anulata pentru lipsa platii taxei de timbru de catre reclamanta – lucru care reiese din declaratiile Guvernului, si care nu au fost contestate de reclamanta. Pe baza datelor din dosar, valoarea taxei de timbru de aproximativ 50 de euro, nu a aparut excesiva ?i, in plus, societatea reclamanta nu a invocat o imposibilitate financiara de a o plati.
Prin urmare, Curtea constata ca actiunea principala nu a fost dusa la bun sfar?it, din motive imputabile reclamantei.
Avand in vedere cele de mai sus, Curtea constata ca nu s-a demonstrat, in acest caz, ca respingerea cererii provizorii de suspendare a executarii pentru neplata cautiunii de catre reclamant a incalcat dreptul de acces la o instanta al acesteia din urma.
Rezulta ca aceasta plangere este vadit nefondata si trebuie respinsa in temeiul articolului 35 §§ 3 a) ?i 4 din Conventie.
Sursa: https://www.juridice.ro/488156/cedo-eco-invest-srl-si-ilie-boldamar-c-romaniei-aplicabilitatea-art-6-privinta-cererilor-de-suspendare-executarii-silite-special-sub-aspectul-scutiriireduceriiesalonarii-sumelor-stabili.html