Executare. Competenta. Neconstitutionalitate. Instanta de executare este judecatoria in circumscriptia careia se afla biroul executorului judecatoresc.

Executare. Competenta. Neconstitutionalitate. Instanta de executare este judecatoria in circumscriptia careia se afla biroul executorului judecatoresc.

Art. 713 din Codul de procedura civila stabileste competenta de judecata a contestatiilor la executare in favoarea instantei de executare, instanta care este definita in art. 650 alin. (1) din Codul de procedura civila ca fiind judecatoria in circumscriptia careia se afla biroul executorului judecatoresc care face executarea. Creditorul poate infrange principiul constitutional al egalitatii in drepturi prin alegerea unui executor judecatoresc de pe raza curtii de apel pentru a solicita executarea unei hotarari judecatoresti sau a unui titlu, decizand astfel instanta competenta sa judece eventualele contestatii la executare formulate de catre debitor sau de tertul care este afectat de executare.

Augustin Zegrean                                                                                – presedinte

Valer Dorneanu                                                                                   – judecator

Toni Grebla                                                                                         – judecator

Mircea Stefan Minea                                                                           – judecator

Daniel Marius Morar                                                                           – judecator

Mona-Maria Pivniceru                                                                        – judecator

Puskas Valentin Zoltan                                                                       – judecator

Tudorel Toader                                                                                   – judecator

Andreea Costin                                                                                   – magistrat-asistent

Cu participarea, in sedinta publica din 10 iunie 2014, a reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

1. Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 650 alin. (1) si art. 713 alin. (1) din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Societatea Comerciala „Lapmor Impex” – S.R.L. din Giurgiu in Dosarul nr. 8.065/236/2013 al Judecatoriei Giurgiu, si care formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 15D/2014.

2. Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 10 iunie 2014, in prezenta reprezentantului Ministerului Public, si au fost consemnate in incheierea din acea data, cand, avand nevoie de timp pentru a delibera, Curtea, in conformitate cu dispozitiile art. 57 si art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, a amanat pronuntarea pentru data de 17 iunie 2014, data la care a pronuntat prezenta decizie.

CURTEA,

avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:

3. Prin Incheierea din 24 octombrie 2013, pronuntata in Dosarul nr. 8.065/236/2013, Judecatoria Giurgiu a sesizat Curtea Constitutionala pentru solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 650 alin. (1) si art. 713 alin. (1) din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Societatea Comerciala „Lapmor Impex” – S.R.L. din Giurgiu intr-o cauza avand ca obiect solutionarea unei contestatii la executare.

4. In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul sustine, in esenta, ca dispozitiile legale criticate sunt neconstitutionale, intrucat stabilesc un criteriu subiectiv atunci cand se decide cu privire la competenta teritoriala a instantelor judecatoresti sa solutioneze contestatiile la executare in materie civila. Art. 713 din Codul de procedura civila stabileste competenta de judecata a contestatiilor la executare in favoarea instantei de executare, instanta care este definita in art. 650 alin. (1) din Codul de procedura civila ca fiind judecatoria in circumscriptia careia se afla biroul executorului judecatoresc care face executarea. Creditorul poate infrange principiul constitutional al egalitatii in drepturi prin alegerea unui executor judecatoresc de pe raza curtii de apel pentru a solicita executarea unei hotarari judecatoresti sau a unui titlu, decizand astfel instanta competenta sa judece eventualele contestatii la executare formulate de catre debitor sau de tertul care este afectat de executare. Egalitatea in drepturi este incalcata prin lasarea la latitudinea creditorului a dreptului de a-si alege instanta prin alegerea executorului judecatoresc din circumscriptia unei anumite judecatorii. De asemenea, prin dispozitiile legale criticate se stabileste un privilegiu in favoarea creditorului in raport nu numai cu debitorul, ci si cu un tert ale carui drepturi sunt incalcate. Prin stabilirea de catre creditor a instantei competente sa judece contestatia la executare se incalca si dreptul la un proces echitabil. Mai arata ca dispozitiile legale criticate reprezinta o exceptie de la regula generala prevazuta de art. 107 si urmatoarele din Codul de procedura civila care stabilesc competenta de judecata in favoarea instantei de la domiciliul paratului.

5. Judecatoria Giurgiu arata ca prin dispozitiile legale criticate se stabileste competenta de solutionare a contestatiei la executare instantei in raza careia se afla sediul executorului judecatoresc, dandu-se posibilitatea creditorului de a-si alege instanta de executare prin alegerea executorului judecatoresc. In acest fel se creeaza in sarcina debitorului obligatia de a se supune competentei exclusive a unei instante care poate fi departe de domiciliul sau, ceea ce poate face mai dificila prezentarea sa in fata acesteia. In cazul unor litigii avand ca obiect sume limitate, cheltuielile implicate in sarcina debitorului pentru a se prezenta in fata instantei l-ar putea determina pe acesta sa renunte la orice actiune in justitie sau la orice aparare. Astfel de dispozitii ar putea intra in categoria celor avand ca obiect sau ca efect excluderea sau obstructionarea dreptului debitorului de a introduce actiuni in justitie. In plus, o astfel de dispozitie legala de stabilire a competentei jurisdictionale exclusive permite creditorului gruparea tuturor litigiilor aferente activitatii sale profesionale in fata unei singure instante, care nu este cea in raza careia are sediul debitorul, ceea ce faciliteaza in acelasi timp organizarea prezentarii creditorului in instanta si o face mai putin oneroasa.

6. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

7. Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernul si Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinand incheierea de sesizare, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, retine urmatoarele:

8. Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.

9. Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 650 alin. (1) si art. 713 alin. (1) din Codul de procedura civila, texte de lege care au urmatorul cuprins:

– Art. 650 alin. (1): „Instanta de executare este judecatoria in circumscriptia careia se afla biroul executorului judecatoresc care face executarea, in afara cazurilor in care legea dispune altfel.”;

– Art. 713 alin. (1): „Contestatia se introduce la instanta de executare.”

10. In opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, dispozitiile legale criticate incalca prevederile din Constitutie ale art. 16 privind egalitatea in drepturi si art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil. De asemenea arata ca textele legale criticate incalca si normele generale prevazute de art. 107 si urmatoarele din Codul de procedura civila care stabilesc competenta de judecata in favoarea instantei domiciliului paratului.

11. Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine ca dispozitiile art. 650 alin. (1) din Codul de procedura civila determina judecatoria in circumscriptia careia se afla biroul executorului judecatoresc care face executarea ca instanta de executare, iar dispozitiile art. 713 alin. (1) din Codul de procedura civila stabilesc competenta de judecata a contestatiilor la executare in favoarea instantei de executare, instanta care este definita in art. 650 alin. (1) din Codul de procedura civila ca fiind judecatoria in circumscriptia careia se afla biroul executorului judecatoresc care face executarea.

12. Curtea constata ca s-a mai pronuntat asupra constitutionalitatii dispozitiilor art. 650 din Codul de procedura civila, prin Decizia nr. 171 din 20 martie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 367 din 19 mai 2014, Decizia nr. 367 din 19 mai 2014, inca nepublicata la data pronuntarii prezentei decizii, sau Decizia nr. 227 din 15 aprilie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 400 din 30 mai 2014, precum si prin Decizia nr. 316 din 5 iunie 2014, nepublicata la data pronuntarii prezentei decizii. Cu acele prilejuri, raspunzand la criticile potrivit carora art. 650 din Codul de procedura civila creeaza o discriminare intre debitor si executorul judecatoresc, debitorul fiind pus intr-o situatie de inferioritate juridica si economica fata de executorul judecatoresc, precum si la acelea potrivit carora alegerea de catre creditor a biroului executoresc „face anevoioasa apararea, pe de o parte, si cresterea nejustificata a cheltuielilor debitorului, pe de alta parte”, Curtea a retinut ca art. 650 din Codul de procedura civila a fost adoptat de legiuitor in cadrul competentei sale, astfel cum este consacrata prin prevederile constitutionale ale art. 126 alin. (2) si art. 129 potrivit carora „Competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata sunt prevazute numai prin lege”, iar „Impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii”. In privinta criticilor potrivit carora art. 650 din Codul de procedura civila creeaza o discriminare intre creditor si debitor, ceea ce ar afecta accesul la justitie al celui din urma, Curtea a reiterat jurisprudenta sa cu referire la principiul egalitatii de tratament juridic, respectiv Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994.

13. Retinand criticile formulate in prezenta cauza potrivit carora dispozitiile legale criticate stabilesc un criteriu subiectiv atunci cand se decide cu privire la competenta teritoriala a instantelor judecatoresti sa solutioneze contestatiile la executare in materie civila, Curtea urmeaza sa admita exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 650 alin. (1) din Codul de procedura civila, pentru considerentele care vor fi aratate in continuare.

14. Avand in vedere dispozitiile constitutionale ale art. 124 alin. (2), potrivit carora „Justitia este unica, impartiala si egala pentru toti”, Curtea retine ca actul de justitie, in sensul art. 124 din Constitutie, este atributul exclusiv al instantelor judecatoresti, iar prevederile legale criticate se refera la competenta teritoriala a instantei de executare care se stabileste in functie de biroul executorului judecatoresc, iar competenta executorului judecatoresc este determinata prin raportare la circumscriptia curtii de apel in cadrul careia urmeaza sa se desfasoare executarea, in functie de felul urmaririi sau executarii.

15. Astfel cum a retinut Curtea in deciziile mentionate, dispozitia legala criticata a fost adoptata de legiuitor in cadrul competentei sale, astfel cum este consacrata prin prevederile constitutionale ale art. 126 alin. (2) si art. 129 potrivit carora „competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata sunt prevazute numai prin lege”, iar „impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii”. Este adevarat ca legea este cea care stabileste instanta competenta, insa din cauza generalitatii sale – circumscriptia curtii de apel -, textul art. 650 alin. (1) din Codul de procedura civila lasa o marja larga de apreciere creditorului, care, in mod indirect, este cel care stabileste instanta de executare prin alegerea executorului judecatoresc. Astfel, Curtea retine ca potrivit Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, in circumscriptia curtilor de apel functioneaza tribunale, iar in circumscriptiile acestora din urma sunt cuprinse toate judecatoriile din judet sau, dupa caz, din municipiul Bucuresti. In Romania functioneaza 15 curti de apel, iar numarul judecatoriilor care functioneaza in circumscriptia acestora variaza in functie de judetele care sunt arondate fiecarei curti de apel (spre exemplu, de la 7 judecatorii din circumscriptia Curtii de Apel Brasov pana la 21 de judecatorii din circumscriptia Curtii de Apel Bucuresti). In aceasta situatie, Curtea retine ca, prin conferirea unui asemenea drept procesual creditorului, legea nu a facut altceva decat sa creeze premisa normativa necesara pentru ca acesta sa se substituie chiar legiuitorului, ceea ce contravine principiului constitutional prevazut de art. 126 alin. (2) din Constitutie potrivit caruia legiuitorului ii revine sarcina stabilirii in concret a instantei competente. Or, legiuitorul nu are competenta constitutionala de a lasa la aprecierea partilor stabilirea instantei competente sa judece o cerere adresata justitiei, oricare ar fi natura acestei cereri.

16. De asemenea, Curtea retine ca, prin reglementarea la nivel legal a principiilor constitutionale referitoare la procedura de judecata, legiuitorul asigura atat dreptul partilor de a avea un parcurs procedural previzibil, cat si dreptul acestora de a-si adapta in mod rezonabil conduita procesuala in conformitate cu ipoteza normativa a legii, aspecte care se constituie in garantii indispensabile ale dreptului la un proces echitabil.

17. In jurisprudenta sa, Curtea Constitutionala a retinut in repetate randuri ca orice act normativ trebuie sa indeplineasca anumite conditii calitative, printre acestea numarandu-se previzibilitatea, ceea ce presupune ca acesta trebuie sa fie suficient de precis si clar pentru a putea fi aplicat (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 189 din 2 martie 2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 307 din 5 aprilie 2006, Decizia nr. 647 din 5 octombrie 2006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 921 din 14 noiembrie 2006, Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, si Decizia nr. 26 din 18 ianuarie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 116 din 15 februarie 2012). In acelasi sens, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca legea trebuie, intr-adevar, sa fie accesibila justitiabilului si previzibila in ceea ce priveste efectele sale. Or, pentru ca legea sa satisfaca cerinta de previzibilitate, ea trebuie sa precizeze cu suficienta claritate intinderea si modalitatile de exercitare a puterii de apreciere a autoritatilor in domeniul respectiv, tinand cont de scopul legitim urmarit, pentru a oferi persoanei o protectie adecvata impotriva arbitrariului. In plus, nu poate fi considerata „lege” decat o norma enuntata cu suficienta precizie, pentru a permite cetateanului sa isi adapteze conduita in functie de aceasta (a se vedea Hotararea din 4 mai 2000, pronuntata in Cauza Rotaru impotriva Romaniei, paragraful 52, si Hotararea din 25 ianuarie 2007, pronuntata in Cauza Sissanis impotriva Romaniei, paragraful 66).

18. In lumina celor enuntate mai sus, Curtea constata ca, in mod evident, prevederile art. 650 alin. (1) din Codul de procedura civila nu intrunesc exigentele de claritate, precizie si previzibilitate si sunt astfel incompatibile cu principiul fundamental privind respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor, prevazut de art. 1 alin. (5) din Constitutie. Asa fiind, Curtea nu poate decat sa concluzioneze in sensul ca textul de lege supus controlului de constitutionalitate permite un criteriu subiectiv de apreciere din partea uneia dintre partile in litigiu, ceea ce echivaleaza cu lipsa stabilirii cu precizie a instantei de executare competente, respectiv cu imposibilitatea cunoasterii de catre debitor, in cauza data, a acestei instante. Rezulta ca o asemenea solutie normativa afecteaza garantiile constitutionale si, implicit, cele conventionale care caracterizeaza dreptul la un proces echitabil, garantii mentionate la paragraful 17.

19. Fata de cele de mai sus, Curtea constata ca deficientele de reglementare evidentiate in ceea ce priveste prevederile art. 650 alin. (1) din Codul de procedura civila sunt de natura sa incalce dispozitiile art. 1 alin. (5), ale art. 21 alin. (3) si ale art. 126 alin. (2) din Constitutie, precum si art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

20. De aceea revine legiuitorului sarcina ca pe viitor sa reglementeze expres instanta de executare competenta, tocmai pentru a da efect normei constitutionale a art. 126 alin. (2), in vederea asigurarii dreptului la un proces echitabil, sa adopte norme care sa intruneasca, asa cum s-a aratat, criteriile de precizie, claritate si, implicit, previzibilitate, impuse de jurisprudenta Curtii Constitutionale si a Curtii Europene a Drepturilor Omului. Astfel, coroborand dispozitiile art. 650 cu cele ale art. 651 din Codul de procedura civila, daca in ceea ce priveste alegerea executorului judecatoresc marja de apreciere lasata de legiuitor creditorului este mai mare, dandu-i acestuia posibilitatea sa isi aleaga executorul judecatoresc din circumscriptia curtii de apel in functie de natura bunurilor care urmeaza a fi supuse executarii, respectiv a obligatiilor care trebuie sa fie executate, in ceea ce priveste stabilirea instantei de executare, aceasta trebuie sa se circumscrie unor solutii clare si consacrate deja in legislatie, precum judecatoria in circumscriptia careia se afla imobilul, domiciliul sau sediul debitorului sau locul unde urmeaza sa se faca executarea.

21. In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 713 alin. (1) din Codul de procedura civila, Curtea retine ca dispozitia legala nu contine, in sine, niciun viciu de neconstitutionalitate, in conditiile in care legiuitorul opereaza modificarile legislative in acord cu cele retinute in prealabil de Curte, trimiterea la instanta de executare competenta sa judece contestatia la executare fiind in deplina conformitate cu dispozitiile constitutionale.

22. Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUTIONALAIn numele legii

DECIDE:

1. Admite exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Societatea Comerciala „Lapmor Impex” – S.R.L. din Giurgiu in Dosarul nr. 8.065/236/2013 al Judecatoriei Giurgiu si constata ca dispozitiile art. 650 alin. (1) din Codul de procedura civila sunt neconstitutionale.

2. Respinge, ca neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate ridicata de aceeasi parte, in acelasi dosar al aceleiasi instante, si constata ca dispozitiile art. 713 alin. (1) din Codul de procedura civila sunt constitutionale in raport cu criticile formulate.

Definitiva si general obligatorie.

Decizia se comunica celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Judecatoriei Giurgiu si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

Pronuntata in sedinta din data de 17 iunie 2014.

-****-

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALEAUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Andreea Costin

Publicat in Monitorul Oficial cu numarul 529 din data de 16 iulie 2014