Dreptul la masuri reparatorii al cesionarului in cazul au instrainat dreptul la despagubire unor terte persoane

In cazul in care, dupa incheierea unei conventii prin care fostul proprietar sau mostenitorii legali ori testamentari ai acestuia au instrainat dreptul la despagubire unor terte persoane, partile convin desfiintarea acestei conventii si repunerea lor in situatia anterioara, dreptul la masuri reparatorii al cesionarului nu subzista. In acest caz, dreptul la masuri reparatorii in echivalent revine in patrimoniul instrainatorului (instrainatorilor) plafonat potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (2) sau, dupa caz, alin. (4) din Legea nr. 165/2013.

Decizia 30/2020 [A] pentru pronuntarea unei hotarari prealabile cu privire la interpretarea si aplicarea art. 3 si 4 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare (Legea nr. 10/2001), in coroborare cu art. 24 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in Romania, cu modificarile si completarile ulterioare (Legea nr. 165/2013)

Data act: 2-mar-2020

Emitent: Inalta Curte de Casatie si Justitie

Dosar nr. 2.198/1/2019

1. Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ce formeaza obiectul Dosarului nr. 2.198/1/2019 a fost constituit conform dispozitiilor art. 520 alin. (6) din Codul de procedura civila raportat la art. XIX din Legea nr. 2/2013 privind unele masuri pentru degrevarea instantelor judecatoresti, precum si pentru pregatirea punerii in aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, cu modificarile ulterioare, si ale art. 27⁴ alin. (1) din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare (Regulamentul).
2. Sedinta este prezidata de doamna judecator Laura-Mihaela Ivanovici, presedintele Sectiei I civile a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
3. La sedinta de judecata participa doamna Elena Adriana Stamatescu, magistrat-asistent, desemnata in conformitate cu dispozitiile art. 27⁶ din Regulament.
4. Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat in examinare sesizarea formulata de Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a III-a civila si pentru cauze cu minori si de familie, in Dosarul nr. 19.758/3/2018, in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile.
5. Magistratul-asistent prezinta referatul cauzei, aratand ca la dosar s-a depus raportul intocmit de judecatorul-raportor, ce a fost comunicat partilor, in conformitate cu dispozitiile art. 520 alin. (10) din Codul de procedura civila; partile nu au depus puncte de vedere asupra chestiunii de drept.
6. In urma deliberarilor, Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ramane in pronuntare asupra sesizarii privind pronuntarea unei hotarari prealabile.

deliberand asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizata, constata urmatoarele:

1. Titularul si obiectul sesizarii
2. Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a III-a civila si pentru cauze cu minori si de familie a dispus, prin Incheierea din 25 iunie 2019, in Dosarul nr. 19.758/3/2018, aflat pe rolul acestei instante, sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in temeiul dispozitiilor art. 519 din Codul de procedura civila, in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile cu privire la urmatoarea chestiune de drept: in interpretarea si aplicarea art. 3 si 4 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare (Legea nr. 10/2001), in coroborare cu art. 24 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in Romania, cu modificarile si completarile ulterioare (Legea nr. 165/2013), subzista dreptul la masuri reparatorii, recunoscut in temeiul art. 24 alin. (2) si (4) din Legea nr. 165/2013, prin hotarare judecatoreasca definitiva, in favoarea unor cesionari, daca ulterior ramanerii definitive a hotararii judecatoresti respective se incheie un contract prin care partile contractului de cesiune decid incetarea acestuia si repunerea partilor in situatia anterioara incheierii contractului?
3. Sesizarea a fost inregistrata pe rolul Inaltei Curti de Casatie si Justitie la data de 3 septembrie 2019 cu nr. 2.198/1/2019.
4. Norma de drept intern ce formeaza obiectul sesizarii Inaltei Curti de Casatie si Justitie cu privire la pronuntarea unei hotarari prealabile
5. Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare

Art. 3 – „(1) Sunt indreptatite, in intelesul prezentei legi, la masuri reparatorii constand in restituire in natura sau, dupa caz, prin echivalent:

1. a) persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluarii in mod abuziv a acestora;
2. b) persoanele fizice, asociati ai persoanei juridice care detinea imobilele si alte active in proprietate la data preluarii acestora in mod abuziv;
3. c) persoanele juridice, proprietari ai imobilelor preluate in mod abuziv de stat, de organizatii cooperatiste sau de orice alte persoane juridice dupa data de 6 martie 1945; indreptatirea la masurile reparatorii prevazute de prezentul articol este conditionata de continuarea activitatii ca persoana juridica pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi sau de imprejurarea ca activitatea lor sa fi fost interzisa sau intrerupta in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, iar acestea sa-si fi reluat activitatea dupa data de 22 decembrie 1989, daca, prin hotarare judecatoreasca, se constata ca sunt aceeasi persoana juridica cu cea desfiintata sau interzisa, precum si partidele politice a caror activitate a fost interzisa sau intrerupta in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, daca si-au reluat activitatea in conditiile legii.

(2) Ministerele, celelalte institutii publice ale statului sau ale unitatilor administrativ-teritoriale, inclusiv cele autonome sau independente, regiile autonome, companiile/societatile nationale, societatile comerciale cu capital de stat, precum si cele privatizate, potrivit legii, nu au calitatea de persoane indreptatite si nu fac obiectul prezentei legi.”

Art. 4 – „(1) In cazul in care restituirea este ceruta de mai multe persoane indreptatite coproprietare ale bunului imobil solicitat, dreptul de proprietate se constata sau se stabileste in cote-parti ideale, potrivit dreptului comun.

(2) De prevederile prezentei legi beneficiaza si mostenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice indreptatite.

(3) Succesibilii care, dupa data de 6 martie 1945, nu au acceptat mostenirea sunt repusi de drept in termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul prezentei legi. Cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a caror restituire se solicita in temeiul prezentei legi.

(4) De cotele mostenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevazuta la cap. III profita ceilalti mostenitori ai persoanei indreptatite care au depus in termen cererea de restituire.”

10. Legea nr. 165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in Romania, cu modificarile si completarile ulterioare

Art. 24 – „(…) (2) In dosarele in care se acorda masuri compensatorii altor persoane decat titularul dreptului de proprietate, fost proprietar sau mostenitorii legali ori testamentari ai acestuia, se acorda un numar de puncte egal cu suma dintre pretul platit fostului proprietar sau mostenitorilor legali ori testamentari ai acestuia pentru tranzactionarea dreptului de proprietate si un procent de 15% din diferenta pana la valoarea imobilului stabilita conform art. 21 alin. (6). (…)

(4) In cazul in care din documentele depuse la dosarul de restituire nu rezulta pretul platit fostului proprietar sau mostenitorilor legali ori testamentari ai acestuia pentru tranzactionarea dreptului de proprietate, punctele vor reprezenta echivalentul a 15% din valoarea stabilita conform art. 21 alin. (6). (…)”

III. Expunerea succinta a procesului

11. Procesul a inceput la data de 11 mai 2018.
12. Obiectul sau vizeaza modificarea unei dispozitii administrative emise de paratul Municipiul Bucuresti, in temeiul Legii nr. 10/2001 si al Legii nr. 165/2013, in executarea unei hotarari judecatoresti definitive, prin care s-a recunoscut persoanei indreptatite cedente partial si cesionarelor dreptul la masuri reparatorii prin echivalent, conform Legii nr. 165/2013, si emiterea unei noi dispozitii administrative, in favoarea exclusiv a persoanei indreptatite cedente, ca urmare a desfiintarii cu efect retroactiv a contractului de cesiune, ce a prevazut si repunerea partilor contractuale in situatia anterioara incheierii acestui contract.
13. Cererea de chemare in judecata a fost intemeiata pe dispozitiile Legii nr. 165/2013 si ale Legii nr. 10/2001.
14. Prin Sentinta civila nr. 1.846 din 23 octombrie 2018, Tribunalul Bucuresti – Sectia a III-a civila a respins ca neintemeiata contestatia.
15. Pentru a hotari astfel tribunalul a retinut urmatoarele: reclamantele A, B si C au formulat, in baza dispozitiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, contestatie impotriva Dispozitiei primarului general al municipiului Bucuresti nr. xxxxx din 13 aprilie 2018, prin care s-a luat act de Sentinta civila nr. 1.735 din 10 octombrie 2013 pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a V-a civila, irevocabila, prin care, in art. 1, s-a constatat ca reclamanta A are calitatea de persoana indreptatita la acordarea de masuri reparatorii constand in compensare prin puncte, in conditiile art. 24 din Legea nr. 165/2013, masuri ce se acorda pentru doua imobile teren si constructii, situate in Bucuresti. S-a constatat ca reclamanta A a instrainat drepturile ce i se cuvin potrivit legilor de restituire a proprietatii, in cota de 1/2, catre intervenientele B si C, conform contractului de cesiune de drept la masuri reparatorii in echivalent incheiat la data de 10 martie 2010, atestat de avocat, si, in consecinta, a constatat ca intervenientele sunt indreptatite la masuri reparatorii constand in compensarea prin puncte, in conditiile art. 24 alin. (2) si (4) din Legea nr. 165/2013.
16. Prin art. 2 din dispozitie s-a propus acordarea de masuri reparatorii sub forma de puncte, pentru imobilele imposibil de restituit in natura ce fac obiectul notificarilor, persoanelor indreptatite – A, B si C.
17. De asemenea, tribunalul a retinut ca aceasta dispozitie a fost data in solutionarea dosarului intocmit in temeiul Legii nr. 10/2001 in baza celor doua notificari inregistrate la data de 10 august 2001, si dosarului constituit ca urmare a cererii inregistrate la Primaria Sectorului 6 Bucuresti si transmise Primariei Municipiului Bucuresti, conform art. 43 din Legea nr. 165/2013.
18. La data de 12 septembrie 2014 s-a incheiat „Conventia privind repunerea in situatia anterioara incheierii contractului de cesiune de drepturi la masuri reparatorii in echivalent inregistrat cu data certa sub nr. xx din 10 martie 2012 la Cabinet de avocat X”, prin care partile au convenit, in baza art. 1.321 din Codul civil, „incetarea contractului de cesiune de drept la masuri reparatorii in echivalent inregistrat sub nr. xx din 10 martie 2012 la Cabinet de avocat X si repunerea partilor in situatia anterioara”.
19. Potrivit dispozitiilor art. 1.566 alin. (1) din Codul civil, cesiunea de creanta este un contract care implica, din punct de vedere subiectiv, urmatorii subiecti de drept: creditorul care transmite creanta (cedent); dobanditorul creantei (cesionar) si tertul asupra caruia exista creanta, adica debitorul care este indatorat sa execute prestatia (debitor cedat).
20. Partile contractului de cesiune a creantei sunt cedentul si cesionarul. Din perspectiva principiilor fortei obligatorii si relativitatii efectelor contractului, debitorul cedat este tert fata de contractul de cesiune.
21. Cu toate acestea, de la momentul notificarii, cesiunea de creanta produce efecte si fata de tertul cedat, acesta fiind obligat, in mod direct, fata de cesionarul creantei.
22. In speta, paratul a fost notificat cu privire la existenta cesiunii de creanta, ba chiar mai mult, instanta a luat act de existenta acestei cesiuni de creanta si i-a dat eficienta juridica, obligand paratul sa emita dispozitia in baza Legii nr. 10/2001 si cu privire la cesionari.
23. Prin urmare, efectele cesiunii de creanta s-au produs la momentul intrarii ei in circuitul civil.
24. Paratul, prin emiterea dispozitiei contestate, a procedat practic la executarea voluntara a obligatiei stabilite de instanta judecatoreasca, in limitele si cu respectarea in totalitate a titlului executoriu, neputand da eficienta conventiei voluntare de incetare a cesiunii de creanta, cu atat mai mult cu cat drepturile partilor, ca urmare a cesiunii de creanta, sunt recunoscute de legea speciala, respectiv de Legea nr. 165/2013, in mod diferit.
25. Avand in vedere ca analiza fondului drepturilor partilor a fost facuta de instanta de judecata, iar nu de catre paratul Municipiul Bucuresti, care s-a limitat la a lua act de hotararea instantei si de a o executa ca atare, tribunalul a apreciat ca nu putea sa ia in considerare o conventie a partilor, chiar ulterioara, fara sa afecteze puterea lucrului judecat ce insoteste o hotarare judecatoreasca.
26. Prin urmare, instanta a apreciat ca paratul s-a conformat intocmai dispozitiilor instantei si a luat act de continutul hotararii judecatoresti cu privire la drepturile nascute in patrimoniul partilor.
27. Impotriva sentintei primei instante au declarat apel reclamantele.
28. In sustinerea apelului, acestea au aratat ca prin cererea de chemare in judecata s-a solicitat obligarea paratului la modificarea Dispozitiei primarului general nr. xxxxx din 13 aprilie 2018, in sensul ca singura persoana indreptatita la masuri reparatorii este reclamanta A.
29. Au motivat ca, intre momentul pronuntarii Sentintei civile nr. 1.735 din 10 octombrie 2013 si momentul emiterii dispozitiei atacate, partile au pus capat contractului de cesiune, cu repunerea in situatia anterioara. Astfel, reclamantele B si C au pierdut calitatea de persoane indreptatite, singura persoana indreptatita ramanand reclamanta A.
30. Desi s-a depus la dosarul Primariei Municipiului Bucuresti dovada incetarii contractului de cesiune, paratul nu a tinut cont de acest act nou, astfel ca a emis dispozitia pe numele tuturor reclamantelor.
31. Apelantele-reclamante s-au adresat instantei judecatoresti pentru transarea acestei chestiuni, iar prin sentinta civila atacata actiunea a fost respinsa, cu motivatia ca paratul era tinut de prevederile sentintei civile care se emisese in contradictoriu cu toate cele trei reclamante, astfel ca nu putea sa emita dispozitia doar pe numele uneia dintre acestea, chiar daca intervenisera incetarea contractului de cesiune si repunerea partilor in situatia anterioara.
32. Or, asa cum incheierea unui contract se bazeaza pe mutuus consensus, in mod similar si desfiintarea acestuia pe cale amiabila are ca temei mutuus dissensus. Faptul ca intelegerea partilor in sensul desfiintarii contractului de cesiune a intervenit dupa pronuntarea Sentintei civile nr. 1.735 din 10 octombrie 2013 nu are relevanta in ceea ce priveste valabilitatea si efectele sale.
33. Chiar daca in sentinta civila mai sus amintita figurau toate cele trei reclamante, paratul trebuia sa emita dispozitia pe numele persoanei indreptatite la momentul respectiv, ipoteza contrara fiind absurda din punct de vedere juridic.
34. Reclamantele B si C nu mai au nicio calitate, astfel ca, in ciuda faptului ca prin sentinta paratul a fost obligat la acordarea de masuri reparatorii catre toate reclamantele, situatia premisa s-a schimbat, contractul de cesiune care a stat la baza emiterii sentintei si-a incetat efectele, astfel ca paratul era obligat sa tina cont de intervenirea acestei schimbari in situatia de fapt si de drept si ar fi trebuit sa emita dispozitia atacata doar pe numele reclamantei A.
35. O ipoteza contrara, in care paratul emite dispozitia pe numele tuturor reclamantelor, este absurda si nu corespunde scopului legii, intrucat, prin efectele sale, dispozitia atacata confera un drept unor persoane care nu il mai detin. In mod practic, cele doua reclamante B si C si-au recuperat si banii pe care ii platisera pentru cesiune si se vor alege si cu despagubiri pentru un drept pe care nu il mai au.
36. Aceasta situatie este similara celei in care o persoana obtine o hotarare judecatoreasca de obligare a paratului la solutionarea notificarii, iar ulterior aceasta decedeaza. In atare situatie, dispozitia nu se emite pe numele defunctului (cu motivarea ca sentinta trebuie respectata), ci se emite pe numele mostenitorilor, tinandu-se cont ca dupa pronuntarea hotararii judecatoresti a intervenit o situatie de fapt si de drept de care trebuie sa se tina cont.
37. In sedinta publica din 11 iunie 2019, instanta a pus in discutia partilor necesitatea sesizarii Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in procedura reglementata de art. 519 si urmatoarele din Codul de procedura civila, in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile cu privire la chestiunea de drept anterior mentionata.
38. Prin Incheierea din 25 iunie 2019, sesizarea a fost considerata admisibila si, in temeiul dispozitiilor art. 520 alin. (2) din Codul de procedura civila, s-a dispus suspendarea judecatii.
39. Motivele retinute de titularul sesizarii, care sustin admisibilitatea procedurii
40. Instanta de trimitere, procedand la analiza conditiilor de admisibilitate prevazute de art. 519 din Codul de procedura civila pentru declansarea procedurii pronuntarii de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie a unei hotarari prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a apreciat ca acestea sunt intrunite cumulativ.
41. Astfel, cauza se afla in curs de judecata, in ultima instanta, respectiv in etapa procesuala a apelului.
42. Dosarul nr. 19.758/3/2018 este inregistrat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti si nu a fost solutionat pana la data prezentei sesizari, aflandu-se in etapa procesuala a apelului, sigura cale de atac de reformare prevazuta pentru cererile formulate in aceasta materie, conform dispozitiilor art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013.
43. Un complet de judecata al curtii de apel a fost investit cu solutionarea cauzei.
44. Solutionarea pe fond a cauzei depinde de lamurirea chestiunii de drept in discutie, avand in vedere imprejurarea ca stabilirea subzistentei dreptului la masuri reparatorii prevazut de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, recunoscut prin hotarare judecatoreasca definitiva, in situatia desfiintarii contractului de cesiune, cu consecinta repunerii partilor in situatia anterioara incheierii acestuia, are inraurire asupra calitatii de persoana indreptatita in favoarea careia trebuie realizata propunerea administrativa de acordare a masurilor reparatorii prin echivalent, aceasta calitate juridica reprezentand obiect al cererii de apel prezente.
45. Chestiunea de drept a carei lamurire se solicita are caracter de noutate. Problema in discutie este noua, fiind derivata dintr-un act normativ relativ recent, si necesar a fi transata cu valoare de principiu, in contextul in care, in raport cu procedura noua de propunere si acordare a masurilor compensatorii prin puncte, reglementata de dispozitiile Legii nr. 165/2013, multiplii cesionari de drepturi litigioase in materie de despagubiri pentru imobilele preluate abuziv de catre autoritatile comuniste – fiind notorie amploarea fenomenului de cesiune a acestui gen de drepturi litigioase, amploare care a determinat, de altfel, si adoptarea de catre legiuitorul roman, prin chiar art. 24 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, a masurii de plafonare a numarului punctelor acordate in astfel de situatii – procedeaza impreuna cu cedentii la desfiintarea mutuus dissensus a contractelor de cesiune, cu prevederea contractuala a repunerii partilor in situatia anterioara.
46. In acest context se pune problema daca un astfel de drept la masuri reparatorii prin puncte intr-un cuantum plafonat, potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, recunoscut in favoarea unui cesionar prin hotarare judecatoreasca definitiva, subzista in patrimoniul respectivului cesionar, ulterior desfiintarii conventiei de cesiune, sau nu subzista, iar daca raspunsul la aceasta intrebare este negativ, atunci subsecvent trebuie stabilit daca drept urmare a desfiintarii contractului de cesiune dreptul se transfera in patrimoniul cedentului in aceasta forma plafonata recunoscuta prin hotararea judecatoreasca sau in forma neplafonata.
47. Chestiunea de drept nu a facut obiectul statuarii Inaltei Curti de Casatie si Justitie si nici obiectul unui recurs in interesul legii in curs de solutionare. Parcurgand baza de date electronica a instantei supreme, instanta de trimitere a constatat ca aceasta chestiune de drept nu a constituit obiectul procedurii speciale a hotararii prealabile.
48. Punctul de vedere al partilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept
49. Reprezentantul apelantelor-reclamante nu a fost prezent la termen si nici nu a formulat in scris opinia asupra chestiunii de drept.
50. Intimatul-parat a formulat concluzii orale, in cadrul carora a precizat, in esenta, ca in raport cu hotararea judecatoreasca definitiva anterioara subzista dreptul la masuri reparatorii vizand toti reclamantii.
51. Dupa comunicarea raportului, conform dispozitiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedura civila, partile nu au depus puncte de vedere asupra chestiunii de drept.
52. Punctul de vedere al completului de judecata care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept
53. Completul de judecata investit cu solutionarea apelului in Dosarul nr. 19.758/3/2018 a retinut ca situatia juridica a desfiintarii mutuus dissensus a contractului de cesiune, ulterior recunoasterii dreptului plafonat la masuri reparatorii prin echivalent, pentru cesionari, prin hotarare judecatoreasca definitiva, reprezinta o situatie juridica noua, similara, de exemplu, imprejurarii vanzarii ulterioare a unui drept de proprietate asupra unui imobil, dobandit sau recunoscut in temeiul unei hotarari judecatoresti definitive. De aceea, ea nu poate fi ignorata in procedura Legii nr. 10/2001, continuata cu cea a Legii nr. 165/2013.
54. Din aceasta perspectiva juridica, desfiintarea conventiei de cesiune cu repunerea partilor in situatia anterioara va determina reluarea, in mod exclusiv, a calitatii de persoana indreptatita, in acceptiunea art. 3 si 4 din Legea nr. 10/2001, de catre cedent.
55. Singurul amendament care trebuie realizat este acela ca repunerea in situatia anterioara va fi circumscrisa, intr-o astfel de ipoteza, de plafonarea operata in privinta cesionarilor prin art. 24 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, plafonare care va subzista si in patrimoniul cedentului, intrucat dreptul la despagubiri care s-a reintors in patrimoniul sau a fost deja diminuat in mod legal, imuabil, prin intermediul normei juridice expuse.
56. Acest fapt juridic este statuat si de hotararea judecatoreasca definitiva care, odata intrata in circuitul juridic civil, trebuie recunoscuta si respectata, ea reprezentand, din aceasta perspectiva, o exceptie de la restabilirea pe deplin a situatiei anterioare incheierii contractului de cesiune.
57. Asadar, respectivul cedent redevine unica persoana indreptatita in acceptiunea art. 3 si 4 din Legea nr. 165/2013, cu amendamentul ca acesta redobandeste de la cesionar un drept la masuri reparatorii prin echivalent, plafonat potrivit art. 24 alin. (2) din acelasi act normativ special, si nu acelasi drept pe care l-a cedat initial, drept care in timp a suferit modificari legale.

VII. Jurisprudenta instantelor nationale in materie

55. La solicitarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie, instantele nationale au comunicat hotarari judecatoresti relevante, precum si puncte de vedere teoretice ale magistratilor, conturandu-se mai multe opinii.
56. O prima opinie a fost in sensul ca situatia juridica a desfiintarii mutuus dissensus a contractului de cesiune, ulterior recunoasterii dreptului plafonat la masuri reparatorii prin echivalent, pentru cesionari, prin hotarare judecatoreasca definitiva, reprezinta o situatie juridica noua, similara, de exemplu, imprejurarii vanzarii ulterioare a unui drept de proprietate asupra unui imobil, dobandit sau recunoscut in temeiul unei hotarari judecatoresti definitive. De aceea, ea nu poate fi ignorata in procedura Legii nr. 10/2001 continuata cu cea a Legii nr. 165/2013.
57. S-a aratat ca, din aceasta perspectiva juridica, desfiintarea conventiei de cesiune cu repunerea partilor in situatia anterioara va determina reluarea de catre cedent, in mod exclusiv, a calitatii de persoana indreptatita in acceptiunea art. 3 si 4 din Legea nr. 10/2001. Repunerea in situatia anterioara va fi circumscrisa, intr-o astfel de ipoteza, de plafonarea operata in privinta cesionarilor, prin art. 24 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, plafonare care va subzista si in patrimoniul cedentului, intrucat dreptul la despagubiri care s-a reintors in patrimoniul sau a fost deja diminuat in mod legal, imuabil, prin intermediul normei juridice expuse.
58. Acest fapt juridic este statuat si de hotararea judecatoreasca definitiva care, odata intrata in circuitul juridic civil, trebuie recunoscuta si respectata, ea reprezentand din aceasta perspectiva o exceptie de la restabilirea pe deplin a situatiei anterioare incheierii contractului de cesiune.
59. Intr-o alta opinie, minoritara, s-a apreciat ca subzista dreptul la masuri reparatorii recunoscut in temeiul art. 24 alin. (2) si (4) din Legea nr. 165/2013, prin hotarare judecatoreasca definitiva, in favoarea unor cesionari, daca ulterior ramanerii definitive a hotararii judecatoresti se incheie un contract prin care partile contractului de cesiune decid incetarea contractului de cesiune si repunerea partilor contractuale in situatia anterioara incheierii contractului.
60. S-a apreciat si ca desfiintarea conventiei de cesiune eludeaza prevederile Legii nr. 165/2013 si, astfel, calitatea procesuala apartine in continuare, cesionarului urmand a se aplica prevederile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 165/2013.
61. Ministerul Public – Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a comunicat ca la nivelul Sectiei judiciare – Serviciul judiciar civil nu se verifica, in prezent, practica judiciara in vederea promovarii unui eventual recurs in interesul legii in problema de drept ce formeaza obiectul sesizarii.

VIII. Jurisprudenta Curtii Constitutionale

62. Din verificarile efectuate rezulta ca instanta de contencios constitutional s-a pronuntat asupra constitutionalitatii dispozitiilor art. 3 si 4 din Legea nr. 10/2001, insa cu privire la alte aspecte decat cele care intereseaza in cauza de fata.
63. Cat priveste constitutionalitatea dispozitiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, Curtea Constitutionala a pronuntat numeroase decizii prin care, respingand criticile formulate, a retinut ca optiunea legiuitorului de a exclude de la masura reparatorie a restituirii in natura, precum si de la cea a compensarii integrale prin puncte persoanele in patrimoniul carora a fost transmis, prin intermediul unor contracte cu titlu oneros, dreptul de a obtine masurile reparatorii apare ca fiind justificata in mod obiectiv si rezonabil, dat fiind faptul ca asupra acestora din urma nu s-au rasfrant direct sau indirect masurile de preluare abuziva. Cu alte cuvinte, dat fiind caracterul abuziv al preluarii bunurilor imobile de catre stat, aspect ce s-a rasfrant asupra persoanei, legislatia cu caracter reparator a vizat exclusiv titularul dreptului sau mostenitorii acestuia. Pe de alta parte, avand in vedere ca, in ipoteza supusa controlului de constitutionalitate, legiuitorul a acordat cesionarilor dreptului la despagubire un numar de puncte egal cu suma dintre pretul platit pentru tranzactionarea dreptului de proprietate si un procent de 15% din diferenta pana la valoarea imobilului, Curtea a retinut ca masura legislativa criticata pastreaza un raport rezonabil de proportionalitate intre scopul urmarit – despagubirea integrala doar a titularilor originari ai masurilor reparatorii sau a mostenitorilor acestora – si mijloacele folosite, cesionarul urmand a obtine atat pretul platit fostului proprietar sau mostenitorilor legali ori testamentari ai acestuia, cat si un procent de 15% din diferenta pana la valoarea imobilului.
64. De asemenea, tinand cont de jurisprudenta relevanta a Curtii Europene a Drepturilor Omului, Curtea Constitutionala a constatat ca imprejurarea ca legiuitorul roman a stabilit ca singura masura reparatorie care se poate acorda altor persoane decat titularul dreptului de proprietate, fost proprietar sau mostenitorii legali ori testamentari ai acestuia, este compensarea prin puncte, precum si faptul ca a plafonat despagubirile acordate in situatia in care titularul a instrainat drepturile care i se cuvin potrivit legilor de restituire a proprietatii nu echivaleaza cu o expropriere, aceasta reglementare incadrandu-se in sfera masurilor cu caracter general sugerate chiar de Curtea Europeana a Drepturilor Omului a fi adoptate de statul roman.
65. In ceea ce priveste pretinsa discriminare creata prin textele de lege criticate, Curtea a retinut, de exemplu, prin Decizia nr. 564 din 16 iulie 2015, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 632 din 19 august 2015, paragraful 19, ca acordarea unor masuri reparatorii diferite, in functie de beneficiarii acestora, echivaleaza cu instituirea unui tratament juridic diferit, dar care nu constituie o discriminare, intrucat, in sensul jurisprudentei Curtii Constitutionale, nu orice diferenta de tratament semnifica, in mod automat, incalcarea dispozitiilor art. 16 alin. (1) din Constitutie sau a celor conventionale referitoare la interzicerea discriminarii.
66. Aceste considerente se regasesc, spre exemplu, in deciziile nr. 468 din 23 septembrie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 789 din 29 octombrie 2014; nr. 326 din 30 aprilie 2015, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 449 din 23 iunie 2015; nr. 176 din 29 martie 2016, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 374 din 16 mai 2016; nr. 379 din 6 iunie 2017, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 847 din 26 octombrie 2017; nr. 172 din 26 martie 2019, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 478 din 12 iunie 2019, etc.
67. Raportul asupra chestiunii de drept
68. Prin raportul intocmit in cauza, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedura civila, judecatorul-raportor, constatand ca sunt indeplinite conditiile de admisibilitate prevazute de art. 519 din Codul de procedura civila, a apreciat ca in cazul in care, dupa incheierea unei conventii prin care fostul proprietar sau mostenitorii legali ori testamentari ai acestuia au instrainat dreptul la despagubire unor terte persoane, partile convin desfiintarea acestei conventii si repunerea lor in situatia anterioara, dreptul la masuri reparatorii al cesionarului nu subzista. In acest caz, dreptul la masuri reparatorii in echivalent revine in patrimoniul instrainatorului (instrainatorilor) plafonat potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (2) sau, dupa caz, alin. (4) din Legea nr. 165/2013.
69. Inalta Curte de Casatie si Justitie
70. Examinand sesizarea in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile, raportul intocmit de judecatorul-raportor si chestiunea de drept ce se solicita a fi dezlegata, constata urmatoarele:

Asupra admisibilitatii sesizarii

69. Potrivit dispozitiilor art. 519 din Codul de procedura civila, „daca, in cursul judecatii, un complet de judecata al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, al curtii de apel sau al tribunalului, investit cu solutionarea cauzei in ultima instanta, constatand ca o chestiune de drept, de a carei lamurire depinde solutionarea pe fond a cauzei respective, este noua si asupra acesteia Inalta Curte de Casatie si Justitie nu a statuat si nici nu face obiectul unui recurs in interesul legii in curs de solutionare, va putea solicita Inaltei Curti de Casatie si Justitie sa pronunte o hotarare prin care sa dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizata”.
70. Din cuprinsul prevederilor legale enuntate anterior se desprind conditiile de admisibilitate pentru declansarea procedurii de sesizare in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile, conditii care trebuie sa fie intrunite in mod cumulativ, respectiv: existenta unei cauze aflate in curs de judecata; instanta care sesizeaza Inalta Curte de Casatie si Justitie sa judece cauza in ultima instanta; cauza care face obiectul judecatii sa se afle in competenta legala a unui complet de judecata al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, al curtii de apel sau al tribunalului investit sa solutioneze cauza; solutionarea pe fond a cauzei in curs de judecata sa depinda de chestiunea de drept a carei lamurire se cere; chestiunea de drept a carei lamurire se cere sa fie noua; chestiunea de drept sa nu fi facut obiectul statuarii Inaltei Curti de Casatie si Justitie si nici obiectul unui recurs in interesul legii in curs de solutionare.
71. Aceste conditii de admisibilitate sunt indeplinite, intrucat litigiul in legatura cu care s-a formulat sesizarea este in curs de judecata, aflandu-se in competenta legala a unui complet de judecata al curtii de apel investite sa solutioneze cauza. Curtea de Apel Bucuresti, investita cu solutionarea apelului, urmeaza sa solutioneze cauza in ultima instanta si sa pronunte o hotarare judecatoreasca definitiva, potrivit art. 35 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 si art. 634 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedura civila.
72. Este indeplinita si conditia de admisibilitate privind ivirea unei chestiuni de drept de a carei lamurire depinde solutionarea pe fond a cauzei in curs de judecata, intrucat intre problemele de drept care fac obiectul sesizarii si solutionarea pe fond a cauzei exista un raport de dependenta, in sensul ca hotararea pe care Inalta Curte de Casatie si Justitie o pronunta in procedura mecanismului judiciar de unificare a practicii judiciare produce un efect direct si concret asupra solutiei din procesul pendinte.
73. Este de avut in vedere, sub acest aspect, ca prin notificari formulate in temeiul Legii nr. 10/2001 si adresate Primariei Municipiului Bucuresti, reclamanta A a solicitat sa ii fie acordate masuri reparatorii, in conditiile legii, cu privire la doua imobile compuse, fiecare, din teren si constructie, situate in municipiul Bucuresti.
74. Fata de faptul ca notificarile nu au fost solutionate, reclamanta A a promovat o actiune in justitie avand ca obiect obligarea Municipiului Bucuresti, prin primarul general, in principal, la emiterea unei dispozitii de restituire in natura a terenurilor si acordarea de masuri reparatorii pentru constructiile demolate; in subsidiar, s-a solicitat compensarea cu alte bunuri.
75. In acest proces au formulat cerere de interventie voluntara principiala intervenientele B si C, invocand faptul ca, prin contractul de cesiune incheiat la data de 10 martie 2012, reclamanta A le-a cedat, contra unui pret, jumatate din dreptul la masuri reparatorii in echivalent solicitat de reclamanta A cu privire la cele doua imobile teren si constructii.
76. Prin Sentinta civila nr. 1.735 din 10 octombrie 2013, Tribunalul Bucuresti – Sectia a V-a civila a admis in parte actiunea reclamantei A, precum si cererea de interventie formulata de B si C.
77. In consecinta, s-a constatat ca reclamanta A are calitatea de persoana indreptatita la acordarea de masuri reparatorii constand in compensare prin puncte, in conditiile art. 29 din Legea nr. 165/2013; s-a mai constatat ca reclamanta A a instrainat drepturile ce i se cuvin potrivit legilor de restituire a proprietatii in cota de 1/2 catre intervenientele B si C, conform contractului de cesiune incheiat la data de 10 martie 2012, si ca intervenientele sunt indreptatite la masuri reparatorii constand in compensare prin puncte in conditiile art. 24 alin. (2) si (4) din Legea nr. 165/2013.
78. Rezulta, asadar, ca instanta a stabilit in favoarea intervenientilor un drept la masuri reparatorii plafonate, prevederile art. 24 alin. (2) si (4) din Legea nr. 165/2013 instituind tocmai o astfel de plafonare.
79. La data de 12 septembrie 2014, deci ulterior pronuntarii Sentintei civile nr. 1.735 din 10 octombrie 2013 a Tribunalului Bucuresti – Sectia a V-a civila, intre cedenta A si cesionarele B si C s-a incheiat actul juridic denumit „Conventie privind repunerea in situatia anterioara incheierii contractului de cesiune de drept la masuri reparatorii in echivalent”, prin care partile au convenit „incetarea contractului de cesiune de drept la masuri reparatorii in echivalent inregistrat sub nr. 41 din 10 martie 2012 (…), precum si repunerea partilor in situatia anterioara acestuia (…) „. Au mai stipulat partile, in cuprinsul noii conventii, ca „(…) prin semnarea prezentului inscris, eu, A (…) sunt repusa in situatia anterioara semnarii actului de cesiune, redevin persoana indreptatita la masuri reparatorii in baza Legii nr. 10/2001 (…) „.
80. Prin Dispozitia nr. xxxxx din 13 aprilie 2018, emisa de primarul general al municipiului Bucuresti, s-a luat act de Sentinta civila nr. 1.735 din 10 octombrie 2013 a Tribunalului Bucuresti – Sectia a V-a civila, propunandu-se acordarea de masuri compensatorii sub forma de puncte in favoarea cedentei A si a cesionarelor B si C.
81. Impotriva acestei dispozitii au formulat contestatie cedenta A si cesionarele B si C, solicitand modificarea ei in sensul ca singura persoana indreptatita la masuri reparatorii este cedenta A, ca urmare a incheierii intre parti, la data de 12 septembrie 2014, a conventiei prin care au stabilit incetarea contractului de cesiune de drept la masuri reparatorii din data de 10 martie 2012.
82. In motivarea contestatiei s-a aratat, intre altele, ca cedenta A este repusa in situatia anterioara incheierii actului de cesiune, redevenind persoana indreptatita la masuri reparatorii in baza Legii nr. 10/2001.
83. Contestatia a fost inregistrata la Tribunalul Bucuresti cu nr. 19.758/3/2018.
84. Prin Sentinta civila nr. 1.846 din 23 octombrie 2018, Tribunalul Bucuresti – Sectia a III-a civila a respins ca neintemeiata contestatia.
85. In motivarea sentintei s-a aratat, intre altele, ca: efectele cesiunii de creanta s-au produs la momentul intrarii ei in circuitul civil; prin emiterea dispozitiei contestate, parata a procedat la executarea voluntara a obligatiei stabilite de instanta judecatoreasca, in limitele si cu respectarea titlului executoriu, neputand da eficienta conventiei voluntare de incetare a cesiunii de creanta, cu atat mai mult cu cat drepturile partilor, ca urmare a cesiunii de creanta, sunt recunoscute de Legea nr. 165/2013, ca lege speciala, in mod diferit; daca s-ar lua in considerare conventia de desfiintare a contractului de cesiune s-ar aduce atingere puterii de lucru judecat a Sentintei civile nr. 1.735 din 10 octombrie 2013 a Tribunalului Bucuresti – Sectia a V-a civila.
86. Impotriva acestei sentinte au declarat apel reclamantele A, B si C, solicitand schimbarea ei in sensul admiterii contestatiei, stabilindu-se ca doar A, iar nu si B si C, este indreptatita la masuri reparatorii.
87. S-a aratat in motivarea cererii de apel ca situatia premisa s-a schimbat, contractul de cesiune care a stat la baza emiterii sentintei incetandu-si efectele, astfel ca paratul era obligat sa tina cont de aceasta si sa emita dispozitia atacata doar pe numele reclamantei A.
88. Din analiza celor de mai sus rezulta, cu indestulatoare claritate, ca problema subzistentei dreptului la masuri reparatorii, recunoscut in temeiul art. 24 alin. (2) si (4) din Legea nr. 165/2013, prin hotarare judecatoreasca definitiva, in favoarea unor cesionari, daca ulterior ramanerii definitive a hotararii judecatoresti respective se incheie un contract prin care partile decid incetarea contractului de cesiune si repunerea lor in situatia anterioara incheierii contractului, este una de care depinde solutionarea pe fond a cauzei, reprezentand elementul central al rationamentului judiciar.
89. Se impune a observa, sub acest aspect, ca prima instanta a apreciat ca nu pot fi recunoscute efectele Conventiei incheiate la data de 12 septembrie 2014, prin care s-a stipulat desfiintarea contractului de cesiune, neputand fi acceptata sustinerea reclamantelor, potrivit careia, ca efect al acestei conventii, singura indreptatita la masuri reparatorii ar fi reclamanta A, ca cedenta, iar nu si cesionarele.
90. In egala masura si in mod necesar, dezlegarea acestei chestiuni aduce in discutie, pentru ipoteza in care s-ar considera ca intelegerea partilor de a desfiinta cu efect retroactiv contractul prin care anterior convenisera ca A sa cedeze cu titlu oneros 1/2 din drepturile sale la masuri reparatorii, este producatoare de efecte, putand fi acceptata in ordinea juridica, si o alta privind intinderea acestor efecte, respectiv daca repunerea partilor in situatia anterioara ar putea avea ca efect inlaturarea efectului de plafonare impus prin prevederile art. 24 alin. (2) si (4) din Legea nr. 165/2013, ca efect juridic provocat de incheierea intre parti, la data de 10 martie 2012, a contractului de cesiune.
91. In concluzie, este indeplinita si conditia de admisibilitate potrivit careia de dezlegarea chestiunii de drept sa depinda solutionarea pe fond a cauzei.
92. De asemenea, sunt indeplinite si conditiile de admisibilitate referitoare la noutatea chestiunii de drept si cea care impune ca asupra problemei de drept Inalta Curte de Casatie si Justitie sa nu fi statuat. Problema de drept semnalata de titularul sesizarii este noua, intrucat isi are izvorul intr-un act normativ de data recenta, si nu a fost solutionata de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie printr-o hotarare prealabila sau recurs in interesul legii si nici nu face obiectul unui recurs in interesul legii in curs de solutionare.
93. Examinand sesizarea formulata, jurisprudenta remisa si punctele de vedere si argumentele exprimate de instantele din tara, care prefigureaza aparitia unei practici neunitare cu privire la problemele de drept care fac obiectul sesizarii, Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept retine existenta unei probleme de drept veritabile, care necesita o rezolvare de principiu pe calea procedurii prevazute de art. 519 din Codul de procedura civila.

Asupra fondului sesizarii

94. Potrivit dispozitiilor art. 1.169 din Codul civil, „partile sunt libere sa incheie orice contracte si sa determine continutul acestora, in limitele impuse de lege, de ordinea publica si de bunele moravuri”.
95. In virtutea acestei reguli fundamentale, partilor le este, in mod obisnuit, recunoscut dreptul de a incheia in mod liber orice contract, stabilind natura, continutul si intinderea drepturilor pe care urmeaza a le dobandi ori a obligatiilor pe care inteleg sa si le asume. Sub conditia de a respecta anumite limite si conditii stabilite de lege, de ordinea publica sau de bunele moravuri, libertatea lor contractuala este, in principiu, una semnificativa: libertatea de a incheia contracte constituie regula, limitarea acestei libertati reprezinta exceptia.
96. De aici, concluzia ca orice persoana poate dispune in mod liber de bunurile (drepturile) sale, cata vreme legea nu interzice sau conditioneaza respectivul act juridic, iar acesta nu contravine ordinii publice sau bunelor moravuri.
97. Aceste reguli guverneaza si situatiile in care o persoana indreptatita la a obtine masuri reparatorii in temeiul Legii nr. 10/2001 intelege sa instraineze, in tot sau in parte, dreptul sau la asemenea masuri.
98. Totodata, partile care convenisera anterior instrainarea, respectiv dobandirea unor astfel de drepturi pot sa stabileasca faptul ca inteleg sa desfiinteze cu efect retroactiv conventia (contractul) prin care titularul dreptului la masuri reparatorii instrainase acest drept al sau, de lege lata lipsind orice dispozitie legala care sa interzica o asemenea conventie.
99. O asemenea concluzie nu este afectata de faptul ca dreptul la masuri reparatorii ar fi stabilit printr-o hotarare judecatoreasca, caci ceea ce intereseaza in planul recunoasterii principiului libertatii contractuale este existenta in patrimoniul partii a unui drept de care aceasta sa poata dispune. Faptul ca dreptul este recunoscut sau dobandit printr-o hotarare judecatoreasca nu este, prin el insusi, de natura a impieta asupra dreptului la dispozitie al partilor, caci atata vreme cat legea nu interzice in mod neechivoc aceasta, modul de dobandire a dreptului cu privire la care partea doreste sa dispuna este lipsit de relevanta.
100. De aici, si concluzia – circumscrisa prezentei sesizari – ca dreptul la masuri reparatorii recunoscut unor cesionari in temeiul art. 24 alin. (2) si (4) din Legea nr. 165/2013, prin hotarare judecatoreasca definitiva, nu mai subzista in favoarea acestora atunci cand, ulterior ramanerii definitive a hotararii judecatoresti respective, se incheie un contract prin care partile contractului de cesiune decid incetarea acestui contract si repunerea partilor in situatia anterioara incheierii actului. Intr-o asemenea situatie, dreptul la masuri reparatorii revine in patrimoniul fostului cedent, dandu-se eficienta vointei partilor contractante.
101. In ceea priveste insa continutul concret si intinderea dreptului ce reintra in patrimoniul fostului cedent, trebuie avute in vedere unele particularitati de reglementare cuprinse in Legea nr. 165/2013, in armonie cu conceptia legiuitorului asupra actelor de instrainare a dreptului la masuri reparatorii facute catre terte persoane. Dupa cum va rezulta din cele ce urmeaza, principiul libertatii contractuale cunoaste, in materia discutata, unele limitari, fundamentul acestora razbatand indeajuns de limpede din interpretarea sistematica si teleologica a legii.
102. Potrivit dispozitiilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, in cazurile in care restituirea in natura a imobilelor la care aceasta lege se refera „(…) nu este posibila se vor stabili masuri reparatorii prin echivalent. Masurile reparatorii prin echivalent vor consta in compensare cu alte bunuri sau servicii oferite in echivalent de catre entitatea investita potrivit prezentei legi cu solutionarea notificarii, cu acordul persoanei indreptatite, sau masuri compensatorii in conditiile legii privind unele masuri pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv, in perioada regimului comunist din Romania”.
103. In ceea priveste masura compensarii prin puncte, art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 prevede, in partea lui finala, ca aceasta este prevazuta in capitolul III al legii (denumit „Acordarea de masuri compensatorii”, art. 16-31).
104. In conjunctie cu aceste prevederi cu valoare de principiu, art. 16 din Legea nr. 165/2013 stabileste: „Cererile de restituire care nu pot fi solutionate prin restituire in natura la nivelul entitatilor investite de lege se solutioneaza prin acordarea de masuri compensatorii sub forma de puncte, care se determina potrivit art. 21 alin. (6) si (7).”
105. Este de observat si ca, potrivit prevederilor art. 21 alin. (6) din lege, „evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrarii in vigoare a Legii nr. 165/2013 (…), in considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului si a categoriei de folosinta la data preluarii acestuia, si se exprima in puncte. Un punct are valoarea de un leu”.
106. In fine, prin dispozitiile art. 24 alin. (1) din evocata lege se prevede ca „Punctele stabilite prin decizia de compensare emisa pe numele titularului dreptului de proprietate, fost proprietar sau mostenitorii legali ori testamentari ai acestuia, nu pot fi afectate prin masuri de plafonare”.
107. In ceea priveste insa acordarea masurii compensarii prin puncte catre alte categorii de persoane, art. 24 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 prevede ca „In dosarele in care se acorda masuri compensatorii altor persoane decat titularul dreptului de proprietate, fost proprietar sau mostenitorii legali ori testamentari ai acestuia, se acorda un numar de puncte egal cu suma dintre pretul platit fostului proprietar sau mostenitorilor legali ori testamentari ai acestuia pentru tranzactionarea dreptului de proprietate si un procent de 15% din diferenta pana la valoarea imobilului stabilita conform art. 21 alin. (6)”.
108. Corelativ, prin art. 24 alin. (4) se afirma ca „In cazul in care din documentele depuse la dosarul de restituire nu rezulta pretul platit fostului proprietar sau mostenitorilor legali ori testamentari ai acestuia pentru tranzactionarea dreptului de proprietate, punctele vor reprezenta echivalentul a 15% din valoarea stabilita conform art. 21 alin. (6) „.
109. Aceste dispozitii ale art. 24 alin. (1), (2) si (4) din Legea nr. 165/2013 nu lasa nicio indoiala asupra intentiei legiuitorului de a oferi privilegiul despagubirii integrale (in sensul ca se acorda un numar de puncte corespunzator valorii imobilului stabilite prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrarii in vigoare a legii) exclusiv fostului proprietar sau, dupa caz, mostenitorilor legali ori testamentari ai acestuia, ca persoane asupra carora s-au rasfrant, direct sau indirect, masurile de preluare abuziva.
110. Cand insa, precum in cazul cesiunii dreptului la masuri reparatorii, acest drept este transferat altor categorii de persoane, cu privire la acestea legea a optat pentru plafonarea punctelor acordate, urmandu-se distinctiile impuse prin art. 24 alin. (2) si (4), anterior evocate.
111. Sesizata cu solutionarea unor exceptii de neconstitutionalitate a prevederilor art. 24 alin. (2) si (4) din Legea nr. 165/2013, Curtea Constitutionala a decis respingerea ca nefondata a acestor exceptii, argumentand in mod consecvent ca optiunea legiuitorului de a exclude de la masura reparatorie a restituirii in natura, precum si de la cea a compensarii integrale prin puncte persoanele in patrimoniul carora a fost transmis, prin intermediul unor contracte, dreptul de a obtine masuri reparatorii apare ca fiind justificata in mod obiectiv si rezonabil, intrucat masurile de preluare abuziva nu s-au rasfrant, direct sau indirect, asupra acestora din urma (spre exemplu, deciziile nr. 468 din 23 septembrie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 789 din 29 octombrie 2014; nr. 176 din 29 martie 2016, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 374 din 16 mai 2016; nr. 613 din 5 octombrie 2017, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 250 din 21 martie 2018; nr. 326 din 30 aprilie 2015, publicata Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 449 din 23 iunie 2015; nr. 7 din 15 ianuarie 2019, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 412 din 27 mai 2019; nr. 172 din 26 martie 2019, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 478 din 12 iunie 2019 etc.).
112. Tot astfel, s-a mai aratat ca prin acordarea catre cesionarii dreptului la despagubire a unui numar de puncte egal cu suma dintre pretul platit pentru transferarea dreptului de proprietate si un procent de 15% din diferenta pana la valoarea imobilului se pastreaza un raport rezonabil de proportionalitate intre scopul urmarit – despagubirea integrala doar a titularilor originari ai masurilor reparatorii sau a mostenitorilor acestora – si mijloacele folosite, cesionarul urmand a obtine atat pretul platit fostului proprietar sau mostenitorilor legali ori testamentari ai acestuia, cat si un procent de 15% din diferenta pana la valoarea imobilului. Prin urmare, nu s-ar putea considera ca aceste masuri legale ar avea semnificatia unei exproprieri, ele incadrandu-se in sfera masurilor cu caracter general sugerate chiar de Curtea Europeana a Drepturilor Omului a fi adoptate de statul roman.
113. Rezulta din cele de mai sus si ca legiuitorul national nu a interzis sau conditionat instrainarea de catre titulari a dreptului la despagubire recunoscut in temeiul Legii nr. 10/2001 si al Legii nr. 165/2013. In acest fel, a fost lasat sa se manifeste principiul libertatii de a contracta, afirmat, in prezent, de art. 1.169 din Codul civil.
114. Dupa cum se cunoaste, din ratiuni care pot viza interesul public sau, dupa caz, cel legitim al altor persoane, fundamentalul principiu al libertatii contractuale nu este unul absolut si intangibil: potrivit art. 1.169 din Codul civil, sus-evocat, „partile sunt libere sa incheie orice contracte si sa determine continutul acestora, in limitele impuse de lege, de ordinea publica si de bunele moravuri”. In acest fel, principiul in discutie, desi inteles ca majora forma de exprimare, in plan juridic, a libertatii intr-o societate democratica, ajunge sa fie temperat prin luare in considerare a ceea ce legea, ordinea publica sau bunele moravuri impun, in anumite situatii, interesele si scopurile persoanelor trebuind armonizate, in context social, cu interesele legitime ale altora ori ale societatii in ansamblu.
115. In ceea ce priveste cesiunea dreptului la masurile reparatorii vizate de Legea nr. 10/2001 si Legea nr. 165/2013, este necesar a observa ca in lipsa unor prevederi legale speciale care sa impuna, in planul conditiilor sale de validitate, alte exigente decat cele general valabile in cazul acestui tip de conventie, sunt aplicabile, in principiu, dispozitiile art. 1.566 alin. (1) din Codul civil („Cesiunea de creanta este conventia prin care creditorul cedent transmite cesionarului o creanta impotriva unui tert”), precum si, dupa caz, celelalte dispozitii cuprinse in art. 1.566-1.586 din Codul civil.
116. Fara a tagadui, deci, incidenta si utilitatea acestor prevederi legale in determinarea regimului juridic al cesiunii dreptului la despagubire, se cuvine, in egala masura, a remarca faptul ca, in planul efectelor unei asemenea conventii de cesiune, legiuitorul, dand expresie regulii de principiu afirmate in partea finala a art. 1.169 din Codul civil, a considerat oportun sa impuna, asa cum s-a aratat mai sus, plafonarea masurilor compensatorii acordate altor persoane decat fostul proprietar sau mostenitorii legali ori testamentari ai acestuia.
117. Se poate presupune, cu suficient temei, ca o asemenea optiune, avand ca punct de plecare faptul ca masurile de preluare abuziva nu s-au rasfrant, direct sau indirect, asupra subdobanditorilor, tine seama de numarul mare al cererilor de acordare a masurilor reparatorii in echivalent, de resursele bugetare semnificative care trebuie mobilizate in acest scop, precum si, in acest context, de necesitatea mentinerii unui just echilibru intre interesul particular al titularilor unor drepturi la despagubire si interesul general al societatii.
118. De altfel, asa cum atat Curtea Europeana a Drepturilor Omului, cat si Curtea Constitutionala a Romaniei au statuat in mod constant in jurisprudenta lor, statele dispun de o marja importanta de apreciere in planul determinarii naturii si intinderii masurilor reparatorii pe care le acorda, precum si al amenajarii platii creantelor datorate de stat in virtutea unor hotarari judecatoresti definitive (sau, mutantis mutandis, al unor acte administrative cu scop reparatoriu), fiind util a observa, sub acest aspect, ca intre principiile care stau la baza acordarii masurilor prevazute de Legea nr. 165/2013 se regasesc [art. 2 lit. b) si d)] acela al echitatii si cel al mentinerii justului echilibru intre interesul particular al fostilor proprietari si interesul general al societatii.
119. In mod specific, aceste principii ii pot viza, desigur, si pe subdobanditorii unor drepturi la despagubire, precum sunt cesionarii cu titlu oneros ai unor asemenea drepturi, masurile de plafonare instituite prin prevederile art. 24 alin. (2) si (4) din Legea nr. 165/2013 corespunzand manierei in care legiuitorul a inteles sa configureze sistemul reparatoriu instituit prin Legea nr. 10/2001 si Legea nr. 165/2013.
120. Intr-un asemenea context de reglementare si dintr-o asemenea perspectiva trebuie intelese inclusiv efectele juridice pe care le poate produce conventia prin care fostul proprietar sau mostenitorii legali ori testamentari ai acestuia instraineaza altei (altor) persoane dreptul lor la masuri reparatorii [caz in care unul dintre efectele transmisiunii este reprezentat de plafonarea, in limitele impuse de art. 24 alin. (2) si (4) din Legea nr. 165/2013, a dreptului la compensare prin puncte], precum si, in mod specific, efectele produse de o conventie intervenita ulterior intre aceleasi parti si prin care acestea convin sa desfiinteze cesiunea dreptului la despagubire, stipuland incetarea efectelor acesteia si repunerea partilor in situatia anterioara.
121. Desi prin cesionarea dreptului la masuri reparatorii de catre fostul proprietar sau mostenitorii acestuia in favoarea unei terte persoane aceasta din urma dobandeste un drept diminuat ca valoare patrimoniala in raport cu acela recunoscut de lege in favoarea fostului proprietar sau a mostenitorilor lui, deci plafonat, se cuvine a observa ca aceasta diminuare corespunde vointei legii.
122. Or, vointa legii trebuie considerata ca prevalenta, ea avand intaietate in raport cu aceea a partilor atunci cand este vizat si un interes public.
123. Este de observat ca, in sensul legii, simplul fapt al transmiterii dreptului la masuri compensatorii catre alte persoane reprezinta conditia necesara si suficienta pentru ca plafonarea valorii masurilor compensatorii sa intervina.
124. Fiind vorba despre un tip particular de situatie juridica, caruia legiuitorul a inteles sa ii atribuie efecte specifice, trebuie considerat ca ea isi produce efectele indiferent daca, ulterior, partile au convenit desfiintarea cu efect retroactiv a cesiunii.
125. A considera altfel inseamna a ingadui partilor ca prin libera lor vointa sa inlature efectul de plafonare pe care legea il instituie in legatura cu masurile compensatorii cuvenite cesionarului, desi nicio dispozitie legala nu prevede o asemenea posibilitate. Prin urmare, nu trebuie omis ca, mai presus de vointa partilor, exista o dispozitie a legii pe care acestea nu o pot infrange si care trebuie respectata indiferent daca, ulterior contractului de cesiune, intervine o alta conventie prin care partile sting conventia initiala prin care dreptul la reparatie fusese instrainat.
126. Rezulta asadar ca, spre deosebire de situatiile de drept comun in care partile pot in mod liber sa incheie o conventie si, ulterior, sa hotarasca desfiintarea ei, determinandu-i in intregime efectele, in situatia premisa care intereseaza in prezenta sesizare principiul libertatii contractuale si autonomia de vointa a partilor nu pot produce efectele juridice obisnuite (adica acelea care corespund, in totul, vointei partilor contractante), existand un interes public care justifica optiunea legiuitorului pentru ca plafonarea sa isi produca efectele chiar si atunci cand, ulterior cesiunii, partile ar conveni ca aceasta sa inceteze cu efect retroactiv.
127. Daca legiuitorul ar fi avut in intentie sa inlature efectul de plafonare ca urmare a unei asemenea conventii, ar fi mentionat-o in mod expres. Or, in lipsa unei dispozitii exprese care sa afirme o astfel de intentie a legii, ramane ca cesiunea de drept intervenita initial isi conserva efectul de plafonare a despagubirilor chiar si atunci cand, ulterior, partile au convenit in sensul inlaturarii efectelor ei.
128. Astfel fiind, desi partile au libertatea de a conveni desfiintarea/incetarea efectelor cesiunii, dreptul la despagubiri care se intoarce in patrimoniul fostului proprietar sau al mostenitorilor legali sau testamentari ai acestuia, ca fosti cedenti, nu va putea avea o alta intindere decat aceea rezultata din aplicarea prevederilor art. 24 alin. (2) sau (4) din Legea nr. 165/2013, caci doar acest drept se afla in patrimoniul cesionarului la data incheierii noii conventii.
129. Pentru toate aceste considerente,

Admite sesizarea formulata de Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a III-a civila si pentru cauze cu minori si de familie, in Dosarul nr. 19.758/3/2018.

In interpretarea dispozitiilor art. 3 si 4 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, in coroborare cu prevederile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in Romania, cu modificarile si completarile ulterioare, stabileste urmatoarele:

In cazul in care, dupa incheierea unei conventii prin care fostul proprietar sau mostenitorii legali ori testamentari ai acestuia au instrainat dreptul la despagubire unor terte persoane, partile convin desfiintarea acestei conventii si repunerea lor in situatia anterioara, dreptul la masuri reparatorii al cesionarului nu subzista. In acest caz, dreptul la masuri reparatorii in echivalent revine in patrimoniul instrainatorului (instrainatorilor) plafonat potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (2) sau, dupa caz, alin. (4) din Legea nr. 165/2013.

Obligatorie, potrivit dispozitiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedura civila.

Pronuntata, in sedinta publica, astazi, 2 martie 2020.

-****-

Publicat in Monitorul Oficial cu numarul 523 din data de 18 iunie 2020

Sursa: sintact.ro