Desfacerea casatoriei din culpa comuna. Stabilirea locuintei minorului. Exercitarea autoritatii parintesti in comun. Obligarea la plata unei pensii de intretinere. Conflict negativ de competenta

vezi si https://avocatalinpaidiu.ro/category/familie/divort/

R O M A N I A
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
Sectia I civila

Decizia nr. 99/2016

Pronuntata in sedinta publica, astazi, 21 ianuarie 2016.

Asupra conflictului negativ de competenta, retine urmatoarele:

Prin cererea de chemare in judecata, inregistrata la data de 7 ianuarie 2015 pe rolul Judecatoriei Oradea, reclamanta P.A.J. l-a chemat in judecata pe paratul P.C.D., solicitand instantei sa se desfaca casatoria incheiata intre parti la data de 22 iulie 2007 in municipiul Oradea, din culpa comuna; sa-si pastreze reclamanta numele de familie din casatorie, acela de „P.”; sa se stabileasca locuinta minorului P.B.C., nascut la data de 17 februarie 2010, la domiciliul/resedinta reclamantei, cu exercitarea autoritatii parintesti in comun si cu obligarea tatalui la plata unei pensii de intretinere in cuantum de 1/4 din veniturile realizate; cu cheltuieli de judecata.

In drept, s-au invocat dispozitiile art. 373 lit. b), art. 397, art. 400, art. 529 C. civ.

Prin intampinarea si cererea reconventionala de la fila 17 dosar, paratul reclamant P.C.D. a solicitat desfacerea casatoriei partilor din culpa exclusiva a reclamantei parate, pastrarea de catre reclamanta a numelui de „P.”, exercitarea autoritatii parintesti in comun asupra minorului, stabilirea locuintei minorului la domiciliul tatalui, cu obligarea mamei la plata unei pensii de intretinere in cuantum de 1/4 din venitul net realizat de catre aceasta; cu cheltuieli de judecata.

La data de 19 iunie 2015, reclamanta P.A.J. a depus la dosar cerere de renuntare la judecata actiunii, instanta ramanand investita cu solutionarea cererii reconventionale formulata de reclamantul reconventional P.C.D., in contradictoriu cu parata reconventionala P.A.J., reclamanta mentionand, totodata, in mod expres, ca nu este de acord sa se judece in Romania.

Prin sentinta nr. 6282 din 24 iunie 2015 Judecatoria Oradea, sectia civila, a constatat ca reclamanta P.A.J. a renuntat la judecata actiunii principale de divort si a declinat competenta de solutionare a actiunii reconventionale, formulata de reclamantul reconventional P.C.D., in favoarea Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti.

In motivare, instanta a retinut ca, din punct de vedere al competentei generale, instanta romana este competenta sa judece actiunea de divort dintre parti, deoarece ambii soti sunt cetateni romani, competenta prevazuta de art. 3 din Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 fiind alternativa.

A aratat si ca, din punct de vedere material, judecatoria este instanta competenta pentru solutionarea actiunii de divort. Din punct de vedere teritorial insa, a retinut ca, in cauza, sunt aplicabile prevederile art. 915 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ. Astfel, cum nu exista acord din partea paratei reconventionale pentru a se judeca la Oradea, instanta a declinat competenta de solutionare a cererii reconventionale, in favoarea Judecatoriei Sectorului 5 Bucuresti.

Investita prin declinare, Judecatoria Sectorul 5 Bucuresti, sectia a II-a civila, a pronuntat sentinta civila nr. 7728 din 27 octombrie 2015, prin care a admis exceptia necompetentei teritoriale a Judecatoriei Sectorului 5, a declinat competenta in favoarea Judecatoriei Oradea, a constatat ivit conflictul negativ de competenta si a inaintat dosarul Inaltei Curti de Casatie si Justitie in vederea solutionarii acestuia.

In motivare, instanta a retinut ca, la momentul sesizarii instantei, reclamanta parata (devenita parata ca urmare a renuntarii la judecata cererii principale) locuieste stabil in Spania, iar paratul reclamant (actual doar reclamant) are domiciliul, in sensul de locuinta principala stabila, in municipiul Oradea, judetul Bihor.

Pentru a ajunge la aceasta concluzie, instanta a aratat ca din dosar a reiesit ca reclamantul figureaza cu acest domiciliu, ca atat reclamanta cat si paratul au indicat ca acesta din urma locuieste stabil la adresa indicata si a avut in vedere constatarile personale ale lucratorilor Autoritatii Tutelare Oradea, care l-au gasit pe paratul reclamant la domiciliu si au aratat ca acesta lucreaza in Oradea.

Instanta initial investita cu solutionarea cererii a concluzionat – ca paratul nu are resedinta in tara fara a indica temeiurile formarii unei astfel de convingeri. In drept, instanta a avut in vedere ca, potrivit art. 915 alin. (1) noul C. proc. civ., cererea de divort este de competenta judecatoriei in circumscriptia careia se afla cea din urma locuinta comuna a sotilor, daca vreunul dintre ei mai locuieste in raza sa teritoriala, iar daca nici unul nu mai locuieste in circumscriptia de la ultima locuinta comuna, este competenta instanta de la domiciliul paratului.

Competenta teritoriala stabilita astfel este, in cazul proceselor referitoare la persoane, exclusiva si absoluta, astfel cum reiese din interpretarea per a contrario a dispozitiilor art. 126 noul C. proc. civ., in sensul ca partile pot conveni ca pricinile referitoare la bunuri sa fie judecate de alte instante decat acelea care, potrivit legii, au competenta teritoriala. Astfel, daca in materia cererilor patrimoniale partile pot deroga de la competenta teritoriala prevazuta de legea procesuala, in materia cererilor privitoare la persoane competenta este obligatorie.

Cu privire la conflictul negativ de competenta, cu a carui judecata a fost legal sesizata in baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Inalta Curte retine urmatoarele:

Obiectul actiunii cu care a ramas sesizata instanta de judecata, ulterior renuntarii formulate de reclamanta P.A.J., il constituie cererea reconventionala formulata de paratul reclamant reconventional P.C.D., prin care s-a solicitat desfacerea casatoriei partilor din culpa exclusiva a reclamantei parate, pastrarea de catre reclamanta a numelui de „P.”, exercitarea autoritatii parintesti in comun asupra minorului, stabilirea locuintei minorului la domiciliul tatalui, cu obligarea mamei la plata unei pensii de intretinere in cuantum de 1/4 din venitul net realizat de catre aceasta.

Potrivit art. 915 alin. (1) C. proc. civ., „cererea de divort este de competenta judecatoriei in circumscriptia careia se afla cea din urma locuinta comuna a sotilor, daca vreunul dintre ei mai locuieste in raza sa teritoriala, iar daca nici unul nu mai locuieste in circumscriptia de la ultima locuinta comuna, este competenta instanta de la domiciliul paratului”.

Competenta teritoriala stabilita astfel este, in cazul proceselor referitoare la persoane, exclusiva si absoluta, astfel cum reiese din interpretarea per a contrario a dispozitiilor art. 126 C. proc. civ., in sensul ca partile pot conveni ca pricinile referitoare la bunuri sa fie judecate de alte instante decat acelea care, potrivit legii, au competenta teritoriala.

Astfel, daca in materia cererilor patrimoniale partile pot deroga de la competenta teritoriala prevazuta de legea procesuala, in materia cererilor privitoare la persoane competenta este obligatorie.

Inalta Curte retine ca la data de 27 octombrie 2015, in fata Judecatoriei Sectorului 5 Bucure?ti, paratul-reclamant, s-a legitimat cu carte de identitate seria … nr. …, emisa de SPCLEP Oradea, din cuprinsul careia a reie?it ca domiciliul sau este in judetul Bihor, Oradea, str. Somesului, iar la interpelarea instantei, paratul-reclamant a declarat ca se afla in Romania, la adresa indicata, din luna ianuarie 2015.

Notiunea de domiciliu este definita de art. 87 C. civ., care prevede ca „Domiciliul persoanei fizice, in vederea exercitarii drepturilor si libertatilor sale civile, este in locul unde isi are principala asezare”.

Totodata, art. 91 C. civ. prevede, la alin. (1), ca „Dovada domiciliului si a resedintei se face cu mentiunile cuprinse in cartea de identitate”.

Avand in vedere ca paratul reclamant a facut dovada ca domiciliul sau este in Oradea, judetul Bihor, instanta competenta sa judece cauza este Judecatoria Oradea, in favoarea careia se va stabili competenta de solutionare a cauzei.

Inalta Curte arata si ca renuntarea reclamantei la cererea de chemare in judecata nu afecteaza competenta de solutionare a cererii reconventionale formulate de parat, care este tot de competenta instantei sa judece cererea principala, asa cum rezulta din interpretarea art. 915 si a art. 917 alin. (2) C. proc. civ.

De asemenea, Inalta Curte subliniaza ca nu sunt incidente in cauza prevederile art. 915 alin. (2) C. proc. civ., fata de care ar fi avut relevanta imprejurarea ca reclamanta P.A.J. a declarat ca nu este de acord ca pricina sa fie judecata in Romania, atragand pe aceasta cale competenta Judecatoriei Sectorului 5 Bucure?ti. Aceasta deoarece textul de lege mentionat mai sus ar fi fost aplicabil doar in situatia in care nici una din parti nu i?i are domiciliul in Romania, ceea ce nu este cazul in speta, avand in vedere legitimarea paratului reclamant in fata Judecatoriei Sectorului 5 Bucure?ti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileste competenta de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Oradea.

Definitiva.

Pronuntata in sedinta publica, astazi, 21 ianuarie 2016.