9 February 2019

DECIZIE nr.52 din 18 iunie 2018 privind interpretarea si aplicarea dispozitiilor art.27 din Codul de procedura civila

DECIZIE nr.52 din 18 iunie 2018 privind interpretarea si aplicarea dispozitiilor art.27 din Codul de procedura civila, cu referire la art. 147 alin. (4) din Constitutia Romaniei, respectiv ale efectelor Deciziei Curtii Constitutionale nr. 369 din 30 mai 2017

Hotararile pronuntate in apel ulterior publicarii in M. Of. al Romaniei, nr.532 din 20 iulie 2017, a Deciziei Curtii Constitutionale nr.369 din 30 mai 2017, dar in cauze a caror valoare nu depaseste suma de 1.000.000 lei si care au fost inregistrate pe rolul instantelor anterior datei publicarii deciziei mentionate sunt definitive, ori, dimpotriva, sunt supuse recursului. Decizie de interpretare

 

INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE

COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE DREPT

Dosar nr. 866/1/2018

 

Iulia Cristina Tarcea                   – presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie –                                            presedintele completului

Lavinia Curelea                           – presedintele delegat al Sectiei I civile

Eugenia Voicheci                         – presedintele Sectiei a II-a civile

Adina Georgeta Nicolae              – judecator la Sectia I civila

Raluca Moglan                            – judecator la Sectia I civila

Beatrice Ioana Nestor                 – judecator la Sectia I civila

Simona Gina Pietreanu              – judecator la Sectia I civila

Aurelia Rusu                                – judecator la Sectia I civila

Marioara Isaila                            – judecator la Sectia a II-a civila

Ileana Izabela Dolache               – judecator la Sectia a II-a civila

Rodica Dorin                               – judecator la Sectia a II-a civila

Rodica Zaharia                            – judecator la Sectia a II-a civila

Cosmin Horia Mihaianu             – judecator la Sectia a II-a civila

 

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept investit cu solutionarea sesizarilor conexate ce formeaza obiectul Dosarului nr. 866/1/2018, la care s-au conexat dosarele nr. 902/1/2018 si nr. 1.048/1/2018, este constituit conform dispozitiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedura civila si ale art. 275 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare (Regulamentul).

Sedinta este prezidata de doamna judecator Iulia Cristina Tarcea, presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

La sedinta de judecata participa doamna Mihaela Lorena Mitroi, magistrat-asistent desemnat in conformitate cu dispozitiile art. 276 din Regulament.

Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia in examinare sesizarile conexate formulate de Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a IV-a civila in Dosarul nr. 41.380/299/2016, Inalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia I civila in Dosarul nr. 6.892/101/2014 si Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a V-a civila in Dosarul nr. 529/2/2018, pentru pronuntarea unei hotarari prealabile.

Magistratul-asistent prezinta referatul cauzei, aratand ca a fost depus raportul intocmit de judecatorii-raportori, care a fost comunicat partilor, in conformitate cu dispozitiile art. 520 alin. (10) din Codul de procedura civila, nefiind depuse puncte de vedere de catre partile din dosarele in care au fost formulate sesizarile. La dosar au fost transmise hotararile judecatoresti relevante, identificate de instantele nationale, precum si opiniile teoretice exprimate de judecatori. Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a comunicat ca nu se verifica, in prezent, practica judiciara in vederea promovarii unui recurs in interesul legii. A fost depus un punct de vedere asupra admisibilitatii sesizarilor, formulat de Carcei Elena, recurenta intr-un dosar aflat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti, aceasta apreciind ca are, mutatis mutandis, situatia juridica a partii, iar in situatia in care completul va considera ca nu ii sunt aplicabile dispozitiile art. 520 alin. (10) din Codul de procedura civila, a solicitat ca punctul sau de vedere sa fie avut in vedere ca memoriu amicus curiae. A fost depus un memoriu formulat de Elena Liliana Tanase. De asemenea, Banca Comerciala Romana – S.A. a depus cerere de interventie accesorie, inregistrata la dosar la data de 15 iunie 2018.

Deliberand, Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept respinge ca inadmisibila cererea de interventie accesorie formulata, avand in vedere ca, in cazul mecanismelor procedurale de asigurare a unei practici judiciare unitare, instanta suprema procedeaza la dezlegarea cu caracter obligatoriu si de principiu a problemelor sau chestiunilor de drept cu care este investita, fara a realiza o activitate de judecata specifica procesului civil.

Constatand ca nu mai exista chestiuni prealabile, Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ramane in pronuntare asupra sesizarilor privind pronuntarea unei hotarari prealabile.

INALTA CURTE,

deliberand asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizata, constata urmatoarele:

I Titularii si obiectul sesizarilor

1. La data de 29 martie 2018 a fost inregistrat pe rolul Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept Dosarul nr. 866/1/2018 avand ca obiect sesizarea formulata de Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a IV-a civila, care, prin incheierea de sedinta de la data de 21 martie 2018 data in Dosarul nr. 41.380/299/2016, a solicitat pronuntarea unei hotarari prealabile cu privire la urmatoarea chestiune de drept: “Dispozitiile art. 147 alin. (4) din Constitutia Romaniei si ale art. 27 din Codul de procedura civila se interpreteaza in sensul ca hotararile pronuntate in apel ulterior publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 532 din 20 iulie 2017, a Deciziei Curtii Constitutionale nr. 369 din 30 mai 2017, dar in cauze a caror valoare nu depaseste suma de 1.000.000 lei si care au fost inregistrate pe rolul instantelor anterior datei publicarii deciziei mentionate sunt definitive, potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele masuri pentru degrevarea instantelor judecatoresti, precum si pentru pregatirea punerii in aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, cu modificarile ulterioare (Legea nr. 2/2013), ori, dimpotriva, sunt supuse recursului?”.

2. La data de 2 aprilie 2018 a fost inregistrat pe rolul Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept Dosarul nr. 902/1/2018, care a fost conexat cu Dosarul nr. 866/1/2018, avandu-se in vedere obiectul sesizarii, potrivit rezolutiei vicepresedintelui instantei supreme din data de 4 aprilie 2018.

3. In acest dosar, prin incheierea de sesizare din 23 martie 2018 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Sectia I civila, pronuntata in Dosarul nr. 6.892/101/2014, s-a solicitat dezlegarea chestiunii de drept privind “interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 27 din Codul de procedura civila, in sensul daca efectele Deciziei Curtii Constitutionale nr. 369/2017, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, sunt aplicabile in privinta hotararilor date in apel, pronuntate dupa publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei a deciziei mentionate doar in litigiile incepute ulterior sau si in procesele incepute anterior publicarii Deciziei Curtii Constitutionale nr. 369/2017, astfel incat, in acestea din urma, in cazul inaplicabilitatii efectelor aceleiasi decizii, art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 continua sa se aplice in forma anterioara publicarii deciziei instantei constitutionale?”.

4. Ulterior, la data de 19 aprilie 2018 a fost inregistrat Dosarul nr. 1.048/1/2018, avand ca obiect sesizarea formulata de Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a V-a civila, in Dosarul nr. 529/2/2018 al acestei instante. Prin incheierea de sesizare din 5 aprilie 2018 s-a solicitat pronuntarea unei hotarari prealabile pentru dezlegarea urmatoarei chestiuni de drept: “Interpretarea dispozitiilor art. 27 din Codul de procedura civila prin coroborare cu dispozitiile art. 31 alin. (1) si (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, cu modificarile ulterioare, in sensul de a se stabili care este legea aplicabila caii de atac exercitate impotriva unei hotarari judecatoresti in situatia in care, pe parcursul procesului, insa inainte de pronuntarea hotararii, a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei o decizie a Curtii Constitutionale prin care a fost declarat neconstitutional un text de lege care limita accesul la o cale de atac, respectiv legea in forma in vigoare la data la care a inceput procesul ori legea in forma rezultata in urma admiterii exceptiei de neconstitutionalitate.”

5. Prin rezolutia din data de 20 aprilie 2018 a vicepresedintelui Inaltei Curti de Casatie si Justitie s-a dispus conexarea acestei sesizari, avandu-se in vedere obiectul sau, cu sesizarea inregistrata cu nr. 866/1/2018.

II. Expunerea succinta a proceselor in cadrul carora s-a invocat chestiunea de drept mentionata

6. In Dosarul nr. 41.380/299/2016 al Curtii de Apel Bucuresti-Sectia a IV-a civila, prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti la data de 13 octombrie 2016, reclamanta a solicitat obligarea paratei la plata sumei de 2.253 lei reprezentand plata nedatorata, suma actualizata si indexata cu indicele de inflatie la data platii efective, precum si la plata cheltuielilor de judecata.

7. Prin Sentinta civila nr. 682 din 19 ianuarie 2017 pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti s-a respins cererea ca neintemeiata.

8. Prima instanta a retinut ca reclamanta a executat de bunavoie obligatia de plata stabilita in sarcina sa prin titlul executoriu – hotarare judecatoreasca, in cuantumul si in modalitatea convenite de ambele parti prin conventia de esalonare din data de 2 aprilie 2014.

9. Instanta a constatat insa ca nu se afla in prezenta unei plati nedatorate, cererea reclamantei de restituire a prestatiei efectuate fiind neintemeiata. Desi a invocat plata nedatorata ca temei al restituirii, reclamanta nu a facut dovada indeplinirii conditiilor impuse pentru incidenta acesteia.

10. Tribunalul Bucuresti a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta, prin Decizia nr. 2.782/A din 14 septembrie 2017, retinand ca, in lipsa anularii sau rezolvarii contractului de tranzactie, apelanta-reclamanta nu poate pretinde restituirea vreunei sume cu titlu de plata nedatorata, intrucat temeiul platii exista.

11. Impotriva acestei decizii, pronuntate ulterior publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, a Deciziei Curtii Constitutionale nr. 369/2017 si care poarta mentiunea “cu drept de recurs”, reclamanta a declarat recurs.

12. S-a pus in dezbatere, din oficiu, exceptia de inadmisibilitate a recursului in raport cu obiectul litigiului – pretentii mai mici de 1.000.000 lei in materie civila, litigiul decurgand dintr-o conventie civila, iar nu din fostele raporturi de munca dintre parti, exceptie a carei rezolvare va fi influentata de modul de solutionare de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie a problemei de drept cu care a fost sesizata.

13. In Dosarul nr. 6.892/101/2014 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Sectia I civila, prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul Tribunalului Mehedinti la data de 24 septembrie 2014, reclamantul A a chemat in judecata pe paratul B, solicitand ca prin sentinta ce se va pronunta sa se dispuna obligarea lui B la plata sumei de 500.000 lei despagubiri, reprezentand daune morale; obligarea societatii C la plata sumei de 500.000 lei, reprezentand daune morale; obligarea celor doi parati sa publice continutul dispozitivului sentintei ce se va pronunta in saptamanalul X, precum si intr-un ziar de larga circulatie; obligarea celor doi parati sa procedeze la eliminarea articolelor postate in formatul electronic al ziarului X cu referire la persoana reclamantului si obligarea la plata tuturor cheltuielilor de judecata.

14. Prin Sentinta civila nr. 99 din 10 noiembrie 2014 a Curtii de Apel Craiova a fost admisa cererea de stramutare formulata de catre paratul B si s-a dispus stramutarea dosarului la Tribunalul Dolj.

15. Prin Sentinta civila nr. 125 din 10 martie 2015 Tribunalul Dolj a admis in parte actiunea formulata de reclamantul A, in contradictoriu cu paratii B si C, si a obligat pe parati, in solidar, la plata sumei de 100.000 lei, reprezentand daune morale. Au fost obligati paratii sa publice, pe cheltuiala lor, dispozitivul sentintei in saptamanalul X si sa procedeze la eliminarea articolelor postate in formatul electronic al saptamanalului X cu referire la persoana reclamantului.

16. Impotriva sentintei au formulat apel paratii, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, iar prin Decizia nr. 71/2016 a Curtii de Apel Craiova a fost anulata sentinta si trimisa cauza spre competenta solutionare la Tribunalul Arges.

17. Prin Sentinta civila nr. 88 din 8 martie 2017 pronuntata de Tribunalul Arges in Dosarul nr. 6.892/101/2014 a fost admisa in parte actiunea reclamantului si a fost obligat paratul B in solidar cu paratul C la plata sumei de 100.000 lei daune morale; au fost obligati paratii sa publice, pe cheltuiala lor, dispozitivul sentintei in saptamanalul X, fiind respinse celelalte capete de cerere.

18. Impotriva sentintei, in termen legal, a declarat apel paratul B, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

19. Prin Decizia civila nr. 2.800 din 11 octombrie 2017 a Curtii de Apel Pitesti – Sectia I civila a fost respins apelul, ca nefondat.

20. Impotriva acestei decizii a declarat recurs paratul B care s-a prevalat de motivele de casare reglementate de dispozitiile art. 488 alin. (1) pct. 6 si 8 din Codul de procedura civila.

21. Recursul a fost inaintat Inaltei Curti de Casatie si Justitie, fiind inregistrat pe rolul Sectiei I civile, in complet de filtru.

22. Prin raportul asupra admisibilitatii in principiu a recursului declarat de paratul B, dupa expunerea succinta a motivelor de recurs, precum si a jurisprudentei si doctrinei relevante in cauza, raportorul si-a exprimat opinia, insusita de completul de judecata dupa analiza raportului in completul de filtru, in conditiile art. 493 alin. (4) din Codul de procedura civila, in sensul ca, fata de opiniile conturate in jurisprudenta recenta a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, s-ar impune a se recurge la declansarea procedurii pronuntarii unei hotarari prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept privind aplicarea in timp a efectelor Deciziei Curtii Constitutionale nr. 369 din 30 mai 2017, din perspectiva art. 27 din Codul de procedura civila, in vederea lamuririi admisibilitatii caii extraordinare de atac a recursului in procesele inregistrate pe rolul instantelor judecatoresti inainte de publicarea deciziei Curtii Constitutionale in Monitorul Oficial al Romanei, Partea I, in scopul inlaturarii riscului aparitiei unei practici neunitare cu privire la aceasta chestiune.

23. Raportul asupra admisibilitatii in principiu a recursului a fost comunicat partilor la data de 2 februarie 2018, potrivit art. 493 alin. (4) din Codul de procedura civila, raport in cuprinsul caruia acestora li s-a pus in vedere atat posibilitatea formularii in termen de 10 zile de la comunicare a punctului de vedere asupra raportului privind admisibilitatea in principiu a recursului, cat si formularea unui punct de vedere in conditiile art. 520 alin. (1) din Codul de procedura civila, asupra admisibilitatii sesizarii Inaltei Curti de Casatie si Justitie in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile asupra chestiunii de drept enuntate in cuprinsul raportului, precum si asupra fondului chestiunii de drept invocate.

24. In Dosarul nr. 529/2/2018 al Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a V-a civila, prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul Judecatoriei Calarasi la data de 24 august 2016, reclamantii au chemat in judecata pe parata banca comerciala, solicitand instantei sa constate ca fiind abuzive urmatoarele clauze din contractul de credit incheiat la data de 15 mai 2007 intre reclamanti si parata, respectiv:

– clauza referitoare la comisionul de risc/administrare si restituirea sumelor incasate in mod nelegal la care se adauga dobanda legala pana la data platii;

– clauza referitoare la comisionul de acordare a creditului si restituirea sumelor retinute la care se adauga dobanda legala pana la data platii;

– stabilizarea dobanzii din dobanda variabila calculata la EURIBOR/ LIBOR/ ROBOR la o dobanda fixa anuala si restituirea diferentei de dobanda achitate nelegal la care se adauga dobanda legala pana la data platii;

– stabilizarea cursului CHF la cursul achizitionarii creditului si restituirea sumei achitate ce rezulta din diferenta celor doua componente ale cursului CHF.

25. Prin Sentinta civila nr. 2.748 din 13 decembrie 2016, pronuntata de Judecatoria Calarasi, a fost respins, ca lipsit de obiect, primul capat de cerere si ca neintemeiata in rest cererea avand ca obiect principal constatare clauze abuzive.

26. Impotriva acestei sentinte au declarat apel reclamantii. Prin Decizia civila nr. 876 din 26 octombrie 2017, Tribunalul Calarasi a respins apelul reclamantilor.

27. Impotriva acestei decizii au formulat recurs reclamantii solicitand, in baza art. 488 alin. (1) pct. 6 din Codul de procedura civila, modificarea deciziei si, implicit, a sentintei pronuntate, in sensul admiterii actiunii privind constatarea clauzelor abuzive din contractul de credit.

28. La termenul de judecata din data de 8 martie 2018, Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a V-a civila a pus in discutie sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept referitoare la interpretarea dispozitiilor art. 27 din Codul de procedura civila raportat la art. 31 alin. (1) si (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, cu modificarile ulterioare (Legea nr. 47/1992).

III. Aspectele de admisibilitate retinute de titularii sesizarilor

29. Prin Incheierea de sesizare din data de 21 martie 2018, pronuntata in Dosarul nr. 41.380/299/2016, Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a IV-a civila a apreciat ca sunt intrunite conditiile de admisibilitate pentru declansarea procedurii de sesizare in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile, potrivit dispozitiilor art. 519 din Codul de procedura civila, dupa cum urmeaza:

30. De lamurirea modului de interpretare/aplicare a dispozitiilor art. 147 alin. (4) din Constitutia Romaniei si ale art. 27 din Codul de procedura civila depinde solutionarea pe fond a cauzei, intrucat de modul in care se stabileste aplicarea in timp a modificarilor intervenite in regimul cailor de atac depinde dezlegarea recursului aflat pe rol: daca Inalta Curte de Casatie si Justitie va interpreta dispozitiile art. 147 alin. (4) din Constitutie si ale art. 27 din Codul de procedura civila in sensul ca statuarile definitive si obligatorii pentru viitor ale deciziilor Curtii Constitutionale in materia sferei de cuprindere a cailor de atac privesc doar cauzele ce investesc instantele ulterior publicarii deciziei instantei constitutionale, solutia ce se poate da exceptiei de inadmisibilitate a recursului in speta pendinte va fi diferita de cea atrasa de o interpretare a textelor in sensul ca decizia instantei de contencios constitutional se aplica si litigiilor in curs.

31. Trebuie mentionat ca obiectul litigiului este reprezentat de pretentii mai mici de 1.000.000 lei in materie civila, litigiul decurgand dintr-o conventie civila (tranzactie), iar nu din fostele raporturi de munca dintre parti.

32. Chestiunea de drept enuntata este noua, deoarece asupra acestei probleme punctuale Inalta Curte de Casatie si Justitie nu a statuat {cu titlu principal) printr-o alta hotarare data publicitatii, astfel cum rezulta din consultarea jurisprudentei instantei supreme.

33. Astfel, chestiunea de drept care formeaza obiectul prezentei sesizari nu se circumscrie doar interpretarii dreptului comun in materia legii aplicabile hotararii din perspectiva cailor de atac, motivelor si termenelor (art. 27 din Codul de procedura civila), ci si posibilitatii unui conflict punctual de aplicare generat de modul de interpretare a dispozitiilor art. 147 alin. (4) din Constitutie cu privire la semnificatia sintagmei “pentru viitor”.

34. In ce priveste conditia noutatii, in general, Curtea da Apel Bucuresti – Sectia a IV-a civila a constatat ca, desi a existat o hotarare a Inaltei Curti de Casatie si Justitie care a atins, incidental, in cadrul considerentelor, chestiunea in discutie (Decizia nr. 3 din 22 ianuarie 2018 pronuntata de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 195 din 2 martie 2018, paragrafele 41-43), totusi, aceste considerente au fost cuprinse intr-o hotarare de respingere ca inadmisibila a sesizarii instantei supreme in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile, iar sesizarea instantei supreme viza o problema de drept diferita de cea in discutie, ceea ce ridica problema caracterului general si a obligativitatii considerentelor respective, jurisprudenta si doctrina fiind neunitare in modul in care le recunosc sau nu aplicabilitate generala si obligatorie.

35. In acest moment exista riscul unei practici viitoare neunitare in privinta admisibilitatii unor astfel de recursuri (prefigurat de modul diferit de indicare in hotararile pronuntate in apel a cailor de atac incidente, in pricini de natura celei din litigiul pendinte, la nivelul sectiilor si completelor instantei de sesizare) a caror declarare a fost stimulata de decizia Curtii Constitutionale si a caror judecata este iminenta, cu atat mai mult cu cat doctrina a exprimat deja doua puncte de vedere opuse.

36. Pe de o parte, s-a exprimat opinia ca deciziile Curtii Constitutionale produc efecte inclusiv in litigiile in curs, prevederile art. 25-27 din Codul de procedura civila nefiind aplicabile decat in situatia unei modificari legislative, iar nu in aceea a pronuntarii unor decizii ale Curtii Constitutionale.

37. Pe de alta parte, s-a invederat atat ca efectele deciziilor de neconstitutionalitate sunt similare abrogarii, neputand fi mai energice decat efectele abrogarii, cat si ca instantele judecatoresti sunt suverane sa determine modul in care deciziile Curtii Constitutionale prin care se declara neconstitutional un text cu putere de lege se aplica in cazul litigiilor aflate in curs, realizand astfel o analiza proprie si directa a semnificatiei art. 147 alin. (4) din Constitutie. Totodata, s-a apreciat ca, de vreme ce atat abrogarea, cat si declararea neconstitutionalitatii produc efecte numai pentru viitor, aplicarea in timp a deciziei Curtii Constitutionale nu poate fi desprinsa de regimul general conturat de art. 25-27 din Codul de procedura civila, cu consecinta aplicarii deciziei numai proceselor incepute in viitor.

38. Consistenta opiniilor doctrinare divergente, pertinenta argumentelor invederate in ambele opinii lasa sa se intrevada iminenta unei consistente practici neunitare, cu consecinte pagubitoare pentru justitiabili si pentru cerinta aplicarii unitare, egale si predictibile a legii, motiv pentru care mecanismul pronuntarii unei hotarari prealabile este util si necesar pentru dezlegarea chestiunii de drept enuntate. Din aceste opinii divergente rezulta si ca problema de drept este una concreta, serioasa si suficient de dificila, neavand o dezlegare evidenta, univoca.

39. Problema de drept nu face obiectul unui recurs in interesul legii in curs de solutionare si nici al unei alte sesizari pentru pronuntarea unei hotarari prealabile, conform evidentelor naltei Curti de Casatie si Justitie, consultate la data formularii sesizarii, respectiv 21 martie 2018.

40. Prin incheierea de sesizare din data de 23 martie 2018, pronuntata in Dosarul nr. 6.892/101/2014, completul de judecata al Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Sectia I civila investit cu solutionarea recursului a apreciat ca sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 519 din Codul de procedura civila, avand in vedere urmatoarele considerente:

41. Sesizarea in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile este formulata in cadrul unui dosar aflat in curs de judecata, Inalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia I civila, in complet de filtru, fiind investita, in principiu, cu solutionarea cauzei in ultima instanta, iar daca recursul exercitat ar fi considerat admisibil, Inaltei Curti de Casatie si Justitie i-ar reveni competenta de solutionare a caii de atac conform art. 97 pct. 1 din Codul de procedura civila, obiect al recursului fiind o decizie pronuntata in apel de Catre o curte de apel.

42. Cata vreme insasi chestiunea admisibilitatii recursului constituie obiectul intrebarii prealabile, s-a considerat ca aceasta conditie trebuie a se constata indeplinita, in acest sens fiind si jurisprudenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (a se vedea, paragraful 49 din Decizia nr. 73 din 16 octombrie 2017, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 914 din 22 noiembrie 2017).

43. Si cerinta ca solutionarea pe fond a cauzei sa depinda de chestiunea de drept a carei lamurire se cere prin adresarea intrebarii preliminare s-a considerat ca este indeplinita.

44. Desi problema supusa analizei instantei supreme in cadrul prezentei proceduri este exclusiv una de drept procesual civil, iar nu de drept material, jurisprudenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie in cadrul competentei sale de solutionare a sesizarilor in vederea pronuntarii unor hotarari prealabile este deja consacrata in sensul mentionat, astfel incat de lamurirea chestiunii interpretarii si aplicarii art. 27 din Codul de procedura civila si a aplicarii in timp a efectelor Deciziei Curtii Constitutionale nr. 369 din 30 mai 2017 depinde solutionarea pe fond a cauzei, cata vreme admisibilitatea recursului constituie o chestiune prioritara analizei pe fond a caii de atac.

45. Noutatea chestiunii de drept a carei lamurire se solicita, de asemenea, constituie o cerinta indeplinita.

46. Chestiunea de drept a carei rezolvare de principiu se solicita a fost generata de publicarea Deciziei Curtii Constitutionale nr. 369 din 30 mai 2017 in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, ceea ce, ca reper temporal, reprezinta un eveniment juridic de data recenta.

47. Chiar daca interpretarea efectelor unor decizii ale Curtii Constitutionale si modalitatea de integrare a acestora in cuprinsul corpului legii din care norma sau sintagma, prin ipoteza, declarate neconstitutionale, fac parte, au fost analizate de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie in unele decizii pronuntate in cadrul competentei sale de solutionare a sesizarilor prin care isi indeplineste rolul de asigurare a practicii unitare (recurs in interesul legii si procedura hotararii prealabile), chestiunea de drept ce constituie obiectul sesizarii de fata este diferita. In acest sens pot fi mentionate Decizia nr. 12 din 19 septembrie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 789 din 7 noiembrie 2011, pronuntata in solutionarea unui recurs in interesul legii – sub imperiul vechiului Cod de procedura civila -, sau hotararea prealabila reprezentata de Decizia nr. 77 din 6 noiembrie 2017, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 23 din 10 ianuarie 2018, adoptata dupa intrarea in vigoare a noului Cod de procedura civila.

48. Recursul in interesul legii solutionat prin Decizia nr. 12 din 19 septembrie 2011 a fost pronuntat sub imperiul vechiului Cod de procedura civila care consacra solutia aplicarii imediate a legii noi si proceselor in curs de judecata, potrivit art. 725 alin. 1, in timp ce pentru caile de atac si termenele in care acestea puteau fi exercitate impotriva hotararilor judecatoresti functiona regula aplicarii legii in vigoare de la data pronuntarii lor, conform art. 725 alin. 3 din Codul de procedura civila.

49. Pe de alta parte, hotararea prealabila reprezentata de Decizia nr. 77 din 6 noiembrie 2017 a dezlegat o problema de drept diferita fata de cea supusa dezlegarii in sesizarea de fata, anume – interpretarea si aplicarea in timp a dispozitiilor art. 666 alin. (2) din Codul de procedura civila, forma anterioara modificarii prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 1/2016 pentru modificarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, precum si a unor acte normative conexe, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 17/2017 in raport cu efectele Deciziei Curtii Constitutionale nr. 895 din 17 decembrie 2015, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 84 din 4 februarie 2016.

50. Totodata, s-a apreciat ca dezlegarea de principiu ce se solicita priveste o chestiune de drept serioasa si veritabila, cu impact semnificativ asupra practicii judiciare atat la nivelul Inaltei Curti de Casatie si Justitie (vizand competenta sa ca instanta de recurs, potrivit art. 97 pct. 1 din Codul de procedura civila), cat si al tuturor curtilor de apel din tara, intrucat problema se pune in aceleasi coordonate de evaluare si in ceea ce priveste recursurile declarate dupa data publicarii Deciziei Curtii Constitutionale nr. 369 din 30 mai 2017 impotriva deciziilor date in apel de tribunale in litigiile avand ca obiect cereri evaluabile situate sub pragul valoric de 200.000 lei; de aceea s-a considerat ca aceasta chestiune de drept are un mare si iminent potential de a genera practica neunitara, astfel incat se impune prevenirea acesteia prin pronuntarea unei hotarari prealabile.

51. Chestiunea de drept asupra careia se solicita o dezlegare de principiu nu a facut obiectul pronuntarii Inaltei Curti de Casatie si Justitie pe cale principala intr-o alta hotarare prealabila avand acest obiect, nu este nici obiect al unui recurs in interesul legii in curs de solutionare si nici nu a primit o dezlegare de principiu in jurisprudenta instantei supreme vizand competenta sa ca instanta de recurs, potrivit datelor consultate la momentul pronuntarii incheierii de sesizare.

52. Cu toate acestea, s-a constatat ca, pe cale incidentala, in cuprinsul unor considerente decizorii – in analiza conditiei de admisibilitate a sesizarii in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile, anume conditia referitoare la investirea instantei de trimitere cu solutionarea unei cauze in ultima instanta – Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, in Decizia nr. 3 din 22 ianuarie 2018, la paragrafele 41-43, a facut aprecieri pe acest aspect.

53. Avand in vedere insa ca nu exista un punct de vedere unitar in doctrina si jurisprudenta cu privire la valoarea obligatorie a unor considerente decisive si decizorii inserate in cuprinsul unei hotarari prealabile prin care sesizarea a fost respinsa ca inadmisibila, precum si imprejurarea ca, si dupa publicarea Deciziei nr. 3 din 22 ianuarie 2018 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept continua controversa cu privire la interpretarea efectelor Deciziei Curtii Constitutionale nr. 369 din 30 mai 2017, in special din cauza celor inserate de instanta de contencios constitutional in paragraful 32 al deciziei, s-a considerat ca prezenta sesizare ar trebui considerata admisibila si din acest punct de vedere, in sensul de a se da o dezlegare de principiu acestei chestiuni de drept pe cale principala.

54. In ceea ce priveste jurisprudenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie in cadrul competentei sale ca instanta de recurs, s-a aratat ca nu au fost pronuntate decizii cu privire la admisibilitatea recursului declarat impotriva deciziilor date in apel de curtile de apel in litigiile avand ca obiect cereri evaluabile in bani de peste 200.000 lei.

55. Astfel, din verificarea evidentelor celor doua sectii civile ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie a rezultat ca acest segment de cauze se afla in cursul procedurii de filtrare a recursului, in conditiile prevazute de art. 493 din Codul de procedura civila, stadiul acestora fiind diferit – fie procedura de intocmire a raportului asupra admisibilitatii in principiu a recursului, fie de comunicare a acestuia dupa insusirea de catre completul de judecata investit cu solutionarea lui ori chiar de analizare a admisibilitatii in principiu.

56. Din cuprinsul rapoartelor asupra admisibilitatii in principiu se constata insa ca, la nivelul Inaltei Curti de Casatie si Justitie, nu exista un punct de vedere unanim cu privire la chestiunea admisibilitatii recursurilor; o a doua observatie este aceea ca punctul de vedere majoritar este in sensul inadmisibilitatii recursului in ipoteza supusa spre analiza in procedura intrebarii prealabile.

57. In consecinta, s-a apreciat admisibila sesizarea formulata, chestiunea de drept a carei lamurire se solicita avand un mare potential de practica neunitara care poate fi uniformizata pe aceasta cale.

58. Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a V-a civila, prin incheierea de sesizare din 5 aprilie 2018 pronuntata in Dosarul nr. 529/2/2018 a apreciat, de asemenea, ca fiind intrunite conditiile de admisibilitate prevazute de art. 519 din Codul de procedura civila, avand in vedere urmatoarele aspecte:

59. Curtea de Apel Bucuresti a fost investita cu solutionarea cauzei in ultima instanta, respectiv cu solutionarea unei cereri de recurs impotriva unei decizii pronuntate in apel de catre tribunal (ulterior publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, a Deciziei Curtii Constitutionale nr. 369/2017).

60. Astfel, s-a retinut ca Decizia Curtii Constitutionale nr. 369 din 30 mai 2017 a fost publicata ta Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, la data de 20 iulie 2017, iar decizia atacata cu recursul ce face obiectul dosarului pendinte a fost pronuntata la data de 26 octombrie 2017.

61. De lamurirea chestiunii de drept privind modalitatea de interpretare a dispozitiilor art. 27 din Codul de procedura civila coroborate cu art. 31 alin. (1) si (3) din Legea nr. 47/1992 depinde solutionarea pe fond a cauzei, intrucat dezlegarea data influenteaza solutia ce urmeaza a fi pronuntata asupra recursului.

62. Astfel, in masura in care textele de lege se interpreteaza in sensul ca legea aplicabila caii de atac exercitate impotriva unei hotarari judecatoresti este legea in forma in vigoare la data la care a inceput procesul, inclusiv in ipoteza in care pe parcursul procesului, insa inainte de pronuntarea hotararii, este publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, o decizie a Curtii Constitutionale prin care a fost declarat neconstitutional un text de lege care limita accesul la o cale de atac, recursul ar putea fi respins ca inadmisibil, in raport cu prevederile art. 457 alin. (1) din Codul de procedura civila.

63. In concret, aceasta instanta de sesizare a constatat ca litigiul in care a fost pronuntata decizia atacata cu recurs are ca obiect o cerere de chemare in judecata ce cuprinde mai multe capete de cerere, a caror valoare, stabilita in conformitate cu dispozitiile art. 98 si art. 101 din Codul de procedura civila, se situeaza sub pragul valoric de 1.000.000 lei prevazut de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, text de lege declarat partial neconstitutional prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 369 din 30 mai 2017.

64. Totodata, s-a constatat ca decizia atacata cu recursa fost pronuntata la data de 26 octombrie 2017, ulterior publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, a Deciziei Curtii Constitutionale nr. 369 din 30 mai 2017, astfel incat modalitatea de interpretare a prevederilor art. 27 din Codul de procedura civila este de natura a influenta solutia ce se va pronunta asupra recursului declarat in cauza.

65. Chestiunea de drept identificata prezinta caracter de noutate, intrucat, desi isi are izvorul in prevederile Codului de procedura civila actual si ale Legii nr. 47/1992, dificultatile reale de interpretare a acestor texte de lege au aparut dupa data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, a Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017.

66. In consecinta, in functie de efectele pe care Decizia Curtii Constitutionale le poate produce in concret in momentul de fata in realitatea juridica si sociala, implicit cu privire la admisibilitatea cailor de atac exercitate, chestiunea de drept supusa analizei justifica un caracter de noutate.

67. De asemenea, problema de drept pusa in discutie nu face obiectul unei jurisprudente constante nici a Inaltei Curti de Casatie si Justitie si nici a celorlalte instante de judecata investite cu solutionarea unor recursuri declarate impotriva unor hotarari judecatoresti ulterior publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, a Deciziei Curtii Constitutionale nr. 359 din 30 mai 2017.

68. Din verificarile efectuate s-a constatat ca asupra acestei chestiuni de drept instanta suprema nu a statuat in mod direct prin pronuntarea unei hotarari prealabile si nici nu face obiectul unui recurs in interesul legii in curs de solutionare.

IV. Punctul de vedere al partilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

69. Dupa comunicarea raportului, potrivit dispozitiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedura civila, partile din dosarele in care s-au formulat cele trei sesizari conexate nu au formulat puncte de vedere cu privire la chestiunea de drept.

V. Punctele de vedere exprimate de titularii sesizarilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

70. In cadrul completului de judecata al Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a IV-a civila sunt impartasite doua opinii, in sensul ca dispozitiile art. 147 alin. (4) din Constitutia Romaniei si ale art. 27 din Codul de procedura civila trebuie interpretate in sensul ca efectul Deciziei Curtii Constitutionale nr. 369 din 30 mai 2017, de declarare a neconstitutionalitatii sintagmei “precum si in alte cereri evaluabile in bani in valoare de pana la 1.000.000 lei inclusiv”, se va produce, astfel cum arata art. 147 alin. (4) din Constitutie, “numai pentru viitor”, asadar situatiilor juridice viitoare, iar nu si celor in curs – cu exceptia insusi a litigiului in care s-a ridicat exceptia de neconstitutionalitate si, respectiv, opinia contrara.

71. Potrivit primei opinii, in aceasta materie, “situatia juridica” nu este hotararea judecatoreasca, privita in mod izolat, ci insusi procesul civil (lato sensu), in ansamblul sau, avand in vedere si optiunea de principiu a legiuitorului [art. 24, art. 25 alin. (1) din Codul de procedura civila], ca intregul proces sa fie guvernat de o singura lege, aceea de la data pornirii sale, pentru a asigura respectarea previziunilor si intereselor legitime ale partilor litigante. Modificarea regimului cailor de atac pe parcursul unor litigii concrete, aflate in curs de solutionare, prin adaugarea ori suprimarea unei cai de atac, a unor motive, conditii de admisibilitate etc., este de natura a avantaja o parte in detrimentul celeilalte, ceea ce rupe echilibrul procesual, egalitatea armelor si afecteaza, astfel, echitatea procesului, ca drept fundamental reglementat de art. 21 alin. (3) din Constitutia Romaniei si de art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Numai in aparenta conferirea unei cai suplimentare de atac este o solutie favorabila, ea fiind favorabila doar partii care a pierdut si defavorabila partii care a obtinut o hotarare definitiva, in sistemul legii de la data inceperii procesului. Totodata, solutia retinuta cu valoare de principiu trebuie sa fie unitara, indiferent daca se adauga ori se suprima o cale de atac.

72. Asadar, chiar daca se accepta teza in sensul ca efectele deciziilor Curtii Constitutionale trebuie determinate, potrivit art. 147 alin. (4) din Constitutie, in mod unitar, pentru toate ramurile de drept si fara a tine seama de diferitele norme de drept tranzitoriu specifice acestora, singura exigenta constitutionala este ca deciziile instantei constitutionale sa se aplice tuturor situatiilor juridice viitoare (ba chiar se accentueaza ideea aplicarii doar pentru viitor, prin cuvantul “numai” ce precede sintagma “pentru viitor”), nicidecum celor in curs.

73. Or respectarea exigentelor dreptului la un proces echitabil implica aplicarea deciziei Curtii Constitutionale numai cererilor de chemare in judecata formulate dupa data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017 a Deciziei Curtii Constitutionale nr. 369 din 30 mai 2017, de vreme ce acest moment procesual fixeaza data inceperii procesului (art. 192 din Codul de procedura civila), iar potrivit art. 27 din Codul de procedura civila, hotararile judecatoresti raman supuse cailor de atac, motivelor si termenelor prevazute de legea sub care a inceput procesul.

74. Totodata, s-a apreciat ca Inalta Curte de Casatie si Justitie si celelalte instante judecatoresti sunt general competente sa stabileasca efectele in timp ale deciziilor Curtii Constitutionale in cauzele concrete pe care le judeca, din acest punct de vedere considerentele Curtii Constitutionale avand valoare orientativa, iar nu obligatorie pentru instantele judecatoresti. Sunt, desigur, obligatorii considerentele care explica solutia de declarare a neconstitutionalitatii si explica standardele constitutionale care trebuie respectate in privinta situatiilor juridice viitoare, insa nu sunt obligatorii aprecierile Curtii Constitutionale asupra manierei concrete in care deciziile sale se vor repercuta asupra cauzelor in curs de judecata. In acest sens, de altfel, Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat prin Decizia nr. 77 din 6 noiembrie 2017, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 23 din 10 ianuarie 2018, ca nu intra in sfera considerentelor necesare, care explica si justifica solutia adoptata cu privire la exceptia de neconstitutionalitate, acele considerente prin care instanta constitutionala “indica in ce modalitate trebuie facuta aplicarea in timp a efectelor deciziilor sale de catre instantele de judecata in litigii concrete deduse judecatii. Aceasta intrucat, aplicarea in timp a unei norme (careia ii este asimilabila, dupa data publicarii, si decizia Curtii Constitutionale, prin valoarea obligatorie si de opozabilitate erga omnes pe care o are) intra in sfera de jurisdictie ordinara, cea care da dezlegare raporturilor litigioase concrete deduse judecatii” (paragraful 58, precum si paragrafele 54, 59-63 din decizie).

75. Aceasta opinie subliniaza ca dezlegarea de principiu a chestiunii de drept enuntate nu are ca scop subminarea obligativitatii deciziei Curtii Constitutionale, obligativitate care este in afara oricarei discutii, ci realizarea unei interpretari obligatorii asupra unei chestiuni de drept noi si controversate, respectiv maniera in care respectiva decizie produce sau nu efecte (ratione temporis) asupra proceselor civile in curs la data publicarii deciziei in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

76. Obiectul acestei sesizari priveste numai acele cereri evaluabile in bani avand o valoare de pana la 1.000.000 lei inclusiv pentru care legea (Codul de procedura civila ori legile speciale) nu prevad o exceptare de la dreptul la recurs in considerarea naturii cauzei (de exemplu, cereri formulate de asociatiile de proprietari, litigiile de munca si asigurari sociale, contestatiile la executare, cereri privitoare la raporturile de vecinatate, evacuari, granituiri, obligatii de intretinere etc.), aceste exceptari fiind in continuare in vigoare.

77. In opinia opusa, solutia care se impune este aceea ca art. 27 din Codul de procedura civila trebuie interpretat in sensul ca efectul Deciziei Curtii Constitutionale nr. 369 din 30 mai 2017 se va produce, cu respectarea art. 147 alin. (4) din Constitutia Romaniei, pentru viitor, dar imediat, asupra tuturor hotararilor judecatoresti pronuntate ulterior, indiferent de data pornirii procesului.

78. Argumentele de interpretare pornesc de la imprejurarea ca, fiind ridicata exceptia intr-un dosar in curs de judecata anterior (prin forta lucrurilor) deciziei de neconstitutionalitate, o interpretare care ar impune aplicarea deciziei doar proceselor nascute ulterior acesteia ar genera fie neaplicarea dispozitiilor Curtii Constitutionale tocmai in dosarul in care a fost ridicata, fie aplicarea discriminatorie doar in acest dosar, dar nu si in altele aflate in curs si in ipoteza similara de a fi fost declansate anterior.

79. Mai mult, dispozitiile art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedura civila privind cazurile de revizuire impun aplicarea deciziei de neconstitutionalitate in cauza in care a fost ridicata exceptia si transarea problemei in sensul aplicabilitatii imediate a deciziei intr-un proces pornit anterior, astfel ca nu se justifica o rezolvare diferita a problemei in cazul celorlalte procese aflate in ipoteze similare, art. 27 din Codul de procedura civila urmand a fi interpretat in sensul ca nu se intinde si asupra situatiilor generate de declararea neconstitutionala a unor texte de lege.

80. Completul de judecata al Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Sectia I civila a aratat ca, in sistemul de drept romanesc, efectele deciziilor Curtii Constitutionale se produc numai pentru viitor – ex nunc, ele neputand opera cu efect retroactiv – ex tunc, respectiv de la intrarea lor in vigoare.

81. De aici decurge consecinta ca, pana la data publicarii deciziei de neconstitutionalitate, respectiva norma juridica se bucura de prezumtia de constitutionalitate, astfel incat, daca s-a facut aplicarea acesteia in cadrul unei proceduri judiciare solutionate printr-o hotarare definitiva, principiul neretroactivitatii legii civile ce se reflecta si in art. 147 alin. (4) din Constitutie impune respectarea securitatii raporturilor juridice cu privire la aceste situatii juridice finalizate – facta praeterita.

82. Chestiunea pe care o ridica intrebarea prealabila ce constituie obiectul sesizarii priveste efectele deciziei de neconstitutionalitate cu privire la procesele in curs, facta pendentia.

83. Aceasta chestiune trebuie abordata, pe de o parte, prin prisma raportului dintre art. 27 din Codul de procedura civila si art. 147 din Constitutia Romaniei, iar pe de alta parte, in contextul caracterului obligatoriu al considerentului 32 din Decizia Curtii Constitutionale nr. 369 din 30 mai 2017.

84. Potrivit art. 147 din Constitutia Romaniei, publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, a deciziilor Curtii Constitutionale genereaza incetarea pentru viitor a efectelor juridice ale normelor constatate ca fiind neconstitutionale.

85. Asadar, dupa publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, a Deciziei Curtii Constitutionale nr. 369 din 30 mai 2017, art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 si-a incetat efectele cat priveste sintagma “precum si in alte cereri evaluabile in bani in valoare de pana la 1.000.000 lei inclusiv”.

86. Iesirea din vigoare a normei doar in privinta partii din text constatate ca fiind neconstitutionale este asimilata unei abrogari partiale a normei, asadar unei modificari legislative.

87. In aceasta situatie se pune problema existentei unui conflict de legi, intrucat din perspectiva aplicarii in timp a normei, dispozitia legala in forma reconfigurata ca urmare a deciziei Curtii Constitutionale reprezinta legea noua.

88. In mod evident, regulile dupa care se solutioneaza conflictul de norme procesual civile se regasesc in Codul de procedura civila, respectiv in cuprinsul prevederilor art. 24-27, indicate in doctrina drept norme generale de drept tranzitoriu.

89. Din aceasta perspectiva, principiul aplicarii pentru viitor a deciziilor Curtii Constitutionale, consacrat de art. 147 alin. (4) din Constitutie, nu impiedica, ci dimpotriva, impune aplicarea dispozitiilor art. 24-27 din Codul de procedura civila, atat timp cat diferitele situatii juridice ce reclama stabilirea in concret a legii aplicabile in cazul unui conflict de norme nu pot fi rezolvate doar prin raportarea la legea fundamentala.

90. Cat priveste paragraful 32 din Decizia Curtii Constitutionale nr. 369 din 30 mai 2017, s-a observat absenta oricarei referiri in continutul acestuia la normele Codului de procedura civila, ceea ce denota mai degraba intentia de a se sublinia aplicarea pentru viitor a art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, in forma configurata dupa eliminarea sintagmei ce a generat constatarea de neconstitutionalitate, decat aceea de a se transa in mod efectiv chestiunea aplicarii in timp a legii de procedura civila si doar prin raportare la legea fundamentala.

91. Mai mult decat atat, s-a constatat ca instanta constitutionala, in Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, nu a extins controlul de constitutionalitate si asupra dispozitiilor art. 27 din Codul de procedura civila in masura in care s-ar fi considerat ca admiterea exceptiei de neconstitutionalitate nu putea fi disociata de acest text, astfel cum stabileste art. 31 alin. (2) din Legea nr. 47/1992: “In caz de admitere a exceptiei, Curtea se va pronunta si asupra constitutionalitatii altor prevederi din actul atacat, de care, in mod necesar si evident, nu pot fi disociate prevederile mentionate in sesizare.”

92. Din aceste motive, considerentul in discutie nu impiedica stabilirea legii incidente, din perspectiva aplicarii in timp a legii, prin raportare la regulile de solutionare a conflictului de norme procesual civile, respectiv la dispozitiile art. 27 din Codul de procedura civila vizand legea aplicabila hotararilor.

93. Chiar acceptand fara rezerve caracterul obligatoriu si al acestor considerente ale Curtii Constitutionale (paragraful 32 din Decizia nr. 369 din 30 mai 2017), dincolo de caracterul incontestabil al obligativitatii generale a deciziei de constatare a neconstitutionalitatii sintagmei mentionate din cuprinsul art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, s-a opinat ca aplicarea Deciziei Curtii Constitutionale nr. 369 din 30 mai 2017 va privi toate hotararile pronuntate dupa data publicarii acesteia in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, insa in procesele pornite ulterior datei de 20 iulie 2017.

94. S-a considerat ca o atare solutie este impusa de dispozitiile art. 27 din Codul de procedura civila, intrucat art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 reprezinta o norma ce constituie legea aplicabila hotararilor pentru etapa tranzitorie reglementata de acest act normativ, pana la intrarea in vigoare a tuturor dispozitiilor din noul Cod de procedura civila.

95. In conditiile in care – in forma in care este redactat de legiuitor – art. 27 din Codul de procedura civila nu cuprinde vreo exceptie si nici nu prevede posibilitatea recunoasterii unor exceptii de la regula pe care o consacra (fie si pe calea unor considerente ale unor decizii ale Curtii Constitutionale), daca s-ar face aplicarea efectelor deciziei Curtii Constitutionale si in privinta hotararilor date in apel in procesele pornite anterior datei de 20 iulie 2017 avand ca obiect cereri evaluabile in bani, s-ar da efect retroactiv admiterii exceptiei de neconstitutionalitate, cata vreme Curtea Constitutionala a reconfigurat o norma ce reglementeaza legea aplicabila hotararilor.

96. In acest fel, s-ar ajunge sa se considere ca art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 avea – inca de la data initierii procesului (24 septembrie 2014, in speta) – continutul ce rezulta din modificarea normei prin eliminarea sintagmei constatate neconstitutionale, ceea ce contravine art. 147 alin. (4) din Constitutie si ignora intentia explicita a legiuitorului de a supune hotararile judecatoresti cailor de atac, motivelor si termenelor prevazute de legea sub care a inceput procesul, fiind astfel nesocotite si dispozitiile art. 27 din Codul de procedura civila.

97. Concluzionand, aceasta instanta de trimitere a considerat ca, in procesele pornite inainte de data publicarii Deciziei Curtii Constitutionale nr. 369 din 30 mai 2017-20 iulie 2017, hotararile judecatoresti raman supuse cailor de atac, motivelor si termenelor prevazute de legea sub care a inceput procesul, potrivit dispozitiilor art. 27 din Codul de procedura civila, ceea ce inseamna ca in privinta acestora dispozitiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 vor fi in continuare aplicabile in forma anterioara publicarii deciziei instantei constitutionale, forma a normei care ultraactiveaza.

98. Pe de alta parte, hotararile pronuntate dupa data publicarii deciziei Curtii Constitutionale in procesele incepute dupa data de 20 iulie 2017, avand ca obiect cereri evaluabile in bani, vor fi supuse recursului, ca efect al constatarii neconstitutionalitatii sintagmei “precum si in alte cereri evaluabile in bani in valoare de pana la 1.000.000 lei inclusiv” cuprinsa in art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

99. In opinia Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a V-a civila, art. 27 din Codul de procedura civila face referire exclusiv la modificarile legislative aduse unei dispozitii de procedura ce instituie sau limiteaza dreptul de a exercita o anumita cale de atac, nu insa si la situatia in care o astfel de dispozitie isi inceteaza aplicarea ca urmare a pronuntarii unei decizii a Curtii Constitutionale.

100. Asigurarea previzibilitatii normelor de procedura pe care legiuitorul a urmarit-o la redactarea art. 27 din Codul de procedura civila [pe care, de altfel, a avut-o in vedere si in cuprinsul dispozitiilor art. 25 alin. (1) din Codul de procedura civila] a avut in vedere ipoteza in care survine, pe parcursul derularii unui proces, o modificare impusa de o optiune de politica legislativa, aspect ce rezulta in mod explicit din redactarea normei juridice, respectiv “Hotararile raman supuse cailor de atac (…) prevazute de legea sub care a inceput procesul”.

101. In opinia Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a V-a civila exista diferente substantiale de nuanta juridica intre abrogarea unei dispozitii legale si constatarea neconstitutionalitatii acesteia, intrucat abrogarea este impusa de considerente de politica legislativa, fara nicio legatura cu potentialul caracter neconstitutional al textului de lege, pe cand neconstitutionalitatea, ca sanctiune juridica specifica, presupune ca norma juridica contravine ab initio (deci de la momentul intrarii sale in vigoare) dispozitiilor legii fundamentale, in speta Constitutia Romaniei.

102. Aceasta instanta de sesizare considera ca interpretarea art. 27 din Codul de procedura civila nu poate fi realizata decat in concordanta cu prevederile art. 147 alin. (4) din Constitutie, respectiv cu art. 31 alin. (1) si (3) din Legea nr. 47/1992, prin luarea in considerare a efectelor pe care deciziile Curtii Constitutionale le produc asupra situatiilor juridice in curs, in privinta carora Curtea Constitutionala a retinut in mod constant, independent de materia in care au fost pronuntate, ca sunt de imediata aplicare in masura in care in cauza nu a fost pronuntata o hotarare definitiva.

103. Interpretarea art. 27 din Codul de procedura civila in sensul ca legea aplicabila caii de atac exercitate impotriva unei hotarari judecatoresti, in situatia in care, pe parcursul procesului, insa inainte de pronuntarea hotararii, a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, o decizie a Curtii Constitutionale prin care a fost declarat neconstitutional un text de lege care limita accesul la o cale de atac, este legea in forma in vigoare la data la care a inceput procesul, inlatura de la aplicare respectiva decizie in cadrul litigiilor pendinte, contrar practicii constante a Curtii Constitutionale.

104. De asemenea, o astfel de interpretare conduce la aplicarea in continuare de catre instantele judecatoresti a unui text de lege constatat drept contravenind legii fundamentale, aspect ce contravine efectelor juridice pe care deciziile Curtii Constitutionale le produc conform art. 147 alin. (4) din Constitutie si art. 31 alin. (1) si (3) din Legea nr. 47/1992 si asupra carora instanta de contencios constitutional a insistat in mod constant.

105. S-a mentionat ca exista si o interpretare contrara, in sensul ca art. 27 din Codul de procedura civila se aplica inclusiv in situatia in care pe parcursul procesului, insa inainte de pronuntarea hotararii, este publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, o decizie a Curtii Constitutionale prin care este declarat neconstitutional un text de lege care limita accesul la o cale de atac.

106. Intr-o astfel de situatie, se interpreteaza ca decizia Curtii Constitutionale produce acelasi efect ca o modificare legislativa si creeaza posibilitatea exercitarii unei cai de atac in conditiile in care legea in forma in vigoare la momentul initierii litigiului nu era de natura a crea o astfel de posibilitate, ipoteza in care s-ar putea aduce atingere principiului previzibilitatii si stabilitatii juridice.

VI. Jurisprudenta instantelor nationale in materie

107. In urma solicitarii adresate de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie, instantele nationale au inaintat hotararile judecatoresti identificate si care prezinta relevanta, precum si punctele de vedere teoretice exprimate de judecatori, rezultand faptul ca exista opinii divergente ce contureaza aparitia unei practici neunitare cu privire la chestiunea de drept in discutie.

108. Astfel, intr-o orientare jurisprudentiala s-a apreciat ca hotararile pronuntate in apel ulterior publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, a Deciziei Curtii Constitutionale nr. 369 din 30 mai 2017, in cauze a caror valoare nu depaseste suma de 1.000.000 lei, sunt supuse recursului, chiar daca dosarul a fost inregistrat pe rolul instantei anterior datei publicarii, retinandu-se ca decizia Curtii Constitutionale se aplica tuturor hotararilor pronuntate ulterior publicarii acesteia, indiferent de data pornirii procesului.

109. Intr-o alta orientare jurisprudentiala s-a apreciat ca decizia Curtii Constitutionale se aplica numai in dosarele inregistrate dupa data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, a acestei decizii. S-a retinut ca in procesele pornite inainte de data publicarii deciziei Curtii Constitutionale nr. 369 din 30 mai 2017, hotararile judecatoresti raman supuse cailor de atac, motivelor si termenelor prevazute de legea sub care a inceput procesul, potrivit dispozitiilor art. 27 din Codul de procedura civila.

110. Sectia I civila a Inaltei Curti de Casatie si Justitie a comunicat ca nu au fost pronuntate decizii de speta.

111. Cum chestiunea de drept a carei dezlegare se solicita pune in discutie aspecte de admisibilitate a recursurilor declarate impotriva hotararilor judecatoresti pronuntate de curtile de apel ulterior datei de 20 iulie 2017, data publicarii Deciziei Curtii Constitutionale nr. 369 din 30 mai 2017, in procesele in care valoarea obiectului pricinii este situata sub 1.000.000 lei, la nivelul Sectiei I civile s-au conturat doua orientari jurisprudentiale, asa cum rezulta din rapoartele intocmite cu privire la admisibilitatea in principiu a recursurilor, cerinta impusa de dispozitiile art. 493 din Codul de procedura civila.

112. Intr-o opinie, minoritara, s-a apreciat ca hotararea instantei de apel, pronuntata de curtea de apel, dupa data de 20 iulie 2017, este supusa recursului, retinandu-se ca, fiind vorba despre un litigiu avand ca obiect actiune evaluabila in bani cu o valoare mai mica de 1.000.000 lei, inceput dupa data intrarii in vigoare a Legii nr. 2/2013, sunt incidente dispozitiile deciziei Curtii Constitutionale.

113. Intr-o alta opinie, majoritara s-a apreciat ca decizia Curtii Constitutionale isi va produce efectele in procesele pornite dupa data de 20 iulie 2017, avand in vedere dispozitiile art. 27 din Codul de procedura civila. In schimb, in procesele avand ca obiect cereri evaluabile in bani pornite inainte de data de 20 iulie 2017, decizia instantei de apel nu poate fi supusa recursului, cale de atac inadmisibila in raport cu dispozitiile legale mai sus aratate si cu principiul neretroactivitatii legii.

114. Aceeasi situatie se regaseste si la nivelul Sectiei a II-a civile a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

115. Ministerul Public – Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin Adresa nr. 911/C/1221/III-5/2018 din 23 aprilie 2018, a comunicat ca, la nivelul Sectiei judiciare – Serviciul judiciar civil, nu se verifica, in prezent, practica judiciara, in vederea promovarii unui eventual recurs in interesul legii in problema de drept care formeaza obiectul sesizarilor conexate.

VII. Jurisprudenta Curtii Constitutionale si jurisprudenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie in procedurile de unificare a practicii judiciare

116. Prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 369 din 30 mai 2017, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017. s-a admis exceptia de neconstitutionalitate si s-a constatat ca sintagma “precum si in alte cereri evaluabile in bani in valoare de pana la 1.000 000 lei inclusiv” cuprinsa in art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele masuri pentru degrevarea instantelor judecatoresti, precum si pentru pregatirea punerii in aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila este neconstitutionala.

117. In paragraful 32 al acestei decizii, Curtea Constitutionala a mentionat astfel: “in final, Curtea constata ca, efect al constatarii neconstitutionalitatii sintagmei «precum si in alte cereri evaluabile in bani in valoare de pana la 1.000.000 lei inclusiv», cuprinse in art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, in conditiile prorogarii de la aplicare, pana la 1 ianuarie 2019, a dispozitiilor art. 483 alin. (2) din Codul de procedura civila, este acela ca, de la data publicarii prezentei decizii in Monitorul Oficial al Romaniei, urmeaza a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 in sensul ca sunt supuse recursului toate hotararile pronuntate, dupa publicarea prezentei decizii in Monitorul Oficial al Romaniei, in cererile evaluabile in bani, mai putin cele exceptate dupa criteriul materiei, prevazute expres in tezele cuprinse de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.”

118. Analizand jurisprudenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in procedurile de unificare a practicii judiciare, a fost identificata Decizia nr. 3 din 22 ianuarie 2018, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 195 din 2 martie 2018, prin care a fost respinsa, ca inadmisibila, sesizarea formulata de Tribunalul Gorj-Sectia I civila, in Dosarul nr. 15.721/318/2016, in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile, in cuprinsul acestei decizii retinandu-se, in analiza conditiei de admisibilitate prevazute de art. 519 din Codul de procedura civila privind existenta unei cauze aflate in curs de judecata, in ultima instanta, ca:

“41. In raport cu obiectul pretentiei deduse judecatii – o cerere evaluabila in bani cu valoare de pana la 200.000 lei – competenta materiala de solutionare a cauzei in prima instanta revine judecatoriei, conform art. 94 pct. 1 lit. k) din Codul de procedura civila (in speta, Judecatoria Targu Jiu), iar hotararea pronuntata in prima instanta la data de 19 decembrie 2016 este supusa numai apelului, astfel cum reiese din dispozitiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele masuri pentru degrevarea instantelor judecatoresti, precum si pentru pregatirea punerii in aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, cu modificarile ulterioare (Legea nr. 2/2013), in forma anterioara publicarii Deciziei Curtii Constitutionale nr. 369 din 30 mai 2017, in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017.

42. In plus, litigiul ce face obiectul dosarului in care a fost formulata sesizarea a fost initiat pe rolul Judecatoriei Targu Jiu la data de 28 septembrie 2016, astfel incat decizia ce urmeaza a fi pronuntata de Tribunalul Gorj in solutionarea apelului nu va putea fi supusa recursului, nefiind incidente efectele Deciziei Curtii Constitutionale nr. 369 din 30 mai 2017, efecte ce privesc hotararile pronuntate in apel dupa publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, a acestei decizii, insa in litigiile pornite dupa data de 20 iulie 2017, avand in vedere cele statuate de Curtea Constitutionala, coroborate in mod necesar cu prevederile art. 27 din Codul de procedura civila (cu denumirea marginala «Legea aplicabila hotararilor»), potrivit carora: «Hotararile raman supuse cailor de atac, motivelor si termenelor prevazute de legea sub care a inceput procesul.»

43. Concluzia anterioara se impune, intrucat art. 27 din Codul de procedura civila nu a facut obiectul controlului de constitutionalitate prin mentionata decizie, nici direct si nici prin extinderea controlului de constitutionalitate aflat la indemana instantei de contencios constitutional, in aplicarea prevederilor art. 18 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, potrivit carora: «(1) Dezbaterea are loc in plenul Curtii Constitutionale, cu participarea judecatorilor Curtii, pe baza sesizarii, a documentelor si a punctelor de vedere primite, atat asupra prevederilor mentionate in sesizare, cat si asupra celor de care, in mod necesar si evident, nu pot fi disociate.».”

119. In acelasi sens sunt de semnalat si considerentele din cuprinsul Deciziei nr. 8 din 19 februarie 2018, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 441 din 25 mai 2018, si Deciziei nr. 20 din 19 martie 2018*), nepublicata pana la data pronuntarii prezentei decizii, ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

_____

*)Decizia nr. 20 din 19 martie 2018 a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 588 din 11 iulie 2018.

VIII. Raportul asupra chestiunii de drept

120. Prin raportul intocmit in cauza, in conformitate cu dispozitiile art. 520 alin. (8) din Codul de procedura civila, s-a apreciat ca sunt indeplinite cumulativ conditiile de admisibilitate pentru pronuntarea unei hotarari prealabile, potrivit dispozitiilor art. 519 din Codul de procedura civila.

121. Asupra rezolvarii de principiu a chestiunii de drept, opinia judecatorilor-raportori a fost in sensul ca, in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 27 din Codul de procedura civila, cu referire la art. 147 alin. (4) din Constitutia Romaniei, efectele Deciziei Curtii Constitutionale nr. 369 din 30 mai 2017 se produc cu privire la hotararile judecatoresti pronuntate in procesele pornite dupa data publicarii acesteia in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I (20 iulie 2017).

IX. Inalta Curte de Casatie si Justitie

122. Examinand sesizarile in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile, raportul intocmit de judecatorii-raportori si chestiunea de drept ce se solicita a fi dezlegata, constata urmatoarele:

IX.1. Admisibilitatea sesizarilor

123. Prealabil analizei in fond a chestiunii de drept supuse dezbaterii, Inalta Curte de Casatie si Justitie-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept trebuie sa verifice daca, in raport cu intrebarea formulata de titularii sesizarilor, sunt indeplinite cumulativ conditiile de admisibilitate pentru pronuntarea unei hotarari prealabile, in conformitate cu dispozitiile art. 519 din Codul de procedura civila.

124. Potrivit acestor dispozitii legale, “Daca, in cursul judecatii, un complet de judecata al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, al curtii de apel sau al tribunalului, investit cu solutionarea cauzei in ultima instanta, constatand ca o chestiune de drept, de a carei lamurire depinde solutionarea pe fond a cauzei respective, este noua si asupra acesteia Inalta Curte de Casatie si Justitie nu a statuat si nici nu face obiectul unui recurs in interesul legii in curs de solutionare, va putea solicita Inaltei Curti de Casatie si Justitie sa pronunte o hotarare prin care sa se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizata.”

125. Pentru declansarea acestei proceduri, legiuitorul, in cuprinsul art. 519 din Codul de procedura civila, a instituit conditiile de admisibilitate care trebuie indeplinite cumulativ, respectiv:

– existenta unei cauze aflate in curs de judecata, in ultima instanta;

– cauza care face obiectul judecatii sa se afle in competenta legala a unui complet de judecata al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, al curtii de apel sau al tribunalului investit sa solutioneze cauza;

– ivirea unei chestiuni de drept de a carei lamurire depinde solutionarea pe fond a cauzei in curs de judecata;

– chestiunea de drept a carei lamurire se solicita sa fie noua;

– chestiunea de drept sa nu fi facut obiectul statuarii Inaltei Curti de Casatie si Justitie si nici obiectul unui recurs in interesul legii in curs de solutionare.

126. Cele trei sesizari conexate in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile s-au formulat in cadrul a trei dosare diferite, aflate in curs de judecata in ultima instanta, in faza procesuala a recursului, doua fiind inregistrate pe rolul Curtii de Apel Bucuresti, Sectia a IV-a civila si Sectia a V-a civila si unul inregistrat pe rolul Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Sectia I civila.

127. Astfel, in cele doua cauze, aflate pe rolul Curtii de Apel Bucuresti, completele de judecata au fost investite sa solutioneze calea de atac a recursului impotriva a doua decizii pronuntate de tribunal in apel, in litigii distincte, solutionate in prima instanta de judecatorie, evaluabile in bani, in valoare de pana la 200.000 lei.

128. Cauza aflata pe rolul instantei supreme priveste solutionarea caii de atac a recursului declarat impotriva unei decizii pronuntate de curtea de apel, in solutionarea unui apel avand ca obiect o hotarare pronuntata de tribunal in prima instanta, intr-un litigiu evaluabil in bani, cu o valoare mai mare de 200.000 lei, dar care se situeaza sub pragul valoric de 1.000.000 lei.

129. Conditia de admisibilitate referitoare la dependenta dintre lamurirea chestiunii de drept si solutionarea cauzei pe fond este indeplinita.

130. Litigiile aflate in calea de atac a recursului au fost pornite anterior publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, a Deciziei Curtii Constitutionale nr. 369 din 30 mai 2017.

131. Deciziile instantelor de apel care fac obiectul recursului in cauzele aflate pe rolul instantelor de trimitere au fost pronuntate ulterior publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, a Deciziei Curtii Constitutionale nr. 369 din 30 mai 2017. Prin aceasta decizie s-a statuat ca sintagma “precum si in alte cereri evaluabile in bani in valoare de pana la 1.000.000 lei inclusiv”cuprinsa in art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 este neconstitutionala. Dispozitia legala, continand sintagma constatata neconstitutionala, suprima in mod expres calea de atac a recursului in privinta hotararilor judecatoresti pronuntate in cererile evaluabile in bani in valoare de pana la 1.000.000 lei inclusiv. Ca urmare, efectul deciziei Curtii Constitutionale conduce la inlaturarea criteriului valoric, iar deciziile date in apel, in legatura cu care recursul era limitat in temeiul acestui criteriu, au devenit susceptibile de a fi atacate cu recurs.

132. In privinta chestiunii de drept care face obiectul sesizarii formulate de Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a V-a civila se constata ca este identica cu chestiunile de drept care fac obiectul celorlalte doua sesizari, chiar daca se solicita rezolvarea de principiu a modalitatii de interpretare si aplicare a dispozitiilor art. 27 din Codul de procedura civila prin raportare la prevederile art. 31 alin. (1) si (3) din Legea nr. 47/1992, spre deosebire de celelalte doua sesizari, prin care se solicita interpretarea dispozitiilor art. 27 din Codul de procedura civila prin raportare la prevederile art. 147 alin. (4) din Constitutia Romaniei.

133. Dispozitiile art. 31 alin. (1) si (3) din Legea nr. 47/1992, la care se face trimitere in cea de-a treia sesizare reprezinta, de fapt, o reluare a normei cu valoare constitutionala (art. 147 din Constitutie) privind regimul juridic al deciziilor Curtii Constitutionale (caracterul definitiv si obligatoriu, incetarea efectelor juridice ale normei declarate neconstitutionale) si, de aceea, in analiza prezentei chestiuni de drept referirea se va face la norma cu forta juridica superioara.

134. De lamurirea modului de interpretare si aplicare a dispozitiilor art. 147 alin. (4) din Constitutia Romaniei si ale art. 27 din Codul de procedura civila depinde solutionarea recursurilor aflate pe rolul instantelor de trimitere intrucat este necesara se stabili, cu prioritate, aplicarea in timp a modificarilor survenite in regimul cailor de atac dupa pronuntarea Deciziei Curtii Constitutionale nr. 369 din 30 mai 2017, in conditiile in care hotararile care fac obiectul recursului, in cauzele deduse spre solutionare instantelor de trimitere, sunt pronuntate ulterior publicarii deciziei Curtii Constitutionale in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, insa in procese care au inceput anterior acestei date.

135. Din aceasta perspectiva se impune a se da o rezolvare de principiu problemei legate de campul de aplicare a deciziei de neconstitutionalitate prin efectele produse de textul constatat neconstitutional, in sensul de a se determina daca sfera de cuprindere a caii de atac a recursului vizeaza numai hotararile pronuntate in litigiile pornite dupa publicarea acestei decizii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, la data de 20 iulie 2017, sau se extinde si asupra hotararilor pronuntate dupa publicarea acestei decizii, in litigiile incepute anterior publicarii, deci aflate in curs de solutionare.

136. Chiar daca obiectul sesizarii priveste o problema de drept procesual, totusi, consecintele pe care le implica rezolvarea sunt apte sa influenteze dezlegarea pe fond a cauzei, in etapa procesuala in care se afla, cata vreme se pune in discutie insasi existenta din punct de vedere juridic a respectivei cai de atac.

137. De aceasta dezlegare depinde solutionarea exceptiei inadmisibilitatii recursului in litigiile pendinte, care constituie o chestiune ce trebuie rezolvata prioritar analizei pe fond a caii de atac a recursului,

138. In jurisprudenta sa, Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a reliefat, in mod constant, ca admisibilitatea procedurii hotararii prealabile, indiferent daca priveste o norma de drept material sau o norma de drept procedural, este conditionata de imprejurarea ca interpretarea pe care o va da instanta suprema sa produca consecinte juridice de natura sa determine solutionarea pe fond a cauzei1.

________

1Decizia nr. 1 din 18 noiembrie 2013, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 43 din 20 ianuarie 2014; Decizia nr. 2 din 17 februarie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 257 din 9 aprilie 2014; Decizia nr. 28 din 21 septembrie 2015, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 772 din 16 octombrie 2015; Decizia nr. 9 din 4 aprilie 2016, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 400 din 26 mai 2016; Decizia nr. 2 din 30 ianuarie 2017, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 157 din 2 martie 2017; Decizia nr. 73 din 16 octombrie 2017, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 914 din 22 noiembrie 2017.

139. De asemenea este indeplinita atat cerinta noutatii, cat si cerinta referitoare la nestatuarea instantei supreme asupra problemei de drept in discutie.

140. In ceea ce priveste indeplinirea elementului de noutate, instanta suprema a retinut, in mod constant, ca este necesar ca problema de drept sa nu fi facut obiectul analizat, in interpretarea unui act normativ mai vechi, sau ca aceasta problema sa decurga dintr-un act normativ recent sau relativ recent prin raportare la data sesizarii. Totodata, problema de drept poate fi considerata noua atunci cand nu a mai fost dedusa judecatii anterior.

141. Chestiunea de drept care formeaza obiectul sesizarilor presupune interpretarea dispozitiilor legale aplicabile hotararilor din perspectiva cailor de atac incidente, art. 27 din Codul de procedura civila, in contextul aparitiei unui conflict de drept intertemporal generat de modul de interpretare a sintagmei “pentru viitor” din cuprinsul prevederilor art. 147 alin. (4) din Constitutia Romaniei.

142. Instanta suprema a analizat, in unele decizii pronuntate in cadrul competentei sale de unificare a practicii judiciare, efectele produse ca urmare a constatarii neconstitutionalitatii unor norme legale asupra litigiilor aflate in curs de solutionare2, insa chestiunea de drept ce constituie obiectul sesizarii este noua si diferita fata de problemele de drept rezolvata prin deciziile amintite.

________

2Mentionam aici Decizia nr. 12 din 19 septembrie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 789 din 7 noiembrie 2011, pronuntata in solutionarea unui recurs in interesul legii, sub imperiul Codului de procedura civila de la 1865 si Decizia nr. 77 din 6 noiembrie 2017, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 23 din 10 ianuarie 2018, adoptata dupa intrarea in vigoare a noului Cod de procedura civila.

143. Asupra acestei probleme instanta suprema nu a statuat, pe cale principala, printr-o alta hotarare in cadrul jurisprudentei sale. Desi exista trei hotarari prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept pronuntate de Inalta Curte de Casatie si Justitie in cadrul carora s-a tratat, incidental, in cuprinsul considerentelor, chestiunea in discutie (mai exact in cadrul analizei conditiei referitoare la investirea instantei de trimitere cu solutionarea unei cauze in ultima instanta), trebuie reliefat ca respectivele sesizari vizau o problema de drept diferita de cea care face obiectul intrebarilor prealabile deduse spre rezolvare3.

______

3Decizia nr. 3 din 22 ianuarie 2018, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicata ta Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 195 din 2 martie 2018, Decizia nr. 8 din 19 februarie 2018, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 441 din 25 mai 2018, si Decizia nr. 20 din 19 martie 2018, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, nepublicata pana la data pronuntarii prezentei decizii.

144. Prin urmare, chestiunea de drept care face obiectul intrebarilor prealabile a ramas controversata si cu un potential mare de a genera aparitia unei practici neunitare.

145. Analiza deciziilor pronuntate la nivelul curtilor de apel, precum si rapoartele asupra admisibilitatii in principiu, intocmite in procedura de filtru, in recursurile inregistrate pe rolul Inaltei Curti de Casatie si Justitie ofera indicii referitoare la iminenta aparitiei unei practici neunitare din aceasta perspectiva.

146. Asa fiind, conditia noutatii si conditia ca instanta suprema sa nu fi statuat asupra problemei de drept in discutie (altfel decat pe cale incidentala) sunt indeplinite.

147. Problema de drept nu face obiectul unui recurs in interesul legii in curs de solutionare, devenind actuala cerinta de a se da o rezolvare de principiu modului de interpretare si aplicare a normelor de drept analizate.

IX.2. Asupra fondului sesizarilor

148. Chestiunea de drept, a carei lamurire se solicita, pune problema producerii in timp a efectelor Deciziei Curtii Constitutionale nr. 369 din 30 mai 2017 din perspectiva regimului cailor de atac carora le sunt supuse hotararile judecatoresti pronuntate in litigii aflate in derulare la momentul publicarii respectivei decizii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

149. Pentru rezolvarea acestei chestiuni de drept trebuie avute in vedere urmatoarele aspecte:

A) obligativitatea si producerea pentru viitor a efectelor deciziilor Curtii Constitutionale;

B) legea aplicabila proceselor in curs si regimul cailor de atac al hotararilor judecatoresti;

C) natura considerentelor deciziei instantei de contencios constitutional apte sa fie inzestrate cu obligativitate si autoritate de lucru judecat;

D) aplicarea pentru viitor a efectelor deciziei Curtii Constitutionale in opozitie cu aplicarea retroactiva si incalcarea astfel a principiului constitutional prevazut de art. 15 alin. (2) din Constitutia Romaniei.

A) Obligativitatea si producerea pentru viitor a efectelor deciziilor Curtii Constitutionale

150. Este neindoielnic ca deciziile Curtii Constitutionale au, de la data publicarii lor, valoare obligatorie, cu opozabilitate erga omnes si cu “putere numai pentru viitor”.

151. Astfel, potrivit art. 147 alin. (4) din Constitutia Romaniei: “Deciziile Curtii Constitutionale se publica in Monitorul Oficial al Romaniei. De la data publicarii, deciziile sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor”.

152. La fel statueaza dispozitiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992: “Deciziile, hotararile si avizele Curtii Constitutionale SG publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I. Deciziile si hotararile Curtii Constitutionale sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor”.

153. Aceasta inseamna ca prezumtia de validitate si de constitutionalitate care insoteste o norma legala inceteaza de la data publicarii deciziei instantei de contencios constitutional care statueaza in sens contrar si ca respectiva norma nu mai poate face parte din ordinea juridica [mai intai efectele ei fiind suspendate de drept pe o perioada de 45 de zile, timp in care legiuitorul trebuie sa puna de acord norma cu statuarile Curtii Constitutionale, conform art. 147 alin. (1) din Constitutie, art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992].

154. In ce priveste modalitatea in care se repercuteaza, in timp, efectele deciziilor Curtii Constitutionale, pentru a nu se aduce atingere unui alt principiu constitutional, acela al neretroactivitatii, legea fundamentala prevede ca ele se produc ex nunc, numai pentru viitor.

155. Asadar, declararea unei norme ca neconstitutionala este asemanatoare abrogarii respectivei norme, care lasa situatiile trecute, incheiate in perioada ei de activitate, neatinse, consecintele inlaturarii normei (prin abrogare sau declarare ca neconstitutionala) fiind rezervate domeniului viitorului.

156. Aceasta intrucat tot ce s-a intocmit, perfectat cat timp norma era prezumata valida, constitutionala, cu respectarea prescriptiilor acesteia, este considerat ca integrandu-se ordinii juridice.

157. Chiar daca norma legala a fost afectata, inca de la inceputul adoptarii ei, de viciul neconstitutionalitatii, legiuitorul a optat pentru incetarea efectelor acesteia doar pentru viitor, tocmai pentru a nu bulversa ordinea juridica si a nu sanctiona pe cei care s-au increzut in cadrul normativ existent.

158. Acestea fiind exigentele aplicarii deciziilor Curtii Constitutionale, trebuie observat, de fiecare data, raportat la natura normei a carei neconstitutionalitate a fost declarata, ce inseamna producerea efectelor pentru viitor, care nu poate fi identificata in mod automat, mecanic cu momentul publicarii deciziei in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I (adica, tot ce este ulterior acestei date ar intra sub actiunea efectelor viitoare).

159. Astfel, trebuie sa se distinga intre norme de drept material si norme de drept procesual, respectiv intre situatii trecute (facta praeterita) care, prin esenta lor, scapa de sub puterea efectelor unor asemenea decizii, situatii in curs de desfasurare (facta pendentia), care cad sub influenta efectelor deciziilor dupa cum au validat sau nu un drept definitiv pana la momentul publicarii si situatii viitoare (facta futura) care, in mod neindoielnic, sunt sub incidenta efectelor deciziilor de neconstitutionalitate.

160. Pe acest aspect, in doctrina s-a subliniat ca, in raport cu natura normei in discutie, abrogarea, respectiv, declararea neconstitutionalitatii pe parcursul desfasurarii procesului pot conduce la neaplicarea ei in solutionarea cauzei, dar cu totul altfel stau lucrurile in cazul in care in discutie este o norma de procedura civila, deoarece aplicarea in timp a acesteia trebuie raportata la dispozitiile art. 24-27 din Codul de procedura civila, cu caracter general, in sensul ca procedurilor judiciare (lites pendentes) le este incidenta legea in vigoare la momentul declansarii lor, iar hotararile judecatoresti raman supuse cailor de atac, motivelor si termenelor prevazute de legea sub care a inceput procesul.

161. Intrucat, in cauza, norma a carei neconstitutionalitate a fost declarata este una procedurala, care limita exercitiul caii de atac a recursului in functie de un anumit prag valoric, trebuie stabilit in ce modalitate se repercuteaza aceasta asupra proceselor in curs, tinand seama de imprejurarea esentiala, conform careia controlul de constitutionalitate a vizat doar acest aspect, fara sa se extinda asupra normelor procedurale care stabilesc legea aplicabila procesului civil si regimului cailor de atac4.

____

4Potrivit art. 31 alin. (2) din Legea nr. 47/1992: “In caz de admitere a exceptiei, Curtea se va pronunta si asupra constitutionalitatii altor prevederi din actul atacat, de care, in mod necesar si evident, nu pot fi disociate prevederile mentionate in sesizare”.

162. Numai coroborand textele de lege care statueaza asupra legii aplicabile proceselor in curs si regimului cailor de atac se poate stabili daca judecatile aflate in curs de desfasurare la data publicarii deciziei Curtii Constitutionale in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, cad sub incidenta efectelor acestei decizii sau, dimpotriva, este vorba despre litigii declansate ulterior publicarii acesteia, in care regimul cailor de atac va fi stabilit doar prin raportare la dezlegarile jurisdictiei constitutionale.

B) Legea aplicabila proceselor in curs si regimul cailor de atac al hotararilor judecatoresti

163. In sistemul actualului Cod de procedura civila a fost adoptata o conceptie noua, care se indeparteaza de la cea anterioara (bazata, fara distinctii, pe aplicarea imediata si generala a legii noi), tocmai pentru a se tine seama, deopotriva, de exigentele principiului preeminentei dreptului si securitatii juridice, precum si de principiul respectarii drepturilor si situatiilor legalmente dobandite, al respectarii asteptarilor legitime, al egalitatii in fata legii.

164. In acest sens s-a prevazut, pe de o parte, ca legea noua se aplica “numai proceselor si executarilor silite incepute dupa intrarea acesteia in vigoare” (art. 24 din Codul de procedura civila, principiul aplicarii imediate a legii noi) si, pe de alta parte, ca “Procesele in curs de judecata, precum si executarile silite incepute sub legea veche raman supuse acelei legi”[art. 25 alin. (1) din Codul de procedura civila, principiul supravietuirii legii vechi].

165. In legatura cu aceasta supravietuire a legii vechi, ea a fost justificata si data, in principal, de unitatea procesului civil, de interdependenta actelor, fazelor si etapelor procesuale, care reclama si o unitate de reglementare apta sa guverneze procesul in ansamblul sau de la inceput si pana la sfarsit, de necesitatea respectarii previziunilor si asteptarilor legitime ale partilor.

166. Astfel, partile cunosc la momentul declansarii procedurii, prin inregistrarea si, respectiv, comunicarea cererii de chemare in judecata, care sunt jurisdictiile competente, caile de atac, modalitatile de punere in executare, in functie de care pot evalua derularea procesului, durata rezonabila a procedurilor, costurile acestora. Or, o lege noua care ar modifica judecarea proceselor ar introduce sau ar suprima cai de atac, ar distruge aceste previziuni.

167. O aplicare a acestui principiu, al determinarii legis temporis processus, in functie de data cererii introductive de instanta, se regaseste si in dispozitiile art. 27 din Codul de procedura civila, text potrivit caruia “Hotararile raman supuse cailor de atac, motivelor si termenelor prevazute de legea sub care a inceput procesul”.

168. Asadar, stabilirea regimului cailor de atac carora le este supusa o hotarare judecatoreasca se face, in mod necesar, spre deosebire de vechea reglementare5, in raport cu legea in vigoare la data la care a inceput procesul.

_________

5Potrivit art. 725 alin. 4 din Codul de procedura civila de la 1865 “Hotararile pronuntate inainte de intrarea in vigoare a legii noi raman supuse cailor de atac si termenelor prevazute de legea sub care au fost pronuntate”.

169. Aceasta inseamna ca nicio lege noua nu ar putea, decat cu incalcarea principiului neretroactivitatii, sa suprime sau sa instituie o cale noua de atac, sa modifice conditiile de admisibilitate, termenul de exercitare sau cerintele de forma privind exercitarea ei, asa incat astfel de modificari nu pot produce efecte juridice asupra litigiilor in curs.

170. In acest context procedural se pune problema efectelor pe care le poate produce Decizia Curtii Constitutionale nr. 369 din 30 mai 2017 asupra proceselor in curs.

171. Altfel spus, in conditiile in care regimul cailor de atac a fost determinat, in termenii art. 27 din Codul de procedura civila, de la data investirii instantei cu cererea de chemare in judecata (anterioara publicarii deciziei) este posibila introducerea unei cai noi de atac, prin recunoasterea efectelor deciziei asupra litigiilor pendentes?

172. Un raspuns afirmativ ar insemna incalcarea flagranta a principiului neretroactivitatii legii civile, de vreme ce s-ar atasa cererii de chemare in judecata care a declansat procesul alte efecte decat cele prevazute de legea in vigoare la momentul investirii instantei (efecte care se produc, cum s-a aratat, nu doar pentru determinarea competentei, ci pentru indeplinirea tuturor actelor procedurale, inclusiv, a actului jurisdictional, supus anumitor cai de atac).

173. In felul acesta, aplicarea deciziei Curtii Constitutionale proceselor in curs nu s-ar face, cum in mod imperativ obliga art. 147 alin. (4) din Constitutie, cu “putere numai pentru viitor”, ci in mod retroactiv, modificand regimul cailor de atac asa cum era el prevazut la data inceperii procesului.

174. De altfel, in mod asemanator s-a pronuntat Curtea Constitutionala in jurisprudenta sa, atunci cand, constatand ca a fost depasit momentul procesual de care legea lega anumite efecte juridice, a considerat ca ar fi vorba despre o aplicare retroactiva a efectelor deciziei de neconstitutionalitate, chiar daca procesul se afla in curs de desfasurare6.

_________

6A se vedea Decizia Curtii Constitutionale nr. 707 din 9 noiembrie 2017, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 196 din 2 martie 2018.

175. Pentru aceleasi ratiuni, mutatis mutandis, trebuie transata chestiunea referitoare la interpretarea si aplicarea efectelor Deciziei Curtii Constitutionale nr. 369 din 30 mai 2017 asupra proceselor in curs, pentru ca momentul procesual (cel al investirii instantei) de care legea leaga regimul cailor de atac fusese depasit la data publicarii deciziei, astfel incat ea nu poate produce consecinte juridice asupra acestora, deoarece, in caz contrar, ar retroactiva si ar incalca, in mod nepermis, prevederile art. 15 alin. (2) din Constitutia Romaniei.

176. Argumentul conform caruia decizia Curtii Constitutionale s-ar aplica, in mod discriminatoriu, daca ar viza doar cauzele in care a fost invocata exceptia, nu si pe toate celelalte aflate in curs de desfasurare, nu se constituie intr-unul valid, fiind in realitate, apt sa conduca la o aplicare retroactiva a efectelor deciziei.

177. Pe acest aspect, avand a se pronunta asupra modalitatii in care se repercuteaza efectele admiterii unei exceptii de neconstitutionalitate, Curtea Constitutionala a reiterat ca, prin aplicarea deciziei de constatare a neconstitutionalitatii, prevederea legala neconstitutionala isi inceteaza aplicarea pentru viitor7 si ca, pentru a nu constitui doar un instrument de drept abstract, uneori, in mod exceptional, se aplica si cauzelor aflate pe rolul instantelor la momentul publicarii acesteia, intrucat ceea ce are relevanta in privinta aplicarii deciziei este ca raportul juridic guvernat de dispozitiile legii declarate neconstitutionale sa nu fie definitiv consolidat8.

_____

7Decizia Curtii Constitutionale nr. 847 din 8 iulie 2008, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 605 din 14 august 2008.

8Decizia Curtii Constitutionale nr. 404 din 15 iunie 2016, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 28 din 10 ianuarie 2017.

178. Or, in speta, asa cum s-a aratat, raportul juridic de drept procesual era consolidat in astfel de cauze aflate in desfasurare, cata vreme el s-a definitivat, sub aspectul care intereseaza, al regimului cailor de atac, la data investirii instantei, in sensul prevazut de art. 27 din Codul de procedura civila, data anterioara celei publicarii deciziei de neconstitutionalitate.

179. In mod exceptional, Curtea Constitutionala a retinut ca aplicarea pentru viitor a deciziilor sale vizeaza si cauzele in care a fost invocata exceptia de neconstitutionalitate, pana la data publicarii, altele decat cea in care a fost pronuntata decizia Curtii Constitutionale, solutionate definitiv prin hotarare judecatoreasca, in opozitie cu cele in care nu a fost dispusa sesizarea instantei constitutionale cu o exceptie avand ca obiect o dispozitie dintr-o lege sau ordonanta declarata neconstitutionala, fiind fara relevanta, pentru controlul de constitutionalitate, chiar situatia in care partea a ridicat exceptia, dar instanta nu s-a pronuntat cu privire la sesizarea Curtii Constitutionale, cata vreme autorul exceptiei avea la dispozitie calea de atac a recursului, conform art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/19929.

_________

9Decizia Curtii Constitutionale nr. 404 din 15 iunie 2016, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 28 din 10 ianuarie 2017.

180. Asadar, aplicarea deciziilor Curtii Constitutionale nu se poate face in mod nediferentiat, independent de natura raportului juridic asupra caruia se repercuteaza efectele sale, tuturor proceselor aflate pe rol, ci doar cu observarea stricta a ceea ce inseamna facta praeterita si tinand seama inclusiv de regimul invocarii exceptiei de neconstitutionalitate in cauzele deduse judecatii.

C) Natura considerentelor deciziei instantei de contencios constitutional apte sa fie inzestrate cu obligativitate si autoritate de lucru judecat

181. Conform celor aratate anterior, chestiunea producerii in timp a efectelor Deciziei Curtii Constitutionale nr. 369 din 30 mai 2017 trebuie rezolvata in stricta corelatie cu dispozitiile art. 147 alin. (4) din Constitutia Romaniei, iar in ce priveste sintagma “puterii numai pentru viitor” atasata acestei decizii, ea trebuie determinata in raport cu natura normei declarate neconstitutionale (norma de procedura) si cu reglementarea data regimului cailor de atac (art. 27 din Codul de procedura civila), in asa fel incat sa nu se ajunga la o aplicare retroactiva.

182. Astfel fiind, reperele juridice ale dezlegarii acestei probleme de drept conduc neindoielnic si neechivoc la concluzia unei aplicari pentru viitor doar in privinta litigiilor ce se vor declansa ulterior publicarii acestei decizii in Monitorul Oficial al Romaniei (20 iulie 2017), pentru ca altminteri, s-ar atasa consecinte juridice neprevazute de legea in vigoare actului de sesizare a instantei, in functie de care se determina caile de atac carora le este supusa o hotarare judecatoreasca (art. 27 din Codul de procedura civila)10.

___________

10O asemenea rezolvare a fost data deja de instanta suprema cu ocazia pronuntarii unor hotarari prealabile, in contextul analizarii cerintei de admisibilitate referitoare la investirea in ultima Instanta a completului care formuleaza sesizarea, apreciindu-se ca este indeplinita aceasta conditie deoarece Decizia Curtii Constitutionale nr. 369 din 30 mai 2017 nu-si produce efecte asupra proceselor in curs, caile de atac fiind cele existente la momentul investirii instantei, conform art. 27 din Codul de procedura civila, asupra caruia instanta constitutionala nu a exercitat cenzura nici direct, nici prin extinderea controlului de constitutionalitate (a se vedea, in acest sens, Decizia nr. 3 din 22 ianuarie 2018, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 195 din 2 martie 2018, Decizia nr. 8 din 19 februarie 2018, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 441 din 25 mai 2018, si Decizia nr. 20 din 19 martie 2018, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, nepublicata pana la data pronuntarii prezentei decizii).

183. Desi exista aceste rigori ale determinarii aplicarii legii in timp, situatie careia ii este asimilata, prin efectele de obligativitate si opozabilitate erga omnes si decizia Curtii Constitutionale, tendinte de interpretare jurisprudentiala diferite au aparut din cauza unui considerent inserat in continutul deciziei, care a suscitat controverse, intr-o interpretare mecanica, lipsita de fundamentele principiilor de drept incidente (cel al neretroactivitatii legii si, respectiv, cel al supravietuirii legii vechi care guverneaza un proces inceput, ramas astfel la adapostul oricaror modificari care ar interveni asupra lex temporis processus).

184. In acest sens s-a considerat ca ar putea fi vorba despre o aplicare a deciziei tuturor proceselor in curs, de la data publicarii acesteia, pornindu-se de la paragraful 32 al considerentelor, conform caruia “(…) de la data publicarii prezentei decizii in Monitorul Oficial al Romaniei, urmeaza a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 in sensul ca sunt supuse recursului toate hotararile pronuntate, dupa publicarea prezentei decizii in Monitorul Oficial al Romaniei, in cererile evaluabile in bani, mai putin cele exceptate dupa criteriul materiei (…)”.

185. O asemenea concluzie nu ar fi posibila dintr-un dublu considerent.

186. Mai intai, pentru ca in paragraful mentionat, facandu-se referire la hotararile pronuntate dupa publicarea deciziei in Monitorul Oficial al Romaniei, nu se arata si ca ar fi vorba despre litigii pornite anterior sau ca ar fi indiferenta data promovarii lor, iar o interpretare in acest sens s-ar realiza cu incalcarea principiului neretroactivitatii.

187. Or, este greu de crezut ca in procesul de verificare a conformitatii unui text cu legea fundamentala, instanta constitutionala ar fi obligat la o interpretare contrara chiar unui principiu constitutional.

188. Pe de alta parte, chiar in opinia care se bazeaza pe acest considerent pentru a sustine concluzia unei aplicari imediate, fara distinctii, a deciziei (care sa o compatibilizeze cu cerintele producerii efectelor doar pentru viitor), trebuie vazut daca si in ce masura un astfel de considerent ar avea caracter obligatoriu, inzestrat cu autoritate de lucru judecat, in egala masura cu solutia adoptata prin dispozitiv.

189. Asa cum decizia insasi mentioneaza, cu trimitere la Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1/1995 privind obligativitatea deciziilor sale pronuntate in cadrul controlului de constitutionalitate, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 16 din 26 ianuarie 1995, “puterea de lucru judecat ce insoteste actele jurisdictionale, deci si deciziile Curtii Constitutionale, se ataseaza nu numai dispozitivului, ci si considerentelor pe care se sprijina acesta”, concluzionandu-se ca si “considerentele prezentei decizii pe care se sprijina solutia de admitere sunt generai obligatorii” (paragraful 34).

190. Asadar, nu orice considerent continut intr-o hotarare, inclusiv in deciziile instantei constitutionale, are valoare general obligatorie si este inzestrat cu autoritate de lucru judecat, ci numai acele considerente care sunt sprijin necesar al dispozitivului, explicand si justificand solutia adoptata.

191. In legatura cu astfel de considerente, in doctrina s-a aratat ca ele fac corp comun cu dispozitivul pentru ca, in absenta lor, solutia nu ar putea fi inteleasa, nu ar avea justificare si nici fundament si, ca atare, intra in autoritate de lucru judecat impreuna cu solutia adoptata.

192. Or, considerentul mentionat nu justifica solutia adoptata, care priveste conformitatea unei norme [mai exact, a unei sintagme continute in art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013] cu legea fundamentala, la aceasta limitandu-se verificarea “jurisdictionala” realizata de instanta constitutionala in cadrul competentei sale.

193. De altfel, in ce priveste competenta instantei constitutionale de a insera in continutul deciziilor sale aspecte legate de modalitatea in care instantele de drept comun ar trebui sa faca aplicarea acestora in cauzele concrete deduse judecatii, in doctrina s-a subliniat ca este vorba despre o depasire a limitelor de competenta intrucat nu reprezinta o problema de analiza a compatibilitatii cu normele constitutionale si modul in care se aplica art. 147 alin. (4) din Constitutie in privinta deciziei prin care s-a constatat neconstitutionalitatea textului legal.

194. Dimpotriva, Curtea Constitutionala are o competenta exceptionala si, pe cale de consecinta, de stricta interpretare, ea limitandu-se (in partea care intereseaza si se repercuteaza asupra activitatii instantelor de judecata), la verificarea compatibilitatii unui text legal sau dintr-o ordonanta, tratat, acorduri internationale si Constitutia Romaniei11, urmare a exceptiilor de neconstitutionalitate invocate, revenind instantelor judecatoresti, in virtutea plenitudinii lor jurisdictionale, competenta stabilirii modalitatii in care se apreciaza asupra efectelor in timp ale dispozitiilor declarate neconstitutionale.

____________

11Potrivit art. 146 din Constitutia Romaniei, art. 2 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, cu modificarile ulterioare.

195. Ca atare, considerentele prin care Curtea Constitutionala stabileste intinderea in timp a efectelor propriei hotarari nu sprijina in mod necesar dispozitivul (care prin ipoteza se refera doar la compatibilitatea textului incriminat cu legea fundamentala), pentru a intra in autoritate de lucru judecat impreuna cu acesta si a se impune astfel, cu valoare generala si obligatorie, la fel ca solutia adoptata.

196. De altfel, in jurisprudenta instantei supreme, creata in cadrul competentei sale constitutionale, de unificare a practicii judiciare, s-a retinut ca aceasta modalitate de inserare in continutul deciziilor Curtii Constitutionale a unor considerente legate de aplicarea dispozitiilor art. 147 alin. (4) din Constitutie, in cauze concrete deduse judecatii, a fost generatoare de practica neunitara tocmai pentru ca s-a facut cu depasirea limitelor competentei specifice a instantei constitutionale; ca atare, astfel de considerente neavand valoare necesara si obligatorie nu s-au impus in mod obligatoriu instantelor de drept comun, care au dat, in limitele jurisdictiei lor, propria interpretare asupra acestor aspecte12.

___________

12A se vedea Decizia nr. 34 din 15 mai 2017, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 803 din 11 octombrie 2017; Decizia nr. 77 din 6 noiembrie 2017, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 23 din 10 ianuarie 2018.

197. Fiind vorba, asadar, de aducerea la indeplinire de catre instanta suprema a prerogativelor constitutionale inscrise in art. 126 alin. (3) din Constitutia Romaniei, pe de o parte, iar, pe de alta parte, de asigurarea interpretarii si aplicarii unitare a unui considerent al deciziei instantei constitutionale in acord cu principiul constitutional al neretroactivitatii legii si cu principiile care guverneaza desfasurarea procesului civil, niciun conflict de natura constitutionala nu poate subzista intre cele doua institutii fundamentale ale statului – instanta suprema si instanta constitutionala – menite sa asigure, prin intreaga activitate desfasurata, tocmai preeminenta dreptului intr-o societate democratica.

D) Aplicarea pentru viitor a efectelor deciziei Curtii Constitutionale in opozitia cu aplicarea retroactiva si incalcarea principiului constitutional prevazut de art. 15 alin. (2) din Constitutia Romaniei

198. Aplicarea in mod automat a efectelor Deciziei Curtii Constitutionale nr. 369/2017 tuturor hotararilor pronuntate dupa publicarea acesteia, fara distinctii in ce priveste data declansarii litigiilor, ar avea drept consecinta infrangerea principiului neretroactivitatii.

199. Aceasta, deoarece s-ar introduce o cale de atac suplimentara fata de cea prevazuta de norma in vigoare la data sesizarii instantei, moment procesual de care legea leaga stabilirea regimului cailor de atac carora le este supusa hotararea judecatoreasca (conform art. 27 din Codul de procedura civila).

200. Or, instanta constitutionala nu si-a extins controlul de constitutionalitate si asupra dispozitiilor art. 27 din Codul de procedura civila, pentru a se putea aprecia ca ar exista un alt regim al cailor de atac, in asa fel incat prin recunoasterea recursului in cauze in care acesta nu exista anterior sa nu se intervina in mod retroactiv in desfasurarea judecatii.

201. De aceea, cum s-a subliniat in doctrina, viziunea legiuitorului cu privire la ce anume inseamna retroactivitatea normei de procedura civila este in marja sa de apreciere si, oricum, nu a facut obiectul unei sesizari de neconstitutionalitate. Curtea Constitutionala nu poate, pe cale incidentala, cu ocazia analizarii efectelor in timp ale propriei hotarari, sa cenzureze si sa invalideze optiunea juridica a legiuitorului cu privire la ce anume inseamna retroactivitatea unei norme de procedura civila.

202. De altfel, cu alta ocazie, avand a se pronunta asupra constitutionalitatii dispozitiilor art. 24 si art. 25 din Codul de procedura civila (texte care fac aplicatia principiului referitor la aplicarea imediata a legii si, respectiv, a ultraactivitatii legii, care ramane sa guverneze procesele in curs de judecata, indiferent de modificarile care ar interveni pe parcursul desfasurarii acestora), instanta constitutionala a constatat13 ca efectele deciziei sale cu privire la o norma de competenta nu se produc atunci cand in speta a fost depasit momentul stabilirii competentei, deoarece aceasta reprezinta o facta praeterita.

________

13A se vedea Decizia Curtii Constitutionale nr. 707 din 9 noiembrie 2017, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 196 din 2 martie 2018.

203. In mod asemanator, mutatis mutandis, se pune problema in legatura cu chestiunea de drept ce face obiectul sesizarii de fata, deoarece momentul in raport cu care s-a stabilit regimul cailor de atac era depasit la data publicarii deciziei, constituindu-se intr-o facta praeterita, asa incat aplicarea efectelor acestei decizii pentru astfel de situatii ar insemna o intoarcere in timp si, deci, incalcarea principiului neretroactivitatii,

204. Printr-o astfel de aplicare, hotararea instantei constitutionale nu ar mai avea putere doar pentru viitor, asa cum statueaza art. 147 alin. (4) din Constitutia Romaniei, ci ar avea, in mod nepermis, putere si efecte pentru trecut, modificand efectele juridice pe care legiuitorul le-a atasat actului de investire a instantei, prin care a inceput procesul (tempus regit actum), atunci cand a stabilit caror cai de atac le va fi supusa hotararea judecatoreasca.

205. Aceasta, intrucat, asa cum s-a mentionat deja, in noua conceptie a Codului de procedura civila, legea care guverneaza desfasurarea procesului si intocmirea actelor de procedura (inclusiv a actului jurisdictional reprezentat de hotararea judecatoreasca) este legea in vigoare la data inceperii procesului (lex temporis processus).

206. Cum s-a subliniat in doctrina, procesul fiind o succesiune de acte interdependente, este rational, simplu, practic si conform previziunilor partilor ca, in determinarea legii aplicabile, sa fie decisiv primul act de procedura – cererea introductiva de instanta -, iar nu data judecatii care este un element variabil si, deci, imprevizibil, neputand fi cunoscut de la inceput.

207. In consecinta, intr-o interpretare si aplicare neretroactiva, a dezlegarilor date prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 369 din 30 mai 2017, in litigiile incepute inainte de data publicarii acesteia in Monitorul Oficial al Romaniei (20 iulie 2017), caile de atac vor fi cele prevazute de legea in vigoare la data declansarii proceselor [respectiv, forma nemodificata a dispozitiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013].

208. Ca atare, efectele deciziei de neconstitutionalitate vor privi toate hotararile judecatoresti pronuntate dupa data publicarii acesteia, insa in procesele pornite dupa data de 20 iulie 2017.

209. Pentru considerentele aratate, in temeiul art. 521, cu referire la art. 519 din Codul de procedura civila,

INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE,

In numele legii,

DECIDE:

Admite sesizarile conexate formulate de Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a IV-a civila in Dosarul nr. 41.380/299/2016, Inalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia I civila in Dosarul nr. 6.892/101/2014 si Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a V-a civila in Dosarul nr. 529/2/2018, privind pronuntarea unei hotarari prealabile si, in consecinta, stabileste ca:

In interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 27 din Codul de procedura civila, cu referire la art. 147 alin. (4) din Constitutia Romaniei, efectele Deciziei Curtii Constitutionale nr. 369 din 30 mai 2017 se produc cu privire la hotararile judecatoresti pronuntate dupa publicarea acesteia in Monitorul Oficial al Romaniei, in litigiile evaluabile in bani de pana la 1.000.000 lei inclusiv, pornite ulterior publicarii deciziei (20 iulie 2017).

Obligatorie, potrivit dispozitiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedura civila.

Pronuntata in sedinta publica, astazi, 18 iunie 2018.

-****-

PRESEDINTELE INALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE

IULIA CRISTINA TARCEA

Magistrat-asistent,

Mihaela Lorena Mitroi

Publicat in Monitorul Oficial cu numarul 609 din data de 17 iulie 2018

https://avocatalinpaidiu.ro/neconstitutionalitatea-sintagmei-precum-si-in-alte-cereri-evaluabile-in-bani-in-valoare-de-pana-la-1-000-000-lei-inclusiv-decizia-ccr-nr-369-din-30-mai-2017/

 


Follow Me

facebook linkedin twitter

Comments closed