Daune materiale. Angajarea raspunderii administrativ-patrimoniale a autoritatii pentru anularea unui act administrativ nelegal, anulat de instanta de judecata
Instanta suprema a decis ca urmare a anularii actului administrativ ilegal prin care s-a dispus aplicarea Cabinetului Individual de Pshihologie A a sanctiunii de retragere a certificatului de agreare pentru examinari psihologice in siguranta transporturilor pe o perioada de 2 ani, recurentul a fost lipsit de incasarile lunare dovedite prin inscrisuri contabile si necontestate de parata, in cuantum de 7.287 RON de la data introducerii cererii si in continuare, cate 2.429 RON lunar, pana la data incetarii suspendarii, dispunand acordarea acestor daune materiale.
R O M A N I A
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
Sectia de Contencios Administrativ si Fiscal
Decizia nr. 391/2019
Sedinta publica din data de 31 ianuarie 2019
Asupra recursului de fata;
Din examinarea lucrarilor din dosar, constata urmatoarele:
- Circumstantele cauzei
- Cererea de chemare in judecata
Prin cererea inregistrata pe rolul Curtii de Apel Oradea, la data de 21 decembrie 2015, sub nr. x/2015, reclamantul Cabinet Individual de Psihologie A. a solicitat: in principal, anularea urmatoarelor acte administrative cu caracter individual: procesul-verbal intocmit in data de 17 septembrie 2015, in urma controlului anual de verificare, efectuat la punctul de lucru din Oradea, str. x nr. 12/A, al CIP A.; Nota nr. x din 23.09.2015 aprobata de „conducerea ministerului”, sau orice alt act de decizie (Ordin, Decizie etc.), prin care s-a dispus aplicarea sanctiunii de retragere a certificatului de agreare pentru examinari psihologice in siguranta transporturilor din 6 octombrie 2014, pentru CIP A., pe o perioada de 2 ani; notificarea din data de 23 septembrie 2015 privind aplicarea sanctiunii retragerii certificatului de agreare, comunicata de catre Serviciul medical din cadrul Ministerului Transporturilor.
In subsidiar, a solicitat transformarea sanctiunii de retragere a certificatului de agreare pe o perioada de doi ani, prevazuta de art. 4, lit. b) din OMT nr. 1263/2013 (Anexa 10/c), in notificare cu avertisment, in baza prev. art. 2 din acelasi ordin, o sanctiune graduala, proportionala cu disfunctiile minore constatate si asumate; obligarea paratului la plata sumei de 7.287 RON cu titlu de daune materiale, produse reclamantului, ca formare a retragerii certificatului de agreare a Cabinetului individual de psihologie, in urma cu trei luni anterioare prezentei cereri si, in continuare cate 2.429 RON lunar, calculate conform tabelului anexat actiunii, pana la data suspendarii efectelor sau anularii actelor administrative contestate; obligarea paratului la plata sumei de 25.000 RON cu titlu de despagubiri, pentru daunele morale aduse onoarei, demnitatii si reputatiei cauzate reclamantului; obligarea paratului, la radierea eventualelor inscrieri privind retragerea certificatului de agreare, pe site-ul sau.
- Solutia pronuntata de instanta de fond
Prin Sentinta nr. 240/CA-P din 27 octombrie 2016, Curtea de Apel Oradea a admis in parte actiunea formulata de reclamantul Cabinetul Individual de Psihologie A., in contradictoriu cu paratul Ministerul Transporturilor, si, in consecinta a dispus anularea notei nr. x din 23 septembrie 2015 emise de Ministerul Transporturilor in baza Procesului-verbal intocmit la data de 17 septembrie 2015 de reprezentanti ai ministerului parat, a respins restul capetelor de cerere, a obligat paratul la plata sumei de 1.100 RON cheltuieli de judecata partiale in favoarea reclamantului.
- Calea de atac exercitata
Impotriva acestei sentinte, in conditiile art. 483 C. proc. civ., au formulat recurs, intemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 si 8 C. proc. civ., atat paratul Ministerul Transporturilor, cat si reclamantul Cabinetul Individual de Psihologie „A.”.
3.1. Recursul formulat de reclamantul Cabinetul Individual de Psihologie „A.”
3.1.1. Recurentul-reclamant considera ca sentinta atacata cuprinde motive contradictorii in ceea ce priveste solutia pronuntata pe capatul I, pct. 1 din cerere, privind anularea procesului-verbal din data de 17 septembrie 2015.
Se arata ca, desi instanta de fond a aratat ca sunt indeplinite disp. art. 18 din Legea nr. 554/2004, modificata si completata si a anulat atat procesul-verbal cat si Nota nr. x/23.09.2015, solutia nu se regaseste in dispozitivul sentintei pronuntate.
3.1.2. O alta critica invocata de recurentul-reclamant se refera la aplicarea gresita a disp. art. 19 din Legea nr. 554/2004, modificata si completata, coroborat cu art. 1381 C. civ., in solutionarea capatului III al cererii introductive.
Se invoca faptul ca instanta de fond nu a analizat daca sunt indeplinite conditiile prevazute de dispozitiile legale sus-mentionate, respingandu-se cererea doar pe motivul nedovedirii caracterului cert al prejudiciului.
Insa, considera recurentul-reclamant, prima instanta avea obligatia sa analizeze cererea de plata a despagubirilor sub aspectul indeplinirii conditiilor necesare pentru angajarea raspunderii administrativ-patrimoniale a autoritatii parate si anume, existenta unui act administrativ nelegal, anulat de instanta de judecata, prejudiciul suferit de reclamant si legatura de cauzalitate intre actul ilegal si prejudiciul suferit de reclamant.
Recurentul-reclamant apreciaza ca fiind indeplinite conditiile impuse de disp. art. 18 din Legea nr. 554/2004, modificata si completata, precum si cele ale art. 1381 C. civ., deoarece actul administrativ a fost anulat de instanta de judecata.
Ca urmare a emiterii unui act administrativ nelegal, recurentul-reclamant sustine ca a fost lipsit de incasarile lunare dovedite prin inscrisuri contabile si necontestate de parata, in cuantum de 7.287 RON de la data introducerii cererii si in continuare, cate 2.429 RON lunar, pana la data incetarii suspendarii.
3.2. Recursul formulat de paratul Ministerul Transporturilor
Recurentul-parat sustine ca instanta de fond a apreciat in mod eronat pe baza unor motive straine de natura cauzei si cu aplicarea gresita a normelor de drept material, ca actul administrativ atacat nu respecta conditiile de fond si de forma, referitoare la indicarea in concret a emitentului, a expunerii motivelor de fapt si de drept, a dispozitiei concrete adoptate in baza acestora, a subiectelor de drept carora urmeaza a le fi comunicata, a caii de atac legale pe care cel interesat o poate declara, pentru a putea face obiectul cenzurii efective in fata instantei.
Se arata ca nota in cauza a fost emisa in baza procesului-verbal din data de 17 septembrie 2016, ce cuprinde toate neregulile constatate de echipa de control.
In plus, la fiecare neregula constatata si retinuta in nota, se mentioneaza dispozitiile legale incalcate, se face trimitere la procesul-verbal si se consemneaza in detaliu motivele de fapt si de drept ale faptelor constatate.
De asemenea, se arata faptul ca nota cuprinde mentiunea emitentului, antetul Ministerului Transporturilor, iar in subsolul acesteia sunt scrise adresa si datele de contact ale institutiei.
Referitor la dispozitia concreta adoptata, este mentionat la pagina doi, ultimul paragraf, unde exista si semnatura secretarului de stat, parafa de aprobare a masurii de sanctionare.
La pagina intai, primul paragraf se arata clar subiectul caruia i se adreseaza, respectiv CIP A., neexistand insa obligatia legala a indicarii caii de atac.
Sub aspectul gresitei aplicari a normelor de drept material, recurentul-parat sustine ca reclamantul nu a respectat criteriile si conditiile privind acordarea vizei anuale, pe toata durata agrearii.
- Considerentele Inaltei Curti asupra recursului
Analiza motivelor de casare
- Cu privire la recursul formulat de paratul Ministerul Transporturilor
Prin instiintarile adresate recurentului-parat, Inalta Curte i-a pus in vedere ca, pana la termenul de judecata fixat pentru data de 17 ianuarie 2019 sa achite taxa de timbru in cuantum de 200 RON.
Este de mentionat ca recursul a fost inregistrat in data de 18 septembrie 2016.
Obligatia de plata s-a nascut la data depunerii cererii de recurs, insa aceasta nu a fost indeplinita.
Este de mentionat ca recurentul-parat nu a inteles sa formuleze cerere de reexaminare impotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru.
Fata de acestea, se observa ca de la ultima instiintare de plata, din data de 10 decembrie 2018 s-a scurs timp suficient pentru ca obligatia sa se indeplineasca, neavand relevanta aspectele de natura interna invocate de recurent, urmand ca, in temeiul art. 197 C. proc. civ., recursul sa fie anulat ca netimbrat.
- Referitor la recursul formulat de recurentul-reclamant CIP A.
Motivele de casare ce privesc solutia pronuntata asupra capatului I, pct. 1 din cerere, respectiv anularea procesului-verbal din data de 17 septembrie 2015 nu vor fi analizate, avandu-se in vedere ca prin Sentinta nr. x/CA din 27 octombrie 2016, Curtea de Apel Oradea a dispus completarea Hotararii nr. 12 din 9 iunie 2016 a aceleiasi instante, in sensul ca a admis actiunea si a anulat si procesul-verbal intocmit de parat la data de 17 septembrie 2015, ce a stat la baza emiterii Notei nr. x din 23 septembrie 2015.
Niciuna dintre parti nu a recurat hotararea de completare a Sentintei nr. 121/2016, astfel ca aceasta a intrat in autoritate de lucru judecat, nemaiputand sa fie analizata in prezenta cauza.
Cu privire la cea de-a doua critica, in legatura cu solutionarea capatului III al cererii introductive, si anume obligarea paratului la plata sumei in cuantum de 7.287 RON lunar, cu titlu de daune materiale si in continuare, cate 2.429 RON lunar, pana la data suspendarii efectelor sau anularii actelor administrative contestate, Inalta Curte va retine ca aceasta este fondata.
Astfel, instanta de fond a apreciat ca suma pretinsa cu titlu de daune materiale nu este certa, incasarile pentru perioada octombrie 2014 – septembrie 2015 nu sunt dovedite, deoarece, chiar reclamantul a afirmat ca activitatea i s-a restrans pana la „cota de avarie”.
Din cuprinsul actiunii introductive, dosar de fond, reiese ca reclamantul s-a referit la o restrangere a activitatii profesionale pentru perioada de dupa emiterea actelor administrative ce au fost anulate de instanta de contencios administrativ si nu in ceea ce priveste perioada anterioara, cuprinsa intre octombrie 2014 – septembrie 2015.
Tabelul existent la dosarul de fond se refera la numarul de examinari si valoarea incasarilor pe 12 luni anterioare retragerii certificatului de agreere, iar reclamantul a facut o medie a acestor incasari, rezultand media lunara de 2.429 RON.
Incasarile pentru perioada septembrie 2014 – septembrie 2015 sunt certe, dovedite cu actele contabile depuse la dosar si necontestate de partea adversa.
Potrivit art. 18 din Legea nr. 554/2004, modificata si completata, in cazul solutionarii cererii, instanta va hotari si asupra despagubirilor pentru daunele materiale si morale, daca reclamantul a solicitat acest lucru.
Raspunderea administrativ-patrimoniala poate fi angajata, astfel cum a afirmat si recurentul-reclamant, prin motivele de recurs, in conditiile dovedirii indeplinirii cumulative a cerintelor referitoare la anularea actului administrativ nelegal, prejudiciul suferit si legatura de cauzalitate intre actul ilegal si prejudiciu.
In speta, Inalta Curte constata indeplinirea acestor cerinte, respectiv anularea actelor administrative atacate si imposibilitatea reclamantului, in urma emiterii unor acte administrative nelegale, de a-si desfasura activitatea.
Asadar, prejudiciul a fost cauzat urmare a retragerii certificatului de agreere, iar reclamantul nu a putut sa examineze pentru perioada septembrie 2015 – aprilie 2016, din punct de vedere psihologic, personalul din siguranta in transporturi.
Intrucat prin Sentinta civila nr. 72/CA/2016 din 15 aprilie 2016 s-a dispus suspendarea acelorasi acte administrative ce au fost anulate in prezenta cauza, instanta de recurs apreciaza ca prejudiciul suferit de reclamant se intinde pe perioada octombrie 2015 – aprilie 2016, dupa aceasta data, cabinetul putand sa fie deschis.
In legatura cu marimea daunelor materiale ce urmeaza sa fie acordate, se constata ca media veniturilor obtinute de reclamant pentru o perioada anterioara retragerii certificatului de agreere este rezonabila, putandu-se considera ca si pe viitor acesta urma sa incaseze aceleasi venituri.
Fata de acestea, in temeiul art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificata si completata, se va admite recursul reclamantului, se va casa in parte sentinta recurata, in sensul admiterii capatului de cerere avand ca obiect obligarea paratului la plata daunelor materiale si in consecinta il va obliga pe acesta la plata sumei de 17.003 RON (2.429 x 7 luni).
Se vor mentine celelalte dispozitii ale sentintei recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anuleaza recursul formulat de Ministerul Transporturilor impotriva Sentintei nr. 121 din 9 iunie 2016 a Curtii de Apel Oradea, sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal, ca netimbrat.
Admite recursul formulat de Cabinet Individual de Psihologie A. impotriva Sentintei nr. 121 din 9 iunie 2016 a Curtii de Apel Oradea, sectia a II-a civila, de contencios administrativ si fiscal.
Caseaza in parte sentinta recurata si rejudecand cauza admite capatul de cerere avand ca obiect obligarea paratului la plata daunelor materiale si in consecinta il obliga pe acesta la plata sumei de 17.003 RON daune materiale catre reclamanta.
Mentine in rest celelalte dispozitii ale sentintei recurate.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica astazi, 31 ianuarie 2019.