Comercial. Dizolvarea societatii intemeiata pe dispozitiile art. 227 si art. 237 din Legea nr. 31/1990. Calea de atac impotriva hotararii pronuntate
Din economia dispozitiilor art. 237 din Legea nr. 31/1990 reiese faptul ca impotriva hotararilor de dizolvare a societatilor pentru cazurile prevazute in acest articol poate fi exercitata calea de atac a recursului.
In cazul in care prin actiunea formulata sunt invocate si cazurile de dizolvare prevazute de dispozitiile art. 227 din Legea 31/1990 – pentru care legea speciala nu prevede calea de atac – se aplica dreptul comun in materie, respectiv art. 282 alin. (1) C. proc. civ., in considerarea caracterului mai favorabil al acestor dispozitii, fiind corecta aplicarea acestor dispozitii si cazurilor de dizolvare prevazute de art. 237 din Legea 31/1990, intrucat calea de atac este unica.
Sectia a II-a civila, Decizia nr. 2581 din 27 iunie 2013
Nota: In decizie a fost avuta in vedere forma Legii nr. 31/1990 in vigoare la data formularii cererii de chemare in judecata.
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bacau, reclamantii M.V., A.M., M.A., S.C., S.B., A.A., C.A., S.T., I.M., P.A., S.G., B.V., A.I., C.C., C.M. in contradictoriu cu parata SC M. SA au solicitat sa se dispuna dizolvarea societatii parate, pentru motivele prevazute de art. 227 alin. (1) lit. b) si c) si art. 237 alin. (1) lit. a) si c) din Legea nr. 31/1990.
Prin sentinta civila nr. 855/27.10.2011, Tribunalul Bacau a respins actiunea ca nefondata, mentionandu-se in dispozitiv ca hotararea este supusa recursului, in termen de 30 zile de la comunicare.
La 16.01.2012, reclamantii au declarat recurs impotriva sentintei sus-mentionate.
Prin incheierea de la 5.04.2012, Curtea de Apel Bacau, Sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal, a calificat calea de atac drept apel, fata de dispozitiile art. 227 din Legea 31/1990 care nu contine prevederi exprese privind calea de atac, astfel ca devin aplicabile dispozitiile dreptului comun din materia apelului.
Potrivit dispozitiilor art. 284 alin. (1) C. proc. civ., termenul de apel este de 15 zile de la comunicare.
Fata de data comunicarii sentintei, respectiv 14 decembrie 2011, termenul de apel expira la 30 decembrie 2011.
Cum reclamantii au atacat sentinta la data de 16 ianuarie 2012, termenul de apel a fost depasit, sanctiunea fiind tardivitatea apelului.
Prin decizia nr. 62/13.09.2012, Curtea de Apel Bacau a admis exceptia si a respins ca tardiv formulat apelul declarat de apelantii-reclamanti.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantii A.M., M.V., M.A., S.C., S.B., A.A., C.A., S.T., I.M., P.A., S.G., B.V., A.G., C.C. si C.M., solicitand casarea deciziei si a incheierii din 5.04.2012, prin calificarea caii de atac ca fiind recurs si trimiterea cauzei la instanta competenta pentru judecarea recursului, iar in cazul in care se constata ca solutia instantei de apel privind recalificarea caii de atac din recurs in apel este legala, sa se constate ca exercitarea caii de atac s-a facut in termenul prevazut de lege si sa se trimita cauza la Curtea de Apel Bacau, in vederea judecarii apelului.
In motivarea recursului s-a aratat ca incheierea din 5.04.2012 a fost pronuntata cu aplicarea gresita a legii.
Instanta de apel a favorizat intimata, desi principiul non reformatio in pejus opereaza in favoarea partii care a exercitat calea de atac, mai ales ca pentru motivele de dizolvare prevazute de art. 237 alin. (1) lit. a) si c) din Legea 31/1990 este prevazuta calea de atac, prin dispozitie speciala, respectiv Decizia nr. 6/2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie – recurs in interesul legii.
Prin recalificarea caii de atac din recurs in apel nu a realizat si un examen de proportionalitate a masurii luate, astfel incat sa asigure si respectarea principiului accesului liber la justitie dar si a dreptului la un proces echitabil.
Decizia civila nr. 62/2012 a fost pronuntata cu aplicarea gresita a legii.
In privinta motivelor de dizolvare prevazute de art. 237 din Legea 31/1990 intrucat legea speciala contine prevederi exprese consacrate printr-un recurs in interesul legii, nu sunt incidente dispozitiile aplicabile apelului.
Recurentii invoca termenul de 30 de zile prevazut de Decizia 6/2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, respectiv de la data publicarii sentintei civile in Monitorul Oficial al Romaniei.
Sunt invocate dispozitiile art. 304 pct. 9 si art. 312 alin. (3) C. proc. civ.
La dosar s-au depus inscrisuri.
Analizand recursul prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Inalta Curte a apreciat ca recursul este nefondat si acesta a fost respins pentru urmatoarele considerente:
Prin cererea de chemare in judecata reclamantii au invocat drept motive de dizolvare a societatii dispozitiile art. 227 alin. (1) lit. b) si e), art. 237 alin. (1) lit. a) si lit. c).
Pentru motivele reglementate de art. 237, Legea 31/1990 prevede calea de atac a recursului pentru hotararile de dizolvare.
Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin decizia nr. 6/21.01.2008, a stabilit ca dispozitiile art. 237 alin. (5) se interpreteaza in sensul ca hotararea prin care s-a respins cererea de dizolvare poate fi atacata cu recurs in conditiile prevazute de acest text.
In situatia in care cererea de dizolvare ar fi avut ca temei juridic numai dispozitiile art. 237 din Legea 31/1990, calea de atac ar fi fost recursul.
In cauza, insa, sunt invocate si cazurile de dizolvare intemeiate pe dispozitiile art. 227 din Legea 31/1990.
Pentru acestea, legea speciala nu prevede calea de atac, ceea ce inseamna ca se aplica dreptul comun in materie, respectiv art. 282 alin. (1) C. proc. civ. potrivit caruia hotararile date in prima instanta de tribunal sunt supuse apelului la curtea de apel.
Curtea de Apel Bacau a retinut in mod corect ca pentru cazurile prevazute de art. 227 din Legea 31/1990 calea de atac este apelul, iar pentru cele prevazute de art. 237, calea de atac este recursul.
Intrucat calea de atac este unica, in mod corect s-a stabilit in considerarea caracterului mai favorabil al dispozitiilor art. 282 alin. (1) C. proc. civ., aplicabilitatea acestor dispozitii si cazurilor de dizolvare prevazute de art. 237 din Legea 31/1990.
Procedand in acest mod, Curtea de Apel Bacau nu a incalcat principiul non reformatio in pejus.
Acest principiu consacra garantia pentru cel care formuleaza calea de atac de a nu i se crea o situatie mai grea in propria cale de atac.
Nu s-a incalcat nici principiul liberului acces la justitie si nici al dreptului la un proces echitabil, recurentii au putut sa se adreseze justitiei uzand de mijloacele procedurale reglementate de lege, iar cauza a fost solutionata de o instanta independenta cu respectarea tuturor principiilor privind dreptul la aparare, contradictorialitate.
Calea de atac este prevazuta de lege si de asemenea si termenul in care aceasta poate fi exercitata, astfel ca nu se poate primi argumentarea recurentilor in sensul ca termenul de declarare a apelului este de 30 zile de la comunicarea sentintei.
Calificand calea de atac drept apel, aceasta are ca efect aplicarea tuturor normelor legale pentru institutia apelului.
Asa fiind, decizia atacata nu a fost pronuntata cu aplicarea gresita a legii.
Fata de aceste considerente, Inalta Curte a apreciat ca in cauza nu exista motive de nelegalitate care sa impuna casarea sau modificarea deciziei atacate si, pe cale de consecinta, potrivit dispozitiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul a fost respins ca nefondat.