Asociatie de proprietari. Instalarea unui sistem de supraveghere video in partile

Articolul 6 alineatul (1) litera (e) si articolul 7 litera (f) din Directiva 95/46/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor date, citite in lumina articolelor 7 si 8 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, trebuie interpretate in sensul ca nu se opun unor dispozitii nationale care autorizeaza instituirea unui sistem de supraveghere video precum sistemul in discutie in litigiul principal instalat in partile comune ale unui imobil cu destinatie de locuinta, in scopul de a urmari interese legitime care constau in asigurarea pazei si a protectiei persoanelor si a bunurilor, fara consimtamantul persoanelor vizate, daca prelucrarea datelor cu caracter personal efectuata prin intermediul sistemului de supraveghere video in cauza indeplineste conditiile prevazute la articolul 7 litera (f) mentionat, aspect a carui verificare revine instantei de trimitere.

HOTARAREA CURTII (Camera a treia)

11 decembrie 2019(*)

„Trimitere preliminara – Protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal – Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – Articolele 7 si 8 – Directiva 95/46/CE – Articolul 6 alineatul (1) litera (c) si articolul 7 litera (f) – Legitimarea prelucrarii datelor cu caracter personal – Reglementare nationala care autorizeaza supravegherea video pentru asigurarea sigurantei si a protectiei persoanelor, a bunurilor si a valorilor si pentru realizarea unor interese legitime, fara consimtamantul persoanei vizate – Instalarea unui sistem de supraveghere video in partile comune ale unui imobil cu destinatie de locuinta”

In cauza C?708/18,

avand ca obiect o cerere de decizie preliminara formulata in temeiul articolului 267 TFUE de Tribunalul Bucuresti (Romania), prin decizia din 2 octombrie 2018, primita de Curte la 6 noiembrie 2018, in procedura

impotriva

Asociatiei de Proprietari bloc M5A?Scara A,

CURTEA (Camera a treia),

compusa din doamna A. Prechal (raportoare), presedinta de camera, doamna L. S. Rossi si domnii J. Malenovský, F. Biltgen si N. Wahl, judecatori,

avocat general: domnul G. Pitruzzella,

grefier: domnul A. Calot Escobar,

avand in vedere procedura scrisa,

luand in considerare observatiile prezentate:

– pentru guvernul roman, de C.?R. Cantar, de O.?C. Ichim si de A. Wellman, in calitate de agenti;

– pentru guvernul ceh, de M. Smolek, de J. Vlá?il si de O. Serdula, in calitate de agenti;

– pentru guvernul danez, de J. Nymann?Lindegren, de M. Wolff si de P. Z. L. Ngo, in calitate de agenti;

– pentru Irlanda, de M. Browne, de G. Hodge si de A. Joyce, in calitate de agenti, asistati de D. Fenelly, BL;

– pentru guvernul austriac, initial de G. Hesse si de J. Schmoll, ulterior de J. Schmoll, in calitate de agenti;

– pentru guvernul portughez, de L. Inez Fernandes, de P. Barros da Costa, de L. Medeiros, de I. Oliveira si de M. Cancela Carvalho, in calitate de agenti;

– pentru Comisia Europeana, de H. Kranenborg, de D. Nardi si de L. Nicolae, in calitate de agenti,

avand in vedere decizia de judecare a cauzei fara concluzii, luata dupa ascultarea avocatului general,

pronunta prezenta

Hotarare

1 Cererea de decizie preliminara priveste interpretarea articolului 6 alineatul (1) litera (e) si a articolului 7 litera (f) din Directiva 95/46/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor date (JO 1995, L 281, p. 31, Editie speciala, 13/vol. 17, p. 10), precum si a articolelor 8 si 52 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumita in continuare „carta”).

2 Aceasta cerere a fost formulata in cadrul unui litigiu intre TK, pe de o parte, si Asociatia de Proprietari bloc M5A?Scara A (Romania, denumita in continuare „asociatia de proprietari”), pe de alta parte, cu privire la cererea TK de a se dispune ca aceasta asociatie sa scoata din functiune sistemul de supraveghere video al acestui imobil si sa demonteze camerele instalate in partile comune ale acestuia.

Cadrul juridic

Dreptul Uniunii

3 Directiva 95/46 a fost abrogata si inlocuita, cu efect de la 25 mai 2018, prin Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European si al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date (JO 2016, L 119, p. 1). Cu toate acestea, tinand seama de data faptelor in discutie in litigiul principal, acesta din urma ramane guvernat de dispozitiile acestei directive.

4 Potrivit articolului 1 din Directiva 95/46, aceasta avea ca obiect protejarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale persoanei si in special a dreptului la viata privata in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal, precum si eliminarea obstacolelor din calea liberei circulatii a acestor date.

5 Articolul 3 din aceasta directiva prevedea la alineatul (1):

„Prezenta directiva se aplica prelucrarii automate, in totalitate sau partial, precum si prelucrarii neautomate a datelor cu caracter personal, continute sau care urmeaza sa fie continute intr?un sistem de evidenta a datelor cu caracter personal.”

6 Capitolul II din directiva mentionata cuprindea o sectiune I, intitulata „Principii referitoare la calitatea datelor”, compusa din articolul 6 din aceeasi directiva, care prevedea:

„(1) Statele membre stabilesc ca datele cu caracter personal trebuie sa fie:

(a) prelucrate in mod corect si legal;

(b) colectate in scopuri determinate, explicite si legitime si sa nu mai fie prelucrate ulterior intr?un mod incompatibil cu aceste scopuri. Prelucrarea ulterioara a datelor in scopuri istorice, statistice sau stiintifice nu este considerata incompatibila atat timp cat statele membre prevad garantii corespunzatoare;

(d) exacte si, daca este necesar, actualizate; trebuie luate toate masurile necesare pentru ca datele inexacte sau incomplete din punctul de vedere al scopului pentru care sunt colectate sau pentru care vor fi prelucrate ulterior sa fie sterse sau rectificate;

(e) pastrate intr?o forma care permite identificarea persoanelor vizate o perioada nu mai lunga decat este necesar in vederea atingerii scopurilor pentru care au fost colectate sau pentru care vor fi prelucrate ulterior. Statele membre stabilesc garantiile corespunzatoare pentru datele cu caracter personal care sunt stocate pe o perioada mai mare decat cea mentionata, in scopuri istorice, statistice sau stiintifice.

(2) Operatorul are obligatia sa asigure respectarea alineatului (1).”

7 In sectiunea II din acest capitol II, intitulata „Criterii privind legitimitatea prelucrarii datelor”, articolul 7 din Directiva 95/46 avea urmatorul cuprins:

„Statele membre prevad ca datele cu caracter personal sa fie prelucrate numai daca:

(a) persoana vizata si?a dat consimtamantul neechivoc

(b) prelucrarea este necesara pentru executarea unui contract la care subiectul datelor este parte sau in vederea luarii unor masuri, la cererea acestuia, inainte de incheierea contractului

(d) prelucrarea este necesara in scopul protejarii interesului vital al persoanei vizate

(e) prelucrarea este necesara pentru aducerea la indeplinire a unei sarcini de interes public sau care rezulta din exercitarea autoritatii publice cu care este investit operatorul sau tertul caruia ii sunt comunicate datele

(f) prelucrarea este necesara pentru realizarea interesului legitim urmarit de operator sau de catre unul sau mai multi terti, cu conditia ca acest interes sa nu prejudicieze interesul sau drepturile si libertatile fundamentale ale persoanei vizate, care necesita protectie in temeiul articolului 1 alineatul (1).”

Dreptul roman

8 Legea nr. 677/2001 pentru protectia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor date (Monitorul Oficial, Partea I, nr. 790 din 12 decembrie 2001), astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 102/2005 si prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 36/2007, aplicabila ratione temporis litigiului principal, a fost adoptata pentru a transpune Directiva 95/46 in dreptul roman.

9 Articolul 5 din aceasta lege prevedea:

„(1) Orice prelucrare de date cu caracter personal, cu exceptia prelucrarilor care vizeaza date din categoriile mentionate la articolul 7 alineatul (1) [si la] articolele 8 si 10, poate fi efectuata numai daca persoana vizata si?a dat consimtamantul in mod expres si neechivoc pentru acea prelucrare.

(2) Consimtamantul persoanei vizate nu este cerut in urmatoarele cazuri:

a) cand prelucrarea este necesara in vederea executarii unui contract sau antecontract la care persoana vizata este parte ori in vederea luarii unor masuri, la cererea acesteia, inaintea incheierii unui contract sau antecontract;
b) cand prelucrarea este necesara in vederea protejarii vietii, integritatii fizice sau sanatatii persoanei vizate ori a unei alte persoane amenintate;
c) cand prelucrarea este necesara in vederea indeplinirii unei obligatii legale a operatorului;
d) cand prelucrarea este necesara pentru aducerea la indeplinire a unei sarcini de interes public sau care rezulta din exercitarea autoritatii publice cu care este investit operatorul sau tertul caruia ii sunt comunicate datele;
e) cand prelucrarea este necesara in vederea realizarii unui interes legitim al operatorului sau al tertului caruia ii sunt dezvaluite datele, cu conditia ca acest interes sa nu prejudicieze interesul sau drepturile si libertatile fundamentale ale persoanei vizate;
f) cand prelucrarea priveste date obtinute din documente accesibile publicului, conform legii;
g) cand prelucrarea este facuta exclusiv in scopuri statistice, de cercetare istorica sau stiintifica, iar datele raman anonime pe toata durata prelucrarii.

(3) Prevederile alineatului (2) nu aduc atingere dispozitiilor legale care reglementeaza obligatia autoritatilor publice de a respecta si de a ocroti viata intima, familiala si privata.”

10 Decizia nr. 52/2012 a Autoritatii Nationale de Supraveghere a Prelucrarii Datelor cu Caracter Personal (Romania, denumita in continuare „ANSPDCP”) privind prelucrarea datelor cu caracter personal prin utilizarea mijloacelor de supraveghere video, in versiunea aplicabila litigiului principal, prevedea la articolul 1:

„Colectarea, inregistrarea, stocarea, utilizarea, transmiterea, dezvaluirea sau orice alte operatiuni de prelucrare a imaginilor prin mijloace de supraveghere video, care permit identificarea directa sau indirecta a persoanelor fizice, reprezinta operatiuni de prelucrare a datelor cu caracter personal ce intra sub incidenta [Legii nr. 677/2001].”

11 Articolul 4 din aceasta decizie prevedea:

„Supravegherea video poate fi efectuata, in principal, in urmatoarele scopuri:

a) prevenirea si combaterea savarsirii infractiunilor;
b) supravegherea traficului rutier si constatarea incalcarii regulilor de circulatie rutiera;
c) asigurarea pazei si protectiei persoanelor, bunurilor si valorilor, a imobilelor si a instalatiilor de utilitate publica, precum si a imprejmuirilor afectate acestora;
d) indeplinirea unor masuri de interes public sau exercitarea prerogativelor de autoritate publica;
e) realizarea unor interese legitime, cu conditia sa nu se prejudicieze drepturile si libertatile fundamentale sau interesul persoanelor vizate.”

12 Potrivit articolului 5 alineatele (1)-(3) din decizia mentionata:

„(1) Supravegherea video poate fi efectuata in locuri si spatii deschise sau destinate publicului, inclusiv pe caile publice de acces de pe domeniul public sau privat, in conditiile prevazute de lege.

(2) Camerele de supraveghere video se monteaza in locuri vizibile.

(3) Este interzisa utilizarea mijloacelor de supraveghere video ascunse, cu exceptia situatiilor prevazute de lege.”

13 Articolul 6 din aceeasi decizie prevedea:

„Prelucrarea datelor cu caracter personal prin utilizarea sistemelor de supraveghere video se efectueaza cu consimtamantul expres si neechivoc al persoanei vizate sau in cazurile prevazute la articolul 5 alineatul (2) din Legea nr. 677/2001[…]”

Litigiul principal si intrebarile preliminare

14 TK locuieste intr?un apartament, al carui proprietar este, situat in imobilul M5A. La cererea anumitor coproprietari ai acestui imobil, asociatia de proprietari a adoptat, cu ocazia unei adunari generale care a avut loc la 7 aprilie 2016, o decizie privind aprobarea instalarii unor camere de supraveghere video in cadrul acestuia.

15 In executarea acestei decizii, trei camere de supraveghere video au fost instalate in parti comune ale imobilului M5A. Prima camera era orientata spre fatada imobilului, in timp ce cea de a doua si cea de a treia camera erau instalate in holul de la parter si, respectiv, in ascensorul imobilului.

16 TK s?a opus instalarii acestui sistem de supraveghere video, pentru motivul ca aceasta constituia o incalcare a dreptului la respectarea vietii private.

17 Intrucat a constatat ca, in pofida numeroaselor sale demersuri si a recunoasterii scrise de catre asociatia de proprietari a nelegalitatii sistemului de supraveghere video instalat, acest sistem continua sa functioneze, TK a sesizat instanta de trimitere in scopul de a obliga asociatia mentionata sa demonteze cele trei camere si sa le scoata din functiune definitiv, sub sanctiunea impunerii unei amenzi civile.

18 In fata acestei instante, TK a sustinut ca sistemul de supraveghere video in cauza incalca dreptul primar si derivat al Uniunii, in special dreptul la respectarea vietii private, precum si legislatia nationala referitoare la dreptul la respectarea vietii private. Pe de alta parte, acesta a aratat ca asociatia de proprietari isi asumase functia de operator de date cu caracter personal fara sa fi urmat procedura de inregistrare prevazuta in acest scop de lege.

19 Asociatia de proprietari a aratat ca decizia de a instala un sistem de supraveghere video a fost luata in scopul de a controla cat mai eficient posibil intrarile si iesirile din imobil, din cauza faptului ca ascensorul fusese vandalizat in numeroase randuri si ca mai multe apartamente, precum si partile comune facusera obiectul unor spargeri si furturi.

20 Aceasta a precizat de asemenea ca alte masuri pe care le?a luat in prealabil, si anume instalarea unui sistem de intrare in imobil cu interfon si cu card magnetic, nu au impiedicat savarsirea repetata de infractiuni de aceeasi natura.

21 In plus, asociatia de proprietari i?a transmis lui TK procesul?verbal pe care il intocmise cu societatea care a instalat camerele de supraveghere video, din care reiese ca, la 21 octombrie 2016, s?a procedat la stergerea si la deconectarea hard diskului sistemului de supraveghere, ca acesta a fost scos din functiune si ca imaginile inregistrate au fost eliminate.

22 De asemenea, aceasta i?a comunicat un alt proces?verbal, din data de 18 mai 2017, din care reiese ca cele trei camere de supraveghere video au fost demontate. Acest proces?verbal precizeaza ca asociatia de proprietari a indeplinit, intre timp, procedura de inregistrare ca operator de date cu caracter personal.

23 Cu toate acestea, TK a sustinut in fata instantei de trimitere ca cele trei camere de supraveghere video erau inca in functiune.

24 Instanta de trimitere arata ca, potrivit articolului 5 din Legea nr. 677/2001, regula generala este aceea ca o prelucrare de date cu caracter personal, precum inregistrarea imaginilor prin intermediul unui sistem de supraveghere video, poate fi efectuata numai daca persoana vizata si?a dat consimtamantul in mod expres si neechivoc. Alineatul (2) al aceluiasi articol ar prevedea insa o serie de exceptii de la aceasta regula, printre care figureaza cea potrivit careia prelucrarea datelor cu caracter personal este necesara pentru protectia vietii, a integritatii fizice sau a sanatatii persoanei vizate ori a unei alte persoane amenintate. Decizia nr. 52/2012 a ANSPDCP ar prevedea o exceptie de aceeasi natura.

25 Instanta de trimitere se refera in continuare, printre altele, la articolul 52 alineatul (1) din carta, care consacra principiul potrivit caruia trebuie sa existe un raport de proportionalitate intre scopul urmarit prin ingerinta in drepturile si libertatile cetatenilor si mijloacele utilizate.

26 Or, potrivit acestei instante, sistemul de supraveghere video in discutie in fata sa nu pare sa fi fost utilizat intr?un mod sau intr?un scop care sa nu corespunda obiectivului declarat de asociatia de proprietari, si anume acela de a proteja viata, integritatea fizica si sanatatea persoanelor vizate, adica a coproprietarilor imobilului in care a fost instalat acest sistem.

27 In aceste conditii, Tribunalul Bucuresti a hotarat sa suspende judecarea cauzei si sa adreseze Curtii urmatoarele intrebari preliminare:

„(1) Articolele 8 si 52 din carta, precum si articolul 7 litera (f) din Directiva 95/46 trebuie interpretate in sensul ca se opun unor dispozitii nationale precum cele in discutie in litigiul principal, respectiv articolul 5 alineatul (2) din [Legea nr. 677/2001] si articolul 6 din [Decizia nr. 52/2012 a ANSPDCP], care prevede posibilitatea supravegherii video pentru asigurarea pazei si protectiei persoanelor, bunurilor si valorilor si pentru realizarea unor interese legitime, fara consimtamantul persoanei vizate?

(2) Articolele 8 si 52 din carta trebuie interpretate in sensul ca restrangerea drepturilor si libertatilor prin supravegherea video respecta principiul proportionalitatii, cerinta de «a fi necesara» si de a «raspunde obiectivelor de interes general sau necesitatii protejarii drepturilor si libertatilor celorlalti», in conditiile in care operatorul are posibilitatea de a lua alte masuri de protejare a interesului legitim vizat?

(3) Articolul 7 litera (f) din Directiva 95/46 trebuie interpretat in sensul ca «interesul legitim» al operatorului trebuie sa fie dovedit, precum si sa fie nascut si actual prin raportare la momentul prelucrarii?

(4) Articolul 6 alineatul (l) litera (e) din Directiva 95/46 trebuie interpretat in sensul ca o prelucrare (supraveghere video) este excesiva sau nu este adecvata, in conditiile in care operatorul are posibilitatea de a lua alte masuri de protejare a interesului legitim vizat?”

Cu privire la intrebarile preliminare

28 Cu titlu introductiv, este necesar sa se constate in primul rand ca, desi instanta de trimitere se refera, prin intermediul celei de a patra intrebari, la articolul 6 alineatul (1) litera (e) din Directiva 95/46, ea nu furnizeaza nicio explicatie cu privire la relevanta acestei dispozitii in vederea solutionarii litigiului in discutie in cauza principala.

29 Astfel, dispozitia mentionata priveste numai cerintele pe care trebuie sa le indeplineasca pastrarea datelor cu caracter personal. Or, nimic din dosarul de care dispune Curtea nu permite sa se considere ca litigiul principal se refera la acest aspect.

30 In schimb, in masura in care, prin intermediul acestei intrebari, instanta de trimitere solicita in esenta sa se stabileasca daca instalarea unui sistem de supraveghere video precum cel in discutie in fata acesteia este proportionala cu scopurile urmarite, trebuie aratat ca problema daca datele cu caracter personal colectate de acest sistem raspund cerintei de proportionalitate se raporteaza la interpretarea articolului 6 alineatul (1) litera (c) din Directiva 95/46.

31 Or, aceasta din urma dispozitie trebuie luata in considerare cu ocazia verificarii celei de a doua conditii de aplicabilitate prevazute la articolul 7 litera (f) din Directiva 95/46, potrivit careia prelucrarea datelor cu caracter personal trebuie sa fie „necesara” pentru realizarea interesului legitim urmarit.

32 In al doilea rand, prin intermediul primei si al celei de a doua intrebari, instanta de trimitere se refera la articolele 8 si 52 din carta, considerate in mod izolat sau coroborate cu articolul 7 litera (f) din Directiva 95/46. Or, Curtea a precizat deja ca aprecierea conditiei prevazute la aceasta dispozitie, referitoare la existenta unor drepturi si a unor libertati fundamentale ale persoanei vizate de protectia datelor care ar prevala asupra interesului legitim urmarit de operatorul datelor sau de tertii carora le sunt comunicate datele, necesita sa se procedeze la o ponderare a drepturilor si a intereselor opuse in cauza in functie de imprejurarile concrete ale cazului respectiv, in cadrul careia trebuie sa se tina cont de importanta drepturilor persoanei vizate care rezulta din articolele 7 si 8 din carta (Hotararea din 24 noiembrie 2011, Asociación Nacional de Establecimientos Financieros de Crédito, C?468/10 si C?469/10, EU:C:2011:777, punctul 40). Rezulta ca aceste articole 8 si 52 nu trebuie aplicate in speta in mod izolat.

33 Avand in vedere cele de mai sus, trebuie sa se considere ca, prin intermediul intrebarilor formulate, care trebuie analizate impreuna, instanta de trimitere solicita in esenta sa se stabileasca daca articolul 6 alineatul (1) litera (c) si articolul 7 litera (f) din Directiva 95/46, citite in lumina articolelor 7 si 8 din carta, trebuie interpretate in sensul ca se opun unor dispozitii nationale care autorizeaza instituirea unui sistem de supraveghere video precum sistemul in discutie in litigiul principal, instalat in partile comune ale unui imobil cu destinatie de locuinta, in scopul de a urmari interese legitime care constau in asigurarea pazei si a protectiei persoanelor si a bunurilor, fara consimtamantul persoanelor vizate.

34 Este necesar sa se aminteasca faptul ca o supraveghere efectuata printr?o inregistrare video a unor persoane, stocata pe un dispozitiv de inregistrare in mod continuu, si anume pe un hard disk, constituie, in conformitate cu articolul 3 alineatul (1) din Directiva 95/46, o prelucrare de date cu caracter personal automata (Hotararea din 11 decembrie 2014, Ryneš, C?212/13, EU:C:2014:2428, punctul 25).

35 Prin urmare, un sistem de supraveghere video prin intermediul unei camere trebuie sa fie calificat drept prelucrare de date cu caracter personal automata, in sensul dispozitiei mentionate, atunci cand dispozitivul instalat permite inregistrarea si stocarea datelor cu caracter personal precum imagini care permit identificarea persoanelor fizice. Revine instantei de trimitere sarcina de a verifica daca sistemul in discutie in litigiul principal prezinta astfel de caracteristici.

36 In plus, orice prelucrare a datelor cu caracter personal trebuie, pe de o parte, sa fie conforma cu principiile referitoare la calitatea datelor, enuntate la articolul 6 din Directiva 95/46, si, pe de alta parte, sa respecte unul dintre principiile privind legitimitatea prelucrarii datelor enumerate la articolul 7 din aceasta directiva (Hotararea din 13 mai 2014, Google Spain si Google, C?131/12, EU:C:2014:317, punctul 71, precum si jurisprudenta citata).

37 Articolul 7 din Directiva 95/46 prevede o lista exhaustiva si limitativa de cazuri in care o prelucrare de date cu caracter personal poate fi considerata ca fiind legala. Statele membre nu pot nici sa adauge principii noi privind legitimarea prelucrarilor de date cu caracter personal la articolul respectiv, nici sa prevada cerinte suplimentare care sa modifice continutul unuia dintre cele sase principii prevazute la acest articol (Hotararea din 19 octombrie 2016, Breyer, C?582/14, EU:C:2016:779, punctul 57).

38 Rezulta ca, pentru a putea fi considerata legitima, o prelucrare de date cu caracter personal trebuie sa se incadreze in unul dintre cele sase cazuri prevazute la articolul 7 din Directiva 95/46.

39 Intrebarile adresate de instanta de trimitere privesc in special principiul referitor la legitimitatea prelucrarii datelor prevazuta la articolul 7 litera (f) din Directiva 95/46, dispozitie transpusa in ordinea juridica romana prin articolul 5 alineatul (2) litera e) din Legea nr. 677/2001, la care face trimitere si articolul 6 din Decizia nr. 52/2012 a ANSPDCP in ceea ce priveste in mod specific prelucrarea datelor cu caracter personal prin recurgerea la mijloace de supraveghere video.

40 In aceasta privinta, articolul 7 litera (f) din Directiva 95/46 prevede trei conditii cumulative pentru ca o prelucrare a unor date cu caracter personal sa fie licita, si anume, in primul rand, urmarirea unui interes legitim de catre operator sau de catre tertul sau tertii carora le sunt comunicate datele, in al doilea rand, necesitatea prelucrarii datelor cu caracter personal pentru realizarea interesului legitim urmarit si, in al treilea rand, conditia ca acest interes legitim urmarit sa nu prejudicieze drepturile si libertatile fundamentale ale persoanei vizate de protectia datelor (Hotararea din 4 mai 2017, R?gas satiksme, C?13/16, EU:C:2017:336, punctul 28).

41 Trebuie subliniat ca articolul 7 litera (f) din Directiva 95/46 nu impune existenta consimtamantului persoanei vizate. Un astfel de consimtamant figureaza insa drept conditie pe care trebuie sa o indeplineasca prelucrarea datelor cu caracter personal numai la articolul 7 litera (a) din aceasta directiva.

42 In speta, obiectivul pe care il vizeaza in esenta operatorul datelor atunci cand instituie un sistem de supraveghere video precum cel in discutie in litigiul principal, si anume protectia bunurilor, a sanatatii si a vietii coproprietarilor unui imobil, poate fi calificat drept „interes legitim”, in sensul articolului 7 litera (f) din Directiva 95/46. Prima conditie stabilita la aceasta dispozitie pare, asadar, in principiu, indeplinita (a se vedea prin analogie Hotararea din 11 decembrie 2014, Ryneš, C?212/13, EU:C:2014:2428, punctul 34).

43 Instanta de trimitere ridica insa problema daca prima dintre conditiile prevazute la acest articol 7 litera (f) trebuie interpretata in sensul ca interesul pe care il urmareste operatorul in cauza trebuie, pe de o parte, sa fie „dovedit” si, pe de alta parte, sa fie „nascut si actual la momentul prelucrarii”.

44 In aceasta privinta, este necesar sa se sublinieze ca, astfel cum au aratat de asemenea guvernele roman si ceh, Irlanda, guvernul austriac, guvernul portughez si Comisia, din moment ce, in conformitate cu articolul 7 litera (f) din Directiva 95/46, operatorul datelor cu caracter personal sau tertul caruia ii sunt comunicate datele trebuie sa urmareasca un interes legitim care sa justifice aceasta prelucrare, acest interes trebuie sa fie nascut si actual la data prelucrarii si sa nu prezinte un caracter ipotetic la aceasta data. Cu toate acestea, nu se poate impune in mod necesar, cu ocazia aprecierii ansamblului imprejurarilor spetei, sa se fi adus anterior atingere securitatii bunurilor si a persoanelor.

45 In speta, intr?o situatie precum cea in discutie in litigiul principal, conditia referitoare la existenta unui interes nascut si actual pare a fi in orice caz indeplinita, din moment ce instanta de trimitere arata ca, inainte de instalarea sistemului de supraveghere video, au avut loc furturi, spargeri si acte de vandalism, si aceasta in pofida instalarii, la intrarea imobilului, a unui sistem securizat cu interfon si cu card magnetic.

46 In ceea ce priveste cea de a doua conditie prevazuta la articolul 7 litera (f) din Directiva 95/46, privind necesitatea recurgerii la prelucrarea datelor cu caracter personal pentru realizarea interesului legitim urmarit, Curtea a amintit ca derogarile si restrictiile de la principiul protectiei datelor cu caracter personal trebuie sa fie efectuate in limitele strictului necesar (Hotararea din 4 mai 2017, R?gas satiksme, C?13/16, EU:C:2017:336, punctul 30 si jurisprudenta citata).

47 Aceasta conditie impune instantei de trimitere sa verifice daca interesul legitim al prelucrarii datelor urmarit prin supravegherea video in discutie in litigiul principal, care consta in esenta in asigurarea securitatii bunurilor si a persoanelor si in prevenirea savarsirii unor infractiuni, nu poate fi atins in mod rezonabil la fel de eficient prin alte mijloace care sa afecteze mai putin libertatile si drepturile fundamentale ale persoanelor vizate, in special dreptul la respectarea vietii private si dreptul la protectia datelor cu caracter personal garantate prin articolele 7 si 8 din carta.

48 In plus, astfel cum a sustinut Comisia, conditia privind necesitatea prelucrarii trebuie examinata impreuna cu principiul „minimizarii datelor” consacrat la articolul 6 alineatul (1) litera (c) din Directiva 95/46, potrivit caruia datele cu caracter personal trebuie sa fie „adecvate, pertinente si neexcesive in ceea ce priveste scopurile pentru care sunt colectate si prelucrate ulterior”.

49 Din dosarul de care dispune Curtea rezulta ca cerintele legate de proportionalitatea prelucrarii datelor in discutie in litigiul principal par sa fi fost luate in considerare. Astfel, este cert ca initial au fost puse in aplicare masuri alternative, constand intr?un sistem securizat instalat la intrarea imobilului, cu interfon si cu card magnetic, insa acestea s?au dovedit a fi insuficiente. In plus, dispozitivul de supraveghere video in cauza este limitat numai la partile comune ale coproprietatii si la caile de acces la aceasta.

50 Cu toate acestea, proportionalitatea prelucrarii datelor prin intermediul unui dispozitiv de supraveghere video trebuie apreciata tinand seama de modalitatile concrete de instalare si de functionare a acestui dispozitiv, care trebuie sa limiteze atingerile aduse drepturilor si libertatilor persoanelor vizate, garantand in acelasi timp eficacitatea sistemului de supraveghere video in cauza.

51 Astfel, dupa cum a aratat Comisia, conditia referitoare la necesitatea prelucrarii implica faptul ca operatorul trebuie sa examineze, de exemplu, daca este suficient ca supravegherea video nu functioneaza decat noaptea sau in afara orelor de munca normale si sa blocheze sau sa faca neclare imaginile filmate in zonele in care supravegherea nu este necesara.

52 In sfarsit, in ceea ce priveste cea de a treia conditie prevazuta la articolul 7 litera (f) din Directiva 95/46, privind existenta drepturilor si a libertatilor fundamentale ale persoanei vizate de protectia datelor care ar prevala asupra interesului legitim urmarit de operatorul datelor sau de tertii carora le sunt comunicate datele, este necesar sa se aminteasca, astfel cum s?a mentionat deja la punctul 32 din prezenta hotarare, ca aprecierea acestei conditii impune sa se efectueze o ponderare a drepturilor si a intereselor opuse in cauza, in functie de imprejurarile concrete ale cazului respectiv, in cadrul careia trebuie sa se tina seama de importanta drepturilor persoanei vizate care rezulta din articolele 7 si 8 din carta.

53 In acest context, Curtea a statuat ca articolul 7 litera (f) din Directiva 95/46 se opune ca un stat membru sa excluda in mod categoric si generalizat posibilitatea ca anumite categorii de date cu caracter personal sa fie prelucrate, fara a permite o ponderare a drepturilor si a intereselor opuse in cauza intr?un anumit caz. Un stat membru nu poate astfel sa stabileasca, pentru aceste categorii, in mod definitiv, rezultatul ponderarii drepturilor si intereselor opuse fara a permite un rezultat diferit in functie de imprejurarile speciale ale unui caz concret (Hotararea din 19 octombrie 2016, Breyer, C?582/14, EU:C:2016:779, punctul 62).

54 Reiese de asemenea din jurisprudenta Curtii ca este posibil sa se ia in considerare, in scopul efectuarii acestei ponderari, caracterul variabil, in functie de posibilitatea de a avea acces la datele in cauza din surse aflate la dispozitia publicului, al gravitatii atingerii aduse drepturilor fundamentale ale persoanei vizate de prelucrarea mentionata (a se vedea in acest sens Hotararea din 4 mai 2017, R?gas satiksme, C?13/16, EU:C:2017:336, punctul 32).

55 Spre deosebire de prelucrarile de date care provin din surse aflate la dispozitia publicului, prelucrarile de date care provin din surse care nu sunt accesibile publicului implica faptul ca informatiile privind viata privata a persoanei in cauza vor fi in prezent cunoscute de operator si, daca este cazul, de tertul sau de tertii carora le sunt comunicate datele. Aceasta atingere mai grava a drepturilor persoanei vizate, prevazute la articolele 7 si 8 din carta, trebuie sa fie luata in considerare si sa fie evaluata comparativ cu interesul legitim urmarit de operator sau de tertul ori de tertii carora le sunt comunicate datele (a se vedea in acest sens Hotararea din 24 noiembrie 2011, Asociación Nacional de Establecimientos Financieros de Crédito, C?468/10 si C?469/10, EU:C:2011:777, punctul 45).

56 Criteriul privind gravitatea atingerii aduse drepturilor si libertatilor persoanei vizate constituie un element esential in exercitiul de ponderare sau de evaluare comparativa de la caz la caz, impus de articolul 7 litera (f) din Directiva 95/46.

57 In acest sens, trebuie sa se tina seama, printre altele, de natura datelor cu caracter personal in cauza, in special de natura eventual sensibila a acestor date, precum si de natura si de modalitatile concrete de prelucrare a datelor in cauza, in special de numarul de persoane care au acces la aceste date si de modalitatile de acces la acestea din urma.

58 Sunt de asemenea pertinente in scopul acestei ponderari asteptarile rezonabile ale persoanei vizate ca datele sale cu caracter personal sa nu fie prelucrate atunci cand, in imprejurarile din speta, persoana respectiva nu se poate astepta in mod rezonabil la o prelucrare ulterioara a acestora.

59 In sfarsit, aceste elemente trebuie sa fie evaluate comparativ cu importanta, pentru ansamblul coproprietarilor imobilului in cauza, a interesului legitim urmarit in speta prin sistemul de supraveghere video in discutie, in masura in care acesta vizeaza in esenta sa asigure protectia bunurilor, a sanatatii si a vietii coproprietarilor respectivi.

60 Avand in vedere cele de mai sus, trebuie sa se raspunda la intrebarile adresate ca articolul 6 alineatul (1) litera (c) si articolul 7 litera (f) din Directiva 95/46, citite in lumina articolelor 7 si 8 din carta, trebuie interpretate in sensul ca nu se opun unor dispozitii nationale care autorizeaza instituirea unui sistem de supraveghere video precum sistemul in discutie in litigiul principal instalat in partile comune ale unui imobil cu destinatie de locuinta, in scopul de a urmari interese legitime care constau in asigurarea pazei si a protectiei persoanelor si a bunurilor, fara consimtamantul persoanelor vizate, daca prelucrarea datelor cu caracter personal efectuata prin intermediul sistemului de supraveghere video in cauza indeplineste conditiile prevazute la articolul 7 litera (f) mentionat, aspect a carui verificare revine instantei de trimitere.

Cu privire la cheltuielile de judecata

61 Intrucat, in privinta partilor din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanta de trimitere, este de competenta acesteia sa se pronunte cu privire la cheltuielile de judecata. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observatii Curtii, altele decat cele ale partilor mentionate, nu pot face obiectul unei rambursari.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a treia) declara: